Resurse Autism
Interventia in autism si recompensa alimentara
Interventia in autism sau recompensa primara si lipsa de informatie generalizata in domeniul interventiei ABA si a copilului cu autism
Recompensa in cazul copiiilor cu autism
Acum cativa ani, dupa unul din primele cursuri din programul PCM, am avut sedintele individuale cu un pusti la 2 ani si 6 luni, diagnosticat cu autism infantil. Non-verbal. Complet. Am reusit primele emisii verbale in sedintele individuale. Echoic. Adica repetitie verbala ca onomatopee despre cum face un animal. Pe incidental, în joaca. Apoi am mentinut emisiile verbale în sedintele individuale cu cateva firimituri de jeleu ca si recompensa alimentara. Faceau deja terapie la vremea respectiva de vreo 8 luni. Cu un analist mai mult decat competent. Si faceau intens. Doar ca …nu se intampla. Cu atat mai mare bucuria faptului ca a avut primele emisii verbale in sedintele individuale. Au trecut cateva saptamani si mamica m-a sunat sa-mi spuna ca cel mic nu trecea mai departe de repetitia respectivelor onomatopee. Respectiv avea emisie verbala doar pe echoic si doar pe animalele pe care le-a invatat atunci, in sedintele individuale. Mamica altfel, total impotriva recompenselor alimentare: “cum sa-i dau bomboane ca sa vorbeasca?!?”. Uite asa, pur si simplu! Greu s-a lasat convinsa. Pana la urma, a inteles ca un tic-tac se poate taia in 6 si ca dintr-o cutie se poate lucra o saptamana. Asa ca într-un final a permis echipei ABA sa foloseasca recompense alimentare in interventie. Rezultatele? La vreo 4 sau 5 luni de la discutia in care a acceptat sa folosească recompensele alimentare copilul a avut parte de o evaluare de abilitati. Acelasi copil care în urma cu cateva luni nu vorbea nimic, acum avea cereri spontane, de pana la trei cuvinte, legate intr-o propozitie!!! Iar apoi a devenit un fast learner. Cu doi sau trei itemi invatati per program, pe zi!!! Cu greu se tine analistul si terapeutul dupa cat de repede invata. Pentru ca sunt obligati sa schimbe PIP-ul (planul de intervenție personalizat) la fiecare 3-4 saptamani. Intre timp copilul cu pricina, care a scos primul cuvant intr-un ianuarie din 2019, e recuperat si integrat în scoală de masa, unde nimeni nu ii stie istoricul.
Confuzii de termeni si concepte in interventia asupra copilului cu autism
Sunt surprins cum parinti si multi specialisti inca nu inteleg conceptul recompensei. Si vad negru in fata ochilor cand imi explica nonsalant cate un psiholog ca cel mic lucreaza cu “recompensa sociala” si ca merge foarte bine. Iar mie imi vine sa-mi smulg parul din cap. Norocul meu ca nu mai am ce. Jur ca psihologilor respectivi le-as plati ora de terapie cu cate-un “bravo!” si cate-un “grozav!”. Mai oameni buni, noi toti, in fiecare zi, functionam pe principiul recompensei. Daca va plateste firma unde lucrati la sfarsitul lunii cu un strans de mana si cu un “bravo!”, cam cat timp continuati sa va duceti la munca?! Recompensele sociale, la un copil mic, nu sunt recompense. Sunt neutre si sunt legate de persoana care le ofera. De aia copilul executa sarcini sau isi demonstreaza abilitatile doar in cabinet. Pentru ca cel mic asociaza acel “bravo” cu terapeutul sau psihologul cu care lucreaza. Nu cu recompensa sociala. Si uite asa, face in cabinet dar nu face niciodata in mediu sau in familie. Pai de ce ar face? Voi, doamnelor, faceti vreo diferenta intre cand te fluiera un boschetar pe strada si intre momentul cand te complimenteaza un tip misto? Ceea ce numiti recompense sociale nu sunt recompense intriseci. Sunt strict legate de persoana care le ofera. Mai mult decat atat, chiar si in cabinet, ceea ce faceti de fapt, folosind doar “recompensa” sociala, sunteti incredibil de ineficienti. Adica aveti o eficienta de doar 5-6% din cat copilul respectiv ar putea invata. Iar lupta e cu timpul, nu cu dizabilitatea. A doua problema a “recompensei” sociale e cum o scot. Pentru ca scopul meu e ca el sa fie recompensat de mediul natural. Altfel ramane dependent de recompensa. Cum dracului sa scot “bravo”?! Recompensa primara (alimentara sau suc) este extrem de eficienta si e cea mai usor recompensa de scos!!! O mamica imi scria zilele trecute ca ea nu e de acord cu recompensele alimentare adica copilul sa manance dupa ce face o activitate. “Daca va continua sa faca asta si mai tarziu? Sa fie nevoie de recompensa cu mancare?” Pai cine zice ceva de mancat?! Oamenii, parinti si psihologi/ terapeuti deopotriva, confunda doua concepte complet separate. Recompensa si MO (motivatia). MO e parte din recompensa dar nicicum nu e acelasi lucru. Exact de asta un amarat de tic tac il tai in 6, un m&m sau jeleu in 8-10, un pufulete in 10-15 bucatele. Sunt frimituri oameni buni! Regula generala e ca o recompensa nu trebuie sa zaboveasca mai mult de 3 secunde in gura copilului! Dintr-un chips sau un biscuite lucrez jumatate de ora!!!! Iar recompensa nu e niciodata ca sa-l motivez sa execute o sarcina actuala. Scopul recompensei este sa imi creasca frecventa unui raspuns corect in viitor! Tot timpul recompensa se refera la un comportament viitor, niciodata la o activitate prezenta. De aia nu am sa stiu daca ceva ce eu consider recomenpensa e de fapt recompensa pentru copil decat dupa 1-2 zile. Pentru ca definitia recompensei imi spune ca ceva e recompensa daca imi creste frecventa aparitiei unui comportament. Daca nu, nu e recompensa. Chiar daca copilului ii place. Una din majorele greseli care se fac e confuzia de mai devreme. In care am impresia ca MO e acelasi lucru cu recompensa. Si in care ii dau ceva sa faca o activitate. Ba mai mult, ii dau o bucata mai mare ca sa-l motivez mai tare. Abia acolo incepe sa devina mancare! Si nu ala e scopul interventiei. Recompensa primara se da pe muteste (nu ii spun absolut nimic), e o firimitura (care nu dureaza mai mult de 3 secunde in gura copilului) si imi creste frecventa aparitiei unui anumit comportament in viitor. De obicei, recompensa primara (alimentara), daca o nimeresc, face pur si simplu minuni. Evident ca sunt o groaza de reguli ca ea sa fie eficienta. Verific des MO ul recompensei respective, nu o are deloc la liber, o complic daca am si alt obiectiv (vreau sa leg de ea si recompensa sociala) si tot asa. Sunt zeci de reguli. Altele pentru fiecare interventie si pentru fiecare copil. Dar de asta exista analistul. Sa va explice si sa aleaga cea mai eficienta metoda pentru respectivul copil.
Scapatul de recompensa alimentara
Spuneam ca recompensa primara (alimentara) e cea mai usor de scos. Sunt siderat ca nimeni nu explica parintilor asta. O recompensa primara pe care acum o dau dupa fiecare trail, dupa o vreme o dau in variabil de doi. Ce inseamna asta? Daca momentan dau recompensa dupa fiecare trail (exercitiu). Adica daca am zece trailuri (in 2 sau 3 sittinguri) le recompensez pe fiecare. De la 1 la 10. Se numeste recompensa continua. Apoi, dupa ce copilul devine foarte bun si are o frecventa a raspunsurilor corecte de peste 80% (poate sa dureze 3 zile sau 3 luni asta, la fiecare program in parte) incep sa introduc recompensa intermitenta. In variabil de doi la inceput. Adica din aceleasi 10 trailuri voi recompensa doar 5. Variabil. 1da. 2nu. 3da. 4da. 5nu. 6nu. 7da. 8nu. 9nu. 10da. Asta e un exemplu. Si imi calculez variabile dinainte. Nu improvizez. Scopul e ca al meu copil sa nu mai stie cand primeste recompensa si când nu. Sa fie random din perspectiva lui. Apoi, cand ajunge sa aiba si asa o rata de succes pe un program de peste 80% trec la variabila de 3, apoi variabila de 4, apoi la variabila de 5 si apoi scot recompensa de tot. Dar asta e un proces care poate dura ani!!! Ceea ce nu inteleg cei mai multi e ca scopul final e ca al meu copil sa fie recompensat de mediu. Nu sa creez un soarece de laborator care sa fie extrem de bun acolo si praf in afara. Dar asta nu se face dupa ureche. Si nici in doua luni.
Autism Educational Project isi propune sa disemineze informatie, cursuri ABA si resurse de recuperare autism, in ceea ce priveste copii cu autism. Autism Educational Project este cea mai importanta sursa de informatie si traininguri pentru parintii copiilor diagnosticati cu autism.
