Parinti bulversati in autism
Specialisti buni
Constat ca inca sunt foarte foarte multi parinti bulversati in autism. Nu ma refer la cei care abia si-au luat diagnosticul si pumnul in plex venit odata cu asta. Ci la cei care au un an sau doi de cand stiu ca cel mic e diagnosticat cu TSA. Care au cheltuit mici averi in “doctor shopping” (alergatul de la un specialist la altul pentru diagnostic si pareri si sugestii) si care cauta “un terapeut bun”. Hai sa o luam de al capo ca vad ca inca nu reusesc eu sa ma fac suficient inteles. Specialistii in TSA ( tulburari de spectru autist). Oameni buni, nu exista asa ceva. Exista diverse specialitati. Medici psihiatri. Ei pun diagnosticul. Atat. Pentru ca acolo se opreste expertiza lor. Psihologi clinicieni. Ei fac evaluari clinice. ADOS/CARS/ASRS/PEP-3. Adica evaluaeaza masura in care parerea psihiatrului, anume ca un anumit copil se inscrie sau nu in ceea ce inseamna tulburarea din spectrul autist, e valida. Apoi confirma sau infirma scenariul. La fel insa, acolo se opreste expertiza lor.
Terapeut sau coordonator
De aici incolo, teoretic, orice psiholog, poate fi si terapeut. In orice vrea el. Alege sa se formeze/specializeze intr-o ramura a psihologiei. Clinica, adleriana, psihoanaliza, psihologie de recuperare, psihopedagogie speciala, hipnoza, analiza comportamentala aplicata sau alte cateva zeci. E la fel cum isi fac medicii rezidentiatul. O formare/specializare la psihologi, dupa ce au terminat facultatea, dureaza intre 2-3 ani si vreo 7. Analiza comportamentala aplicata e o formare din cele mai lungi. Ca sa ajungi sa devii analist comportamental acreditat (adica coordonator) iti ia vreo 6-7 ani. Iar in anii astia, lucrezi ca terapeut sub supravegherea unui coordonator acreditat deja. Faptul ca esti psiholog si ca te-ai format in psihologie clinica sau adleriana …nu te face decat …psiholog clinician sau adlerian. Nicicum “terapeut specializat in ABA”. Cu atat mai putin coordonator/analist comportamental.
Prin urmare, nu exista in ABA, “terapeut bun”. Adica exista dar nu asa cum si-l imagineaza 99% dintre parinti. Terapeutul bun e cel care se intelege bine cu coordonatorul si aplica exact ce-i spune acesta sau terapeutul bun e cel care vine cu cel mai bun feedback catre echipa. Ceea ce vor de fapt parintii sa intrebe e daca nu stie cineva vreun coordonator bun care sa lucreze direct cu copilul, intr-un cabinet. Supriza. Nu, nu prea exista decat in cazuri exceptionale asa ceva. In 15 ani de experienta am cunoscut vreo 4 sau 5 in total. De peste tot din tara. De ce exceptional? Pentru ca doi din ei au ales pana la urma sa se acrediteze, unul s-a pierdut de tot si alti doi prefera de fapt sa stea ascunsi si nu auzi despre ei. Pentru ca desi sunt toba de carte sunt modesti. Nici macar nu-ti spun ca fac ABA. Cred ca una din lucrurile pe care le inveti si incepi sa le pretuiesti in domeniul asta, e onestitatea. Prin urmare, dragi parinti, cititi si va educati. Invatati sa va ajutati voi copii. Nu uitati ca intr-un final copilul sta cu voi 80% din timp.
Nu exista “terapeut bun” care sa va rezolve problemele. In ABA exista echipa. Coordonator, terapeuti si parinti. Toti formeaza echipa. Cand va duceti sa cautati un “terapeut bun” in piata, in primul rand ar trebui sa intelegeti ce cautati. Pentru ca nu un terapeut bun va ajuta sa recuperati copilul. Cel care gandeste recuperarea se numeste analist comportamental sau coordonator. Terapeutul e doar cel care pune in practica interventia pe care o gandeste coordonatorul special pentru copilul cu pricina. Cereti coordonatorului acreditarea. Sau o recomandare. Sau trei recomandari de la alti parinti carora le-au ajutat copii. Apoi puneti mana pe telefon si fara rusine cereti referinte de la familiile copiilor cu care au mai lucrat. Nu o sa se simta nimeni ofuscat. Orice parinte de copil cu dizabilitati va va ajuta. Dar nu mai va mai inglodati in datorii sa platiti ceva iluzoriu. E viitorul copilului vostru in joc! Cat de rusine sa va fie sa cereti o recomandare si sa o verificati!? Altfel, tocmai ce ati rugat (si platit ptr asta) un medic de familie, sau un anestezist, sau un asistent sa va opereze copilul pe creier ….in locul unui medic neurochirurg. Diferenta e ca oricare din cei enumerati mai sus, asistentul sau medicul de familie ori medicul anestezist o sa va refuze. Onestitate plus probitate morala.
