recuperarea și integrarea in scoli a copiilor cu autism

Recunosc ca îmi e greu să înțeleg de ce unii se încăpățânează să continue pe un trend sau altul. Trenduri care nu aduc succes. Părinți sau specialiști deopotrivă. E ca și cum tot timpul există o scuză ca să nu devin mai bun în ceea ce fac pentru ca plouă afară. Serios?!? Culmea, organizații care sunt uriașe, birocratice și de la care te-ai aștepta să fie mult mai rigide, încearcă din răsputeri să devină mai bune. Să implementeze NDBI spre exemplu. Deși le e greu. Help Autism a contractat pe unul din cei mai buni analisti din Romania in zona NDBI si teoria mintii să pregătească terapeuții și analiștii cu direcția referitoare la alte strategii decât DTT iar Autism Voice a luat-o pe Cătălina Nicolescu să facă același lucruri pentru terapeuții lor vis a vis de joaca! Dacă ei pot și cheltuiesc ca să devină mai buni ca organizații, mie îmi e greu să înțeleg de ce organizații mai mici, mai flexibile prin definiție și care ar putea fi infinit mai eficiente în cheltuirea resurselor …. aleg să rămână blocate în intervenții și concepții de acum 20 de ani. Asa ca, precum spuneam, pur și simplu, nu înțeleg. Dar intr-un final e democratie: fiecare are dreptul de a face alegeri. Iar varianta cu aia sunt mari, au bani, noi suntem mici si saraci, cu tot respectul, nu e nici macar pertinenta. In clipa de fata, ca profesionist din domeniul educatiei sau ca specialist in zona copiilor cu TSA, ai mai multe variante la indemana, unele gratis altele foarte ieftine, de unde poti sa inveti. Inclusiv autism.ro a introdus posibilitatea platii abonamentului anual de catre cadrele didactice cu cardul de “Prima didactica” de care beneficiaza orice cadru didactic.

Apoi sunt foarte multi cei care, batandu-se pentru neurodiversitate si pentru a ii intelege si accepta pe cei neurodivergenti, dau putina sau foarte putina importanta realitatii de zi cu zi a familiilor care au copii autisti grav sau mediu afectati. Care sunt covarsitoarea majoritate. Dar care nu sunt la fel de vocali ca parintii celor neurodivergenti sau ca neurodivergenti in sine. Sunt altii care nici macar nu realizeaza cu ce se confrunta. Iar aici vorbesc in mare parte de foarte multi parinti ai copiilor inalti functionali. Uneori nici macar nu e vorba de autism inalt functional dar parintii se amagesc cu ideea asta pentru ca un medic sau altul le-a spus ca al lor copil are note de autism sau elemente de autism. Prin urmare au extrapolat ca al lor copil e bine si ca de fapt e neurodivergent. In conceptul lor fiind neurodivergent este de la sine inteles ca e inalt functional si un geniu care are doar cateva “mici problemute” de socializare. Traiesc intr-o lume a lor. In care idealismul e prezent peste tot. Uneori reusesc sa faca asta ani de zile. Multi. Apoi copilul creste, nu se integreaza nicaieri si vine deodata sistemul peste ei, parinti si copii deopotriva si … ii ingroapa. Deodata familia, de la versiunea idealista trece la a fi anti-sistem: “Sistemul e prost croit, lumea e rea”. Realitatea? 99% din familiile acestea au ignorat tot ceea ce li s-a spus si au considerat ca ei stiu mai bine.

Aici nu e vorba de blamat nimeni. Nici parintii, nici sistemul, nici specialistii. E doar o perspectiva usor trista asupra faptului ca intr-un final cei care nu vor reusi sa isi atinga potentialul maxim … sunt niste copii fabulosi. Care nu au absolut nicio vina ca adultii iau decizii … ambigue. Sau nu iau decizii deloc.