A. si o credinta de nezdruncinat

Determinare de mamica

Noiembrie 2018
Pe părinții lui A. i-am întâlnit prima oară în luna noiembrie a lui 2018. Participând la unul din cursurile PCM. Am aflat ulterior, în pauzele de la curs ca aveau copilul la un centru din București dar ei erau de loc din Suceava. Mami se mutase cu totul în București cu 6 luni în urma, departe de ceea ce se numește confortul căminului de acasă, pentru a putea sa ii ofere o șansă propriului copil. Complicat. Mai ales atunci când pleci dintr-o casa pe care ți-ai construit-o așa cum ți-ai dorit si te muți intr-o garsoniera, cu un copil mic, într-un oraș cum e Bucureștiul. Atunci când cel mic e diagnosticat cu autism infantil, e extrem de agitat si tipa aproape în permanenta, provocarea e la alt nivel.

Inceputurile
Cele trei zile de teorie din cadrul PCM au fost dense. Cumva au trezit multi părinți care au început sa înțeleagă mecanismele din spatele comportamentelor copiilor lor si au început sa li se lege ideile. Mami lui A. ne-a povestit printre altele ca ea e împotriva recompenselor alimentare. Ca i-a comunicat si coordonatoarei din centru ca nu înțelege cum ar putea edibilele sa îl facă sa vorbească si ca i se pare complet nepotrivit. Cu noi a avut o atitudine mai rezervată la capitolul asta. Dar nu mai putin decisa. Mai ales ca cel mic era pe o dieta fara gluten si caseina. Au urmat apoi cele 3 ședințe individuale din PCM, fiecare durand o ora si cincisprezece minute, la o diferența de câte o săptămână una de cealaltă. In care noi i-am aratat manicii cum ar putea sa lucreze cu cel mic. Direct, cu copilul. O dulceața de baiat, de doi ani si șase luni. Obiectivul a fost de a îl face pe cel mic sa aibă una sau mai multe emisii verbale cu sens. Copilul era complet non-verbal. In a doua ședința PCM i-am spus mamei ca noi vom folosi totuși alimentare. Ciocolata. Mami a strambat din nas dar mi-a marturisit mai tarziu ca si-a spus la momentul ala ca nu o sa moara copilul după o ora si un sfert de mâncat ciocolata dar ca oricum nu avea de gând sa continue si acasă sau în centru pe direcția asta. Doar ca … în aceea ședința copilul a avut mai multe emisii verbale în joaca, pe autobuz. Ii spunea “bus”. Mami a facut ochii mari. Si așa, cu ochii mari si cu zâmbetul lățit pe fata a plecat din acea ședința individuala. Dupa ce copilul a avut vreo 5-6 tacturi (denumind) autobuzul cu “bus”. Mami a lăsat deoparte toate conceptele si părerile preconcepute si în săptămână care a urmat pana la următoarea ședința PCM a folosit recompensele edibile în joaca. Iar copilul, pe 27 ianuarie 2019, a scos primul cuvânt cu mami. Spontan. A urmat o perioada în care mami a decis ca ceea ce se întâmplă în centru nu e de ajuns așa ca și-a adus o terapeut si acasă, în garsoniera, care sa lucreze în baza planului construit de coordonatoarea din centru încă câteva ore zilnic. Inghesuiala mare. A renuntat la toate preconceputele si a aplicat tot ceea ce învățase în PCM. Cot la cot cu terapeuta care-i venea acasă. Nenumarate ore zilnic. Dupa șase luni s-a înscris în proiectul CCR al DAAL (centrul pentru coordonare si resurse). Respectiv a mutat toată intervenția ABA acasă, permanent. A angajat acea terapeuta full time si coordonator i-a fost Ana Hodea, unul din coordonatorii DAAL Autism Project. Multe cursuri, peste 50 de ore în fiecare an din partea noastră, la care au participat atât mami cât si terapeuta si ședințe de coordonare de 12 ore pe luna din partea analistul comportamental/coordonator.

Rezultatul?
Dupa 2 ani intenși de intervenție ABA copilul s-a dus la grădiniță si apoi la școală. După cei doi ani de intervenție intensa, practic în fiecare minut al vieții lui, A. a trecut la un sistem mai light în care obiectivele s-au mutat în zona de teorie a mintii, predate în incidental teaching de către mami. Așa au mai trecut încă aproape doi ani. La școală a fost dus fără insotitlor. A trecut doua examene. Pentru ca mami l-a înscris la doua scoli, scoli care au evaluat copilul academic si psihologic si desi mami nu le-a spus nimic, amândouă școlile l-au acceptat. Aici este un interviu cu mami, la doi ani si ceva decand ieșise din programul CCR.