Terapeutul ABA si domeniul copiilor autisti – partea a-2-a

Principial asta e un articol, sau ma rog, partea din articol, pentru parintii care vor sa isi construiasca o echipa ABA acasa sau pentru directorii de centre care vor sa faca performanta. Pentru ca si unii si altii se confrunta cu aceeasi problema. Sau probleme: recrutarea, trainingul si gestionarea terapeutilor ABA. Despre esenta terapeutului ABA am scris deja in partea 1 a acestui articol.

Recrutarea. Inainte sa ma gandesc sa ma apuc sa recrutez un terapeut trebuie sa decid ce fel de profil de terapeut vreau. In functie de asta voi avea un anumit fel de anunt sau un altul. Asa cum am mai spus, eu sunt fanul declarat al terapeutilor la inceput de drum, care nu stiu inca nimic despre interventia ABA sau au foarte putina experienta.

Dar in esenta, “pe piata” exista cateva feluri de potentiali terapeuti. Cei care abia au terminat facultatea de psihologie, psihopedagogie speciala, pedagogie sau asistenta sociala. Sunt cei care tocmai au terminat facultatea, eventual care s-au inscris la un master afiliat profilului pe care l-au terminat. Oricum, in clipa de fata abia au intrat in viata profesionala si nu stiu incontro sa o apuce. Tatoneaza. Iar eu, ca posibil angajator, trebuie sa fiu constient de asta. Apoi sunt cei care iubesc copiii, dar care dintr-un motiv sau altul au ales la momentul de start o alta cariera si acum s-au gandit sa se reinventeze. De obicei nu au terminat vreuna din facultatile de mai sus, ci cu totul si cu totul altele. Sau niciuna. Si mai exista ceea ce se numesc terapeuti de cariera, de cele mai multe ori fie fara nicio facultate, fie la fel, cu facultati de cine stie ce, care au vazut in asta o oportunitate la un moment dat si au luat-o. Cei mai multi dintre ei o vad ca pe un job oarecare. Ca sunt vanzatoare la magazin, manichiuriste sau terapeuti ABA … pentru ele e tot una. E un job si atat. Unii dintre ei au facut niste cursuri dubioase cum sunt cele ale domnului Mitasov sau au lucrat vreun an la vreun centru si apoi au considerat ca ei deja stiu.

Toti cei de mai sus sunt … oameni. Iar eu, ca viitor angajator, trebuie sa constientizez cine e persoana din fata mea si in ce tipologie sa o incadrez. Mai e o categorie, extrem de rara. Am sa vorbesc despre ea separat pentru ca e putin probabil sa reusesti sa dai de ea in procesul de recrutare. Se poate intampla dar e putin probabil. Sunt acei terapeuti care lucreaza de 5-10 sau unii de 15 ani in sistem semi-independent. Cu sau fara facultate terminata s-au specializat in interventia ABA ca terapeuti sub supervizarea unui analist comportamental. De obicei lucreaza cu acelasi analist comportamental de ani de zile si rareori il schimba. De aia ei merg din recomandare in recomandare.

Din punct de vedere practic, cei care vor raspunde la un anunt de angajare vor avea vreo 4 sau 5 motivatii. Sunt cei care cauta un job si atat. Un job de tranzitie. Daca ne raportam la prima categorie, cei care abia au terminat sau sunt inscrisi la un master, vor un job oarecum in domeniul lor pana gasesc un job mai bun. De obicei in categoria asta intra cei care au terminat pedagogia sau asistenta sociala. Asta e o categorie speciala. Nu sunt rari dar daca imi pun filtrele corecte cand aleg oamenii, nici nu ii chem la interviu. Sunt exceptional cei care raman intr-un astfel de job. Cei mai multi, asa cum am spus, il considera un job de moment. Sau de tranzitie. Pana gasesc ceva care le convina mai mult.

Apoi sunt celelalte 4 motivatii, pe care le gasesc in general la toti cei care raspund la un anunt de angajare. In orice domeniu.

Prima motivatie: banii. Sunt cei care cauta un job bine platit care sa le acopere nevoile. Eu unul nu as angaja intr-o pozitie de terapeut ABA o astfel de tipologie. Pentru ca de la un moment dat incolo asta e un job in care se fac bani. Dar e o chestie de timp, efort si experienta. Ori de obicei tipologia asta de persoane vor rapid bani. E o tipologie perfecta daca vreau sa angajez personal pentru demartamentul de vanzari sau marketing. Deloc tipologia buna pentru postul de terapeut ABA.

A doua motivatie: proximitatea de casa. Desi nu pare o motivatie importanta e suprinzator cati oameni, indiferent de domeniu, o privesc ca pe o motivatie extrem de importanta. Si intr-o anumita masura e importanta. Pe termen mediu sau lung. Niciodata nu am sa aleg sa angajez pe cineva care face mai mult de 30-45 de minute de la ei de acasa la mine. Pentru ca desi la inceput entuziasmul unui nou inceput compenseaza un drum de 60-75 de minute, in cateva luni, personajul o sa faca socoteala ca pierde 2-3 ore pe drum dus-intors. Si o sa considere ca nu merita. Evident, exista si exceptii. Stiu si eu vreo trei. Care au dus ani de zile dus intors cate 1.5 ore in fiecare directie. Adica vreo trei ore in fiecare zi doar pe drum. Toate trei exceptiile sunt inca in domeniu si doua din ele isi definitiveza studiile pentru deveni analisti comportamentali.

A treia motivatie: programul flexibil. Din varii motive. Spre exemplu ca student la licenta sau la master, programul flexibil poate fi o necesitate. Aici e o tema larga. In functie de necesitatile pe care le am, pot fi o optiune foarte buna. Daca am nevoie de shadow, part-time sau de o chestie tangentiala la echipa, pot fi o resursa foarte buna.

A patra motivatie: cariera. E, din perspectiva mea, cea mai buna tipologie motivationala pe care mi-o doresc atunci cand vreau sa contruiesc o echipa. Aici se inscriu de obicei fie cei care au avut in familie o persoana cu dizabilitati, indiferent de facultatea terminata si apoi, conceptual, toti cei care au terminat psihologia, psihopedagogia speciala sau sunt inscrisi/au terminat un master in una din specializarile de mai sus. De cele mai multe ori daca apuca sa inteleaga mecanismele si se proiecteaza in viitor facand asta pe termen lung sunt dispusi si la eforturi. Cum ar fi drumurile lungi (despre care am vorbit mai sus) sau nu atat de multi bani. Pentru ca motivatia e cariera, nu banii.

Vom avea deci si partea a-3-a … despre cum aflu sau verific abilitatile si motivatiile despre care am vorbit mai sus. De asemenea, cum creez echipa. In adevarul sens al cuvantului. Dar mai ales cum o motivez in beneficiul copilului meu. Si care-s greselile pe care nu ar trebui sa le fac in raport cu terapeutii.