Terapeutul ABA si domeniul copiilor cu autism – partea 1

Terapeutii sunt una din cele mai importante parti ale unei echipe ABA construita in jurul unui copil. Sunt, daca imi permiteti o comparatie, coloana vertebrala a unei echipe. Acolo unde analistul comportamental e creierul iar parintele inima. Restul specialistilor din echipa au fiecare rolul lor, dar astea trei categorii sunt cruciale. In teorie terapeutii intr-o interventie ABA nu sunt tocmai terapeuti. Pentru ca interventia ABA nu este tocmai o terapie. Tehnic vorbind ei se numesc fie tutori fie tehnician ABA. E o bucla aici in limba romana si de aia au ajuns sa se numeasca terapeuti. Nemaivorbind ca pentru masa de oameni si parinti care nu sunt educati in ABA a fost un termen mai usor de inteles si inghitit data fiind similaritatea cu sistemul medical. Doar ca de aici au pornit o multime de confuzii. Prima confuzie e referitoare la nivelul de competenta. Cei mai multi parinti, atunci cand cauta sau dau anunturi de angajare se gandesc ca terapeutul are un cabinet, ca doar de aia face “terapie ABA” si ca el trebuie sa duca copilul la cabinet pentru ca de acolo stie specialistul, aka terapeutul ABA, ce sa faca si cum sa faca. Gresit. Sau cea de a doua varianta, ca vine terapeutul ABA la ei acasa sa faca terapie cu copilul. Gresit. Sau ca terapeutul ABA e un psiholog care s-a specializat in “terapia ABA“. Gresit. Din nou. Tutorele sau tehnicianul ABA, aka terapeutul ABA, este din perspectiva echipei ABA cel care implementeaza direct catre copil planul de interventie personalizat (PIP-ul) pe care analistul comportamental l-a gandit pentru copilul respectiv. In esenta terapeutul ABA nu are nevoie de cunostinte aprofundate despre interventia ABA. Are nevoie ca in spatele fiecarui program din PIP sa existe un protocol. Adica un text in care analistul explica punct cu punct cum se implementeaza obiectivul X. Daca protocolul e bine scris si daca analistul si-a facut treaba cum trebuie si a explicat in real tot ceea ce a scris acolo, terapeutul ABA nu are nevoie de nicio pregatire prealabila. Nici macar de facultate. De vreun fel. Terapeut ABA poate fi oricine a terminat liceul, iubeste copilul si vrea sa lucreze in domeniul asta. Pai nu trebuie sa aiba facultatea de psihologie sau psihopedagogie speciala? Nu de acolo invata? Raspuns: NU. La terminarea facultatii de psihologie, pedagogie, psihopedagogie speciala sau asistenta sociala, absolventul stie despre ABA tot atat cat stie si cel care a absolvit politehnica sau vreo facultate economica. Sau dreptul. Adica nimic. Pregatirea unui terapeut ABA inseamna conform acreditarilor, un curs de 40 de ore (o saptamana) care se numeste RBT. Doar ca e un curs foarte tehnic si abstract si prin definitie extrem de plictisitor. E insa un curs pe care centrele sau parintii in mintile lor le cer terapeutilor ABA la inceput de drum sa il faca dupa 3-4 luni de lucru direct cu cel mic. Ca sa poata ulterior eticheta ceea ce face copilul sau ii spune specialistul, scopul fiind de a intelege mai bine mecanismele. Un curs RBT gratis au cei de la autismpartnership.com . E in engleza si e mega plictisitor. Dar e un must de la un moment dat incolo. Pana acolo insa exista nenumarate alte surse de unde eu as incepe. Eu as incepe muncitoreste cu trainingurile de pe autism.ro in paralel cu lucrul cu cel mic iar apoi, dupa 3-4 luni de implementare si supervizare de catre analistul comportamental m-as duce si spre cursul RBT. As face in felul asta ca informatia sa se sedimenteze si sa inteleg cat mai multe din toate cele.

Foarte multi parinti, dupa ce au inceput interventia ABA acasa, au realizat ca nu are termen de comparatie cu niciun centru ca si eficienta. Dar ca e infinit mai provocator pentru ca necesita implicare totala a unuia dintre parinti si mult management de caz. Printre provocarile cu care se confrunta parintii ca sa gestioneze echipa de acasa se numara si recrutarea terapeutilor. In pofida a ceea ce pare, mai toti parintii cu care am vorbit sau care mi-au scris, au considerat ca e mai simplu de gasit un analist cu care sa rezoneze decat sa gaseasca terapeuti buni. Acum sa definim inainte de toate ceea ce inseamna un terapeut bun. Un terapeut ABA bun nu inseamna deloc, din perspectiva mea, ceea ce inseamna pentru altii. Prin urmare am sa fiu subiectiv. Ce calitati as cauta eu la un terapeut:

– sa fie atent in permanenta la copil. Cat e acolo, fata in fata cu cel mic, sa fie prezent. Si dupa o vreme, 1-2 luni de jucat/lucrat cu copilul, sa poata sa il anticipeze intr-o proportie de peste 70-80%.

– sa fie insistent si consecvent. Adica, cu alte cuvinte, sa il dea copilul afara pe usa iar el sa intre pe geam. Din nou si din nou si din nou. Fara sa se supere pe copil ca l-a dat afara. Pentru ca nu este o competitie cu cine are dreptate si cine nu. Eu terapeut sau eu copil. Iar consecventa inseamna ca daca ti-am spus ca facem X vom face X indiferent daca conditiile s-au schimbat si in noul context mie terapeut nu prea imi mai vine sa fac X. La fel, daca ti-am spus ca nu facem Y si tu copil te dai cu fundul de pamant sau te superi sau ma lovesti, nu imi schimb decizia.

– sa fie cat mai organizat si punctual cu putinta. In cazul interventiei ABA, din perspectiva echipei, totul e planificare. Inclusiv obiectivele pe care le urmaresc in rutine sau joc. Improvizatia nu prea isi are locul cu adevarat din partea mea ca terapeut. Oricum copilul nu va urma un patern si imi va oferi provocari nenumarate in care va trebui sa ma ajustez. E suficienta improvizatia din cazurile astea. Altfel, eu ca terapeut trebuie sa stiu exact ce am de facut dinainte in marea majoritate a contextelor care apar pe parcursul sesiunilor sau in pauze.

– sa vrea sa invete si sa fie interesat si curios sa afle lucruri noi si mecanisme care l-ar putea ajuta sa inteleaga mai bine

– sa nu ii fie scarba de … eventualele accidente pe care copilul le poate avea: scuipat, voma, excremente.

– sa considere banii un lucru important, dar nu cel mai important din viata lor

– sa fie dispus sa munceasca mai mult decat fix cat i se spune. Mai precis sa fie suficient de flexibil cu programul incat uneori sa acopere si sambete sau zile pana mai tarziu.

– sa poata sa isi asume un minim de un an (eu mi-as dori macar doi) si sa fie dispus ca daca din orice motiv vrea sa plece sa fie dispus sa imi dea un preaviz de cel putin 2 luni. In felul asta am timp sa caut un inlocuitor.

Orice echipa ABA pe care o construiesc in jurul unui copil autist ar trebui sa fie cu adevarat o echipa. Pentru ca in urmatorii 2-3 ani cel mai probabil echipa aia ar trebui sa devina a doua familie, o sa devina o scoala per se pentru fiecare membru al echipei si un sistem de formare a unor abilitati pentru toti cei implicati. “Bine, bine, asta e idealul dar asta nu se intampla in realitate” ar putea spune unii. Ba cu tot respectul, daca imi aleg cu grija oamenii si daca am grija de ei si daca ii ajuta sa faca bonding, atat cu mine cat si cu copilul, dar mai ales cu ceilalti membri ai echipei … se poate intampla. In partea a doua a acestui articol am sa detailiez cum recrutez astfel de oameni, cum verific sa aiba calitatile pe care le-am descris mai sus si cum gestionez echipa din punct de vedere management de caz in asa fel incat sa devina o echipa in adevaratul sens al cuvantului. Caci fiecare plus al echipei va insemna intr-un orizont de timp un plus pentru al meu copil. Atata timp cat eu, angajatorul, parinte, nu o vad asa … ar trebui sa ma gandesc de doua ori inainte de a purcede sa imi fac o echipa ABA acasa.