Resurse Autism
Oamenii sunt oameni
Niciun comentariu
Oamenii sunt oameni. Dar exact asta ii face fascinanti. Pentru ca sunt diferiti. Fiecare in felul lui se deosebeste de toti ceilalti oameni. La fel se intampla si cu copiii diagnosticati cu autism. Fiecare din ei e diferit. Nu doar de alti copii, ci si de oricare alt copil diagnosticat la randul lui cu autism. Sunt multe discutii la ora actuala despre divergenta. Despre faptul ca cei in zona de autism au un alt sistem de gandire, ca sunt mult mai directi si mai sinceri si ca X sau ca Y. Aici sunt insa doua aspecte care ar trebui mentionate. Primul se refera la cum percep ceilalti, in marea lor majoritate neurotipici, acesta calitati ale persoanei cu autism. Sa luam spre exemplu sinceritatea si felul direct de a spune ceea ce gandesc. Nu cred ca exista vreun barbat care sa nu se simta flatat cand o femeie ii face avansuri. Direct si sincer. Dar asta e o chestiune contextuala. Adica nu e relevanta doar abordarea directa si sinceritatea. Ci si contextul. Pentru ca daca aceeasi femeie se adreseaza aceluiasi barbat si isi spune parerea frusta despre vreun atribut fizic al acestuia … situatia e complet diferita si acelasi barbat nu mai e flatat, ci mai degraba frustrat. Pentru ca din nou, contextul face diferenta si anumite lucruri pot fi o chestie spectaculoasa intr-un context si dezastruoasa in altul.
Prin urmare, in functie de context si cum sunt folosite niste minusuri intr-un context pot fi plusuri sau viceversa.
Sunt multi cei care militeaza pentru ca neurodivergenta sa fie inteleasa si recunoscuta ca atare si in felul asta societatea si membrii ei neurotipici sa aiba o toleranta si o adaptabilitate reala la neurodivergenta. In realitate si neurodivergentii, in opinia mea, ar trebui la randul lor sa faca eforturi sa se adapteze la societate si la rigorile ei. Nu poti cere uneia din parti sa faca eforturi de adaptabilitate si celeilalte nu. Cumva fiecare din parti trebuie sa faca jumatate de drum. Altfel tot procesul e inutil.
Privind din alta perspectiva in masa persoanelor cu autism aproximativ 10-15% sunt in zona de autism inalt functional. Pe ei putem sa ii numim neurodivergenti. Ceilalti 70-85% sunt cei afectati mediu sau grav. Si toti parintii acestora viseaza ca ai lor copii sa intre in zona de neurodivergenta. Respectiv sa fie niste persoane absolut functionale dar care gandesc si actioneaza oarecum diferit. Pai bine si ei, copilasii mediu si grav afectati, de ce nu sunt neurodivergenti? Ei sunt neurodivergenti dar ca sa putem vorbi de neurodivergenta ca si concept ar trebui sa devina functionali. Altfel problemele lor sunt mult mai grave. Copilul cu autism, grav sau mediu afectat nu e functional pentru ca la fel ca bebelusul neurotipic, nu are abilitatile necesare sa se descurce in viata pe cont propriu. E chestie de educatie si maturizare. Doar ca ceea ce nu inteleg cei mai multi e faptul ca nici educatia nici maturizarea nu sunt procese automate. Adica daca iau un bebelus neurotipic si il las in padure unde nu are cine sa il educe si nu are de unde sa invete lucruri … nu am sa iau de acolo, peste 5 ani sau 10 ani un copil sau adolescent functional. Maturizarea si educatia nu sunt procese automate. Amandoua presupun invatare si cineva sa le predea. Acel cineva nu reprezinta neaparat o persoana. Pot fi mai multe persoane ca echipa sau societatea in intregul ei, cu multitudinea de contexte si indivizi care o compun. Asa ca, la fel ca bebelusul neurotipic lasat in padure, copilul mic cu autism, grav sau mediu afectat, daca e lasat in pace si nu se intervine … nu va deveni functional si neurodivergent. Doar va ingrosa lista persoanelor cu dizabilitati care trebuie asistate permanent. Din pacate insa, foarte multi, mai ales parinti, pun caruta inaintea calului.
Va rugam sa ne urmariti:
