Resurse Autism
Esti parinte al unui copil cu autism?
Esti parinte al unui copil cu autism? Incearca sa privesti lucrurile altfel decat esti obisnuit. Specialistii, oricat de buni ar fi si oricat de preocupati ar fi, sunt trecatori in viata copilului tau. Mai mult decat atat, in procesul de a recupera copilul cu autism, specialistii au un rol important dar nu principal. Rolul principal ramane cel al echipei. Echipa in care parintii reprezinta … dinamica, fundatia, pamantul si cerul deopotriva. Specialistii sunt doar o parte din echipa. Tu, parinte, esti cel care poti face diferenta. Tu alegi specialistii, tu poti sa inveti ca sa il poti invata pe copilul tau sa invete si asa mai departe. Tu esti cel care ia deciziile. In beneficiul si spre binele copilului tau. Doar ca daca iti lipsesc informatiile, deciziile tale nu au cum sa fie valide.
Zilele trecute, un tatic, la intrebarea mea referitoare de ce copilul sau diagnosticat cu autism, low functioning, se duce singur o ora pe zi la gradinita … mi-a spus: ca sa socializeze. E un raspuns de bun simt. Si e un raspuns pe care l-am auzit de la mii de parinti la aceeasi intrebare. Pentru ca noi, parintii, veniti din alte lumi in lumea dezvoltarii copilului avem impresia ca socializarea e … ceva cam cum e reflexul de a bea apa atunci cand ne e sete. Nu ne intereseaza cum circula informatia de la tesuturile deshidratate la creier, care sunt procesele chimice din creier care declanseaza nevoia de a bea apa si asa mai departe. Le privim ca pe o chestie reflexa. Iar tendinta noastra e de a extrapola si in restul chestiunilor acelasi sistem de gandire. Pur si simplu. Fara sa analizam si evident, fara sa ni se para ca ar trebui sa stim procese sau orice alte amanunte. Ca nu-s importante. Dar daca amanuntele alea ar putea face diferenta intre viata si moarte sau intre functional si nefunctional … ar avea sens sa le stim? Pentru ca “socializarea” inseamna uneori amanunte si abilitati compuse: imitatia (imediata si intarziata, cu si fara obiect), comunicarea non verbala, raportarea sociala, atentia impartasita, abilitati de turn-taking, intelegerea limbajului receptiv, intelegerea instructiilor de grup, abilitati de joaca conform cu varsta cronologica, cunostinte despre personaje populare din desene animate, abilitati de autoservire, intelegerea emotiilor, contactul vizual, abilitatea de a face alegeri, secventialitate, auto-reglarea emotionala…. ca sa enumar doar cateva dintre ele.
Acum, pentru o clipa, imaginati-va ca v-ati trezit brusc in China, fara sa stiti limba, fara sa puteti sa explicati din gesturi (spre exemplu nu aveti maini), purtand o masca pe figura si fiind intr-un scaun cu rotile. Iar eu va trimit sa “socializati” intr-un club de noapte din Pekin. Cam cati prieteni o sa aveti in 6 luni?
