Resurse Autism
Analiza comportamentala si autismul
“Castigatorii nu renunta niciodata iar cei care renunta, nu castiga niciodata” – Vince Lombardi
Analiza comportamentala si autismul… ca o poveste
Nu, n-am sa incep deloc cu oare cand si cum a inceput. Sau despre cand s-a auzit prima oara despre autism. Nimic despre primul care a realizat importanta recompensei si a pus analiza comportamentala aplicata pe harta psihologiei. Ca stiinta. Desi …poate, pentru cei care au ramas la Lovaas, ar fi de amintit ca de fapt el se numeste Skinner. Odata cu Skinner s-a nascut analiza comportamentala aplicata (ABA). Lovaas a fost doar primul care a aplicat analiza comportamentala la copii cu dizabilitati si in mod particular la copiii cu autism. Cu rezultate spectaculoase, care au dat peste cap tot ceea ce inseamna la vremea respectiva perspectiva asupra autismului. In urma multor discutii din ultima vreme, remarc cu usoara uimire ca, la fel ca si acum 20 de ani, cei mai multi dintre cei care au facut facultatea de psihologie, habar nu au diferenta dintre analiza comportamentala aplicata si terapia cognitiv- comportamentala. Ba mai mult…au impresia ca una este bucata din cealalta. ABA (applied behavior analysis) si CBT (cognitive behavior therapy) sunt doua lucruri complet diferite, cu seturi de valori diferite si abordari diferite. Practic, nu au legatura una cu alta. Ba mai mult, in timp ce ABA se adreseaza indeobste copiilor mici cu TSA si rezultatele sunt spectaculoase in zona aia, CBT se adreseaza adolescentilor si adultilor neurotipici si e o abordare diferita la problemele acestora. O abordare diferita fata de psihianaliza freudiana care abordeaza anxietatea, depresia, etc din perspectiva trecutului si a unor eventuale traume versus CBT care abordeaza aceleasi probleme din perspectiva prezentului si viitorului si intervine in zona asta. Deci nicio legatura cu ABA. Au lucruri in comun? Da, au. Dar fiecare se aplica in alta directie. Prin urmare, daca ai facut un master sau doctorat in cognitiv-comportamentala ….habar nu ai de analiza comportamentala (ABA). E ca si cum mi-ai spune ca daca ai permis de conducere autoturism poti oricand sa pilotezi un avion. Iar astia sunt “prosti” ca te si aresteaza daca te prind pilotand avionul cu permis categoria B. Iar viceversa e la fel de valabila. Faptul ca esti pilot de avion nu te face vreun campion de drifturi pe sosea. De fapt, nu te face sofer deloc. E alt domeniu. Complet. Ca sa poti sa devii ceea ce ai vrea sa devii, ti-as recomanda din tot sufletul sa le studiezi pe amandoua. Sunt fascinante si intr-o anume masura le poti combina cu succes.
“ABA clasica” vs “ABA moderna”
Intorcandu-ne putin la ABA, nu exista ABA clasic si ABA modern. ABA, de-a lungul evolutiei ei….s-a emancipat. Natural. A validat alte abordari, a renuntat la altele si tot asa. Mai ales in ultimii 12-14 ani lucrurile au explodat. De ce? Pentru ca niste baieti de la companiile de asigurari din Statele Unite, acolo unde asigurarile de sanatate sunt private, au inceput sa faca calcule. Un copil cu TSA (tulburare de spectru autist) traieste in medie vreo 80 de ani, la fel ca orice alt om. Prin urmare companiile de asigurari trebuie sa-i plateasca vreo 30 – 50 mii dolari americani in fiecare an tratamentele, terapiile, etc. Ceea ce face costurile pentru un singur copil sa fie de 1.5-4 milioane de dolari total, pe parcursul intregii vieti a persoanei respective. Versus 500-600 mii de dolari investiti in interventia ABA cu sansa de a recupera copilul respectiv (sau ma rog, cu sansa ca 45% din ei sa se recupereze si sa se integreze in societate) si sa devina de fapt platitori pentru companiile de asigurari de sanatate. Totul tine de costuri. Si de eficienta. Tot companiile de asigurari au inceput sa faca lobby pe langa diferite guverne locale (ale fiecarui stat american) sa introduca interventia ABA ca fiind terapie de prima interventie la copilul mic diagnosticat cu TSA. Si tot companiile de asigurari au inceput sa finanteze studii uriase in universitati de prima mana, ca strategiile si abordarile in ABA sa se rafineze si sa devina din ce in ce mai eficiente. Asa au aparut sute de studii incheiate sau in desfasurare. Asa a aparut VB (verbal behavior) care nu e deloc terapie de sine statatoare si care foloseste exact aceleasi abordari (clasice), asa a aparut studiul “Impact” pe joaca, asa a aparut programul “Peers” pentru adolescenti (cresterea abilitatilor sociale)si tot asa. Unele din studii au zece ani si sunt inca in desfasurare. Si ca sa dau un exemplu, asa, ca sa nu para ca vorbesc chineza. In cateva din studiile astea s-a dovedit ca, spre exemplu, tehnica cu “uita-te la mine”, folosita pentru a il face atent pe copilul cu TSA, nu e valida. (Apropo de asta, acum 20 de ani si noi am folosit tehnica asta). Pentru ca ulterior da comportamente nenaturale si il face pe copil dependent de prompt. Asa ca s-au validat alte tehnici pentru a il face pe copil sa mentina contactul vizual si spre a il face atent. Fara sa-l atingi. La fel ca exemplul asta, sunt mii de alte exemple legate de cum a evoluat interventia ABA si tehnicile de predare care o compun. De aia tot spun ca a citi cinci carti si a intelege principiile, nu e deajuns. ABA e vie. E dinamica. ABA evolueaza si daca nu esti conectat la ceea ce se intampla in lume si la zecile de studii care se desfasoara, din start esti cu milenii in urma si esti amator. Pai si cum ma conectez si stau conectat? Simplu: te abonezi la revistele de specialitate (cum e JABA – journal of applied behavior analysis) si macar iti trece pe la ureche de un studiu sau altul, despre o tehnica noua validata, despre noi abordari. Apoi, daca vrei sa stii, aprofundezi.
Formare continua
ABA inseamna prin definitie pregatire continua. Si da, este o ramura a psihologiei dar este ramura care nu are legatura cu “mi se pare” sau “cred ca”. In ABA totul se masoara. Un comportament, oricare comportament, se masoara. Ca spatiu, timp si frecventa. La secunda. Totul e cu cifre, cu grafice si calcule de frecventa si eficienta. De altfel partea asta de eficienta i-a creat statutul. Pentru ca de fapt, totul e masurabil. Iar asta a facut-o ca in foarte multe locuri, mai ales in anumite state si comunitati din Statele Unite, sa fie complet subventionata de stat. Mai e lunga calea pana la “peste tot”. Cu atat mai mult in Europa care, ca un batran continent care se respecta, ii ia decenii sa devina eficient. Aproape in orice domeniu. Romania sta bine la capitolul asta. E al treilea stat in lume dupa USA si UK ca numar de specialisti raportat la populatie si numar de copii recuperati. Avand in vedere contextul, lipsa studiilor pe plan national si o societate inca intoleranta la “a fi diferit”, e aproape o minune. Sunt inca multe lucruri de facut in Romania. Incredibil de multe. Pentru ca sunt zone din tara in care serviciile lipsesc cu desavarsire. Sau sunt asa de proaste ca e ca si cum n- ar fi. Pentru ca orgoliile “specialistilor” nostri sunt incredibile. Si pentru ca in loc sa incerce sa colaboreze incearca sa-si puna piedica unii altora, lasand copii cu TSA si parintii lor pe ultimul plan in preocuparile lor. Pentru ca e mai simplu (inca) sa ma prefac ca fac, decat sa fac. Prin efortul multor parinti si a ONG-urilor din Romania, statul ajuta copii cu dizabilitati. Mult mai mult decat sunt ajutate familiilor copiilor mici cu TSA din Germania sau Norvegia sau Olanda spre exemplu. Se poate mai mult si mai bine? Ooooo, daaa! Se poate mult mai bine. Si se va intampla. E chestie doar de timp. Doar ca multi din parinti, asta nu au: timp. Unii din ei, din pacate, nici macar nu sunt constienti de asta.
Autism Educational Project isi propune sa disemineze informatie, cursuri ABA si resurse de recuperare autism, in ceea ce priveste copii cu autism. Autism Educational Project este cea mai importanta sursa de informatie si traininguri pentru parintii copiilor diagnosticati cu autism.
