Terapeutul ABA si domeniul copiilor cu autism. Partea a-3-a

Foarte multi parinti si nu doar, cauta viitorii terapeuti ABA in grupurile de terapeuti pe FB sau pe la centre sau pe grupurile facultatilor de profil. Sau incearca sa “fure” din centre ori alte familii. Adica un soi de head hunting. Ori pe recomandari de la alti parinti.

Intr-adevar, daca caut terapeuti care au experienta si eu consider ca asta imi trebuie, e o cale de urmat.

Din perspectiva mea nu e deloc cea mai eficienta. Pe de alta parte o mamica imi spunea zilele trecute ca ea prefera varianta asta pentru ca nu are expertiza recrutarilor si asa ii e mult mai simplu. Asa o fi. Desi in aceasi masura imi spunea ca sunt foarte greu de gasit terapeuti cu experienta si de calitate. Iar aici inclin sa ii dau dreptate. Tocmai de aia eu nu sunt fanul acestui tip de recrutare.

Prefer varianta in care angajez terapeuti care au zero cunostinte despre interventia ABA. Desi apreciez orice experienta in raport cu orice fel de copii. Inclusiv neurotipici. Asa ca prefer sa caut “tineri care vor sa se formeze in terapia ABA si sa isi construiasca o cariera in domeniu”. Detailiem apoi impreuna, in cadrul primului interviu, online, ce experiente are cu copiii (uneori experienta cu frati/surori sau verisori e absolut fabuloasa). De ce interviu online prima oara? Din cel putin doua daca nu mai multe motive. Primul este ca oamenii, mai ales cei tineri, pana in 25 de ani, se simt mai safe asa si prin urmare e mult mai probabil sa scad major rata de “no show” adica de neprezentare la interviu la ora stabilita. Nu o elimin dar scade cu pana la 80%. Apoi e o ocazie excelenta sa ma prind de tipologia de personaj si in care din cele 5 categorii de motivatie pe care le-am explicat in partea a-2-a a articolului este cel de pe ecran. Lucru care e destul de simplu de “dibuit” daca nu uit ca nu eu sunt vioara intai acolo. Adica daca nu uit ca omul acela este acolo pentru un interviu de job. Si ca pana sa incep sa ii dau eu amanunte despre copil sau despre centru, despre familia mea sau despre ABA, autism etc, mai intai as vrea sa stiu lucruri despre el/ea. Prin urmare, fara sa uit sa zambesc si sa fiu dezinvolt, il rog pe candidat sau candidata sa imi povesteasca in cuvintele ei ceea ce eu deja pot sa citesc in CV. Uneori povestile astea desprind tipologia fara sa mai fac vreun efort sa o mai descopar eu. Pentru ca spre exemplu o intrebare de genul “de ce ati decis sa faceti facultatea asta?” sau “de ce ati aplicat la jobul asta?” imi aduce o intreaga poveste in spate, din care eu pot sa extrag o multime de informatii. Ceea ce trebuie sa nu uit de asemenea e ca nu doar el trebuie sa ma convinga ca e ok ca si personaj, ci si ca eu trebuie sa o/il conving ca noi ca organizatie sau familie suntem o buna oportunitate. Iar asta sigur nu o sa o fac vorbind eu mult, ci ascultand cu atentie ceea ce imi spune cel din fata mea. Ascultatul e o arta. Care imi poate aduce in cazul de fata nemasurate satisfactii daca o exersez. Ce ar trebui sa stiu eu cu siguranta dupa ce am terminat interviul online?

– tipologia referitoare la motivatia pentru care a ales sa isi depuna CV-ul.

– intr-o anumita masura, cat de organizat si punctual este in general

– unde locuieste si daca stie sa ajunga cu mijloacele de transport in comun la mine

– daca isi poate asuma acel minim de un an (sau doi) ca va ramane sa lucreze la mine – intamplator multi dintre ei au nevoie de asemenea de predictibilitate. Exact asa cum si noi avem

– Daca este scarboasa la fluidele sau excrementele copilului. Al meu sau orice alt copil.

– daca are copii sau iubit sau sot. Si eventual cu ce se ocupa sotul sau iubitul. Si daca locuiesc impreuna. De ce ma intereseaza? Pentru ca pe termen mediu omul ala o sa faca parte din familia mea, aka echipa copilului meu. As vrea sa stiu de ce alege sa faca jobul asta. Asta apropo de motivatii.

– masura in care alte obligatii pe care le are o impiedica sa aiba un program flexibil (adica sa mai petreaca timp pe seara sau in weekenduri cu echipa). De ce ma intereseaza asta? Pentru ca daca e ceea ce vreau, as vrea sa participe la traininguri si la sedinte de coordonare sau clinice. Si nu pe timpul copilului meu.

Aici cumva termin interviul online. Care ar trebui sa se desfasoare cu aproximatie dupa urmatorul tipar: schimb de politeturi si zambete, intrebari de ale mele despre CV si ascultat, cat sa ma leg cumva si de viata personala ca sa aflu mai multe, lasat pe ea/el sa puna intrebari (chiar invitat sa o faca) si apoi descris situatia asa cum este si eventualele avantaje pe care le-ar putea avea. Nescapand nicio clipa din vedere motivatia condidatului sau candidatei si raspunzand inclusiv la motivatia lui. Pentru ca eu ar trebui sa nu uit ca daca va veni la mine, cel mai probabil, indiferent de ceea ce spune la interviu, persoana aceea va cauta sa isi satisfaca motivatia proprie. Mai ales la inceput nu o sa ii pese deloc sau aproape deloc de motivatia mea. Nici de copilul meu. Iar eu trebuie sa fiu constient de asta. Asa ca daca vreau sa “prind” cu adevarat un om de calitate, nu despre bani am sa vorbesc, ci despre atmosfera din echipa, despre obiectivul de a fi si scoala pentru terapeuti in timp ce este terapie pentru copil si tot asa. Despre deschiderea mea de a ii plati cursuri si a ii oferi materiale ca sa devina mai bun, despre suportul de a o sprijini sa devina profesionista si tot asa. Daca cauta sa faca cariera astea sunt lucruri care o sa ii sune mult mai bine decat banii. Bani o sa ii ofere toata lumea. Asta nu inseamna ca o sa ma astept de la terapeut sa faca munca voluntara sau nu am sa ii apreciez munca.

Ptiu … nah ca va exista si partea a-4-a ca sa nu lungesc articolul asta si sa il fac urias. Pentru ca nici macar la prima intalnire sau discutie offline cu candidatul nu am ajuns. Oricat ma straduiesc sa raman la cateva lucruri, fiecare lucru duce la altul. Mai ales ca procesul de recrutare s-a schimbat major in ultimii cativa ani si pentru ca managementul de caz referitor la echipa ABA din jurul unui copil cu autism s-a modificat de asemenea. Poate fac si un curs despre managementul de caz. Cuget.