Resurse Autism
Analiza comportamentala aplicata (ABA)
Analiza comportamentala aplicata (ABA) e o stiinta. O stiinta care studiaza comportamentele umane. Individuale sau de grup. Fara nicio legatura cu autismul. Am mai scris despre asta dar pur si simplu imi vine sa o mai fac si astazi.
Plecand de la mecanica comportamentelor umane Skinner a definit comportamentele ca fiind tot ceea ce fac si spun fiintele umane. Adica orice se vede sau se aude. Ceea ce nu e considerat comportament in ABA sunt gandurile si emotiile. Care sunt variabile intime. Dar care pot influenta comportamentele umane. Indiferent ca vorbim despre comportamentele fizice (miscari ale corpului) sau de cele verbale. Tot Skinner a fost primul care a conceptualizat principiul A-B-C ca fiind ecuatia invatarii sau modelul in baza caruia noi toti, fiintele vii, ne modificam comportamentele. Au fost apoi alti cercetatori care au verificat teoria. Respectiv masura in care alterand una sau alta dintre componentele A-B-C-ului (respectiv antecedentul sau consecinta) putem modifica comportamentul si raportandu-ne la fiintele vii, daca in urma unui astfel de proces, se poate accelera viteza de invatare. Asta e istoria inceputurilor interventiilor ABA. In toate domeniile. Autismul si copiii cu dizabilitati sunt doar unele din ele.
Ca parinte de copil cu TSA (tulburare de spectru autist) primul lucru pe care ar trebui sa il inteleg e faptul ca al meu copil, desi mie nu-mi pare, e foarte logic in tot ceea ce face. Ceea ce il opreste pe el sa se alinieze cu logica mea sau a celorlalti copii de varsta lui e doar lipsa unor abilitati si cunostinte. Daca le-ar avea, eu l-as intelege pe el si el ar avea o cu totul alta atitudine asupra mediului intelegand ca il poate influenta. Si mediul pe el si el pe mediu. Doar ca in clipa in care apare diagnosticul e evident ca copilului meu ii lipsesc aceste abilitati. Ca altfel nu ar aparea diagnosticul.
Din experienta mea doua cauze au fost preponderente si au dus la esecuri in cazul copiilor cu autism. Prima cauza sunt parintii care au navigat intr-un soi de negare si acceptare in aceasi masura. Adica realizand ca al lor copil are o problema dar sperand cumva ca timpul o sa o rezolve. Asa ca au stat pe margine, dandu-si cu parerea dar neimplicand-se cu adevarat in interventia asupra copilului. A doua cauza care a nenorocit o multime de copii cu autism a fost o pleiada de pseudo-specialisti care din cauze pecuniare sau din lipsa de informatie si formare au plecat in interventiile lor asupra copiilor cu autism de la premiza ca oricum ei nu inteleg, sunt inapoiati si deci si prin urmare, daca reusesc sa ii invete mecanic 2-3 lucruri, e un succes rasunator.
Realitatea e ca avand in vedere toate cele de mai sus informarea si trainingul parintilor e crucial in cresterea sanselor unui copil cu TSA. A intelege propriul copil, cauzele pentru care gandeste si se comporta in felul in care se comporta, alegerea specialistilor potriviti, managementul de caz, eficientizarea oricarei interventii asupra celui mic si multe multe altele sunt … variabile care fac diferenta intre esec si succes.
