Resurse Autism
Despre recompensa … in practica.
Subiectul recompensa in analiza comportamentala aplicata e … urias. Doar ca cei mai multi se raporteaza la recompensa ca fiind ceva material, ceea ce ii dau copilului. Nici nu ii includ intre “cei mai multi” si pe cei care nu au nicio idee sau formare in ABA si care cred ca e o “ciocolatica” sau o “bombonica“. Ca ei sunt si mai multi. Eu ma refer la cei care au o notiune reprezentativa vis-a-vis de ceea ce inseamna recompensa in ABA.
Una din componentele extrem de importante ale unei recompense e … persoana care o ofera. Scopul folosirii unei recompense, de orice natura ar fi ea, este sa determine subiectul, in cazul nostru copilul cu TSA, sa fie motivat pentru a depune efort si a rezolva o sarcina. “Catchy”, sau pe romaneste, “smecheria” este ca cel mic sa aiba motivatia intrinseca. El sa vrea sa decida ca merita sa faca efortul. Iar asta, culmea, nu se intampla doar pentru ca recompensa e motivanta. Valoarea intriseca a recompensei (din perspectiva copilului) e una din variabilele care duc la motivarea copilului. Cealalta variabila, care inseamna probabil undeva la 40-50% din puterea unei recompense, o reprezinta increderea copilului in cel care o ofera. Iar “smecheria”, cum spuneam mai devreme, e cata incredere are copilul, din perspectiva lui, ca atunci cand urmeaza directia data de adultul din fata lui, i se intampla lucruri “misto”. Extrem de multi specialisti, unii cu state vechi in domeniu si cvasi-totalitatea parintilor, ignora cu desavarsire aspectul asta. Li se pare nesemnificativ. Un amanunt. Doar ca e amanuntul care poate accelera invatarea pana la a dubla ritmul si viteza cu care copilul deprinde noi abilitati si cunostinte.
Bine, si cum fac eu, ca adult, sa se intample asta? Indiferent daca sunt terapeut sau parinte. Culmea e … ca e extrem de simplu. Fa cateva lucruri. Constant. Zilnic.
– nu il minti niciodata pe copil cu gandul ca “nu se prinde” si il “prostesti”
– de cate ori lucrezi cu el, sau vorbesti cu el, sau interactionezi cu el, in orice situatie, stai in fata lui, lasandu-te un pic pe vine, pentru a fi la nivelul lui cand comunici. Chiar si cele mai simple lucruri.
– Joaca-te 15 minute pe zi cu cel mic fara sa ii ceri ceva si fara sa ii pui vreo intrebare. Intra in lumea lui si lasa-l pe el sa fie liderul si sa decida directia in care merge jocul. Chiar si atunci cand “jocul” tie nu-ti pare a fi joc.
In nici doua luni vei avea un copil care se va raporta complet diferit la tine. Inclusiv in restul timpului, cand e de lucru si trebuie sa depuna efort.
