Generated by Rank Math SEO, this is an llms.txt file designed to help LLMs better understand and index this website.

# Autism Educational Project: Cursuri ABA si Resurse Autism

## Sitemaps
[XML Sitemap](https://autism.ro/sitemap_index.xml): Includes all crawlable and indexable pages.

## Articole
- [Recompensa in interventia ABA](https://autism.ro/recompensa-in-interventia-aba/): E fascinant, ca tot am tot vorbit despre recompensa in interventia ABA, despre social, despre parinti versus specialisti, faptul ca cei mai multi oameni, cu sau fara pregatire in ABA, eticheteaza gresit recompensa sociala ca fiind ... bravo, bine, foarte bine, excelent, samd. Recompensa sociala apare cam tot atunci cand apare si raportarea sociala a copilului. Nu exista raportare sociala, nu exista nici recompensa sociala. Recompensa nu e definita de forma in care exista. La fel, nici recompensa sociala nu e definita de forma. Adica nu pentru ca noi, neurotipicii, consideram ca bravo, bine, grozav, excelent si asa mai departe, sunt recompense social generalizate, o sa considere si copilul cu autism ca aia e o recompensa. Recompensa nu e ceea ce cred eu ca e recompensa ci ceea ce il motiveaza pe copil. Banii de hartie spre exemplu, sunt recompense generalizate in societatea de azi. Daca eu ma duc maine la un trib de pe amazon care traieste izolat sau la o familie de gorile din jungla si incerc sa obtin mancare in schimbul unei hartii de 100 de dolari americani sau 100 de euro, nu doar ca s-ar putea sa nu obtin dar e foarte probabil sa imi manance ei urechile. Pentu ca pentru nici una din categoriile de mai sus banii aia din hartie nu reprezinta nimic. Daca insa am sa cumpar de 10 dolari o duzina de siraguri de margele si incerc cu ele sa fac schimb, as putea avea o sansa. De ce? Pentru ca pur si simplu sirul de margele de sticla reprezinta o recompensa apetisanta pentru ei in timp ce cu hartia mea de 100 de dolari ... nici macar avion de hartie nu stiu sa faca. Recompensele in interventia ABA, in general, nu sunt cele care cred eu adult, terapeut, parinte ca ar trebui sa fie recompense. Sunt acele lucrui, alimente, activitati, care te motiveaza pe tine, copil, sa mai vrei sa incerci sa obtii o data. Asa si deci si prin urmare ... ca sa punem lucruri la punct, recompensa sociala apare odata cu raportarea sociala si e definita ca fiind fie dorinta de a te face fericit/multumit pe tine terapeut, parinte, adult, alt copil ori prin dorinta de a continua interactiunea cu tine. Adica, pre alte cuvinte, recompensa de genul "Bravo, Foarte bine, Excelent, samd" sunt niste "bombonele" sub forma de sunete si nimic altceva. Se numesc recompense artificiale si sunt fix acelasi lucru cu bomboanele. Doar ca bomboanele copilul a invatat sa le aprecieze. Versus aceasta "recompensa sociala" care in cateva luni copilul invata ca nu are la ce sa o foloseasca si nu-i produce nicio placere. Oricat "stimulus stimulus pairing"ai sa faci (adica ai sa asociezi bombonica cu bravo) in cateva luni o sa iti arunce toate materialele de lucru in cap si va deveni opozitionist. Arta de a crea sau cizela recompense e de a reusi in cateva luni ca interactiunea cu tine, oricine esti tu, sa devina recompensa intriseca. Atunci apare si raportarea sociala si practic ii poti preda orice cu maximum de eficienta.
- [In domeniul copiilor autisti..modelul Jasper](https://autism.ro/in-domeniul-copiilor-autisti-modelul-jasper/): In domeniul copiilor autisti sunt unul sau doua lucruri pe care nu le inteleg. Sau ma rog, cu siguranta cel putin doua. Prima. Nu inteleg cum dreaq o majoritate a parintilor copiilor cu autism sunt ok sa dea medicamente neuroleptice sau antipsihotice pe care le prescriu niste medici psihiatri pe banda rulanta (fara niciun fel de studiu sau protocol de succes in spate) dar nu iau in considerare nici studiile, nici parinti care au avut succes, si-ar recuperat copii si i-au integrat in scoli de masa cu ajutorul interventiei ABA. Pur si simplu nu inteleg. Incerc sa deslusesc mecanismul dar ... nu-mi iese. Apoi mi se pare la fel de incredibil trendul asta in care aceiasi oameni refuza cu obstinatie sa se informeze, sa citeasca, sa inteleaga, sa stie. Prefera oricand varianta grupuri pe retele sociale sau whatsapp cu ajutorul carora cred ei ca obtin un soi de scurtatura spre succes. Sunt scandalizati de costurile specialistilor dar nu au nicio problema sa cheltuie mici averi in consultatii fara sfarsit la medici psihiatri a caror expertiza in zona autismului se termina in momentul diagnosticului, ori pe analize genetice (care nu schimba cu nimic starea copilului si nici solutii nu ofera) sau pe camere senzoriale, terapie hiperbara, neurofeedback aka mindmapping, uleiuri esentiale ori transplant de celule stem. Ca sa enumar cateva din cele care nu au niciun fel de studiu in spate care sa le demonstreze eficienta. Al doilea lucru este "marketingul" unor specialisti. Si nu doar specialisti ci centre intregi. Cum aud sau vad vreun trend in vreo directie indiferent ca e vorba de JASPER, PECS, ESDM (care-s toate ABA) sau de NDBI (care-i tot interventie ABA) sau orice altceva care pare ...aaa... interesant pentru parinti, cum deodata "si ei fac". Cum "fac" ei una sau alta, inclusiv ABA, pentru mine ramane un mister. Mai ales atunci cand in centrul respectiv nu exista nici macar un specialist cu formare de lunga durata (master sau postuniversitar) in interventia ABA. Nu mai vorbim de specializari de nisa din ABA. De ce Dumnezeu nu spun ca fac psihopedagogie sau terapia x in care sunt formati?! Pentru ca nu cred ca parintii, daca centrele respective ar avea succese wow in ceea ce priveste respectivii copii cu autism, ar avea o problema referitoare cu titulatura pe care o dau terapiei/interventiei. Si uite asa apar centre in care se face ESDM (early start denver model) desi exista un singur specialist acreditat in Romania, respectiv Sorina (centrul Horia Motoi). Sau altii care predau PECS desi habar nu au cu ce se mananca si nu au privit-o niciodata in ochi pe Lili Covaci, care la fel, e singurul specialist acreditat in PECS in Romania. Despre JASPER nici nu mai vorbesc. Tot aud cum JASPER se face si in centrul X si in centrul Y, si pe la Bucuresti si pe la Cluj si cine mai stie pe unde. Singurii oameni in Romania care au participat la trainingurile de la KasariLab atunci cand i-am adus in Bucuresti sunt o mana de oameni, toti actual analisti comportamentali. Din ei doar doi au au urmat procesul si s-au acreditat. Maria Gioroc si Catalina Nicolescu. Din ceea ce stiu Maria ca si toti ceilalti analisti comportamentali (Diana Alexandrescu, Andreea Trambitasu, Erika Solimosi, Mihaela Hariton, Ana Hodea, Alina Vlad, Anca Dragan) folosesc sau nu, la latitudinea lor in coordonarile sau interventiile pe care le gandesc pentru copii cu care lucreaza, JASPER. Cea care s-a specializat in JASPER si de care se lega ceva sute de copii pe interventie in joaca e Catalina Nicolescu. Asa ca oricine altcineva decat cei enumerati care spune ca "face JASPER" e ... dintr-o lume paralela. Wake up!
- [Evaluare, coordonare, recuperare autism](https://autism.ro/evaluare-coordonare-recuperare-autism/): Sunt un strop bulversat de abordarea unor specialisti in zona interventiei ABA. Si cand ma refer la specialisti ma refer la analistii comportamentali. Acreditati unii dintre ei. De fapt cu cei acreditati am o problema. Cei care nu si-au luat inca acreditarea, nici de la board nici de la colegiul psihologilor nu sunt inca in discutie. Aici iarasi, nu vorbim despre masa analistilor comportamentali acreditati ci de unii dintre ei. Unii dintre ei care au in coordonare cateva zeci de copii, in centre sau acasa la familii. Sau si si. Si stau eu sa ma intreb cum fac ei sa coordoneze si sa faca un plan de interventie INDIVIDUALIZAT. Ca al dreaq plan nu presupune doar sa adaptezi o curricula oarecare. Presupune, mai ales in primele stadii, sa evaluezi copilul. Daca nu cu un instrument clasic de evaluare de abilitati cum e ABLLS sau VB-Map macar cu unul pe care-l ai in capul tau. Nu e vorba ca teoretic dupa 6-12 luni ar trebui sa reevaluezi copilul sa vezi ce a reusit echipa, care te include si pe tine ca analist, sa obtina in progresul copilului. Asa ca ma intreb cum faci sa evaluezi un copil la T0 si apoi la T1 sau cum faci pur si simplu sa monitorizezi progresul copilului cand ai 20 de copii in coordonare. Nu mai vorbim de 30 sau 40, eventual intinsi si in vreo 2 centre, in doua capete de tara. Fizic cum faci. Ca ar trebui sa aloci macar 2-3 ore pe luna doar sa te uiti pe datele colectate pentru un copil. Apoi sa gandesti cum poti sa eficientizezi interventia. Ca nu merge pe baza experientei tale. Nu functioneaza asa. Deci teoretic ar trebui sa aloci doar ptr monitorizare si eficientizare 4-5 ore pe luna. Adica in momentele alea in care stai doar tu cu tine. Fara sa coordonezi vreo echipa. In vreo sedinta. Si matematic, la numarul de ore in care reusesti sa stai treaz, nu imi iese la calcul. Prin urmare trag concluzia ca de fapt ceea ce faci e sa nu monitorizezi nimic ci sa urmezi o curricula, pe care o adaptezi "instictiv" pe centru sau pe fiecare copil. Asta evident, in cazul in care adaptezi ceva. Si uite asa imi sar in ochi copii care de fapt nu au avut niciodata o sansa. Pentru ca nu ai nicio sansa de recuperare de fapt atunci cand un astfel de "specialist" iti coordoneaza echipa din centrul unde e copilul tau.
- [Tulburarea de spectru autist. Recompensa](https://autism.ro/tulburarea-de-spectru-autist-recompensa/): In cazul copiilor mici, pana in 4 ani, diagnosticati cu TSA (tulburarea de spectru autist), una din cele mai eficiente strategii de predare sunt cele din zona NDBI. Sau zona structurata, atata timp cat e impletita cu rutinele copilului sau cu joaca. Pentru ca, copilul mic, cu sau fara autism, exploreaza lumea ajutat de rutine, familie si joc. Si asa invata. Indiferent ca cei care predau sunt specialistii sau membri familiei. Mai ales pentru ca numarul de abilitati pe care un copil de 3-4 ani trebuie sa le aiba e cumva la aproximativ o treime fata de cate abilitati trebuie sa aiba copilul de 5-6 ani. Ca atare am timp sa predau, sa cizelez si sa generalizez abilitati. Versus 5-6 ani cand numarul de abilitati pe care trebuie sa le predau, in unitate de timp, e urias si necesita extrem de multa organizare si structurare ca sa accelerez viteza de invatare si pe cale de consecinta, volumul de abilitati invatate.
- [Pentru un copil autist…](https://autism.ro/pentru-un-copil-autist/): In clipa de fata, pentru un copil autist, scoala de masa reprezinta o provocare. Indiferent de etapa. Intr-o covarsitore majoritate, invatatorii, educatorii sau profesorii, nu sunt pregatiti pentru unul sau doi copii diagnosticati cu autism in clasa. Pe de o parte le e frica de ei, pe de alta parte cei mai multi dintre ei ... intepreteaza gresit comportamentele autistilor. Iar aici ma refer strict la copiii ale caror abilitati le permite sa fie inclusi in scoala de masa, cu shadow sau fara. Nu la cei grav afectati. Care au alt statut. In esenta curricula scolara ia in considerare dezvoltara naturala, pe etape de varsta a copiilor si prezumtia ca majoritatea copiilor de aceasi varsta vor avea aproximativ aceleasi abilitati dezvoltate. Prin urmare pedagogia presupune folosirea de catre cadrul didactic a unor strategii de predare, pe fiecare ciclu, in baza abilitatilor prezente la copiii de aceeasi varsta. Cu alte cuvinte atunci cand fac planul de lectie pentru copiii de clasa a-3-a spre exemplu, am sa ma bazez pe strategii pedagogice aferente copiilor de ciclu primar, nu pe strategii care se sprijina pe abilitatile copiilor de gimnaziu. Iar aici nu e vorba doar de cunostintele academice acumulate in scoala pana atunci. Ci in primul rand de abilitatile sociale si de comunicare pe care un copil le are in dezvoltarea lui naturala. Fara nicio legatura cu partea academica. Doar ca in cele mai multe cazuri, la copilul autist exact asta e problema pe care o are: abilitatile sale sociale si de comunicare sunt inegal dezvoltate. Prin urmare strategiile pedagogice excelent aplicate de un cadru didactic tuturor celorlalti copii din clasa ... la al meu, care e un copil autist, nu se vor potrivi decat, in cel mai bun caz, partial. Si nu e aprioric vina nimanui. Pentru ca educatorul, invatatorul sau profesorul au invatat pedagogie aplicabila copiilor neurotipici, la care abilitatile de pozitionare sociala si comunicare sunt echilibrat prezente. Un plan de lectie - caci impotriva a ceea ce cred cei mai multi dintre parinti, cadrele didactice nu "doar predau niste cunostinte" - e construit de fiecare educator, invatator sau profesor avand in minte grupa sau clasa unde va preda, abilitatile acelor copii si interesele lor. In baza acestora va gandi strategia de a le atrage atentia si a le capta interesul, a ii mentine focusati si asa mai departe. Atunci cand am in clasa un copil autist si alti 15 sau 20 care sunt altfel ... va trebui sa adaptez planul de lectie in asa fel incat sa incerc sa se potriveasca tuturor. Doar ca asta nu e asa de simplu. Pentru ca pe mine, cadru didactic, nimeni nu m-a invatat sa fac asta. Sunt deci intr-o ceata teribila si ca orice fiinta umana intr-o astfel de postura voi reactiona la stimulii din mediu in baza modului cum ii percep: amenintatori sau prietenosi. De aia jobul echipei ABA din jurul copilului autist e exact acela de a oferi incredere cadrului didactic si a ii furniza cat mai multe informatii in asa fel incat acesta sa perceapa actiunea lor ca pe un ajutor prietenos. Mai ales analistul comportamental a copilului. Care dincolo de cunostintele clinice de analiza comportamentala va trebui sa isi dezvolte si abilitati diplomatice. Referitoare la cum comunica cadrului didactic strategiile, obiectivele, plusurile si minusurile pe care copilul le are. In aceasi masura, ca tot vorbim de provocari, parte din echipa copilului, mai precis parintii acestuia vor trebui la randul lor sa invete diplomatie in relatie cu institutia scolii, cu cadrul didactic direct implicat si deloc in cele din urma, cu parintii celorlalti copii din clasa. Caci acestia, ultimii, sunt cei care vor da tonul modului cum ceilalti copii din clasa se poarta cu al meu copil, cel autist. Apoi, dincolo de orice, mai ales pentru gradinita si scoala primara, e imperios necesar ca analistul sa ii ofere cadrului didactic, dincolo de teorie si explicatii legate de mecanica deciziilor unui copil autist si lucruri sau strategii practice prin care acesta sa se poata descurca in relatie cu copilul autist. Iar una din aceste unelte poate fi un sistem de recompensare aplicabil atat copilului autist cat si copiilor neurotipici din clasa. Care evident, la randul sau, trebuie "croit" pe tipologia copiilor din respectiva grupa sau clasa. Iar aici in zona asta, in literatura de specialitate sunt zeci de studii deja care au generat nenumarate modele de recompensare colectiva. Succes!
- [Autism Educational Project](https://autism.ro/autism-educational-project/): Atunci cand vrei sa masori cat de eficienta e ceea ce faci cu al tau copil autist, respectiv viteza cu care invata, sau cum evolueaza in ceea ce priveste abilitatile pe care le deprinde, ai cateva optiuni la indemana. Unele destul de complicate dar care iti pot oferi mai multe date si altele destul de simple, care iti sunt de fapt extrem de la indemana. Zilele trecute vorbeam intre noi si uitandu-ne la reclamele care inunda retelele sociale cu referire la neurofeedback sau transplantul de celule stem in privinta autismului, ne spuneam ca daca oricare din interventiile astea ar avea 10% din rezultatele pe care le are programul SPP-AEP (Scoala pentru parinti - Autism Educational Project) dupa 6 luni, s-ar autodefini ca fiind "vindecatoare de autism". In cazul lor spre exemplu, nu sunt foarte surprins ca nu folosesc niciun sistem de evaluare pre si post interventie. Desi pe de alta parte, in cazul copiilor autisti de varsta mica nicio interventie din afara interventiilor ABA nu prea au evaluari de abilitati in meniu. Nemaivorbind de evaluari pre si post interventie. De altfel sunt extrem de multi specialisti sau organizatii si din zona interventiei ABA care nu s-au gandit niciodata sa calculeze viteza cu care invata cei mici in asa fel incat sa isi eficientizeze interventiile. Cert e faptul ca poti opera in doua feluri pentru a vedea progresele unui copil autist de varsta mica. Primul este un strop costisitor referitor la resurse dar iti poate oferi o radiografie destul de exacta nu doar a vitezei de invatare ci si a ariilor unde copilul intampina dificultati. Ce ar trebui sa faci? Sa faci cate o evaluare de abilitati la fiecare 6-8-12 luni. Depinde de numarul de ore de interventie zilnica pe care cel mic le are. Eu as face la inceputul interventiei si apoi la fiecare 8 sau 12 luni. In functie de varsta copilului as folosi fie VB-Map fie ABLLS. Ambele iti ofera numar de abilitati pe arii de dezvoltare raportate la varsta. Asa ca poti face evaluarea astazi, inainte de interventie, sau ma rog, la inceput si dupa, sa repeti evaluarea (acceasi) peste 8 sau 12 luni. Ulterior e doar chestie de algoritm de calcul matematic. Respectiv poti sa calculezi in termeni reali cate luni sau ani de abilitati a recuperat, pe fiecare arie de dezvoltare in unitatea de timp care a trecut intre evaluari. Destul de exact. Respectiv poti sa descoperi ca in 8 sau 12 luni de predare a recuperat pe social 15 sau 20 de luni. Sau ca pe limbaj expresiv a recuperat doar 11 luni pe parcursul a 12 luni de predare. Iar astea se pot constitui in indicatori destul de amanuntiti care iti pot oferi o imagine referitoare la unde sa insisti si ce anume ar trebui sa faci ca sa poti accelera predarea sau a o imbuntati. A doua varianta, un strop mai putin amanuntita dar pe care o pot face toti, parinti si specialisti deopotriva, e sa calculezi pe baza unor indicatori raportati tot la abilitatile copilului, respectiv scorul ATEC. Are 14 puncte pe zona de comunicare - limbaj, 20 de itemi pe sociabilitate, cognitie-senzorial si constienta de sine 18 itemi si starea de sanatate fiziologica si comportamente alti 25 de itemi. Se evaluaeaza tot la inceput de interventie si apoi, la 1-2 luni refaci evaluarea (o poti reface si din 2 in 2 saptamani dar nu cred ca e la fel de relevanta). Are si avantajul ca e gratuit si poti obtine totul gratis de la cei de la Autism Research Institute pe autism.org (https://autism.org/autism-treatment-evaluation-checklist/). Scala de evaluare a tratamentelor in autism - ATEC este un instrument care pare simplist la o prima vedere dar care este ingrozitor de bun in a calcula eficienta unui tratament sau interventii asupra unui copil autist. Ca specialist ar trebui sa vrei sa devii mai bun. Ia varianta simpla a lucrurilor si masoara cat de bine e ceea ce faci. Nu costa decat un strop de energie si timp. Si asumare. La fel si din pozitia de parinte. Pentru ca ATEC pre si post interventie sau la fiecare 1-2-3 luni ar trebui sa iti dea ceva imagine referitor la cat de bine interventia, tratamentul sau terapia pe care o aplici copilului tau, ii face celui mic. Respectiv cat de eficient e ceea ce faci cu al tau copil. De altfel ATEC-ul exista si online, pe situl autism.gamara.ro . Tot gratis. Pentru ca intr-un final, in cazul copiilor autisti, obiectivul principal pentru a fi eficient este sa croiesti o interventie personalizata exact pentru copilul din fata ta. Noi am reusit pana acum sa castigam in medie intre 30 pana la 50 de puncte diferenta la 4-6 luni de predare la 92% dintre copii din programul AEP .
- [Programul AEP. Autism](https://autism.ro/programul-aep-autism/):   Una din familiile din programul AEP, care locuieste in Italia, a avut un soi de revelatie acum vreo saptamana sau doua. Povestea e un strop mai lunga si incepe la momentul in care a trebuit sa schimbe analistul comportamental al echipei ABA pentru ca aceasta ramasese insarcinata. Prin urmare a cautat o alta. Dupa ceva incercari, verificari, discutii, au reusit si au un nou analist. Doar ca mami e in programul AEP de doi ani si nu ca stie analiza comportamentala aplicata, ci ... o mananca pe paine la nivel de concepte si studii citite. Prin urmare a avut un oarecare soc cand si-a dat seama ca cei mai multi analisti si terapeuti din Italia sunt cumva mult in urma celor din Romania la nivel de cunostinte sau strategii de implementat. Sau altfel spus, vorbind cu cineva i-a explicat ca primul analist pe care l-a avut era la o suta de ani lumina in urma fata de cei din Romania si cel de al doilea e la o suta de ani in urma de primul. Asta in conditiile in care Italia e, dupa Romania, una din cele mai dezvoltate tari din UE cand vorbim de interventia ABA. In Germania, Luxemburg sau Franta spre exemplu ... e ca si cand te-ai intoarce in Romania anilor 1990-2000. In UE doar Irlanda sta mai bine decat cele mentionate mai sus si asta datorita faptului ca mai toti analistii de acolo sunt conectati si au activitatea preponderent in UK. Realitatea e ca Romania sta de departe cel mai bine in zona interventiei ABA pe copilul cu autism din Uniunea Europeana. Dar asa, vorba mamicii de mai sus, cu vreo suta de ani lumina inainte. Exista o comunitate efervescenta de analisti comportamentali, exista formari de scurta si de lunga durata, comunitatea parintilor e implicata, statul Roman sustine cauza copiilor cu autism. Cumva toate astea, impreuna, fac din Romania varful de lance al analizei comportamentale aplicate in UE. Pe de alta parte, cand vorbim de adolescentii sau tinerii cu autism, lucrurile nu mai stau nici pe departe asa. Din pacate nici cand e vorba de cei din zona de inalt funtional nici cand e vorba de cei grav afectati. Pur si simplu, din orice perspectiva privim lucrurile, la capitolul asta Romania e in coada clasamentului in UE. Nu tu programe de sustinere a persoanelor cu dizabilitati, nu toleranta pentru cei diferiti, nu tu sisteme care sa impinga inainte orice initiativa in directia asta. Caci cateva initiative exista. In mediul privat. Dar nu e nici pe departe sistemica. Ba din contra, sistemul, intr-o masura covarsitoare, prin oamenii care-l compun, le "dau in cap" autistilor adolescenti sau tineri, de ori de cate ori pot. Ori asta nu ii ajuta deloc pe acestia sa se integreze. In niciun fel. Ba mai mult decat atat, cand e vorba de integrare si de copilul autist inalt functional, nici la varste mai mici nu stam bine. Sau ma rog, stam in extreme. Exista in sistemul de invatamant oameni dedicati si minunati, deschisi si care isi doresc sa faca diferenta. Din pacate in cealalta extrema sunt cei care si-au ales meseria de cadru didactic dintr-o intamplare, s-au plafonat acolo si acum au devenit ... acri. Cumva blocati in confort si intoleranta. In ultima vreme am auzit cel putin doua povesti ale unor copii inalt functionali, super misto, care au probleme cu integrarea in scolile in care sunt inscrisi pentru ca marea majoritate a cadrelor didactice fie refuza sa lucreze cu ei fie pentru ca, mai rau, cadrele didactice ii pedepsesc de fiecare data cand nu se conformeaza regulilor impuse pentru copiii neurotipici. Atunci cand vorbim despre reguli generale de purtat in comunitate, copilul autist a invatat sa le respecte. Problema e cu regulile impuse de pe o zi pe alta sau exceptiile care fac ca o regula sa nu trebuiasca respectata de catre copii. Pentru toti ceilalti e clar de ce apare regula noua sau de ce exista exceptie la o regula. Pentru copilul autist e o gaura in sistem. Nici nu intelege nici nu se poate adapta, daca nu e sustinut si ajutat. Iar atunci cand din rautate sau superficialism impui astfel de reguli sau exceptii doar ca sa il pui pe cel mic, autist, intr-o postura urata... e al dreaq de trist. Evident, exista si exceptii. Scoli si gradinite care sunt deschise si care pun umarul la integrare. Dimpreuna cu cadrele didactice din organizatiile respective. Am doua exemple fabuloase in minte in clipa de fata. Spre exemplu, una a unui profesor de arte de clasa 1 care a plecat cu respectivul copil de sub nivelul marii. Adica copilul ura orele de arta. Profesorul a urmarit copilul care era extrem de opozitionist la ora lui, i-a notat interesele si dupa vreo luna de la inceputul scolii a inceput sa ii introduca interesele in temele de la clasa. A fost primul pas. Apoi a secventiat ora in calupuri mai mici, de 5-10 minute de lucru urmand ca dupa fiecare calup sa ii ofere o recompensa sub forma preferintelor lui, respectiv litere si cifre. Rezultatul? Nu doar ca cel mic merge interesat la ora de arta, dar deja profesorul are autoritate asupra lui si copilul nu iese din cuvantul lui. In mai putin de 6 luni. Al doilea exemplu este cel al unei invatatoare care a participat de la inceput la toate sedintele clinice si de coordonare a echipei din jurul copilului. Si care a pus in aplicare fiecare sugestie venita de la analistul comportamental, a preluat formele de recompensare si le-a aplicat pentru toti copiii. Rezultatul? Toti copii de la clasa au devenit prieteni intre ei, se sustin unii pe altii, inclusiv pe copilul autist, se ajuta intre ei si clasa e absolut fenomenala. Din pacate insa, desi am foarte multe astfel de povesti frumoase, ele se constituie in exceptii. E greu insa de spus cine e mai vinovat, cadrul didactic care e amortit si ii e frica de-a dreptul sa aiba un copil cu dizabilitati in clasa, pe care sa il integreze sau parintii copiilor autisti care inscriu copilul la gradinita sau scoala fara sa le spuna nimic despre problema copilului cadrelor didactice si apoi se cearta cu toata lumea ca al lor copil e perfect normal. Sau ca e responsabilitatea institutiei de invatamant sa se descurce de acum cu el. De parca aruncatul pisicii in curtea altuia rezolva problema. In concluzie, la nivelul copiilor cu autism de varsta mica, prescolara, Romania sta in ceea ce priveste interventia ABA si serviciile adiacente cel mai bine in Uniunea Europeana. De departe. Dar pica aproape toate examenele la nivelul integrarii copiilor autisti in scoala primara si referitor la serviciile sau programele de integrare pentru adolescenti sau tinerii adulti.
- [Gogomănia dusă la rang de concept. Autism](https://autism.ro/gogomania-dusa-la-rang-de-concept-autism/):   Atunci când nu ești informat dar nici nu vrei să te informezi pentru a înțelege ceva, se spune ca ești “sărac cu duhul”. E o alegere. Indiferent ca motivația pentru care faci o astfel de alegere este confortul personal, negarea, indiferentă etc. Dar e o decizie asumată. Nu vreau să știu și nu mă interesează. E corect. Și e dreptul tău. Cam cum sunt adepții teoriei pământului plat. Oamenii cred în asta și refuză să ia în considerare legile fizicii sau orice alt argument științific pe care comunitatea academică, de câteva sute de ani, le-au adus în demontarea acestui concept. Mi se pare ca e o variantă care în societatea de azi, așa cum este construită, e absolut ok. Pentru ca e dreptul meu să știu ce vreau să știu și să accept doar ceea ce vreau să accept. Atata vreme cat credinta mea o tin pentru mine sau o impartasesc cu cei ca mine. E, atunci când începi să ieși în stradă și să încerci să îi convingi și pe alții ca pământul e plat și te superi când aia te fac în toate felurile, dar refuzi să te informezi măcar ca să poți aduce argumente într-o dezbatere ….aia e gogomănie. Cam așa e și cu ABA ca știința sau cu intervențiile ABA în cazul copiilor cu întârzieri în dezvoltare versus toți cei care sunt împotriva ABA. Analiza Comportamentală Aplicată aka ABA este o știință care studiază comportamentele umane și a definit conceptele de comportament și patternurile de comportament ale oamenilor. Cum își ajustează comportamentele, cum învață, de ce fac un lucru, de ce renunță la anumite comportamente în timp și așa mai departe. Nicio legătură cu autismul. Cel care a sesizat prima oară paternuri care se repetă și faptul ca speciile își ajustează comportamentul la mediu învățând, a fost Charles Darwin. Prin 1859. Ulterior o mulțime de cercetători au început să facă cercetări în direcția asta iar BF Skinner, considerat părintele ABA a definit concepte și comportamente, ecuația învățării și multe multe altele. Prin anii 1930! Fără vreo legătură cu asta, prin 1943, Leo Kanner amintea pentru prima oară despre un grup de copii cu întârziere în dezvoltare pe care i-a numit autiști (povestea e de fapt mai lungă pentru ca Kanner a furat de fapt conceptul de la un austriac care lucra pentru el și care mai văzuse cazuri asemănătoare cu câțiva ani mai devreme, la Viena). Pentru articolul ăsta însă, nu e relevantă povestea lui Kanner ci faptul ca ABA a apărut atât conceptual cat și practic cu câteva zeci dacă nu spre suta de ani înainte ca să existe orice notă despre autism. Acum despre interventia ABA in raport cu copii cu autism. Intervenția ABA nu ia niciodată în considerare diagnosticul unui copil. Adică pe un analist comportamental nu o să îl intereseze ca dizabilitatea copilului din fața lui se numește autism sau sindrom down sau întârziere în dezvoltare sau orice alt sindrom sau dacă copilul ori adultul căruia i se adresează e neurotipic. Adică absolut normal. Pentru ca nu pe bază de diagnostic operează intervenția ABA. Ci, în cazul copiilor, pe bază de dezvoltare în parametri a copilului. Se numesc stadii de dezvoltare și înseamnă ca cohorta copiilor de o anumită vârstă deprind în mod natural, între X și Y ani, un anumit număr de abilități. Prin urmare când văd un copil căruia la Y ani îi lipsesc abilități pe care deja ar fi trebuit să le aibă, intervenția ABA presupune a preda acele abilități lipsă acelui copil. Atât. Deci e din start imbecil să susții ca “ABA încearcă să schimbe autismul”. Dincolo de faptul ca nu poate pentru ca autismul e o etichetă, pe analistul comportamental nici măcar nu îl interesează diagnosticul. Adică pleacă de oriunde doar de la diagnostic nu. Prin urmare, dacă vrei să nu fii “gogoman” prima oară începi să te informezi. Atât cat să știi ca și ceea ce faci tu din punct de vedere comportamental, oricine ești tu, se subjugă tot principiilor ABA. Pentru ca la fel ca și legile fizicii și legile comportamentului uman, pe care ABA ca știință le studiază, sunt imuabile. Respectiv ți se aplică și ție indiferent dacă îți place sau nu. Apoi te informezi cat să știi și faptul ca intervenția ABA nu ia în considerare diagnosticul de autism și prin urmare “nu lupta cu simptomele autismului” și nici nu încearcă să schimbe copilul din autist în neautist. Uite asa ai putea de asemenea sa afli ca ceea ce blamezi tu de fapt, cel care nu esti informat si nici nu vrei sa te informezi, e una din cele 24 de strategii din interventiile ABA care s-au dovedit stiintific valide in cazul copiilor cu intarzieri in dezvoltare si anume DTT-ul (discrete trail teaching). Si pe cale de consecinta si conditionarea din DTT. Pe de alta parte, daca ai avea curiozitatea sa te informezi, ai afla ca nu e specifica ABA conditionarea, ci naturii umane. Cum ar fi faptul ca si bunicile noastre ne spuneau "mai intai mananci supa si abia apoi prajitura", respectiv ne conditionau. Cum tot asa, aproape nu exista nicio interventie in viata sportiva sau in kinetoterapie care sa nu fie conditionala. Tot sapand ai putea afla spre exemplu si faptul ca o intreaga bucata din interventiile ABA, in clipa de fata, au imbratisat conceptele din Pivotal Response Training si ca in directia respectiva se merge pe motivatia si interesele copilului fara sa existe conditionare deloc. S-au adunat sub o umbrela care se numeste NDBI. Parte din aceasi ABA. La fel ca si altele. Cum e PECS sau predarea teoriei mintii. Apoi ar fi de interes sa afli, zic eu, ca interventiile ABA in ceea ce priveste copilul cu autism au suferit transformari uriase in ultimii douazeci de ani si ca singurii care de fapt ati ramas in urma cu acesti douazeci de ani sunteti voi, cei care nu va informati dar sunteti impotriva si inca multi, foarte multi cvasi-specialisti care fac DTT mai prost ca acum 40 de ani pentru ca nu au niciun fel de pregatire in ABA. Eu unul am obosit sa imi consum resursele pentru a contracara gogomanii cat casa. Doar ma intreb retoric de ce dreaq niciunul din cei care sustin teza pamantului plat nu isi face bagajele si nu se duce la polul nord sa isi demonstreze teza sau de ce niciunul din cei care blameaza ABA nu a avut curiozitatea sa se informeze ce inseamna sau, la firul ierbii, sa participe la o sesiune a vreunui profesionist in ABA. Uite, eu tare mi-as dori ca unul din cei sunt bine intentionati si sunt impotriva interventiei ABA dar sunt neinformati sa imi dea un mesaj si sa spuna ceva de genul "vreau sa ma informez si sa vad cum arata o interventie ABA in anul 2025 in asa fel incat sa am o imagine reala asupra lucrurilor". Abia atunci un demers de anti-ABA al oricui ar avea un sens. Irelevant daca eu sunt sau nu sunt de acord cu respectivele viziuni. Ar fi un punct de vedere informat, nu o gogomanie.
- [recuperarea și integrarea in scoli a copiilor cu autism](https://autism.ro/recuperarea-si-integrarea-in-scoli-a-copiilor-cu-autism/): În ultimii 7 ani am fost martori direcți la recuperarea și integrarea în școli de masă a 66% din copiii care au intrat în orice program de coordonare a intervenției ABA a organizațiilor din care facem parte și aveau până in 40 de luni când au intrat în intervenție. Mai mult decât atât, în ultimii 2 ani, aproximativ 40 de copii înscriși în programul AEP (Autism Educational Project) și-au accelerat viteza de învățare cu 267%!!! În doar câteva luni de program. La noi e simplu. Nu credem în “experiența” sau opinii. Tot ceea ce facem, facem bazându-ne pe studii. Nu pe experiență, ci pe expertiză. Cineva spunea ca noi suntem ca la NASA, dar ca la firul ierbii, în realitate, în țara, lucrurile stau altfel. Pai întrebarea e de ce lucrurile stau altfel în țara? Ca în mod real noi oferim informație. Gratis. Multă. Și cu toate astea unii specialiști și foooooarte mulți părinți aleg … altfel. Cum îi spuneam unei mămici zilele trecute: “Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă!”. Iar asta e realitatea. Noi ne raportăm la știință și la studii. Investim în a învăța și a căuta noi direcții, noi intervenții, noi implementări. Toate pe baze științifice. Nu trebuie să reinventăm apa caldă. Trebuie doar să învățăm cum să o ducem spre rezervorul nostru. Atât.
- [Poveste despre autism, munca si succes. Partea a-II-a](https://autism.ro/poveste-despre-autism-munca-si-succes-partea-a-ii-a/): Poveste despre autism, munca si succes. ... copilul a avansat si dupa cateva luni a trebuit sa aducem ajustari la program. Respectiv a trebuit sa introducem undeva in jur de 30-40 de programe simultan in generalizare. Si desi foloseam timpul acela de dupa amiaza, de la ora 18 la ora 20 sa facem asta, curand intervalul a devenit "neincapator". Asa ca am introdus alte 2 ore la pranz de iesit afara, in mediu. Parc, mall, magazine, mers pe jos. Generalizare. Din greu. Asta dincolo de generalizarea si interventiile pe care noi parintii le faceam in weekend-uri. Analistul comportamental venea la aproximativ 2-3 luni. Statea 2-3 zile. Apoi pleca. Iar noi ramaneam cu PIP-uri care cuprindeau uneori si 40-50 programe de introdus, intr-o anume ordine si cel putin tot atatea programe in generalizare sau mentinere. Dupa vreo 8 - 9 luni am inceput gradinita si am realizat ca trebuie sa ne reinventam organizarea. Mai eficient. Copilul mergea la gradinita doar 3 ore pe zi. De dimineata pana la 11. Inapoi acasa. La 12 intra in prima sesiune de 2 ore. Pauza o ora. Masa. Iesit afara 2 ore. Venit inapoi. Alta sesiune de 2 ore. Alt iesit afara. Asa ca am impartit lucrurile diferit. Dimineata la gradinita se ducea unul din cei mai buni terapeuti. Aveam doi in pozitia asta. Faceam cu schimbul. O saptamana unul, cealalta saptamana, celalalt. Restul veneau mai tarziu. La 11.00. La ora 12.00 intra in sesiune o echipa care nu fusese la gradinita. Intre 14.00 si 16.00 se iesea afara. Cu obiective precise. Era de fapt o sesiune de incidental si generalizare. 2 sau 3 terapeuti insoteau copilul. Sesiunea de dupa amiaza venea dupa venitul de afara. Fiecare avea pozitia lui si numarul de ore ale lui. In rest ii superviza pe ceilalti. De fapt fiecare isi modifica pozitia in fiecare saptamana. Ca pentru toti sa fie echilibrat. Se lucra o sesiune inclusiv sambata. Iar vineri dupa amiaza, incepand cu ora 17.00, exista alt program. Respectiv sedinta clinica saptamanala. In care treceam in revista fiecare program, numarul de repetiții al fiecarui program in fiecare sesiune din fiecare zi, esecurile si motivatiile pentru care un lucru sau altul nu ne-a iesit si asa mai departe. Asa construiam si programul pentru saptamana care urma. Pentru fiecare zi si fiecare sesiune. Sau sectiune de zi. Prezenta la sedinta asta era obligatorie. Pentru toata lumea. Inclusiv pentru noi, parintii. Cand eram in dezacord, votam. Daca o cale era mai eficienta au ba. Toti stiam in amanunt fiecare program, fiecare item, fiecare obiectiv, fiecare prompt, fiecare SD si variatie de a lui, toate recompensele si ce anume le facea sa fie recompense si nu doar activitati sau lucruri care-i placeau. A trecut un an si putin. Acum aveam echipa de doar trei terapeuti. Dar ca organizare nimic nu se schimbase. Doar ca nu mai era nevoie de prompter in spatele copilului. In schimb incepeam sa ne confruntam cu o alta problema. Intervalele in care venea analistul comportamental era mult mai largi: 3 luni. Uneori 4. Cu toate ca ne lasa cate 100 de programe sa introducem cand le masteram pe cele pe care pe care le aveam deja in lucru ... de fiecare data, cu cateva saptamani inainte sa vina, eram cu ele masterate. Asa ca a trebuit sa incepem sa inventam program noi. Practic, sa cream interventii pe comportamentele pe care nu le consideram ok. Cum tot asa, ca sa devenim mai eficienti am inceput sa luam toate pauzele dintre sitting-uri, pauze care erau de 2-3 minute si sa le transformam in joaca cu sens. Adica sa ne jucam dar sa si predam obiective sau macar sa sustinem obiectivele din programele curente, in incidental teaching. Au trecut anii. Primii doi ... nici nu stim cand. Incet interventia ABA asupra copilului s-a diminuat. Usor usor. Regulile si conceptele au ramas. Suportul la teme, cel putin pana in clasa a 4 a, a ramas. Discutiile au ramas. Eu cred cu tarie ca probabil cel mai important ingredient in povestea noastra de succes a fost managementul de caz. Respectiv organizarea. Eu raman fanul organizarii unei echipe ABA la domiciliu. Interventia ABA e o interventie pedagogica/educativa. Prin urmare necesita prin definitie un numar de ore destul de mare de educatie pe zi. E ca la scoala. Ca sa tina "hangu" ar trebui sa faca 4-5 ore pe zi. Daca am un copil neurotipic nu il trimit la scoala 2 ore cand ceilalti se duc 5-6 ore pe zi. Asa si aici. Iar ca si costuri, pentru 4-5 ore pe zi de interventie ABA acasa, o sa platesc mai putin sau la fel ca si cand l-as duce intr-un centru. Diferenta e ca acasa va fi infinit mai eficient. Pentru ca pot sa controlez toate variabilele care apar.
- [Poveste despre autism, munca si succes. Partea 1](https://autism.ro/poveste-despre-autism-munca-si-succes-partea-1/): Poveste despre autism, munca si succes.
- [Copilului nostru diagnosticat cu autism infantil](https://autism.ro/copilului-nostru-diagnosticat-cu-autism-infantil/):   Nimeni nu ne dadea nicio sansa. De fapt nu noua. Lui. Copilului nostru diagnosticat cu autism infantil. O vreme am sperat. Habar nu am ce speram. Ca e vorba de altceva. Pana la urma de aia am facut doctor shopping si am luat diagnostice de la sapte (7!!) medici psihiatri. Desi daca stau mai bine sa ma gandesc nu speranta ca alt medic ne va spune alt diagnostic ci speranta ca vreun medic ne va da vreo solutie. Nu ne-au dat. Ca nu aveau. Iar la noi, desi copilul avea doar 2 ani si jumatate si cutuma la vremea aia spunea ca abia peste 5 ani se diagnosticheaza autismul, niciunul din medicii psihiatri vizitati nu a avut niciun strop de ezitate: autism infantil. Privind in urma, pentru ca acum stiu si criteriile si pentru ca acum stiu si cum gandeste medicul ... realitatea e ca nu puteai avea vreun dubiu. Parca era caz de manual de diagnostic. Bifa tot. Si nimeni, sub nicio forma, nu ne putea oferi vreo ... optiune. Pur si simplu. Nu existau optiuni. Sau de fapt nimeni nu stia despre ele. Asa ca daca cineva mi-ar fi spus ca exista o sansa "sa isi revina" daca ma rostogolesc in noroi in fata bisericii unui cult oarecare... nu sunt deloc convins ca nu as fi facut-o. Pentru ca ... nu exista nicio optiune. Asa ca orice optiune e mai buna decat nicio optiune. Pentru ca asta e realitatea: habar nu am ce am fi facut daca lucrurile ar fi stat altfel. Ce am fi facut sau cat am mai fi asteptat daca nu ii vedeam pe adolescentii si acei tineri adulti diagnosticati tot cu autism, care erau la fel de praf la capitolul abilitati ca si al meu. Doar ca al meu avea 3 ani si jumatate iar ei aveau intre 14 si 22 de ani. Cert e ca habar nu am ceea ce am fi facut. Daca am fi facut ceva in timp util. Insa momentul acela, al adevarului in raport cu viitorul si cu perspectiva asupra a cum urma sa ajunga si baiatul meu, pentru mine unul a reprezentat un soc. Abia atunci am realizat ca suntem pe marginea prapastiei. Si am actionat. De fapt ... a fost asa, un soi de sir de intamplari care din una alta ne-a dus in directia potrivita in urmatorul an. Interventia ABA pentru copii cu autism nu era nici pe departe ceea ce este astazi la nivel mondial. Inca se faceau studii care sa ii demonstreze eficienta, inca existau certuri pe tema metodelor folosite, Lovaas publicase studiul doar cu cativa ani in urma, boardul BACB abia fusese fondat. Toate astea le-am aflat retroactiv, dupa multi ani. Asa ca atunci nu ne-a explicat nimeni ca ar exista o cale. Orice cale. Asa ca noi am urmat calea noastra. Cautat si citit orice studiu, al oricui, de oriunde, raportat la orice terapie sau interventie pentru autism. Si cum pe atunci nu exista internetul in forma care exista acum ... cand spun cautat studii inseamna mers in librarie publica si cautat, citit articole din reviste de specialitate in format fizic, cautand studii. Sau mers la bibliotecile unor universitati despre care "ai auzit" ca au condus astfel de studii. Vreo sase luni dupa intalnirea cu adolescentii adulti descrisa mai sus nu am facut altceva. De la un moment dat am inceput sa analizez metodic orice terapie sau interventie despre care dadeam in raport cu autismul. Pana am ajuns la interventia ABA. Care pentru mine a fost ... wow. Iluminare. Pentru ca fata de toate celelalte interventii sau terapii era singura care reusise intr-o succesiune de studii repetate in mai multe colturi de lume, sa demonstreze ca se pot recupera intre 47% si 50% dintre copii cu autism. Au urmat alte sase luni de cumparat, citit si studiat orice carte sau studiu pe tema interventiei ABA la copilul cu autism. Si totul era atat de logic pentru mine. Desi nu aveam nicio pregatire formala sa inteleg in profunzime. De acolo incolo totul este legenda . Daca esti parinte al unui copil cu autism va trebui sa inveti sa privesti viata, copilul tau si tot ceea ce ai de facut pentru el din cu totul si cu totul alta perspectiva.
- [Terapeutul ABA si domeniul copiilor cu autism – partea a-4-a](https://autism.ro/terapeutul-aba-si-domeniul-copiilor-cu-autism-partea-a-4-a/):     Terapeutul ABA si domeniul copiilor cu autism Parintii si din nou, nu doar, se pozitioneaza in raport cu terapeutii ABA in niste extreme. Fie foarte prietenos, dincolo de zona angajatorului, cumva plangandu-se tot timpul de copil si de situatia in care se afla, parca incercand sa obtina mila terapeutului, fie arogant, superior, de parca terapeutul e unul caruia ii faci o favoare ca il angajezi. E important sa fii echilibrat ca parinte. Pentru ca tu esti stalpul pe care copilul tau se va sprijjni si acum si in anii ce vin. Iar atitudinea in extreme nu o sa il ajute. Nimeni nu spune sa nu fii macinat de ganduri, descurajat uneori, frustrat si asa mai departe. Doar nu o arata. Daca nu reusesti sa te pozitionezi ca atitudine undeva la mijloc, echilibrat si deschis la ceea ce se intampla in jurul tau, NU te apuca sa iti faci o echipa ABA acasa. Continua sa folosesti serviciile unui centru sau cabinet. E mai eficient pentru copil asa. O echipa ABA inseamna analist, terapeut sau terapeuti si parintii. Nu exista o ordine a importantei. Eu unul spre exemplu tind sa cred ca parintii sunt piesa cea mai importanta din echipa asta. Sa ne intoarcem insa la terapeuti si echipa. Bun, acum am unul sau doi terapeuti, ce fac mai departe? In principiu, daca ai ajuns aici deja stii ce inseamna interventia ABA, ai analist comportamental si esti constient ca "terapia ABA" nu o sa modifice copilul tau. Adica nu inseamna ca maine sau dupa un an sau doi ani de "terapie", nu va mai fi autist. Inseamna doar ca va avea mult mai multe abilitati functionale si va stii infinit mai multe lucruri. Dar tot neurodivergent va fi. Ceea ce inseamna a fi recuperat nu inseamna ca nu mai e autist. Inseamna doar ca are atat de multe interese si abilitati ca se poate descurca singur in viata si ca a invatat sa invete. Ori asta inseamna ca pe parcusul interventiei ABA acasa, terapeutii tai i-au predat, pedagogic, abilitati. Cat de multe reusesc ei sa predea depinde si de modul cum construiesti tu echipa si cum o faci sa actioneze ca o echipa. Spuneam intr-una din partile trecute ca am sa caut ca terapeuti oameni pentru care banii sunt importanti dar nu atat de importanti. In primul rand nu am sa ii platesc pe ora. Am sa ii platesc pe luna. Cu un salariu decent. Un salariu decent, de inceput, pentru 8 ore, e undeva intre 3000 si 4000 lei. Depinde de o multime de factori. Iar aici se justifica facute cel putin doua precizari. Prima este ca acele 8 ore, respectiv full time, nu inseamna ca terapeutul va lucra cu al meu copil non stop. Inseamna ca eu trebuie sa ii fac programul in asa fel incat lucrul sa fie undeva in jur de 4-5 ore. Iar asta include si mersul la gradinita sau scoala ca shadow spre exemplu. E jobul meu, ca angajator, sa ii umplu restul de timp cu traininguri, sedinte clinice sau de coordonare, facut sau cautat de materiale si asa mai departe. La fel, nu ii pot contoriza fiecare mers la toaleta, fiecare gura de apa pe care o ia si asa mai departe. In mod uzual pe parcursul celor 4-5 ore din lucrul direct cu cel mic ar trebui sa aiba macar o pauza daca nu doua. Apoi.... il platesc si cand copilul e bolnav si cand eu plec in vacanta si cand el, terapeutul e bolnav sau de sarbatori. Desi nu lucreaza cu al meu copil. Orice alta constructie e sortita esecului. Pentru ca terapeutul ala are la randul lui cheltuieli si are nevoie de o predictibilitate. Nu e vina lui ca eu plec in vacanta sau ca al meu copil e bolnav. In lunile in care se intampla asta terapeutul tot trebuie sa isi acopere cheltuielile pe care le are. Dincolo de asta, nu uita ceea ce am scris mai sus: scopul meu in ceea ce priveste copilul e sa ii predau cat mai multe abilitati si sa il stimulez ca sa invete cat mai mult din mediu. La varste mici joaca si explorarea mediului inseamna de fapt invatare. Pe cale de consecinta "terapia" nu inseamna formal stat la masa sau stat pe covor si invatat. Poate inseamna si asta dar proportional si activitatile pe rutina, iesitul afara, joaca si altele, sunt tot invatat. O echipa se sudeaza si devine echipa atunci cand are un scop. Si cand membrii echipei sunt parte activa la atingerea scopului. Adica cand se implica. Una din motivatiile pentru care eu prefer sa am in echipa angajati full time, pe 8 ore, desi lucreaza efectiv cu al meu copil doar jumatate este de fapt pentru a bloca elegant orice posibilitate de a mai lua un alt copil in "terapie". Pentru ca apropo de implicare eu vreau sa se culce si sa se trezeasca cu al meu copil in minte, cautand solutii si fiind parte activa in implementarea planului nu doar urmand orbeste ceea ce ii spune analistul ci intelegand de ce si batandu-si capul pentru a incerca sa imbunatateasca. Analistul e acolo cateva ore pe saptamana. Terapeutul e acolo cateva ore pe zi. Cunoaste sau ar trebui sa cunoasca copilul aproape la fel de bine ca mine parinte dupa o perioada. Cert e ca mult mai bine ca analistul. Asa ca aportul lui la sedinte e crucial de la un moment incolo. Si cum fac asta? Culmea, nu e asa de greu. In primul rand in ceilalti timpi morti terapeutul la inceput de drum, are de citit. Articole, studii, concepte, carti. De ce? Ca sa inteleaga mecanismele si cu ceea ce se confrunta. Si ca sa poata participa activ la sedintele clinice si de coordonare. Dupa o vreme il ajut sa participe la cursuri. Cu acelasi scop. Sa devina mai bun si sa inteleaga mecanismele. Cu cat va intelege mai multe cu atat va fi o piesa mai importanta a echipei. Iar asta se va rasfrange asupra modului de predare si eficientei cu care se preda copilului meu. Asta inseamna insa sa il si ascult atunci cand are ceva de zis. Mai ales in sedintele clinice. Nu inseamna ca trebuie sa urmez sau sa implementez ideile sau parerile dar trebuie sa le ascult. In cazul de fata, daca vreau echipa, nu pot conduce dictatorial echipa. Si nici nu pot si nici nu ar trebui sa vreau sa arunc toate deciziile pe umerii analistului. De la un moment incolo devine ineficienta o astfel de abordare. Trebuie de asemenea sa ma asigur ca terapeutul meu stie copilul. Si pe fata si pe dos. Indiferent ca e terapeut full time, part time sau shadow. Asta inseamna ca inainte cu 2-3 saptamani de a incepe efectiv sa urmeze un plan sau sa lucreze cu cel mic, o sa isi creeze cu el, cu ajutorul meu, o relatie. Iar asta presupune sa petreaca impreuna macar 2 ore pe zi. In cele mai diverse medii: acasa, magazin, parc,loc de joaca, strada, masina, etc. In care tot ceea ce se intampla devine de la un moment dat incolo responsabilitatea lui. Eu sunt acolo doar sa aduc corectii daca e cazul. Am tot scris despre sedinte clinice si sedinte de coordonare. Foarte multi le confunda si uneori nu le fac. Ca sa le definim. Sedintele de coordonare sunt cele in care participa si analistul comportamental. De obicei se diseca ceea ce a facut copilul, cum merge predatul, care sunt problemele cu care se confrunta si asa mai departe. Doar ca de obicei, in functie de cum e organizata echipa astfel de intalniri sunt odata pe luna sau la doua luni ori in cel mai bun caz o data pe saptamana. Ceea ce e minunat. Doar ca nu e suficient. Pe de o parte membrii echipei, adica terapeutii, rar sau deloc, cel putin in primele sase luni, nu vor spune nimic in astfel de sedinte. Desi daca nu ar fi acolo analistul, ar spune. De aia exista sedintele clinice. Ca in lipsa analistului, cate jumatate de ora pe zi sau o data pe saptamana, ne asezam toata echipa (mai putin analistul) la masa si disecam ceea ce s-a intamplat (azi, saptamana asta, in ultimele 2-3 zile) si ce am putea face sa devenim mai eficienti in predare. E un spatiu temporal in care se creeaza echipa si fiecare membru se simte ascultat... Multi parinti se plang ca au investit timp, energie si bani in pregatirea terapeutilor si apoi acestia au plecat. Da, din pacate se intampla. Deloc rar. De obicei insa se intampla cand unul sau mai multi din pasii pe care i-am descris in astea 4 parti ale acestui articol, sunt ignorati. Imaginati-va ca nimeni nu pleaca de la bine la mai rau. Neseriozitatea tinerilor e reala in clipa de fata dar si ea comporta niste detalii. Detalii care inseamna de cele mai multe ori ca proiecteaza in viitor niste lucruri iluzorii sau in cea de a doua varianta, modul de abordare a managerului de caz, respectiv parintele, nu ii confera siguranta si nu se simte apreciat. ... am citit si recitit tot ceea ce am scris in astea 4 parti si desi am scris aproape un roman fluviu, in realitate am tot lasat paranteze si detaliile pe afara. Pentru ca pur si simplu sunt greu de cuprins pe de-antregul intr-un material de pe FB. Chiar si asa, in mai multe parti. Asa ca asta ramane un rezumat al rezumatului unui rezumat in ceea ce priveste managementul de caz. Din care lipsesc o multime de amanunte si detalii. Voi incerca odata, poate chiar in martie sau aprilie sa fac un webinar sau un curs cu tema asta.
- [Terapeutul ABA si domeniul copiilor cu autism. Partea a-3-a](https://autism.ro/terapeutul-aba-si-domeniul-copiilor-cu-autism-partea-a-3-a/): Terapeutul ABA si domeniul copiilor cu autism.
- [Terapeutul ABA si domeniul copiilor autisti – partea a-2-a](https://autism.ro/terapeutul-aba-si-domeniul-copiilor-autisti-partea-a-2-a/): Terapeutul ABA si domeniul copiilor autisti Principial asta e un articol, sau ma rog, partea din articol, pentru parintii care vor sa isi construiasca o echipa ABA acasa sau pentru directorii de centre care vor sa faca performanta. Pentru ca si unii si altii se confrunta cu aceeasi problema. Sau probleme: recrutarea, trainingul si gestionarea terapeutilor ABA. Despre esenta terapeutului ABA am scris deja in partea 1 a acestui articol. Recrutarea. Inainte sa ma gandesc sa ma apuc sa recrutez un terapeut trebuie sa decid ce fel de profil de terapeut vreau. In functie de asta voi avea un anumit fel de anunt sau un altul. Asa cum am mai spus, eu sunt fanul declarat al terapeutilor la inceput de drum, care nu stiu inca nimic despre interventia ABA sau au foarte putina experienta. Dar in esenta, "pe piata" exista cateva feluri de potentiali terapeuti. Cei care abia au terminat facultatea de psihologie, psihopedagogie speciala, pedagogie sau asistenta sociala. Sunt cei care tocmai au terminat facultatea, eventual care s-au inscris la un master afiliat profilului pe care l-au terminat. Oricum, in clipa de fata abia au intrat in viata profesionala si nu stiu incontro sa o apuce. Tatoneaza. Iar eu, ca posibil angajator, trebuie sa fiu constient de asta. Apoi sunt cei care iubesc copiii, dar care dintr-un motiv sau altul au ales la momentul de start o alta cariera si acum s-au gandit sa se reinventeze. De obicei nu au terminat vreuna din facultatile de mai sus, ci cu totul si cu totul altele. Sau niciuna. Si mai exista ceea ce se numesc terapeuti de cariera, de cele mai multe ori fie fara nicio facultate, fie la fel, cu facultati de cine stie ce, care au vazut in asta o oportunitate la un moment dat si au luat-o. Cei mai multi dintre ei o vad ca pe un job oarecare. Ca sunt vanzatoare la magazin, manichiuriste sau terapeuti ABA ... pentru ele e tot una. E un job si atat. Unii dintre ei au facut niste cursuri dubioase cum sunt cele ale domnului Mitasov sau au lucrat vreun an la vreun centru si apoi au considerat ca ei deja stiu. Toti cei de mai sus sunt ... oameni. Iar eu, ca viitor angajator, trebuie sa constientizez cine e persoana din fata mea si in ce tipologie sa o incadrez. Mai e o categorie, extrem de rara. Am sa vorbesc despre ea separat pentru ca e putin probabil sa reusesti sa dai de ea in procesul de recrutare. Se poate intampla dar e putin probabil. Sunt acei terapeuti care lucreaza de 5-10 sau unii de 15 ani in sistem semi-independent. Cu sau fara facultate terminata s-au specializat in interventia ABA ca terapeuti sub supervizarea unui analist comportamental. De obicei lucreaza cu acelasi analist comportamental de ani de zile si rareori il schimba. De aia ei merg din recomandare in recomandare. Din punct de vedere practic, cei care vor raspunde la un anunt de angajare vor avea vreo 4 sau 5 motivatii. Sunt cei care cauta un job si atat. Un job de tranzitie. Daca ne raportam la prima categorie, cei care abia au terminat sau sunt inscrisi la un master, vor un job oarecum in domeniul lor pana gasesc un job mai bun. De obicei in categoria asta intra cei care au terminat pedagogia sau asistenta sociala. Asta e o categorie speciala. Nu sunt rari dar daca imi pun filtrele corecte cand aleg oamenii, nici nu ii chem la interviu. Sunt exceptional cei care raman intr-un astfel de job. Cei mai multi, asa cum am spus, il considera un job de moment. Sau de tranzitie. Pana gasesc ceva care le convina mai mult. Apoi sunt celelalte 4 motivatii, pe care le gasesc in general la toti cei care raspund la un anunt de angajare. In orice domeniu. Prima motivatie: banii. Sunt cei care cauta un job bine platit care sa le acopere nevoile. Eu unul nu as angaja intr-o pozitie de terapeut ABA o astfel de tipologie. Pentru ca de la un moment dat incolo asta e un job in care se fac bani. Dar e o chestie de timp, efort si experienta. Ori de obicei tipologia asta de persoane vor rapid bani. E o tipologie perfecta daca vreau sa angajez personal pentru demartamentul de vanzari sau marketing. Deloc tipologia buna pentru postul de terapeut ABA. A doua motivatie: proximitatea de casa. Desi nu pare o motivatie importanta e suprinzator cati oameni, indiferent de domeniu, o privesc ca pe o motivatie extrem de importanta. Si intr-o anumita masura e importanta. Pe termen mediu sau lung. Niciodata nu am sa aleg sa angajez pe cineva care face mai mult de 30-45 de minute de la ei de acasa la mine. Pentru ca desi la inceput entuziasmul unui nou inceput compenseaza un drum de 60-75 de minute, in cateva luni, personajul o sa faca socoteala ca pierde 2-3 ore pe drum dus-intors. Si o sa considere ca nu merita. Evident, exista si exceptii. Stiu si eu vreo trei. Care au dus ani de zile dus intors cate 1.5 ore in fiecare directie. Adica vreo trei ore in fiecare zi doar pe drum. Toate trei exceptiile sunt inca in domeniu si doua din ele isi definitiveza studiile pentru deveni analisti comportamentali. A treia motivatie: programul flexibil. Din varii motive. Spre exemplu ca student la licenta sau la master, programul flexibil poate fi o necesitate. Aici e o tema larga. In functie de necesitatile pe care le am, pot fi o optiune foarte buna. Daca am nevoie de shadow, part-time sau de o chestie tangentiala la echipa, pot fi o resursa foarte buna. A patra motivatie: cariera. E, din perspectiva mea, cea mai buna tipologie motivationala pe care mi-o doresc atunci cand vreau sa contruiesc o echipa. Aici se inscriu de obicei fie cei care au avut in familie o persoana cu dizabilitati, indiferent de facultatea terminata si apoi, conceptual, toti cei care au terminat psihologia, psihopedagogia speciala sau sunt inscrisi/au terminat un master in una din specializarile de mai sus. De cele mai multe ori daca apuca sa inteleaga mecanismele si se proiecteaza in viitor facand asta pe termen lung sunt dispusi si la eforturi. Cum ar fi drumurile lungi (despre care am vorbit mai sus) sau nu atat de multi bani. Pentru ca motivatia e cariera, nu banii. Vom avea deci si partea a-3-a ... despre cum aflu sau verific abilitatile si motivatiile despre care am vorbit mai sus. De asemenea, cum creez echipa. In adevarul sens al cuvantului. Dar mai ales cum o motivez in beneficiul copilului meu. Si care-s greselile pe care nu ar trebui sa le fac in raport cu terapeutii.
- [Terapeutul ABA si domeniul copiilor cu autism – partea 1](https://autism.ro/terapeutul-aba-si-domeniul-copiilor-cu-autism-partea-1/): Terapeutul ABA si domeniul copiilor cu autism - partea 1 Terapeutii sunt una din cele mai importante parti ale unei echipe ABA construita in jurul unui copil. Sunt, daca imi permiteti o comparatie, coloana vertebrala a unei echipe. Acolo unde analistul comportamental e creierul iar parintele inima. Restul specialistilor din echipa au fiecare rolul lor, dar astea trei categorii sunt cruciale. In teorie terapeutii intr-o interventie ABA nu sunt tocmai terapeuti. Pentru ca interventia ABA nu este tocmai o terapie. Tehnic vorbind ei se numesc fie tutori fie tehnician ABA. E o bucla aici in limba romana si de aia au ajuns sa se numeasca terapeuti. Nemaivorbind ca pentru masa de oameni si parinti care nu sunt educati in ABA a fost un termen mai usor de inteles si inghitit data fiind similaritatea cu sistemul medical. Doar ca de aici au pornit o multime de confuzii. Prima confuzie e referitoare la nivelul de competenta. Cei mai multi parinti, atunci cand cauta sau dau anunturi de angajare se gandesc ca terapeutul are un cabinet, ca doar de aia face "terapie ABA" si ca el trebuie sa duca copilul la cabinet pentru ca de acolo stie specialistul, aka terapeutul ABA, ce sa faca si cum sa faca. Gresit. Sau cea de a doua varianta, ca vine terapeutul ABA la ei acasa sa faca terapie cu copilul. Gresit. Sau ca terapeutul ABA e un psiholog care s-a specializat in "terapia ABA". Gresit. Din nou. Tutorele sau tehnicianul ABA, aka terapeutul ABA, este din perspectiva echipei ABA cel care implementeaza direct catre copil planul de interventie personalizat (PIP-ul) pe care analistul comportamental l-a gandit pentru copilul respectiv. In esenta terapeutul ABA nu are nevoie de cunostinte aprofundate despre interventia ABA. Are nevoie ca in spatele fiecarui program din PIP sa existe un protocol. Adica un text in care analistul explica punct cu punct cum se implementeaza obiectivul X. Daca protocolul e bine scris si daca analistul si-a facut treaba cum trebuie si a explicat in real tot ceea ce a scris acolo, terapeutul ABA nu are nevoie de nicio pregatire prealabila. Nici macar de facultate. De vreun fel. Terapeut ABA poate fi oricine a terminat liceul, iubeste copilul si vrea sa lucreze in domeniul asta. Pai nu trebuie sa aiba facultatea de psihologie sau psihopedagogie speciala? Nu de acolo invata? Raspuns: NU. La terminarea facultatii de psihologie, pedagogie, psihopedagogie speciala sau asistenta sociala, absolventul stie despre ABA tot atat cat stie si cel care a absolvit politehnica sau vreo facultate economica. Sau dreptul. Adica nimic. Pregatirea unui terapeut ABA inseamna conform acreditarilor, un curs de 40 de ore (o saptamana) care se numeste RBT. Doar ca e un curs foarte tehnic si abstract si prin definitie extrem de plictisitor. E insa un curs pe care centrele sau parintii in mintile lor le cer terapeutilor ABA la inceput de drum sa il faca dupa 3-4 luni de lucru direct cu cel mic. Ca sa poata ulterior eticheta ceea ce face copilul sau ii spune specialistul, scopul fiind de a intelege mai bine mecanismele. Un curs RBT gratis au cei de la autismpartnership.com . E in engleza si e mega plictisitor. Dar e un must de la un moment dat incolo. Pana acolo insa exista nenumarate alte surse de unde eu as incepe. Eu as incepe muncitoreste cu trainingurile de pe autism.ro in paralel cu lucrul cu cel mic iar apoi, dupa 3-4 luni de implementare si supervizare de catre analistul comportamental m-as duce si spre cursul RBT. As face in felul asta ca informatia sa se sedimenteze si sa inteleg cat mai multe din toate cele. Foarte multi parinti, dupa ce au inceput interventia ABA acasa, au realizat ca nu are termen de comparatie cu niciun centru ca si eficienta. Dar ca e infinit mai provocator pentru ca necesita implicare totala a unuia dintre parinti si mult management de caz. Printre provocarile cu care se confrunta parintii ca sa gestioneze echipa de acasa se numara si recrutarea terapeutilor. In pofida a ceea ce pare, mai toti parintii cu care am vorbit sau care mi-au scris, au considerat ca e mai simplu de gasit un analist cu care sa rezoneze decat sa gaseasca terapeuti buni. Acum sa definim inainte de toate ceea ce inseamna un terapeut bun. Un terapeut ABA bun nu inseamna deloc, din perspectiva mea, ceea ce inseamna pentru altii. Prin urmare am sa fiu subiectiv. Ce calitati as cauta eu la un terapeut: - sa fie atent in permanenta la copil. Cat e acolo, fata in fata cu cel mic, sa fie prezent. Si dupa o vreme, 1-2 luni de jucat/lucrat cu copilul, sa poata sa il anticipeze intr-o proportie de peste 70-80%. - sa fie insistent si consecvent. Adica, cu alte cuvinte, sa il dea copilul afara pe usa iar el sa intre pe geam. Din nou si din nou si din nou. Fara sa se supere pe copil ca l-a dat afara. Pentru ca nu este o competitie cu cine are dreptate si cine nu. Eu terapeut sau eu copil. Iar consecventa inseamna ca daca ti-am spus ca facem X vom face X indiferent daca conditiile s-au schimbat si in noul context mie terapeut nu prea imi mai vine sa fac X. La fel, daca ti-am spus ca nu facem Y si tu copil te dai cu fundul de pamant sau te superi sau ma lovesti, nu imi schimb decizia. - sa fie cat mai organizat si punctual cu putinta. In cazul interventiei ABA, din perspectiva echipei, totul e planificare. Inclusiv obiectivele pe care le urmaresc in rutine sau joc. Improvizatia nu prea isi are locul cu adevarat din partea mea ca terapeut. Oricum copilul nu va urma un patern si imi va oferi provocari nenumarate in care va trebui sa ma ajustez. E suficienta improvizatia din cazurile astea. Altfel, eu ca terapeut trebuie sa stiu exact ce am de facut dinainte in marea majoritate a contextelor care apar pe parcursul sesiunilor sau in pauze. - sa vrea sa invete si sa fie interesat si curios sa afle lucruri noi si mecanisme care l-ar putea ajuta sa inteleaga mai bine - sa nu ii fie scarba de ... eventualele accidente pe care copilul le poate avea: scuipat, voma, excremente. - sa considere banii un lucru important, dar nu cel mai important din viata lor - sa fie dispus sa munceasca mai mult decat fix cat i se spune. Mai precis sa fie suficient de flexibil cu programul incat uneori sa acopere si sambete sau zile pana mai tarziu. - sa poata sa isi asume un minim de un an (eu mi-as dori macar doi) si sa fie dispus ca daca din orice motiv vrea sa plece sa fie dispus sa imi dea un preaviz de cel putin 2 luni. In felul asta am timp sa caut un inlocuitor. Orice echipa ABA pe care o construiesc in jurul unui copil autist ar trebui sa fie cu adevarat o echipa. Pentru ca in urmatorii 2-3 ani cel mai probabil echipa aia ar trebui sa devina a doua familie, o sa devina o scoala per se pentru fiecare membru al echipei si un sistem de formare a unor abilitati pentru toti cei implicati. "Bine, bine, asta e idealul dar asta nu se intampla in realitate" ar putea spune unii. Ba cu tot respectul, daca imi aleg cu grija oamenii si daca am grija de ei si daca ii ajuta sa faca bonding, atat cu mine cat si cu copilul, dar mai ales cu ceilalti membri ai echipei ... se poate intampla. In partea a doua a acestui articol am sa detailiez cum recrutez astfel de oameni, cum verific sa aiba calitatile pe care le-am descris mai sus si cum gestionez echipa din punct de vedere management de caz in asa fel incat sa devina o echipa in adevaratul sens al cuvantului. Caci fiecare plus al echipei va insemna intr-un orizont de timp un plus pentru al meu copil. Atata timp cat eu, angajatorul, parinte, nu o vad asa ... ar trebui sa ma gandesc de doua ori inainte de a purcede sa imi fac o echipa ABA acasa.
- [Indrumarul parintelui de copil autist sau … cum sa ii oferi o sansa copilului tau](https://autism.ro/indrumarul-parintelui-de-copil-autist-sau-cum-sa-ii-oferi-o-sansa-copilului-tau/): Indrumarul parintelui de copil autist sau ... cum sa ii oferi o sansa copilului tau. Daca esti la inceput de drum si vrei sa iti maximizezi sansele ca al tau copil sa ajung un copil functional si la un moment dat sa aduca un plus societatii ... citeste cu atentie si incearca sa urmezi. Nu sari peste etape si nu considera ca e degeaba. Sau ca stii tu mai bine. In urmatorii sapte pasi sunt adunate experientele a 20 de ani si mii de familii ale unor copii autisti. 1. Atunci cand cineva iti spune ca ceva nu e in regula cu al tau copil sau chiar tu banuiesti ceva, cauta cei mai buni 2 sau 3 medici psihiatri din zona ta. Nu psihologi, nu terapeuti, nu centre, nu cunostinte. Cei mai buni 3 medici psihiatri din arealul tau. Apoi viziteaza-i pe toti. Fara sa ai asteptari. Asculta cu atentie ceea ce iti spun. Medicii psihiatri sunt tot oameni. Au exprimari diferite dar daca iti spun oricare din urmatoarele: note autiste, elemente de autism, intarziere in dezvoltare, autism atipic ... inseamna ca al tau copil este in zona tulburarilor de spectru autist. TSA. Daca cei trei considera lucruri diferite ... de cele mai multe ori tie ti se pare ca iti spun chestii diferite. Ei iti spun de fapt acelasi lucru dar tu nu ai cunostintele suficiente ca sa generalizezi. Daca vrei sa le usurezi sarcina si ai in zona psihologi clinicieni care fac evaluari de diagnostic, ADOS sau ADI-R, inainte de a te duce la medici, treci pe la ei si du-te la doctor cu evaluarea in dinti. La toti trei. Fii politicos si asculta-i, dar ia in considerare faptul ca 99% din medicii psihiatri nu au expertiza dincolo de diagnostic. Autismul nu e o boala. E o dizabilitate. Adica o eticheta. Prin urmare orice sfat iti dau dincolo de diagnostic, ia-l cu rezerva. Asculta, dar ... incearca sa filtrezi. Cu cat pare mai usor si mai la indemana ceea ce iti propun, cu atat realitatea o sa iti explodeze in fata un strop mai tarziu. Medicii psihiatri nu sunt rau intentionati. Doar ca in cazul dizabilitatilor in general si a autismului in mod particular 99% dintre ei isi depasesc competentele si expertiza cand iti dau medicamente sau iti ofera tratamente minune. Inclusiv cand iti spun ca trebuie sa monitorizeze si sa mai vii peste 6 luni ... fii rezervat. Ei vor sa ajute, dar ... 2. Autismul nu e o boala. E o eticheta. Pusa pe inabilitatea de a invata singur din jurul lui. Cauza din care ii lipsesc abilitati pe care copilul neurotipic le deprinde invatand si ajustandu-se la mediu. Cu alte cuvinte ceea ce vezi tu ca fiind simptome, comportamente neadecvate sau inchis in sine se traduce de fapt prin foarte putine abilitati sau cunostinte, repetate la nesfarsit pentru ca el doar pe alea a reusit sa le invete singur. Toate persoanele cu autism au o dizabilitate genetica. Adica voi, parintii, nu sunteti vinovati cu nimic. Nimic din ceea ce ati facut inainte sau in timpul sarcinii nu putea sa preintampine ca al vostru copil sa fie autist. Pentru ca acum se stie, e vorba de un accident genetic la conceptie. Doar ca nu e vorba doar de o singura ... dizabilitate. In masa persoanelor cu autism sunt descoperite si studiate deja peste 500 de dizabilitati genetice diferite. 500!!! Adica daca iau in aceasi incapere cu mine 500 de autisti am toate sansele sa am de fapt 500 de dizabilitati diferite in incapere. Testarile genetice, dincolo de faptul ca unele din ele sunt foarte scumpe, nu o sa il prea ajute pe cel mic. Considerantd ca stii ce gena sau ce cromozom din cele peste 500 e busita la copilul tau ... in clipa de fata nu ai solutie. El tot neurodivergent va fi. Daca insa medicul neurolog sau psihiatru va pune sa faceti vreun test genetic duceti-va si faceti-l. Inseamna ca medicul a vrut sa preintampine sau sa se asigure ca in afara autismului nu mai sunt si alte comorbiditati. Adica alte afectiuni. Ca sa ai o imagine mai concreta insa, ca parinte, apuca-te si citeste despre autism. Nu de pe grupurile de pe FB sau whatsapp, ci studii. Orice fel de studii care iti explica cum gandesc, cum se raporteaza, de ce se intampla sa aiba comportamentele astea si asa mai departe. O sa te ajute sa iti intelegi copilul. Incepe cu caracteristicile din DSM 5 (sau ICD 11) dupa care medicii psihiatri ar trebui sa iti diagnosticheze copilul ca fiind autist. Nu uita insa ca autismul e doar o eticheta. Pusa tuturor copiilor care nu au abilitatea de a invata in mod natural din mediu. Atat. 3. Incepe sa citesti povesti ale parintilor care au reusit sa isi recupereze si integreze copiii in scoli de masa iar apoi ai caror copii au reusit sa devina adulti functionali si sa aduca o plus valoare societatii. E important sa intelegi ca se poate. E doar o chestiune de consecventa si de a cauta eficienta in tot ceea ce se intampla cu al tau copil. Iar aici nu vorbesc in niciun fel despre adulti neurodivergenti care au reusit prin propriile forte. Si ei sunt exceptionali, dar te uiti peste gard, la vecini. Procentajul celor inalti functionali e undeva la 10-15% din masa persoanelor cu autism. Celelalte 85% din persoanele diagnosticate cu TSA se inscriu in zona celor mediu sau grav afectati. Asta inseamna ca daca nu faci ceva, va fi asistat toata viata lui. Iar daca incepi sa faci dupa 6 - 7 ani ... nu mai ai timp sa faci prea multe. Pe de o parte neuroplasticitatea creierului desi nu dispare, scade vertiginos odata cu varsta de 7-8 ani iar pe de alta parte numarul de abilitati pe care un copil trebuie sa le aiba la 8-9 ani se numara cu miile. Nu mai ai timp sa i le predai. Sunt pur si simplu prea multe si daca nu a invatat sa invete singur pana pe la 7 ani ... cu fiecare luna care trece sansele scad. 4. Incepe sa studiezi despre terapiile si interventiile concepute pentru copiii cu TSA. Nu crede pe nimeni pe cuvant. Roaga pe oricine sa te indrume catre studii. Stiu, sunt greu de cititi si de digerat. Studiile. Dar iti vor oferi stiintific o baza pe care sa crosetezi deciziile pe care le vei lua in beneficiul copilului tau. Nu lua deloc in considerare interventiile sau terapiile care se bazeaza pe marturiile parintilor si atat. Sunt bine intentionati, dar la fel de creduli si speriati ca si tine. Si ei cauta varianta usoara. O pastila, un ulei, un ceva care sa faca ... pac si sa ai copilul recuperat. De fapt nu exista asa ceva. Exista mai multe terapii care s-au dovedid eficiente in TSA. Unele pentru anumite portiuni, altele ca sa amelioreze anumite lucruri si unele ca suport pentru copiii mai mari. Multe altele au in desfasurare studii ca sa demonstreze oricare din cele de mai sus. Printre cele care au studii in desfasurare sunt spre exemplu cele referitoare la integrarea senzoriala sau la programul SunRise. Ambele incearca sa demonstreze eficienta interventiilor lor. Momentan insa nu au reusit. Altele nici macar nu incearca sa faca astfel de studii. Au studii bazate pe alte afectiuni asupra carora s-au dovedit eficiente si incearca sa iti extinda masa de "clienti". Fara sa isi mai manance ficatii. Dar pana una alta nu exista nicio dovada stiintifica ca ar face bine in cazul autismului. Intre astea sunt transplantul de celule stem, terapia hiperbarica, neurofeedback. Exista apoi terapiile sau interventiile care si-au dovedit eficienta in ameliorarea starii generale sau a unor abilitati specifice in anumite contexte sau la anumite varste cand e vorba de autism. Aici putem include terapia ocupationala (ergoterapia), terapia cognitiv-comportamentala sau povestile sociale ale lui Carol Grey. Vor mai fi si altele dar nu le-am studiat pe toate. Apoi evident exista interventia ABA. Care nu e terapie si nici nu ia deloc in considerare diagnosticul. Se numeste interventie si e in esenta un sistem pedagogic bazat pe modul natural de invatare a omului. Nu ia diagnosticul in considerare, dar ia in considerare abilitatile pe care respectivul copil le are sau nu le are. Asa ca e un sistem pedagogic extrem de individualizat. Croit pentru un copil si doar un copil, care este obiectivul interventiei. De altfel ABA, asa cum o numeste lumea, nu are nicio legatura cu autismul. Ca stiinta este folosita in cateva sute de domenii, niciunul neavand vreo legatura cu persoanele cu dizabilitati. In ceea ce priveste autismul, e singura interventie care a demonstrat in cateva zeci de studii, desfasurate pe cateva zeci de ani, ca copiii autisti care pornesc interventia ABA inainte de 40 de luni au sanse intre 47% si 70.3% sa se recupereze complet si sa se integreze in scoli de masa. Doar ca studiile au fost facute pe langa universitati sau organizatii mari, acolo unde specializarea celor care au condus studiile a fost excelenta. La firul ierbii, in viata reala, din varii motive, procentul de recuperare e mult mai mic si e undeva intre 2% si 8%. Dar pana una alta e singura interventie care in raport cu autismul a demonstrat pe baze stiintifice ca un copil autist se poate recupera in anumite conditii. Nu trebuie sa ma crezi pe mine pe cuvant. De fapt pe nimeni. Apeleaza la scholar.google.com si citeste studii. Apoi alege in ce directie vrei sa te duci cu cel mic. Pentru ca vei alege in cunostinta de cauza. Ia puterea in mana ta, de parinte. 5. Indiferent de ce terapie/interventie alegi incearca sa fii informat atunci cand te apuci sa cauti un specialist. Incepand cu a intelege ca facultatea de psihologie sau psihopedagogie speciala nu inseamna vreo specializare. Atunci cand un specialist iti spune ca face terapia X sau interventia Y ... intreba-l daca e specializat in respectiva interventie/terapie. Daca are formarea respectiva, nu se va supara. Daca nu o are ... mda, s-ar putea supara. Evident ca daca tu stii tot ceea ce poate sti un parinte despre respectiva terapie/interventie ... nici nu va trebui sa intrebi direct. O sa iti dai seama repede facand pe prostul si punand cateva intrebari tintite. La fel, incearca ca indiferent de procedura, sa intelegi mecanismul si ce urmeaza sa se intample cu al tau copil. Adica sa ai tot timpul, la fiecare pas, raspunsul la intrebarea "de ce?". De ce etapa asta? De ce procedura asta? De ce interventia asta? De ce medicamentul asta? Daca ti se pare ca are sens poti incerca orice. Dar nu acorda la nimic mai mult de 3-4 saptamani pana sa vezi o schimbare la copil. Mai ales in cazul terapiilor si interventiilor. Pentru ca in 3-4 saptamani ar trebui sa vezi schimbari. Daca ele nu exista inseamna ca ceea ce faci, nu-l ajuta. Fie ca nu este potrivit pentru el, fie ca specialistii nu sunt potriviti. Cand spun "schimbare" nu ma refer sa ai un copil recuperat. Dar in 3-4 saptamani trebuie sa vezi ceva. Orice. In mai bine. 6. Trebuie sa incepi sa devii constient ca dinamica vietii si a familiei tale, se va schimba. Radical. Un copil cu autism vine cu o multime de provocari. Iar autismul nu vine si pleaca. O sa trebuiasca sa inveti sa traiesti cu el. Indiferent ca vei reusi sa iti recuperezi complet copilul si sa il integrezi in scoala de masa sau nu. Oricare varianta te va pune la incercare intr-un milion de feluri. Pune-ti centura de siguranta si fi psihologic pregatit pentru tot ceea ce urmeaza sa se intample. Avand in vedere toate astea ... incearca sa intelegi doua lucruri: a) Ai grija de resursele pe care le ai: bani, timp si energie. O sa ai nevoie de ele pentru ca totul va dura ani. 3 sau 4 sau 5 sau mai multi. Asa ca resursele tale trebuie sa le cheltuiesti cu atentie. b) Nu te uita la copilul tau ca ramand un copil. Va creste. Asa ca fiecare decizie pe care o iei trebuie sa aiba in vedere perspectiva de peste zece ani vis a vis de copilul tau. 7. Atunci cand te vei pregati sa iti integrezi copilul la gradinita sau scoala trebuie sa ai in vedere cateva lucruri. Cel mai important e ca desi legea este de partea ta, intratul cu bocancii peste cadrele didactice si batutul cu pumnul in masa nu o sa ii aduca celui mic beneficii. Ia in considerare ca indiferent ca e vorba de gradinita sau de scoala, cadrele didactice sunt pregatite pedagogic sa predea copiilor tipici. Neurotipici. Un copil autist e o provocare. Cu mult dincolo de pregatirea unui cadru didactic din sistem. E ca si cum seful tau direct, la job, ar veni maine la tine si te-ar desemna sa construiesti un accelerator de particule la tine in bucatarie. Fara sa iti ofere vreo resursa cu care sa o faci. Exact asa e si ptr cadrele didactice. Prin urmare mai degraba incearca sa obtii deschidere de la institutia de invatamant si de la management. Daca exista deschidere poti face echipa cu ei si le poti oferi suport ca ei la randul lor sa ii ofere suport puiului tau. Pentru ca in realitate copilul tau e problema ta, nu a lor. Alt lucru de care ar trebui sa tii seama e faptul ca ar trebui ca tu sa te imprietenesti si sa ii faci pe ceilalti parinti ai copiilor din grupa sau clasa sa aiba incredere in tine. Pentru ca ei sunt cei care dau tonul comportamentelor copiilor lor in raport cu al tau copil. Iar ei nu sunt tinuti de lege in vreun fel. Nu sunt deloc obligati sa il accepte. Tine minte ca pentru un copil autist si echipa din jurul lui gradinita sau scoala sunt doar alte medii in care ii predau obiectivele mele, stabilite dinainte. Pana la un moment dat cand cadrele didactice de la gradinita sau scoala o sa le poata preda pe ale lor, la fel ca pentru ceilalti copii. S-ar putea sa dureze ani insa pana cand acest deziderat sa se poata implini. Pana atunci devino prietenul cadrelor didactice, a managementului si a parintilor celorlalti copii. Ceea ce iti doresti de la ei e deschidere nu asumare de responsabilitati. Daca nu ai sa intelegi asta ... ai sa pierzi. Nu tu, copilul tau. Pe linie. Am sa ma opresc aici momentan. Sper ca puse asa, la indemana, sa iti fie mai usor sa le urmaresti. Si sa le dai mai departe. Tuturor celor care au nevoie de ele.
- [Comunicarea … si copilul cu TSA](https://autism.ro/comunicarea-si-copilul-cu-tsa/): Comunicarea ... si copilul cu TSA. De cele mai multe ori parintii si din pacate nu doar, asimileaza comunicarea cu verbalul si cumva insusirea limbajului receptiv cu ... a invata sa vorbeasca. Sunt atatea greseli de interpretare aici ca nici nu stiu de unde sa incep spre a le demonta. Asa ca am sa tratez in articolul asta doar ... inceputul. Mi se pare crucial spre a intelege mai bine copilul cu autism si functia de a comunica. Conceptul de a comunica nu incepe in niciun fel cu emisia verbala. Ci cu existanta unui interlocutor. Apoi cu raportarea la acesta: e atent la mine interlocutorul sau nu e atunci cand incerc sa comunic cu el? Iar cand despic "atentia" interlocutorului dau peste alta multime de abilitati pe care copilul ar trebui sa le aiba ca sa poate bifa atentia interlocutorului. Contact vizual, urmarit persoana, zambit ca raspuns la un zambet, orientare in spatiu. Asta doar ptr atentie. Cand continuam spre comunicare si conversatie apar gesturi, mimica faciala, turn-taking, JA si alte cateva. Asa precum se vede nici nu am atins rubrica limbaj receptiv sau limbaj expresiv. Adica intelegerea cuvintelor sau emisia de sunete. Am vazut multe PIP-uri (planuri de interventie personalizate) construite ciudat, fara sa ia in considerare deloc cele de mai sus. In esenta pairing-ul intre un terapeut si copil are, cel putin in teorie, in subsidiar, sa ii predau indirect si raportarea sociala. Dar nu asta se intampla. Terapeutul nu ii cere foarte multe lucruri copilului si se "joaca liber" cu el. Doar ca joaca libera nu presupune nici sa ii pun intrebari, nici sa incerc sa il conving sa se joace cu ce vreau eu, adult. Presupune prin definitie sa il observ, sa ii invat mecanismele, sa fac lucruri care ii fac placere fara sa ii cer ceva la schimb si in general sa construim o agenda comuna. In procesul asta de pairing, daca stiu cum sa predau pot obtine foarte usor raportare sociala si imitatie. Si alte multe. Dar astea doua in primul rand. Abia apoi, dupa ce obtine astea, mai pun o abilitate sau doua, ca lucrurile sa mearga mai rapid in viitor si abia apoi ma apuc de predat limbajul receptiv si ulterior limbajul expresiv. Altfel muncesc degeaba urmand ca al meu copil sa invete mecanic limbajul, preponderent raspunzand la intrebari sau fiind ecolalic si neinitiand spontan foarte putin ... spre nimic. Prin urmare, daca imi permiteti o sugestie, dragi specialisti, indiferent de abilitatile pe care copilul le are sau nu ... incercati ca in primele 1-2 luni de cand incepeti o interventie sa ii predati raportarea sociala, imiatia spontana si contactul vizual. Sunt abilitati care ii vor creste apoi viteza de invatare cu pana la 200-300%!
- [Recompensa](https://autism.ro/recompensa/): E fascinant, ca tot am tot vorbit despre recompensa in interventia ABA, despre social, despre parinti versus specialisti, faptul ca cei mai multi oameni, cu sau fara pregatire in ABA, eticheteaza gresit recompensa sociala ca fiind ... bravo, bine, foarte bine, excelent, samd. Recompensa sociala apare cam tot atunci cand apare si raportarea sociala a copilului. Nu exista raportare sociala, nu exista nici recompensa sociala. Recompensa nu e definita de forma in care exista. La fel, nici recompensa sociala nu e definita de forma. Adica nu pentru ca noi, neurotipicii, consideram ca bravo, bine, grozav, excelent si asa mai departe, sunt recompense social generalizate, o sa considere si copilul cu autism ca aia e o recompensa. Recompensa nu e ceea ce cred eu ca e recompensa ci ceea ce il motiveaza pe copil. Banii de hartie spre exemplu, sunt recompense generalizate in societatea de azi. Daca eu ma duc maine la un trib de pe amazon care traieste izolat sau la o familie de gorile din jungla si incerc sa obtin mancare in schimbul unei hartii de 100 de dolari americani sau 100 de euro, nu doar ca s-ar putea sa nu obtin dar e foarte probabil sa imi manance ei urechile. Pentu ca pentru nici una din categoriile de mai sus banii aia din hartie nu reprezinta nimic. Daca insa am sa cumpar de 10 dolari o duzina de siraguri de margele si incerc cu ele sa fac schimb, as putea avea o sansa. De ce? Pentru ca pur si simplu sirul de margele de sticla reprezinta o recompensa apetisanta pentru ei in timp ce cu hartia mea de 100 de dolari ... nici macar avion de hartie nu stiu sa faca. Recompensele in interventia ABA, in general, nu sunt cele care cred eu adult, terapeut, parinte ca ar trebui sa fie recompense. Sunt acele lucrui, alimente, activitati, care te motiveaza pe tine, copil, sa mai vrei sa incerci sa obtii o data.
- [Oamenii sunt oameni](https://autism.ro/oamenii-sunt-oameni/): Oamenii sunt oameni. Dar exact asta ii face fascinanti. Pentru ca sunt diferiti. Fiecare in felul lui se deosebeste de toti ceilalti oameni. La fel se intampla si cu copiii diagnosticati cu autism. Fiecare din ei e diferit. Nu doar de alti copii, ci si de oricare alt copil diagnosticat la randul lui cu autism. Sunt multe discutii la ora actuala despre divergenta. Despre faptul ca cei in zona de autism au un alt sistem de gandire, ca sunt mult mai directi si mai sinceri si ca X sau ca Y. Aici sunt insa doua aspecte care ar trebui mentionate. Primul se refera la cum percep ceilalti, in marea lor majoritate neurotipici, acesta calitati ale persoanei cu autism. Sa luam spre exemplu sinceritatea si felul direct de a spune ceea ce gandesc. Nu cred ca exista vreun barbat care sa nu se simta flatat cand o femeie ii face avansuri. Direct si sincer. Dar asta e o chestiune contextuala. Adica nu e relevanta doar abordarea directa si sinceritatea. Ci si contextul. Pentru ca daca aceeasi femeie se adreseaza aceluiasi barbat si isi spune parerea frusta despre vreun atribut fizic al acestuia ... situatia e complet diferita si acelasi barbat nu mai e flatat, ci mai degraba frustrat. Pentru ca din nou, contextul face diferenta si anumite lucruri pot fi o chestie spectaculoasa intr-un context si dezastruoasa in altul. Prin urmare, in functie de context si cum sunt folosite niste minusuri intr-un context pot fi plusuri sau viceversa. Sunt multi cei care militeaza pentru ca neurodivergenta sa fie inteleasa si recunoscuta ca atare si in felul asta societatea si membrii ei neurotipici sa aiba o toleranta si o adaptabilitate reala la neurodivergenta. In realitate si neurodivergentii, in opinia mea, ar trebui la randul lor sa faca eforturi sa se adapteze la societate si la rigorile ei. Nu poti cere uneia din parti sa faca eforturi de adaptabilitate si celeilalte nu. Cumva fiecare din parti trebuie sa faca jumatate de drum. Altfel tot procesul e inutil. Privind din alta perspectiva in masa persoanelor cu autism aproximativ 10-15% sunt in zona de autism inalt functional. Pe ei putem sa ii numim neurodivergenti. Ceilalti 70-85% sunt cei afectati mediu sau grav. Si toti parintii acestora viseaza ca ai lor copii sa intre in zona de neurodivergenta. Respectiv sa fie niste persoane absolut functionale dar care gandesc si actioneaza oarecum diferit. Pai bine si ei, copilasii mediu si grav afectati, de ce nu sunt neurodivergenti? Ei sunt neurodivergenti dar ca sa putem vorbi de neurodivergenta ca si concept ar trebui sa devina functionali. Altfel problemele lor sunt mult mai grave. Copilul cu autism, grav sau mediu afectat nu e functional pentru ca la fel ca bebelusul neurotipic, nu are abilitatile necesare sa se descurce in viata pe cont propriu. E chestie de educatie si maturizare. Doar ca ceea ce nu inteleg cei mai multi e faptul ca nici educatia nici maturizarea nu sunt procese automate. Adica daca iau un bebelus neurotipic si il las in padure unde nu are cine sa il educe si nu are de unde sa invete lucruri ... nu am sa iau de acolo, peste 5 ani sau 10 ani un copil sau adolescent functional. Maturizarea si educatia nu sunt procese automate. Amandoua presupun invatare si cineva sa le predea. Acel cineva nu reprezinta neaparat o persoana. Pot fi mai multe persoane ca echipa sau societatea in intregul ei, cu multitudinea de contexte si indivizi care o compun. Asa ca, la fel ca bebelusul neurotipic lasat in padure, copilul mic cu autism, grav sau mediu afectat, daca e lasat in pace si nu se intervine ... nu va deveni functional si neurodivergent. Doar va ingrosa lista persoanelor cu dizabilitati care trebuie asistate permanent. Din pacate insa, foarte multi, mai ales parinti, pun caruta inaintea calului.
- [Studii interventie ABA](https://autism.ro/studii-interventie-aba/): La unul din articole, o mamica a unui copil autist, intr-un comentariu, isi exprima indoiala ca rezultatele studiilor in care interventia ABA recupereaza copii cu autism, sunt reale. Cumva isi punea intrebarea daca nu cumva in spatele respectivelor studii nu exista interese oculte referitoare la banii facuti de providerii de interventii ABA asupra copiilor cu autism. O stiu pe mamica cu pricina asa ca ... nu am cum sa o banuiesc de intentii necurate. Ceea ce m-a facut sa ma intreb oare cati parinti nu gandesc la fel ca ea? Pentru ca dilema pe care a ridicat-o e cat se poate de serioasa. De ce apar in studiile de pe langa universitati cu ajutorul interventiei ABA procente de recuperare intre 47% si 70.3% si in realitate, la firul ierbii, in centre sau in echipe de acasa, procentele sunt intre 2% si 8%. Sau de ce rareori cunosti pe cineva care si-a recuperat un copil cu autism sau vreun centru se lauda cu asta. Iar mamica cu pricina se intreba daca nu cumva studiile respective sunt masluite ca sa dea bine interventia ABA si unii sa faca bani din ea.
- [Autismul, interventia ABA si recompensele](https://autism.ro/autismul-interventia-aba-si-recompensele/): Autismul, interventia ABA si recompensele Din nou si din nou si din nou, parinti si specialisti deopotriva ... nu inteleg ceea ce este "recompensa" cand vorbim de interventia ABA. Sau cand vorbim despre comportamentele umane. Pur si simplu. Oamenii raman cu impresia ca este un soi de "premiu". Pentru care, in cazul copiilor cu autism, acesta e dispus sa faca ceva. Orice. De altfel, cand e vorba de specialistii fara formare in analiza comportamentala aplicata, acestia asociaza recompensa cu o bombonica ori ceva aliment ... sau, cei care sunt mai "elevati", cu acel "bravo" (pe care ei il numesc recompensa sociala) - venit ca nuca in perete si care nu e nicicum, nici recompensa, nici premiu. Oameni buni, recompensa nu are nicio legatura cu nimic din ceea ce oamenii astia presupun. E un concept pur tehnic care este numit asa in analiza comportamentala aplicata si care se refera la orice ne face sa facem ceva in mod repetat. Respectiv inseamna ca faptul ca usa se deschide atunci cand apas pe clanta e o recompensa in masura in care obiectivul meu era sa deschid usa. Si o sa ma faca sa apas din nou clanta unei usi de fiecare daca cand voi dori sa deschid o usa. Faptul ca atunci cand suna telefonul cineva e la celalalt capat al firului e tot recompensa. Asta ma face sa tot raspund la telefon cand acesta suna. Faptul ca mi se raspunde cu buna ziua cand eu dau buna ziua e tot recompensa. Toate comportamentele noastre, din fiecare clipa, sunt "dirijate" de "recompensele " pe care ni le ofera mediul din jurul nostru. Sau de lipsa lor. Cand cineva imi spune "buna ziua" sau "salut" eu nu ii raspund cu "bravo, ce frumos ai salutat". Asta e o prostie implementata de lipsa de informatie si intelegere a unora. Acum, daca ne intoarcem la copilul cu autism care e intr-un stadiu sau altul de dezvoltare si vreau eu sa predau natural sau in DTT sau in ce dreaq sistem de predare vreau eu sa predau, nu ii spun "bravo, ce frumos ai cerut X lucru". Aia e din punctul copilului de vedere ... nimic. Ii dau ce a cerut ca aia e recompensa. Cand face "pa-pa" sau spune "salut" nu ii spun "ce frumos ai spus"!! Ii fac si eu "pa-pa" sau ii raspund la salut. Aia e recompensa pentru ceea ce a facut el. Cand denumeste ceva, un scaun, cerul, luna, avionul, casa sau orice altceva (un tact) nu ii spun "ce frumos ai spus". Ca aia e prostie. In schimb pot sa ii ofer o recompensa adica fac si eu un comentariu la tactul sau comentariul lui, pe interesul lui. Ca daca mi-a denumit "scaun" inseamna ca la aia se refera si il intereseaza atunci. Si comentariul meu legat de scaun e singura recompensa valida din perspectiva lui in clipa aia. Ca sa ne intelegem exact: "bravo" sau "Excelent" sau "Ce frumos ai spus/facut" nu sunt recompense sociale. Ca de cele mai multe ori copiii carora li se adreseaza nu au abilitatea de raportare sociala dezvoltata inca. In 99% din cazuri nu inseamna nimic pentru copil. Decat semnalul ca a terminat un exercitiu imbecil din perspectiva lui si ca poate face altceva. De altfel din folosirea unor astfel de "recompense sociale" si a neintelegerii a ceea ce inseamna recompensa, se nasc 95% din comportamentele opozitioniste . "Recompensele" alea care se folosesc in DTT indiferent ca e vorba de mancare, gadilitura, filmulete pe youtube sau orice altceva, se numesc recompense artificiale (si "bravo" e tot recompensa artificiala in anumite contexte, nu recompensa sociala) pentru ca omuletul acela caruia ii predau, nu e deloc interesat de a apasa pe clanta pentru ca in clipa de fata nu e deloc interesat sa deschida usa. Asa ca ii dau "bombonica" sa apese pe clanta. Si asa invata sa deschida o usa in asa fel incat atunci cand o sa vrea sa deschida o usa sa stie sa o faca, nu sa stea in fata ei si sa faca un tantrum. Asa functioneaza in DTT. Asta nu inseamna ca nu ii pot preda sa invete sa deschida usa si in incidental, fara sa ma folosesc de vreo bombonica. Doar ca marele avantaj al DTT-ului e structurarea si posibilitatea de a urmari progresul. Iar daca e corect facut e o unealta excelenta. Dincolo de asta ... "recompensa" exista in orice interventie asupra unui copil cu TSA. Tot asa cum exista in fiecare clipa in viata fiecarui om. Incercati sa invatati ce inseamna denumirea asta tehnica din ABA referitoare la comportamentele umane. Pentru ca nu are deloc aceeasi definitie pe care "recompensa" o are in DEX. De aia ca parinte si ca echipa de terapeuti am nevoie de un analist comportamental care sa supervizeze interventia. Pentru ca sunt nenumarate chestii tehnice a caror definitie din ABA au putina legatura cu defintiile acelorasi cuvinte din DEX. Istoria neintelegerii a ce inseamna recompensele in interventia ABA asupra copilului cu autism, a clasificarilor lor, a cum se folosesc, a cand se folosesc, a cum se extrag din viata copilului si asa mai departe e variabila care a dus la nenumarate esecuri in domeniul copiilor cu autism.
- [Am un vis](https://autism.ro/am-un-vis/): Am un vis. Pare destul de in ceata in clipa de fata si cumva fara un orizont foarte clar desi drumul exista. Si e tangibil. As vrea sa gasesc ceva ... caci nu stiu cum sa ii spune altfel decat "ceva" ... care sa ii ajute pe parintii copiilor cu autism sa devina cei mai buni "specialisti" pentru copilul lor, cei mai buni manageri de caz precum si sa invete sa comunice cu al lor copil si cu orice specialist, intelegand pe de-antregul nevoile celui mic. In maxim 6 luni. Si la un cost pe care sa si-l permita orice familie. Indiferent de faptul ca locuieste la tara sau la oras, indiferent de pozitia sociala, educatie sau cultura. Spuneam ca e "ceva" pentru ca nu stiu daca ar trebui sa fie interventie, scoala, curricula, program sau abordare. Ceea ce stiu sigur e faptul ca un asemenea "ceva" ar creste sansele copiilor autisti sa se integreze, sa devina independenti si sa poata fi considerati recuperati. Pentru ca de fapt, desi nimeni nu o spune, toti specialistii stiu ca 70%-80% din procesul de recuperare si integrare a unui copil cu autism se datoreaza parintilor. Nu se poate recupera un copil fara aportul masiv al specialistilor dar alegerea acestora, generalizarea, gasirea celor mai adecvate interventii, colectarea de date, eficientizarea vitezei de invatare a copilului si multe multe altele ... sunt apanajul exclusiv al parintelui. Cu cat el este mai in ceata si lasa mai multe pe umerii specialistilor ... cu atat sansele copilului scad. Chiar daca copilul are un potential urias si chiar daca specialistii sunt beton si mega implicati. Tot asa cum sper sa vina un moment cand profesionistii in analiza comportamentala aplicata sa nu mai accepte familii cu care sa lucreze fara sa le impuna un anumit numar de ore de studiu si implicare. Un fel de "ati parcurs acel CEVA? Da? Excelent. Poftiti! Nu ati parcus acel CEVA? Ne pare rau! Parcurgeti-l si cautati-ne dupa aia!" Pentru ca munca, timpul si energia pe care tu, specialist si profesionist in ABA le depui, indiferent ca esti terapeut ABA sau analist comportamental, e aceeasi. Dar rezultatele muncii tale sunt afectate major de variabila asta pe care iti e imposibil sa o controlezi: parintii. Si cum am prostul obicei sa mototolesc realitatea pana visele-mi devin realitate sper sa putem vorbi in cativa ani de un vis implinit!
- [Autismul si retelele sociale](https://autism.ro/autismul-si-retelele-sociale-2/): Autismul si retelele sociale. Sau cum retelele sociale in particular si online-ul in general au devenit blestem si binecuvantare pentru parintii copiilor cu autism. Ma rog, nu doar pentru ei dar si categoria asta intra in malaxorul asta nebun de cascada de informatii in care mai bine de 90% e manipulare. La fel ca politica, interesele medicale, antivaccinismul si multe, multe altele.
- [Senzatii, emotii…](https://autism.ro/senzatii-emotii/): Sunt greu de explicat senzatiile si emotiile unui parinte in raport cu al sau copil, indiferent ca ne raportam la esecurile sau succesele lui, fara sa dai nas in nas cu vreun sablon deja extrem folosit de toate milioanele de parinti dinaintea ta, de la inceputurile timpurilor pana acum. Cu toate astea nu ma pot abtine: Sunt al dreaq de mandru de Radu! "Informațiile despre creierul autist expuse în acest articol sunt extrase din cartea The Neuroscience of Autism care prezintă rezultatele studiilor contemporane asupra creierului autist (Kana 2022). Este important de menționat că odată cu timpul, descrierile științifice se schimbă, iar, astfel, informațiile de mai jos nu alcătuiesc o radiografie imuabilă. În curând vă veți întâlni cu o caracterizare generală a creierului autist și o descriere a felului în care anumite părți din creier sunt diferite la autiști. Deși aceste descrieri patologisează creierul autist, consider că sunt un prim pas în explorarea acestuia."
- [Studiile privind recuperarea copiilor cu autism](https://autism.ro/studiile-privind-recuperarea-copiilor-cu-autism-2/): Copilul cu autism, indiferent de cat de afectat e, daca se incepe devreme, pana in 3.5 ani, cu interventia ABA, poate fi recuperat. Au demonstrat-o in ultimii 40 de ani cateva sute de studii. Care spun ca un procent intre 47% si 70.3% din ei au fost recuperati complet si integrati in scoli de masa. Astea sunt lucruri practice. Factuale. De netagaduit. Cei mai multi dintre parinti se opresc aici cu informatia parcursa atunci cand afla despre diagnosticul de autism al copilului lor. Realitatea interventiei asupra copilului mic diagnosticat cu autism Doar ca din viziunea asta, factuala si de netagaduit, lipsesc cateva detalii. De fapt ele nu lipsesc dar cei mai multi parinti aleg sa le ignore. Prima se refera la numarul de ore de interventie ABA pe saptamana, pregatirea specialistilor si implicarea parintilor. Din pacate nu doar parintii copiilor cu autism sunt vinovati de situatia asta. Ci, printre multi altii si foarte multi specialisti care au formare in psihoterapie sau psihologie ori similar, dar nu au formare in ABA si prin urmare aleg sa isi "insele" clientii spunandu-le ca si ei "fac ABA". Dar asta e o alta chestiune si incepand de acum, din 2024, "piata" se va curata singura pentru ca profesia de psiholog - analist comportamental a fost reglementata si prin urmare daca un parinte e inselat cu "si eu fac ABA" o sa poata depune plangere la Colegiul Psihologilor din Romania. O sa mai dureze probabil un strop, adica vreun an de zile, pana toti analistii comportamentali vor fi acreditati in Romania pe baza legala de catre colegiu. Ulterior, atata timp cat pozitia analistul comportamental e reglementata legal, un parinte hotarat poate deschide si proces penal de inselaciune impotriva psihologilor fara formare "care fac ABA" dupa ureche. Acum cativa ani, vreo 5 mai precis, am spus ca va veni si vremea asta si ca "specialistii de carton" vor trebui sau sa isi revizuiasca pozitia si sa le spuna parintilor adevarul sau sa se apuce serios sa faca scoala, sa se formeze si sa studieze. Sic! https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/283453... Privire de ansamblu Foarte multor psihologi li se pare ca interventia ABA asupra unui copil autist e o chestie asa, pe care o poate face oricine după ce a citit doua sau trei carti si a "prins" cateva concepte. Mai ales ca cei mai multi dintre ei considera si acum ca e tot paleativ. Adica e un soi de terapie sa invete culorile sau sa potriveasca cartonase. Pentru ca ei oricum nu au vazut vreodată un copil recuperat ori integrat si nici nu cred ca se poate intampla asta. Probabil exact de acolo si pleaca problemele lor. Ale "specialiștilor". Doar ca interventia ABA nu are nicio legatura cu asta. Are legatura cu colectarea de date, cu analiza lor bucatica cu bucatica, apoi cu analiza obiectivului propus si abia apoi cu ganditul interventiei propriu-zise luand in considerare toti factorii din mediul copilului si toate variabilele. Curiculele de programe, cartile, studiile de caz, strategiile, modelele, metodele si alte cateva zeci de lucruri sunt pentru inspiratie nu pentru a fi replicate fara a aduna date sau fara a gandi protocolul in mod unic pentru copilul din fata ta. Nu e cantitate, e vorba de date, matematica si calitate. Exista si analisti comportamentali, unii chiar cu acreditare internationala, care sunt nepregatiti sau lenesi sau depasiti de situație?! Ooooo, daaa! Dar atunci cand vorbim despre interventia ABA asupra copiilor cu autism, cel mai prost si mai lenes analist comportamental e de vreo zece ori mai bun decât orice psiholog sau psihoterapeut care face ABA dupa ureche. Apoi, inainte de final, e de mentionat efortul pe care intreaga comunitate a analistilor comportamentali din Romania a depus-o de-a lungul timpului pentru ca acest lucru sa se intample. Iar aici, la capitolul oameni care au facut sa se intample, sunt foarte multi de mentionat. Ar trebui insa dat Cezarului ceea ce este al Cezarului: in lipsa bataliei dusa de Daniela Bololoi si Anca Dumitrescu în transee probabil ar mai fi durat ceva ani pana cand normalitatea si legea sa apara.
- [Un vis, o dorinta..](https://autism.ro/un-vis-o-dorinta/): Am un vis, o dorinta ...Pare destul de in ceata in clipa de fata si cumva fara un orizont foarte clar desi drumul exista. Si e tangibil. As vrea sa gasesc ceva ... caci nu stiu cum sa ii spune altfel decat "ceva" ... care sa ii ajute pe parintii copiilor cu autism sa devina cei mai buni "specialisti" pentru copilul lor, cei mai buni manageri de caz precum si sa invete sa comunice cu al lor copil si cu orice specialist, intelegand pe de-antregul nevoile celui mic. In maxim 6 luni. Si la un cost pe care sa si-l permita orice familie. Indiferent de faptul ca locuieste la tara sau la oras, indiferent de pozitia sociala, educatie sau cultura. Spuneam ca e "ceva" pentru ca nu stiu daca ar trebui sa fie interventie, scoala, curricula, program sau abordare. Ceea ce stiu sigur e faptul ca un asemenea "ceva" ar creste sansele copiilor autisti sa se integreze, sa devina independenti si sa poata fi considerati recuperati. Pentru ca de fapt, desi nimeni nu o spune, toti specialistii stiu ca 70%-80% din procesul de recuperare si integrare a unui copil cu autism se datoreaza parintilor. Nu se poate recupera un copil fara aportul masiv al specialistilor dar alegerea acestora, generalizarea, gasirea celor mai adecvate interventii, colectarea de date, eficientizarea vitezei de invatare a copilului si multe multe altele ... sunt apanajul exclusiv al parintelui. Cu cat el este mai in ceata si lasa mai multe pe umerii specialistilor ... cu atat sansele copilului scad. Chiar daca copilul are un potential urias si chiar daca specialistii sunt beton si mega implicati.Tot asa cum sper sa vina un moment cand profesionistii in analiza comportamentala aplicata sa nu mai accepte familii cu care sa lucreze fara sa le impuna un anumit numar de ore de studiu si implicare. Un fel de "ati parcurs acel CEVA? Da? Excelent. Poftiti! Nu ati parcus acel CEVA? Ne pare rau! Parcurgeti-l si cautati-ne dupa aia!" Pentru ca munca, timpul si energia pe care tu, specialist si profesionist in ABA le depui, indiferent ca esti terapeut ABA sau analist comportamental, e aceeasi. Dar rezultatele muncii tale sunt afectate major de variabila asta pe care iti e imposibil sa o controlezi: parintii.Si cum am prostul obicei sa mototolesc realitatea pana visele-mi devin realitate sper sa putem vorbi in cativa ani de un vis implinit!
- [Analiza comportamentala aplicata (ABA)](https://autism.ro/analiza-comportamentala-aplicata-aba/): Analiza comportamentala aplicata (ABA) e o stiinta. O stiinta care studiaza comportamentele umane. Individuale sau de grup. Fara nicio legatura cu autismul. Am mai scris despre asta dar pur si simplu imi vine sa o mai fac si astazi.Plecand de la mecanica comportamentelor umane Skinner a definit comportamentele ca fiind tot ceea ce fac si spun fiintele umane. Adica orice se vede sau se aude. Ceea ce nu e considerat comportament in ABA sunt gandurile si emotiile. Care sunt variabile intime. Dar care pot influenta comportamentele umane. Indiferent ca vorbim despre comportamentele fizice (miscari ale corpului) sau de cele verbale. Tot Skinner a fost primul care a conceptualizat principiul A-B-C ca fiind ecuatia invatarii sau modelul in baza caruia noi toti, fiintele vii, ne modificam comportamentele. Au fost apoi alti cercetatori care au verificat teoria. Respectiv masura in care alterand una sau alta dintre componentele A-B-C-ului (respectiv antecedentul sau consecinta) putem modifica comportamentul si raportandu-ne la fiintele vii, daca in urma unui astfel de proces, se poate accelera viteza de invatare. Asta e istoria inceputurilor interventiilor ABA. In toate domeniile. Autismul si copiii cu dizabilitati sunt doar unele din ele.Ca parinte de copil cu TSA (tulburare de spectru autist) primul lucru pe care ar trebui sa il inteleg e faptul ca al meu copil, desi mie nu-mi pare, e foarte logic in tot ceea ce face. Ceea ce il opreste pe el sa se alinieze cu logica mea sau a celorlalti copii de varsta lui e doar lipsa unor abilitati si cunostinte. Daca le-ar avea, eu l-as intelege pe el si el ar avea o cu totul alta atitudine asupra mediului intelegand ca il poate influenta. Si mediul pe el si el pe mediu. Doar ca in clipa in care apare diagnosticul e evident ca copilului meu ii lipsesc aceste abilitati. Ca altfel nu ar aparea diagnosticul.Din experienta mea doua cauze au fost preponderente si au dus la esecuri in cazul copiilor cu autism. Prima cauza sunt parintii care au navigat intr-un soi de negare si acceptare in aceasi masura. Adica realizand ca al lor copil are o problema dar sperand cumva ca timpul o sa o rezolve. Asa ca au stat pe margine, dandu-si cu parerea dar neimplicand-se cu adevarat in interventia asupra copilului. A doua cauza care a nenorocit o multime de copii cu autism a fost o pleiada de pseudo-specialisti care din cauze pecuniare sau din lipsa de informatie si formare au plecat in interventiile lor asupra copiilor cu autism de la premiza ca oricum ei nu inteleg, sunt inapoiati si deci si prin urmare, daca reusesc sa ii invete mecanic 2-3 lucruri, e un succes rasunator.Realitatea e ca avand in vedere toate cele de mai sus informarea si trainingul parintilor e crucial in cresterea sanselor unui copil cu TSA. A intelege propriul copil, cauzele pentru care gandeste si se comporta in felul in care se comporta, alegerea specialistilor potriviti, managementul de caz, eficientizarea oricarei interventii asupra celui mic si multe multe altele sunt ... variabile care fac diferenta intre esec si succes.
- [Esti parinte al unui copil cu autism?](https://autism.ro/esti-parinte-al-unui-copil-cu-autism/): Esti parinte al unui copil cu autism? Incearca sa privesti lucrurile altfel decat esti obisnuit. Specialistii, oricat de buni ar fi si oricat de preocupati ar fi, sunt trecatori in viata copilului tau. Mai mult decat atat, in procesul de a recupera copilul cu autism, specialistii au un rol important dar nu principal. Rolul principal ramane cel al echipei. Echipa in care parintii reprezinta ... dinamica, fundatia, pamantul si cerul deopotriva. Specialistii sunt doar o parte din echipa. Tu, parinte, esti cel care poti face diferenta. Tu alegi specialistii, tu poti sa inveti ca sa il poti invata pe copilul tau sa invete si asa mai departe. Tu esti cel care ia deciziile. In beneficiul si spre binele copilului tau. Doar ca daca iti lipsesc informatiile, deciziile tale nu au cum sa fie valide.Zilele trecute, un tatic, la intrebarea mea referitoare de ce copilul sau diagnosticat cu autism, low functioning, se duce singur o ora pe zi la gradinita ... mi-a spus: ca sa socializeze. E un raspuns de bun simt. Si e un raspuns pe care l-am auzit de la mii de parinti la aceeasi intrebare. Pentru ca noi, parintii, veniti din alte lumi in lumea dezvoltarii copilului avem impresia ca socializarea e ... ceva cam cum e reflexul de a bea apa atunci cand ne e sete. Nu ne intereseaza cum circula informatia de la tesuturile deshidratate la creier, care sunt procesele chimice din creier care declanseaza nevoia de a bea apa si asa mai departe. Le privim ca pe o chestie reflexa. Iar tendinta noastra e de a extrapola si in restul chestiunilor acelasi sistem de gandire. Pur si simplu. Fara sa analizam si evident, fara sa ni se para ca ar trebui sa stim procese sau orice alte amanunte. Ca nu-s importante. Dar daca amanuntele alea ar putea face diferenta intre viata si moarte sau intre functional si nefunctional ... ar avea sens sa le stim? Pentru ca "socializarea" inseamna uneori amanunte si abilitati compuse: imitatia (imediata si intarziata, cu si fara obiect), comunicarea non verbala, raportarea sociala, atentia impartasita, abilitati de turn-taking, intelegerea limbajului receptiv, intelegerea instructiilor de grup, abilitati de joaca conform cu varsta cronologica, cunostinte despre personaje populare din desene animate, abilitati de autoservire, intelegerea emotiilor, contactul vizual, abilitatea de a face alegeri, secventialitate, auto-reglarea emotionala.... ca sa enumar doar cateva dintre ele.Acum, pentru o clipa, imaginati-va ca v-ati trezit brusc in China, fara sa stiti limba, fara sa puteti sa explicati din gesturi (spre exemplu nu aveti maini), purtand o masca pe figura si fiind intr-un scaun cu rotile. Iar eu va trimit sa "socializati" intr-un club de noapte din Pekin. Cam cati prieteni o sa aveti in 6 luni?
- [Autismul si retelele sociale.](https://autism.ro/autismul-si-retelele-sociale/): Autismul si retelele sociale. Sau cum retelele sociale in particular si online-ul in general au devenit blestem si binecuvantare pentru parintii copiilor cu autism. Ma rog, nu doar pentru ei dar si categoria asta intra in malaxorul asta nebun de cascada de informatii in care mai bine de 90% e manipulare. La fel ca politica, interesele medicale, antivaccinismul si multe, multe altele.Atunci cand Lovaas a dat publicitatii primul studiu in care reusisera pentru prima oara recuperarea unor copii autisti, in 1987, desi a facut-o in fata a vreo 200 de oameni de stiinta ... nimic spectaculos nu s-a intamplat dincolo de zidurile universitatilor. Nici vorba de vreun val de curiozitate sau interes. Au trecut alti aproape 4 ani pana cand Catherine Maurice a publicat cartea "Lasa-ma sa-ti aud glasul" si lupta ei pentru recuperarea fiului sau pentru ca informatia despre interventia ABA la copii cu autism sa devina ... publica. Iar in momentul acela presiunea creata de parintii de peste tot din lume a explodat si a condus la alte studii, la alte abordari si s-a creat valul referitor la recuperarea cu ajutorul interventiei ABA a copiilor autisti.Au trecut peste treizeci de ani de atunci, s-au scris mii de articole, mii de carti, mii de studii au fost conduse cu rezultate remarcabile si s-au format zeci de mii de specialisti.Cu toate astea, odata cu dezvoltarea internetului si mai ales odata cu dezvoltarea retelelor sociale au aparut, ca dintr-un joben magic, mii de specialisti in interventia ABA asupra copiilor cu autism, mii de specialisti in autism cu zeci de ani de experienta si mii de "pareri avizate". Unele dintre parerile astea "avizate", mai ales a parintilor unor copii cu autism, sunt bine intentionate. Desi bine intentionate ... cele mai multe dintre ele sunt la fel de "avizate" ca ale doamnei care vinde covrigi la simigerie despre... domeniul neurochirurgiei. La fel se intampla si in cazul multor specialisti. "Specialisti" care de obicei au alta specializare si cu totul alta expertiza decat copilul cu autism sau interventia ABA.Prin urmare, dragi parinti, cercetati si informati-va. Nimic nu este mai important pentru copilul dvs decat ca voi sa fiti informati si in cunostinta de cauza. Cititi carti, nu pareri pe grupuri de whatsapp sau FB, cititi studii pe google.scholar, nu filmulete pe tiktok ... sau reclame pe instagram. E adevrat, e mai complicat asa. Dar o sa aveti calitate si va puteti forma o parere informata. Asa va puteti ajuta cu adevarat copiii. Daca vi se pare imposibil asa incercati macar sa cititi muncitoreste toate articolele de aici, de pe pagina Autism Educational Project. Muncitoreste si cu rabdare. Bucata cu bucata. De la inceput. O sa va ofere informatie pe intelesul vostru si o sa va ajute sa aveti o parere care ar putea fi aur pentru copilul dvs
- [Studiile privind recuperarea copiilor cu autism](https://autism.ro/studiile-privind-recuperarea-copiilor-cu-autism/): Copilul cu autism, indiferent de cat de afectat e, daca se incepe devreme, pana in 3.5 ani, cu interventia ABA, poate fi recuperat. Au demonstrat-o in ultimii 40 de ani cateva sute de studii. Care spun ca un procent intre 47% si 70.3% din ei au fost recuperati complet si integrati in scoli de masa. Astea sunt lucruri practice. Factuale. De netagaduit. Cei mai multi dintre parinti se opresc aici cu informatia parcursa atunci cand afla despre diagnosticul de autism al copilului lor.Realitatea interventiei asupra copilului mic diagnosticat cu autismDoar ca din viziunea asta, factuala si de netagaduit, lipsesc cateva detalii. De fapt ele nu lipsesc dar cei mai multi parinti aleg sa le ignore. Prima se refera la numarul de ore de interventie ABA pe saptamana, pregatirea specialistilor si implicarea parintilor. Din pacate nu doar parintii copiilor cu autism sunt vinovati de situatia asta. Ci, printre multi altii si foarte multi specialisti care au formare in psihoterapie sau psihologie ori similar, dar nu au formare in ABA si prin urmare aleg sa isi "insele" clientii spunandu-le ca si ei "fac ABA". Dar asta e o alta chestiune si incepand de acum, din 2024, "piata" se va curata singura pentru ca profesia de psiholog - analist comportamental a fost reglementata si prin urmare daca un parinte e inselat cu "si eu fac ABA" o sa poata depune plangere la Colegiul Psihologilor din Romania. O sa mai dureze probabil un strop, adica vreun an de zile, pana toti analistii comportamentali vor fi acreditati in Romania pe baza legala de catre colegiu. Ulterior, atata timp cat pozitia analistul comportamental e reglementata legal, un parinte hotarat poate deschide si proces penal de inselaciune impotriva psihologilor fara formare "care fac ABA" dupa ureche.Acum cativa ani, vreo 5 mai precis, am spus ca va veni si vremea asta si ca "specialistii de carton" vor trebui sau sa isi revizuiasca pozitia si sa le spuna parintilor adevarul sau sa se apuce serios sa faca scoala, sa se formeze si sa studieze. Sic!
- [Despre recompensa … in practica.](https://autism.ro/despre-recompensa-in-practica/): Subiectul recompensa in analiza comportamentala aplicata e ... urias. Doar ca cei mai multi se raporteaza la recompensa ca fiind ceva material, ceea ce ii dau copilului. Nici nu ii includ intre "cei mai multi" si pe cei care nu au nicio idee sau formare in ABA si care cred ca e o "ciocolatica" sau o "bombonica". Ca ei sunt si mai multi. Eu ma refer la cei care au o notiune reprezentativa vis-a-vis de ceea ce inseamna recompensa in ABA.
- [](https://autism.ro/10335-2/): Atunci cand te raportezi la copilul cu autism ca la un copil "bolnav", care din cauza autimului flutura din manute, din cauza autismului nu vorbeste, din cauza autismului alearga permanent, din cauza autismului aliniaza obiecte, din cauza autismului are tantrumuri si comportamente problema .... esti cum nu se poate mai departe de realitate. Prin urmare sansele sa il poti ajuta, indiferent ca esti specialist sau parinte, tind catre zero. Autismul, ca diagnostic, este pus in baza observatiei si a unor criterii care descriu lipsa de abilitati in anumie arii de dezvoltare a copilului respectiv. Formele de manifestare a lipsei unei abilitati pot avea sute de variatii. Si totusi, toti copiii carora le lipseste abilitatea sau abilitatile respective, desi se manifesta diferit, sunt diagnosticati cu TSA (tulburare de spectru autist). Ceea ce ar trebui, din nou, ca parinte sau specialisti, sa iti ridice un semn de intrebare referitor la motivatia pentru care la copilul respectiv, in mod particular, a aparut sau s-a instalat lipsa respectivei abilitati. Cu alte cuvinte, mai simple, de ce anume nu a invatat respectiva abilitate? Pentru ca la fiecare copil, raspunsul poate fi diferit. Abia dupa ce intelegi de ce nu s-a intamplat asta ... ai o sansa sa te gandesti cum sa predai respectiva abilitate. Eficient.Ca sa poti face asta ... trebuie insa sa iti schimbi modul de gandire. Nu te afli in fata unui copil cu autism ci in fata unui copil care ... nu stie. Ceva. Pe masura ce o sa stie sau va avea o suma de abilitati.... acel comportament problema la care te raportezi... dispare. Asta nu o sa il faca un copil neurotipic. Dar o sa il faca sa se descurce mai bine si o sa ii creasca calitatea vietii de zi cu zi. Asta ar trebui sa iti fie obiectivul tau de adult. Zilnic.Am mai spus-o, recuperarea din autism presupune cate un astfel de obiectiv langa un obiectiv similar, langa altul si tot asa, pana copilul tau reuseste sa aiba aceasi suma de abilitati ca un copil neurotipic. E ca si cand construiesti o casa, in marime naturala, din piese mici de lego. Fiecare piesa de lego fiind un obiectiv. O sa il faca asta pe copilul meu sa fie neurotipic? O sa il "vindece" de autism? Nici pe aproape. Pentru ca autismul nu e boala. Nu e ceva de vindecat. E un maraton in care il ajut pe copilul meu sa invete abilitati care sa ii faca si viata lui si viata mea, mai usoara.
- [Discutie despre neurodivergenta](https://autism.ro/discutie-despre-neurodivergenta/): Chiar daca in prima clipa dupa ce afli despre diagnosticul copilului tau nu stii decat din auzite despre ce e vorba, pe masura ce sapi si te informezi, esti tot timpul incercat de sentimente contradictorii. Pe de o parte pentru ca auzi doar chestii urate si spre deloc incurajari referitoare la copiii cu autism si pe de alta parte citesti sau auzi de la prietenul prietenei tale ca exista copii recuperati si integrati in scoli de masa. Una rece, alta calda. Si multa vreme asa traiesti. De la agonie la extaz. Si inca nici nu te-ai apucat sa "muncesti" cu al tau copil.De fiecare data cand am spus povestea lui Radu, am facut-o in primul rand pentru ca am vrut sa subliniez cat de greu e de fapt si in acelasi timp am vrut sa ofer speranta. Miilor de noi parinti care se trezesc cu acest diagnostic pus copilului lor in fiecare an si li se pare ca lumea lor s-a prabusit.Acum 20 de ani ... nimeni nu-ti putea oferi speranta daca te nimereai printre parintii unui astfel de copil, diagnosticat cu autism. Analistii comportamentali erau doar cativa in lume, majoritatea in US, afiliati cate unui departament de cercetare pe la cate o universitate, boardul ABA abia se infiintase, despre interventia ABA nu auzise aproape nimeni (la nivel planetar - nu vorbim despre Romania) iar despre copii recuperati puteai sa citesti in singurul studiu la care puteai avea acces la vremea respectiva, cel din 1987, al lui Lovaas, internetul nu exista decat cu functiunea de email. Asa ca ... destul de subtire capitolul speranta cand venea un diagnostic de autism. Ca parinte trebuia sa fii fie nebun, fie sa ai un noroc chior ca sa iti poti permite sa speri. Noi am avut sansa sa le avem pe amandoua. Si norocul si nebunia si determinarea si capacitatea de a munci pe branci pentru asta.Inclusiv acum sunt multi, inclusiv specialisti, carora li se pare ca recuperarea din autism e asa, chestie de marketing. Sau, daca e vorba despre Radu, a carui recuperare e documentata punct cu punct, in materiale scrise si in video, e vorba de un "miracol". Am mai scris despre copii recuperati. Pe unii i-am cunoscut personal, la altii am contribuit, mai mult sau mai putin, despre altii am auzit si tot asa. De aia am decis sa rog mai multi parinti de copii cu autism care si-au recuperat copii si i-au integrat in scoli de masa, sa imi acorde cate-un interviu pe care sa il inregistram video. Cativa dintre ei mi-au acceptat provocarea si au inregistrat impreuna cu mine marturii video a povestii lor in anul care tocmai s-a incheiat. Cei mai multi nu au vrut. Si cumva ii inteleg. Isi doresc sa se departeze de aceasta perioada din viata lor cu interventia ABA intensiva prezenta, cat mai repede cu putinta.Unele din interviurile astea dimpreuna cu o discutie despre neurodivergenta, video si ea, impreuna cu Radu, le gasiti in sectiunea interviuri pe www.autism.roSectiuni din 2 din aceste interviuri, doar audio, sunt accesibile si fara a avea cont sau abonament. Ca o demonstratie a faptului ca se poate. Si ca sunt de fapt multi cei care reusesc sa isi recupereze copiii diagnosticati cu autism si sa ii integreze!
- [Viziune a parintelui de copil cu autism](https://autism.ro/viziune-a-parintelui-de-copil-cu-autism/): Dezvoltarea tipică a copiilor poate fi afectată de autism, influențând aspecte cognitive, comportamentale și motorii. I-am rugat pe cativa dintre parintii care au aderat la programul AEP sa ne ofere o opinie a lor vis-a-vis de cum li s-a schimbat viata in relatie cu al lor copil diagnosticat cu autism. Pentru multi dintre ei a trecut un an de cand s-au apucat de “treaba”. Una dintre mamici ne-a trimis urmatoarea scrisoare:
- [Inundatie de informatii despre autism](https://autism.ro/informatii-despre-autism/): Internetul si autismul Legat de informatii despre autism, astazi vorbeam cu o mamica a unui pusti de aproape 5 ani, diagnosticat cu autism, inrolata in programul AEP, care imi marturisea ca i-a luat aproape un an sa se dumireasca de unde poate sa inceapa sa inteleaga cu ce se confrunta. Spectru autist include o gamă largă de tulburări, fiecare cu caracteristici și nevoi specifice. Internetul e plin de informatie. Care mai de care mai la indemana: grupuri de parinti de copii speciali, grupuri de adulti autointitulati si autodiagnosticati cu autism, organizatii care ofera cursuri gratuite sau mai putin gratuite, specialisti de toate felurile care isi ofera serviciile, webinarii, workshop-uri si multa, multa maculatura. Cam toata lumea isi da cu parerea. Despre copiii cu autism, despre terapii diverse, despre abordari, despre interventii, despre ABA si asa mai departe. Lumea" e impartita in trei categorii: pro-ABA, anti-ABA si ... cei care sunt dispusi la orice, cumva amestecand interventiile si concentrandu-se pe cantitate (cat mai multe) si nu pe calitate. Realitatea e ca devine din ce in ce mai greu pentru un parinte, mai ales la inceput de drum, sa discearna intre informatiile relevante, care l-ar putea ajuta pentru a aduce un plus pentru copilul propriu, cu autism si informatiile care sunt ... praf in vant. Din pacate cele "praf in vant" sunt ... covarsitoare. Probabil in clipa de fata mai bine de 95% din informatiile prezente online ... sunt inutile unui parinte. Pentru ca sunt alterate si sunt mai degraba opinii ale unuia sau altuia si nu au nimic de a face cu stiinta.
- [Autismul si familia](https://autism.ro/autismul-si-familia/): Diagnosticul de autism si pozitia de parinte Autismul si familia: Parintii copiilor cu autism sunt bulversati atunci cand apare diagnosticul, indiferent daca asta se intampla foarte devreme, inainte de 2 ani, sau mai tarziu, cand familia incearca sa dea copilul la gradinita si problemele copilului sar in ochi. De obicei dupa momentul de debandada imediat dupa diagnostic, parintii se mobilizeaza, scotocesc internetul, cauta specialisti, se inscriu pe grupuri de parinti ai unor alti copii cu autism si tot asa. Dar in realitate ... pe masura ce fac toate demersurile astea nu realizeaza cat de tare se indeparteaza de obiectivul pe care si l-au propus, respectiv sa isi recupereze si integreze copilul intr-o scoala de masa. Pentru ca în suvoiul asta de informatie, daca nu ai pe cineva care sa iti structureze ceea ce e informatie relevanta si care nu, ce e important si ce nu, ce o sa te ajute si ce o sa te incurce, ca parinte, nu ai nici o sansa.
- [Sansele copilului cu autism si specialistii](https://autism.ro/sansele-copilului-cu-autism/): Studiile privind recuperarea copiilor cu autism Copilul cu autism, indiferent de cat de afectat e, daca se incepe devreme, pana in 3.5 ani, cu interventia ABA, poate fi recuperat. Au demonstrat-o in ultimii 40 de ani cateva sute de studii. Care spun ca un procent intre 47% si 70.3% din ei au fost recuperati complet si integrati in scoli de masa. Astea sunt lucruri practice. Factuale. De netagaduit. Cei mai multi dintre parinti se opresc aici cu informatia parcursa atunci cand afla despre diagnosticul de autism al copilului lor.
- [Recompensa primara in interventia ABA la copilul cu autism](https://autism.ro/interventia-aba-la-copilul-cu-autism/): Recompensa primara in interventia ABA in cazul copiiilor cu autism
- [Mecanica autismului si autismul](https://autism.ro/mecanica-autismului-si-autismul/): …sau unul din lucrurile din autism care se ascund in spatele cortinei în ceea ce priveste acei copii cu autism. Cateva studii si teorii din ultima vreme in ceea ce priveste copiii cu autism mi-au atras atentia mai ales prin prisma explicatiei referitoare la de ce copilul foarte mic,cu autism, daca se lucreaza intens cu el, are mai multe sanse decat copilul mai mare care incepe mai tarziu o interventie ABA, sa devina un adult perfect functional, integrat in societate. Autismul este parte dintr-un spectru de tulburări care afectează comunicarea și comportamentul.
- [Autismul si sansele de succes](https://autism.ro/autismul-si-sansele-de-succes/): Diagnosticul de autism vine si iti strange inima. Ca doar e vorba despre copilul tau. Erai pregatit si nu prea. Pentru ca iti e greu sa accepti ca ti se intampla tie. Mergi la medicul psihiatru pentru ca niste semnale de alarma sau cineva care a interactionat cu cel mic ti-a ridicat semne de intrebare dar o faci mai degraba ca sa iti infirme diagnosticul. Sa iti ramana un strop de speranta. Ceea ce nu stii din pacate, acolo, atunci, la inceput de drum, ca parinte al unui copil cu autism, e faptul ca atitudinea ta fata de copil o sa il puna pe respectivul copil in zona de "cu sanse" sau "cu mai putine sanse.
- [Copii cu autism, parintii si dorintele](https://autism.ro/copii-cu-autism-parintii-si-dorintele/): Autism Educational Project isi propune sa disemineze informatie, cursuri ABA si resurse de recuperare autism, in ceea ce priveste copii cu autism. Autism Educational Project este cea mai importanta sursa de informatie si traininguri pentru parintii copiilor diagnosticati cu autism.
- [9 semne usoare de autism](https://autism.ro/9-semne-usoare-de-autism/): Evaluare de diagnostic in autism
- [Interventia in autism si recompensa alimentara](https://autism.ro/interventia-in-autism/): Acum cativa ani, dupa unul din primele cursuri din programul PCM, am avut sedintele individuale cu un pusti la 2 ani si 6 luni, diagnosticat cu autism infantil. Non-verbal. Complet. Am reusit primele emisii verbale in sedintele individuale. Echoic. Adica repetitie verbala ca onomatopee despre cum face un animal. Pe incidental, în joaca. Apoi am mentinut emisiile verbale în sedintele individuale cu cateva firimituri de jeleu ca si recompensa alimentara. Faceau deja terapie la vremea respectiva de vreo 8 luni. Cu un analist mai mult decat competent. Si faceau intens. Doar ca ...nu se intampla. Cu atat mai mare bucuria faptului ca a avut primele emisii verbale in sedintele individuale. Au trecut cateva saptamani si mamica m-a sunat sa-mi spuna ca cel mic nu trecea mai departe de repetitia respectivelor onomatopee. Respectiv avea emisie verbala doar pe echoic si doar pe animalele pe care le-a invatat atunci, in sedintele individuale. Mamica altfel, total impotriva recompenselor alimentare: “cum sa-i dau bomboane ca sa vorbeasca?!?”. Uite asa, pur si simplu! Greu s-a lasat convinsa. Pana la urma, a inteles ca un tic-tac se poate taia in 6 si ca dintr-o cutie se poate lucra o saptamana. Asa ca într-un final a permis echipei ABA sa foloseasca recompense alimentare in interventie.  Rezultatele? La vreo 4 sau 5 luni de la discutia in care a acceptat sa folosească recompensele alimentare copilul a avut parte de o evaluare de abilitati. Acelasi copil care în urma cu cateva luni nu vorbea nimic, acum avea cereri spontane, de pana la trei cuvinte, legate intr-o propozitie!!! Iar apoi a devenit un fast learner. Cu doi sau trei itemi invatati per program, pe zi!!! Cu greu se tine analistul si terapeutul dupa cat de repede invata. Pentru ca sunt obligati sa schimbe PIP-ul (planul de intervenție personalizat) la fiecare 3-4 saptamani. Intre timp copilul cu pricina, care a scos primul cuvant intr-un ianuarie din 2019, e recuperat si integrat în scoală de masa, unde nimeni nu ii stie istoricul. 
- [Autismul si de ce mie?](https://autism.ro/autismul-si-de-ce-mie/): Autismul și întrebarea “de ce?”. De ce ni s-a intamplat noua. Sau, intr-un fel egoist, de ce mi s-a intamplat mie. Retoric. Si eu mi-am pus-o. Stiam ca e o intrebare retorica. Dar tot mi-am pus-o. De altfel mă intrebam ciclic. Si atunci cand am primit diagnosticul de autism infantil pentru copilul meu m-am intrebat. Nici nu as fi avut cum sa nu o fac. Pe val, cu o familie frumoasa, fara aer in piept, lovit de-un amarat de diagnostic. Autism infantil. In forma grava. Au trecut anii. Ne-am recuperat copilul. Dar nu puteam sa stam cu bratele incrucisate stiind ca noi am facut-o dar sistemul e surd. Atunci m-am intrebat de ce. Din nou. Ciclicitate. Poate pentru ca era nevoie ca cineva sa se ia la tranta cu sistemul si soarta ne-a ales pe noi. Random. Am darmat sistemul si l-am reconstruit. Mai bine. Oricat de impotriva tuturor zeilor, tot am facut-o. Apoi l-am lasat in pace. Sa se gestioneze singur. Obosisem. Intrebandu-ma din nou, a cata mia oara, de ce eu?
- [Cat Traieste Un Copil Cu Autism](https://autism.ro/copil-cu-autism/): Autismul este o tulburare de dezvoltare a creierului care interferează adesea cu capacitatea de a comunica a relaționa cu ceilalți.  Intrebarea pusa de marea majoritate a parintilor este: Cat Traieste Un Copil Cu Autism?
- [Cauze autism](https://autism.ro/cauze-autism/): Cauzele care genereaza diagnosticul de autism nu sunt necunoscute, ci doar extrem de multe. In masa celor diagnosticati cu autism s-au descoperit in ultimii 10 ani peste 500 de anomalii genetice. Adica peste 500 de cauze. Ceea ce unii medici si cercetatori au presupus, s-a adeverit de toate studiile din ultimii ani. Respectiv ca autismul nu este altceva decat o eticheta pusa pe 500 de dizabilitati diferite. Am putea spune ca e gresit sa ii spun autism si dizabilitatii generate de cromozomul nu stiu care, in plus si tot autism si dizabilitatii generate de gena nu stiu care, modificata. Dar daca amandoua sau ma rog, amancincisute (ca sunt peste 500!)... se manisfesta la fel ... cum as putea face? Mai ales ca in clipa asta nu exista un model prin care biologic, sa inversam modificarile/accidentele genetice. Dar si daca ar exista, problema copilului in particular si a autismului in general nu e gena alterata sau cromozomul "stricat. Ci ceea ce acest lucru genereaza, respectiv incapacitatea de a invata din mediul inconjurator la o anumita viteza de invatare. In sensul in care daca maine ingineria genetica ar face un salt urias peste ani si ar putea "repara" genele, problema copilului meu ar continua sa existe. Adica ingineria genetica mi-ar rezolva problema biologica dar nu si dizabilitatea. Pentru ca deja la varsta de 2-3 ani, eu, ca si copil, ar trebui sa am cateva sute de abilitati grosiere si cateva mii de abilitati extrem de subtile. De altfel sunt celebre mai multe cazuri in care cate un copil a fost abonadonat in padure/jungla si a fost crescut de animale. Desi (neurotipici) perfect sanatosi biologic, cei crescuti de cand erau bebelusi de catre animale, odata recuperati si adusi in lumea civilizata... niciodata nu au reusit sa invete sa vorbeasca, sa manance gatit, sa poarte haine sau sa aiba un comportament pe care noi il catalogam ca fiind social si civilizat.
- [Semne de autism la copilul de 3 ani sau mai mic](https://autism.ro/semne-de-autism/): Copilul mic cu autism se poate diagnostica, in covarsitoarea majoritatea a cazurilor, de catre un medic psihiatru cu experienta, in mai putin de 2-3 minute din momentul in care intra in cabinet. Autismul e o eticheta. Pe care medicii o pun pe o serie de manifestari ale individului, indiferent daca e copil sau adult. La copilul mic e mai simplu pentru ca pe de o parte copilul nu stie inca sa mascheze si pe de alta parte pentru ca numarul abilitatilor dupa care trebuie sa se uite medicul e relativ restrans.
- [Ce este autismul?](https://autism.ro/ce-este-autismul/): O eticheta. In fapt, biologic vorbind, mai ales in ultimii 10 ani, s-au facut zeci, daca nu sute de studii in incercarea de a intelege cauza sau cauzele autismului. In ultimii vreo 3-4 ani inclusiv AI (inteligenta artificiala) a fost folosita pe scara larga pentru a determina cauza biologica a autismului sau altfel spus niste biomarkeri pentru a preveni orice cauza s-ar fi descoperit.
- [Pestisorul de aur si cele trei dorinte in autism](https://autism.ro/cele-trei-dorinte/): Autism Educational Project isi propune sa disemineze informatie, cursuri ABA si resurse de recuperare autism, in ceea ce priveste copii cu autism. Autism Educational Project este cea mai importanta sursa de informatie si traininguri pentru parintii copiilor diagnosticati cu autism.

## Pagini
- [Aparitii presa](https://autism.ro/aparitii-presa/): Vezi mai mult
- [Despre mine](https://autism.ro/despre-mine/): Cine suntem noi? Numele meu este Damian I. Nedescu, sunt absolvent al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, sectia de Psihopedagogie Speciala, iar acum aproape 25 de ani am format prima echipa specializata intr-o interventie ABA (Analiza Comportamentala Aplicata) in Romania. Cu ajutorul ei mi-am recuperat copilul diagnosticat cu autism infantil in cea mai grava forma. La varsta de 5 ani era non-verbal, zero limbaj receptiv, purta scutec, nu avea contact vizual deloc, avea insomnie cronica (nu a dormit niciodata deloc noaptea pana la 5 ani) nu folosea niciun gest, nu avea joc functional, nu avea niciun fel de raportare sociala si avea o multitudine de autostimulari (fluturat din maini cu fata la perete, invartit de roti, urcat si coborat scari, inchis si deschis usi, alergat in cerc etc) care ii ocupau practic mai tot timpul. In urma interventiei ABA intensive a recuperat 99% din abilitatile functionale si a devenit un adult integrat in societate urmand un parcurs spre a ajunge profesor de filosofie in cadrul universitar. Este licentiat si absolvent al unui master al facultatii de filosofie din cadrul universitatii KU Leuven din Belgia iar acum isi definitiveaza doctoratul in filosofie predand in acelasi timp la Institutul de Excelenta in Filosofie de la Bucuresti si lecturand la diverse conferinte de profil din Europa.
- [Jasper](https://autism.ro/jasper/): In urmatorul an speram sa populam sectiunea aceasta cu protocoale din diferite surse, compedii si curricule, in scris sau in video, care se refera la cum sa ii invatam pe copii o abilitate sau alta. Speram sa terminam anul 2024 cu peste cincizeci de protocoale.
- [Resurse Autism](https://autism.ro/resurse-autism/)
- [Abonament](https://autism.ro/cont-abonari/abonament/): 575,00 Lei/an
- [Autism Educational Project – Cursuri ABA si Resurse Autism](https://autism.ro/): In domeniul copiilor autisti sunt unul sau doua lucruri pe care nu le inteleg. Sau ma rog, cu siguranta cel putin doua. Prima. Nu inteleg cum dreaq o majoritate a parintilor copiilor cu autism sunt ok sa dea medicamente neuroleptice sau antipsihotice pe care le prescriu niste medici psihiatri pe banda rulanta (fara niciun fel de studiu sau protocol de succes in spate) dar nu iau in considerare nici studiile, nici parinti care au avut succes, si-ar recuperat copii si i-au integrat in scoli de masa cu ajutorul interventiei ABA. Pur si simplu nu inteleg. Incerc sa deslusesc mecanismul dar
- [Cursuri](https://autism.ro/cursuri/)

## Cursuri
- [C.1. Incidental Teaching](https://autism.ro/cursuri/incidental-teaching/): Generalizarea, jocul, învățarea incidentala, respectiv învățarea în mediul natural sunt subiecte despre care arareori se vorbește când e vorba de intervenția ABA. Cu toate astea, în lipsa împletirii acestora cu cea mai tradițională forma de predare, respectiv DTT, șansele de a atinge potențialul maxim al copilului cu autism scad vertiginos. 6 ore de curs, cu exemple concrete. Savurati!
- [Ce este modelul JASPER](https://autism.ro/cursuri/ce-este-modelul-jasper/): Cursul de fata evidentiaza o posibila interventie,  validata stiintific, bazata pe predarea in mediul natural: modelul  JASPER (Joint Attention, Symbolic Play, Engagement and Regulation - Atentie impartasita, Joc simbolic, Implicare, Autoreglare). JASPER este o noua abordare a interventiei timpurii, introdusa si in Romania in 2019, care se concentreaza pe implicarea in joc impreuna cu ceilalti, ca mijloc de a invata abilitati suplimentare, cum ar fi atentia impartasita si limbajul .  Acest curs te va ajuta sa ai cunostinte despre aceasta interventie, pornind de la a intelege deficitele de baza conform DSM 5 si sa intelegi de ce aceasta abordare este concentrata pe joint attention, joc, implicarea si reglarea comportamentala a copilului. Fiecare dintre acesti piloni abordati in acest curs iti va aduce informatii de baza, valoroase si va ajuta specialistii  sau parintii sa le incorporeze in sesiunile din programul ABA, aducand astfel maxime imbunatatiri privind jocul si comunicarea sociala la copilul diagnosticat cu autism .
- [Baietel integrat in scoala](https://autism.ro/cursuri/baietel-integrat-in-scoala/): Viata si schimbările de perspectiva In piept cu realitatea Cosmin este tatal lui G. În domeniul lui, informatica, Cosmin este unul din romanii care au reușit. De altfel îmi marturisea la un moment dat ca atunci când aștepta ca G. sa se nască deja ii trasase în linii mari traseul profesional. Evident, totul urma sa culmineze cu a fi student la Standford atunci când vremea va veni. Cred ca luati de val, noi, toti părinții suntem entuziaști si naivi în aceasi măsură, considerând ca viețile copiilor noștri sunt controlabile iar noi suntem cei care le vom controla. A urmat apoi diagnosticul de TSA (tulburare de spectru autist), înțelegerea si … prăbușirea tuturor viselor si planurilor. A urmat perioada de doctor shopping si de încercare de negare a realității, apoi acceptarea si căutarea unei soluții. Destul de uzual pentru traseul părinților în comunitățile copiilor diagnosticați cu autism. Au găsit un centru, l-au încercat, apoi pe al doilea … si apoi au participat la o suita de cursuri ale noastre. Apoi la programul PCM. 3 zile de teorie si 3 ședințe individuale. Interventia ABA din alta perspectiva. Acolo au aflat de programul CCR al DAAL Autism Project. In care s-au inrolat. Sub coordonarea Dianei Alexandrescu. Au urmat cursuri. Multe. De toate felurile. Pentru familie si terapeuții pe care i-au angajat. Integrarea în grădiniță Dupa vreun an si câteva luni de intervenție ABA intensa acasa, cu echipa formată din terapeuți fără experiență, rezultatele au fost din ce în ce mai spectaculoase. A fost momentul în care echipa a decis ca e momentul ca cel mic sa meargă la grădiniță. Însoțit de cel mai bun terapeut pe care-l avea. Culmea, un terapeut fără experiență, cu facultatea de geografie la baza, care se angajase în timpul facultății ca sa aibă un venit si pentru ca ii plăceau copiii. Intre timp, după acel an si putin terminase facultatea de geografie …si se apucase de psihologie. Pentru ca a înțeles ca asta e drumul ei în viață. Iar G. a început integrarea în grădiniță. Un drum sinuos, cu o mulțime de provocări sociale si academice. Mai ales ca G. capatase obiceiul de a fi ușor agresiv cu alți copii. Cu atât mai mare provocarea la grădiniță. Dupa încă un an insa G. era perfect integrat, nu mai exista agresivitate si shadow-ul era pe post de bibelou, intervenind arareori. Alte orizonturi Intre timp insa mămică lui G. a rămas însărcinată si prin urmare au decis sa emigreze din România. Cap compas Londra. Unde Cosmin primise o oferta de job extrem de tentanta: sa coordoneze activitatea europeana a unui colos de software. Și-au împachetat lucrurile, inclusiv terapeuta cu studiile în geografie si s-au mutat la Londra. Continuand coordonarea online sub bagheta Dianei Alexandrescu. Dupa 6 luni terapeuta s-a întors acasă în parte si pentru ca cel mic s-a integrat perfect în sistemul de școală de masa britanic. Aici e o discutie pe care-am avut-o cu Cosmin. De la tata la tata.
- [Dragonel](https://autism.ro/cursuri/dragonel/): Primul contact
- [Filosofie cu Radu Nedescu](https://autism.ro/cursuri/filosofie-cu-radu-nedescu/): Inceputuri
- [B.1. Discrete trial teaching (DTT) – Predarea structurata](https://autism.ro/cursuri/predarea-structurata-in-dtt-bonus-dtt-flexibil/): DTT (discrete trials teaching) DTT este una din procedurile din ABA pentru a preda abilitati noi, inexistente in panoplia copilului. Realitatea este ca ramane probabil cel mai eficient mod de predare. Cu toate astea are minusurile lui, legate cele mai multe de structurarea mult prea rigida si de tranzitia abilitatilor invatate astfel, in viata de zi cu zi. La fel cum are o multitudine de imbunatatiri bazate pe studiile din ultimii douazeci de ani. Care incearca sa contracareze minusurile. Vom diseca un strop in urmatoarele ore procedura asta cu speranta ca o sa va ajute sa o intelegeti mai bine. (Ne cerem scuze pentru calitatea ușor deficitara audio)
- [D.1. Pregatirea pentru gradinita / scoala](https://autism.ro/cursuri/pregatirea-pentru-gradinita-sau-scoala-si-alegerea-celui-mai-bun-shadow/): Atunci când vorbim despre incluziunea copilului cu autism în instituțiile de învățământ de masa, indiferent ca e vorba de grădiniță sau școală, vorbim de o întreaga pleiada de pregătiri în acest scop, de la abilități specifice pana la alegerea sau pregătirea celui mai bun însoțitor al copilului la grădiniță/școală. Mai ales pentru ca de fapt școală, în orice forma a ei, nu e punctul terminus în intervenția asupra copilului cu autism. E doar o etapa extrem de importanta. Un alt loc unde se preda si unde copilul trebuie ajutat sa înceapă sa învețe singur. Dar asta înseamnă sa privim grădiniță sau școală ca pe ceea ce sunt: contexte noi de predare. Cum si de ce in materialul următor
- [A.1. Scurta introducere in interventia ABA](https://autism.ro/cursuri/scurta-introducere-in-interventia-aba/): Copilul meu a fost diagnosticat cu TSA. Ce mă fac? Ce ar trebui sa fac? Cui mă adresez? Ce e ABA? De ce ABA? Și încă câteva sute de întrebări pe care parintele copilului diagnosticat cu autism și le pune. Și la care nimeni nu-i răspunde. Nu pentru ca nu ar vrea dar suntem cu toții intr-o continua alergare după ceva în viață noastră de zi cu zi. Asa ca uneori ratam sa răspundem la întrebări simple. Materialul următor încearcă sa răspundă la câteva astfel de întrebări pe care părinții copiilor cu autism și le-au pus măcar o data.
- [B.2. A-B-C-ul invatarii](https://autism.ro/cursuri/a-b-c-ul-invatarii/): Interventia ABA si evoluția umană se bazează pe ecuația învățării. La care toate speciile se raportează atunci când isi ajustează comportamentele la mediul înconjurător. Noi, oamenii suntem cea mai avansată specie de pe pământ tocmai pentru ca am reușit sa creăm educație de masa pe baza acestei ecuații. Procesul terapeutic, atunci când vine vorba de copii diagnosticați cu autism, este în cea mai mare parte bazat pe un sistem pedagogic de predare a abilităților și cunoștințelor pe care copilul nu le stăpânește. Iar baza acestui sistem pedagogic este ecuația învățării. Respectiv - A-B-C (antecedent - comportament - consecință)
- [C.2. Predarea contactului vizual si JA (Joint Attention)](https://autism.ro/cursuri/predarea-contactului-vizual-si-al-ja-joint-attention/): Contactul vizual și Joint Attention au devenit, mai ales în ultimii 15-20 de ani, caracteristici definitorii pentru diagnosticarea autismului. Poate și pentru ca studiile au demonstrat ca sunt pre-achizitii în zona comunicării și a învățării. Lipsa existentei lor în panoplia de comportamente ale copilului sunt bariere uriașe în dezvoltarea naturala și achiziția de noi abilități în mod natural, din mediu. Prin urmare nevoia a dus la dezvoltarea și validarea mai multor intervenții și strategii ca aceste abilități sa poată fi învățate de către copii, în cel mai lipsit de efort mod cu putința. Exact asta o sa incercam sa va povestim în materialul următor.
- [D.2. Training alimentatie](https://autism.ro/cursuri/training-alimentatie/): O tema de cosmar pentru foarte multi părinți care dau o lupta zilnică cu preferințele alimentare ale copilului lor, diagnosticat cu autism.
- [A.2. Management de caz](https://autism.ro/cursuri/management-de-caz/): Tendinta este ca atunci cand ma confrunt cu o problema de sanatate, mai ales una grava, sa pornesc la doctor shopping si apoi sa caut o solutie in baza a ceea ce imi spune cel in care am cea mai mare incredere. In cazul copiilor diagnosticati cu TSA (tulburare de spectru autist) medicii au, din pacate, expertiza redusa dincolo de diagnostic. Pentru ca autismul nu e o boala ci o dizabilitate. Caz in care, managerul de caz, e foarte complicat sa fie vreun specialist. Oricare specialist. Pentru ca dizabilitatea presupune atentie si ajustari permanente. Respectiv zilnic. La nevoia asta se adauga, in cazul copiilor cu autism si variabila “cat de bine cunosti copilul?”. Pentru ca este o variabila cruciala. Interventia ABA in cazul copiilor cu TSA (tulburarea de spectru autist) este in fapt o continua interventie de predare a celor mai importante abilitati care lipsesc celui mic. Cum fac ca predarea sa fie eficienta? Cum imi aleg terapeutii? Cum creez o echipa in jurul copilului? Ce variabile trebuie sa iau in calcul si sa controlez? Daca te-au bantuit astfel de intrebari, asta e cursul care va incerca sa iti raspunda la ele.
- [A.3. Recrutarea unui terapeut ABA](https://autism.ro/cursuri/recrutarea-unui-terapeut-aba/): Parintii sunt cei care sunt speriați de recrutarea unui terapeut nou în echipa lor de acasă. Ceea ce nu știu insa cei mai multi părinți e ca și centrele sunt speriate de un astfel de demers. Înseamnă multa munca, cu rezultate incerte. Ceea ce este adevărat. Cum ai putea insa sa o faci, maximizandu-ti șansele de succes?
- [B.3. Tranzitie: de la Joc la DTT](https://autism.ro/cursuri/tranzitie-joc-dtt/): Ti s-a intamplat vreodata sa spui ca al tau copil e opozitionist? Sa nu vrea sa mai lucreze la măsuță sau sa nu mai vrea sa meargă la centru? Materialul următor este despre cum ai putea sa îndulcești pastila și cum ai putea face sa îl ajuți sa se răzgândească.
- [D.3. Stereotipiile – Fixatiile](https://autism.ro/cursuri/stereotipiile-fixatiile/): Fixatiile sau cum sa abordezi zona asta prin prisma unor studii recente.
- [C.3. Discriminarea consecintelor](https://autism.ro/cursuri/discriminarea-consecintelor/): Contingentele și lumea. “Contingența” e un termen care suna extrem de tehnic. În realitate nu e chiar așa. În dezvoltarea normala a copiilor apare la un moment dat nevoia de jucării “cauzaefect”. Respectiv în modul lor de explorare a lumii, la vârste mici, au nevoie de a vedea ca acțiunile lor duc la consecințe care modifica mediul intr-o forma sau alta. Multi dintre copiii care sar etapele jocului ajung rareori sa înțeleagă ca orice acțiune de a lor acționează asupra mediului și mediul la rândului lui, acționează asupra copilului. Intelegerea faptului ca acțiunile noastre, ale tuturor, au repercusiuni, respectiv consecințe, e o etapa de dezvoltare extrem de importanta a copilului. Pentru ca de fapt asta înseamnă sa înțelegi contingentele: sa înțelegi legătură între acțiunile făcute de tine ca și copil și consecințele pe care va trebui sa le suporti.
- [B.4. Task analysis aka analiza obiectivului](https://autism.ro/cursuri/task-analysis-aka-analiza-obiect/): Daca nu cea mai importanta, cu siguranță una din cele mai importante unelte pentru a stabili un obiectiv pe care vreau sa îl predau unui copil și modul de a îl atinge. În general nu ne dam seama dar problemele, ca și rezolvările lor, stau în detalii, nu în întreg. Atunci când mă confrunt cu o problema și lipsa unei abilități sau a unei cunoștințe în ceea ce îl privește pe copilul cu autism, e o problema, am nevoie sa înțeleg mecanismul care sta în spatele acelei abilități precum și modul de a o diseca pana la punctul în care copilul sa o poată învață. Strop cu strop.
- [C.4. Dezvoltarea comunicarii](https://autism.ro/cursuri/dezvoltarea-comunicarii/): Promovarea comunicării și a limbajului spontan plecând de la emisiile de sunete incipiente, preverbale, e o provocare pentru orice părinte. Pentru ca într-un final, în viziunea societății de astăzi, comunicarea verbala ocupa un loc important. Câteva cai prin care aș putea dezvolta asta, în videoul următor.
- [D.4. Opozitionismul](https://autism.ro/cursuri/opozitionismul/): Copilul nu mai vrea sa meargă la terapie sau nu mai vrea sa învețe sau …pur și simplu nu mai vrea o activitate. Acesta e opozitionismul? De ce apare? Când apare? Cum putem sa îl ajutam pe copil sa devină compliant? Răspunsuri la întrebările de mai sus și nu numai.
- [B.5. Recompensa si eficientizarea predarii](https://autism.ro/cursuri/recompensa-si-eficientizarea-predarii/): Recompensele si motivatiile acestora sunt cele care ne fac pe noi, oamenii, sa alegem, determinat, o cale sau alta. Stiintific vorbind, in esenta, cum functioneaza ele si cum ne influenteaza comportamentele sunt baza a ceea ce ABA studiaza. In lipsa recompenselor si a motivatiilor acestora, nu exista sistem de predare. Cu alte cuvinte, esenta predarii oricaror abilitati, sunt recompensele si motivatiile acestora. Desi ele in sine sunt doar parte din procesul de predare in interventia ABA, sunt o parte atat de importanta ca in lipsa unor unelte si concepte care sa ajute parintii si terapeutii sa le inteleaga in amanunt, fac ca predarea sa fie cu 1000% mai eficienta sau dimpotriva, doar 1% eficienta.
- [B.6. Prompturi in receptiv](https://autism.ro/cursuri/prompturi-in-receptiv/): Care sunt cele mai eficiente prompturi pe care le poți folosi în programele receptive? Cum le definești și cum scapi ulterior de ele? Răspunsuri și considerații.
- [C.5. 8 abilitati critice](https://autism.ro/cursuri/8-abilitati-critice/): Sunt foarte multi părinți care se întreabă care sunt abilitățile esențiale pe care copiii lor ar trebui sa le aibă spre a isi îmbunătăți și creste calitatea vieții. Fără a fi o lista exhaustiva, din perspectiva noastră cele 8 abilități esențiale sunt cele care pot pune fundația a învață sa învețe.
- [C.6. DTT IT NET](https://autism.ro/cursuri/dtt_it_net/): Ce înseamnă intervenția ABA? Înseamnă un mediu rigid și extrem de structurat? Sau dimpotrivă înseamnă libertate și haos, cu predare când și când? Cei mai multi părinți cred ca intervenția ABA înseamnă un mediu controlat și extrem de structurat. Pentru ca cei mai multi specialiști, cu sau fără pregătire în analiza comportamentala aplicată folosesc, ca metoda de predare DTT (discrete trial teaching). Realitatea e ușor diferită. Prin urmare câteva definiții și o prezentare a câteva din sistemele de predare de sub umbrela ABA cred ca ar fi potrivite.
- [D.5. Comportamente problema](https://autism.ro/cursuri/comportamente-problema/): Comportamentele problema sunt raportate de către toți părinții și toți specialiștii atunci când e vorba de copilul cu TSA. Câte dintre ele sunt insa moduri de comunicare, câte sunt datorate autismului și cum le putem gestiona?
- [A.4. Tipuri de evaluari](https://autism.ro/cursuri/tipuri-de-evaluari/): Tipurile de evaluări de care se lovesc părinții copiilor cu autism pot fi uneori extrem de confuzante, mai ales pentru un părinte la început de drum. Cum se fac ele, de către cine și în ce scop e o tema de real interes. Pentru ca informația înseamnă putere și ca părinte, cu cât știi mai multe cu atât ai mai multe șanse sa faci alegerile potrivite atunci când ele iti afectează copilul.
- [C.7. Predarea in rutinele copilului](https://autism.ro/cursuri/predarea-in-rutinele-copilului-2/): Predarea în rutinele copilului, pentru un părinte poate fi aur curat în a creste vertiginos capitolul generalizare, predarea unor noi abilități în mediul natural precum și viteza cu care cel mic învață.
- [D.6. Autoservirea si Independenta](https://autism.ro/cursuri/autoservirea-si-independenta/): Care sunt conceptele din ABA care mă ajuta sa îmi definesc obiectivele pe care le am de predat unui copil? Apoi care sunt abilitățile fără de care un copil nu poate spune ca și-a îmbunătățit calitatea vieții în ceea ce privește aria auto-servirii și a independentei? Asta-i tema materialului următor.
- [C.8. Etapele jocului](https://autism.ro/cursuri/etapele-jocului/): Etapele jocului în dezvoltarea normala a copilului este esențială pentru a înțelege nivelul de joc pe care copilul meu îl are în clipa de fata. Plecând de aici pot gândi strategii de a dezvolta jocul și de a îl folosi ca vehicul de învățare pentru abilități noi.
- [B.7. Aversive](https://autism.ro/cursuri/aversive/): Folosim sau nu folosim pedepsele sau cum se numesc ele tehnic, aversivele. Subiect controversat sau nu? Da, e un subiect controversat. De ce ar trebui sa încercăm sa nu le folosim și cum se pot întoarce pedepsele împotriva părinților la un moment dat.
- [A.5. Echipa multidisciplinara din jurul copilului cu TSA](https://autism.ro/cursuri/echipa-multidisciplinare-din-jurul-copilului-cu-tsa/): Cateva definiții și răspunsuri referitoare la de ce echipe disciplinare în jurul copiilor cu TSA (tulburarea de spectru autist)
- [C.9. Promovarea limbajului spontan](https://autism.ro/cursuri/limbajul-spontan/): Majoritatea parintilor copiilor diagnosticati cu autism sesizeaza prima oara la copii lor inabilitatea acestora de a comunica. Mai ales verbal. De altfel de multe ori parintii cred ca daca copii lor ar avea un limbaj expresiv dezvoltat toate celelalte probleme ale lor ar disparea si s-ar descurca in orice context. Uitand de fapt ca limbajul verbal este, pe lantul trofic al comunicarii, la capatul superior. Si ca nu poti ajunge acolo in lipsa tuturor celorlalte etape: comunicarea gestuala, din priviri, etc. Ba mai mult, ignorand faptul ca o conversatie nu se bazeaza pe verbal intr-un mod specific ci pe un schimb de idei, transmise intr-o forma sau alta. Dar forma asta, in care noi, oamenii, comunicam, nu e deloc la intamplare. Exista reguli si exista un mod specific in care o conversatie cu un alt semen de al nostru se intampla. Mai mult decât atât, pentru o conversație ai nevoie de un interlocutor care sa susțină Conversația. Iar asta nu se intampla decât dacă exista comentarii spontane și în general limbaj spontan. Cum promovezi limbajul spontan? Este exact ceea ce încercăm sa iti explicam în materialul acesta.
- [C.10. Puterea recompensei diferentiate](https://autism.ro/cursuri/puterea-recompensei-diferentiate/): De foarte multe ori se întâmplă ca specialiștii dar mai ales părinții sa nu știe sa folosească o unealta care le e foarte la îndemână în menținerea și promovarea unor comportamente pe care și le doresc de la copiii lor. Iar recompensa diferențiată e una din cele mai eficiente și gentile metode de a obține ceea ce îmi doresc de la copilul meu.
- [B.8. Eficientizarea predarii in interventia ABA](https://autism.ro/cursuri/eficientizarea-predarii-in-interventia-aba/): Cum organizez o sesiune în intervenția ABA? Ce înseamnă o sesiune? Cât timp durează? Cât de eficienta e unitatea de timp în care predau? Câteva din întrebările la care dam răspuns în materialul următor.
- [C.11. Structura conversatiei](https://autism.ro/cursuri/structura-conversatiei/): In pofida a ceea ce pare, simpla apariție a limbajului la copiii cu autism nu duce neaparat și la abilități de conversație. Mai ales dacă în panoplia comportamentelor acestuia nu exista precursorii comunicării verbale, respectiv contactul vizual, JA (joint attention), zâmbetul reciproc, câteva gesturi, turn-taking-ul și așa mai departe. Nu răspunsul mecanic la întrebări e cheia susținerii unei conversații. Iar în materialul următor … exact despre asta e vorba. Despre care sunt structurile de conversație și cum putem sa le inglobam în comportamentele reflexe ale copilului cu care lucram.
- [A.7. Ajustarea parintilor la mediu](https://autism.ro/cursuri/ajustarea-parintilor-la-mediu/): Atunci când copilul iti e diagnosticat cu autism nu știi în ce direcție sa te indrepti, nu știi cum sa iti gestionezi copilul și mai ales nu știi cum sa te raportezi la mediul înconjurător care iti pare dintr-o data ostil. Poate insa ca o anumită schimbare de atitudine, a ta, ca părinte, te va ajuta sa privești lucrurile ușor diferit.
- [D.7. Functiile comunicationale](https://autism.ro/cursuri/functiile-comunicationale/): Actele comunicaționale sub forma de comportamente fizice care conduc la ceea cei mai multi le numesc comportamente problema sau tantrumuri. Asta se întâmplă insa pentru ca cei mai multi adulți tind sa ignore acele comportamente pe care ei nu le înțeleg a fi cai de comunicare. Si de acolo se naste frustrarea copilului care învață ca uneori, ca sa obțină ceea ce isi dorește trebuie sa facă o scena de nervi. Dar dacă comportamentele inițiale, cele prin care copilul încerca sa ne comunice ceva, nu ar mai fi ignorate de adult, ce s-ar întâmplă?
- [B.9. Predarea limbajului receptiv](https://autism.ro/cursuri/predarea-limbajului-receptiv/): Limbajul receptiv este precursorul comunicării verbale și în lipsa lui emisia verbala nu va avea niciun sens. E predat de cele mai multe ori în stadiile incipiente a intervenției ABA. Dar e predat corect?
- [Intrebari si raspunsuri](https://autism.ro/cursuri/intrebari-si-raspunsuri/): Problematica copiilor cu autism este uriasa si provocarile cu care se confrunta parintii sau specialistii in lungul drum de a ii recupera sunt cum nu se poate mai multe. Am adunat in materialul urmator o sesiune de DAALCAST cu intrebari si raspunsuri la probleme punctuale.
- [A.8. DTT vs IT (predare structurata vs predare nestructurata)](https://autism.ro/cursuri/dtt-vs-it/): Plusuri si minusuri în predarea structurata versus predarea în mediul natural.
- [B.10. Disciplina in interventia asupra copilului cu autism](https://autism.ro/cursuri/disciplina-in-interventia-asupra-copilului-cu-autism/): Ignorul sau incercarera de control a copilului folosind extincția în cazurile în care cere atenție sau o activitate anume. Sau altfel spus, cum poți evita apariția opozitionismului în stare incipienta.
- [C.12. NDBI](https://autism.ro/cursuri/c-12-ndbi/): Curs 1 ,,De ce NDBI si care sunt interventiile aflate sub umbrela NDBI ?

## Lecții
- [Strategii dezvoltare abilitati joaca – 22](https://autism.ro/stm-lessons/strategii-dezvoltare-abilitati-joaca-22/)
- [Dezvoltarea gesturilor – 21](https://autism.ro/stm-lessons/dezvoltarea-gesturilor-21/)
- [Curs 1 NDBI](https://autism.ro/stm-lessons/curs-1-ndbi/)
- [Creati motive -tentatii comunicare – 20](https://autism.ro/stm-lessons/creati-motive-tentatii-comunicare-20/)
- [Promovarea comunicarii partea 1 – 18](https://autism.ro/stm-lessons/promovarea-comunicarii-partea-1-18/)
- [Joint attention partea  2 – 17](https://autism.ro/stm-lessons/joint-attention-2-17/)
- [Joint attention partea 1 – 16](https://autism.ro/stm-lessons/joint-attention-partea-1-16/)
- [Idei practice Substitutie cu obiect 16](https://autism.ro/stm-lessons/idei-practice-substitutie-cu-obiect-16/)
- [Modelarea, strategia de baza de a invata copilul jocul 15](https://autism.ro/stm-lessons/modelarea-strategia-de-baza-de-a-invata-copilul-jocul-15/)
- [Cum sa folosesti cartile sa dezvolti limbaj si interactiune 14](https://autism.ro/stm-lessons/cum-sa-folosesti-cartile-sa-dezvolti-limbaj-si-interactiune-14/)
- [Ce limbaj sa folosim in joc 13](https://autism.ro/stm-lessons/ce-limbaj-sa-folosim-in-joc-13/)
- [Strategii promovare abilitati joc Video 12](https://autism.ro/stm-lessons/strategii-promovare-abilitati-joc-video-12/)
- [Jucariile open ended Video 11](https://autism.ro/stm-lessons/jucariile-open-ended-video-11/)
- [Amenajarea mediului  partea 2  – Video 10](https://autism.ro/stm-lessons/amenajarea-mediului-partea-2-video-10/)
- [Amenajarea mediului  partea 1  – Video 9](https://autism.ro/stm-lessons/amenajarea-mediului-partea-1-video-9/)
- [RRB comportamente si promovare joc partea 2 – video 8](https://autism.ro/stm-lessons/rrb-comportamente-si-promovare-joc-partea-2-video-8/)
- [Comportamente RRB partea 1 – video 7](https://autism.ro/stm-lessons/comportamente-rrb-partea-1-video-7/)
- [Jucarii pentru limbaj si joc timpuriu 6](https://autism.ro/stm-lessons/jucarii-pentru-limbaj-si-joc-timpuriu-6/)
- [Rutina baie video 5](https://autism.ro/stm-lessons/rutina-baie-video-5/)
- [Cele mai bune jucarii video 4](https://autism.ro/stm-lessons/cele-mai-bune-jucarii-video-4/)
- [Jasper partea 3](https://autism.ro/stm-lessons/jasper-partea-3/)
- [Jasper  partea 2](https://autism.ro/stm-lessons/video-partea-2/): Vei cunoaste si intelege :
- [Jasper partea 1](https://autism.ro/stm-lessons/video-partea-1/): In acest curs vei intelege :
- [Interviu complet](https://autism.ro/stm-lessons/interviu-complet-3/)
- [Fragment interviu](https://autism.ro/stm-lessons/fragment-interviu-3/)
- [Interviu complet](https://autism.ro/stm-lessons/interviu-complet-2/)
- [Fragment interviu](https://autism.ro/stm-lessons/fragment-interviu-2/)
- [Interviu complet](https://autism.ro/stm-lessons/interviu-complet/)
- [Fragment interviu](https://autism.ro/stm-lessons/fragment-interviu/)
- [Fragment interviu](https://autism.ro/stm-lessons/filosofie-cu-radu-nedescu-preview/)
- [Interviu complet](https://autism.ro/stm-lessons/filosofie-cu-radu-nedescu/)
- [Tranzitie joc – DTT](https://autism.ro/stm-lessons/tranzitie-joc-dtt/)
- [Training alimentatie](https://autism.ro/stm-lessons/training-alimentatie/)
- [Tipuri de evaluari](https://autism.ro/stm-lessons/tipuri-de-evaluari-2/)
- [Task analysis aka analiza obiect](https://autism.ro/stm-lessons/task-analysis-aka-analiza-obiect/)
- [Structura conversatiei](https://autism.ro/stm-lessons/structura-conversatiei/)
- [Stereotipiile – Fixatiile](https://autism.ro/stm-lessons/stereotipiile-fixatiile/)
- [Scurta introducere in interventia ABA](https://autism.ro/stm-lessons/scurta-introducere-in-interventia-aba/)
- [Recrutarea unui terapeut ABA](https://autism.ro/stm-lessons/recrutarea-unui-terapeut-aba/)
- [Partea 2 – recompensa in ABA](https://autism.ro/stm-lessons/partea-2-recompensa-in-aba/)
- [Partea 1 – recompensa in ABA](https://autism.ro/stm-lessons/partea-1-recompensa-in-aba/)
- [Intrebari si raspunsuri la diverse](https://autism.ro/stm-lessons/intrebari-si-raspunsuri-la-diverse/)
- [Puterea recompensei diferentiate](https://autism.ro/stm-lessons/puterea-recompensei-diferentiate/)
- [Prompturi in receptiv](https://autism.ro/stm-lessons/prompturi-in-receptiv/)
- [Promovarea limbajului spontan](https://autism.ro/stm-lessons/partea-1-promovarea-limbajului-spontan/)
- [Partea 5 – Shadow](https://autism.ro/stm-lessons/partea-5-shadow/)
- [Partea 4 – Shadow](https://autism.ro/stm-lessons/partea-4-shadow/)
- [Partea 3 – Shadow](https://autism.ro/stm-lessons/partea-3-shadow/)
- [Partea 2 – Shadow](https://autism.ro/stm-lessons/partea-2-shadow/)
- [Partea 1- Shadow](https://autism.ro/stm-lessons/partea-1-shadow/)

## Categorii
- [Autism](https://autism.ro/category/autism/)

## Etichete
- [aba](https://autism.ro/tag/aba/)
- [aba si autismul](https://autism.ro/tag/aba-si-autismul/)
- [aep](https://autism.ro/tag/aep/)
- [Analiza comportamentala](https://autism.ro/tag/analiza-comportamentala/)
- [autism](https://autism.ro/tag/autism/)
- [autism cauze](https://autism.ro/tag/autism-cauze/)
- [autism copii](https://autism.ro/tag/autism-copii/)
- [autism educational project](https://autism.ro/tag/autism-educational-project/)
- [Autism infantil](https://autism.ro/tag/autism-infantil/)
- [autismer](https://autism.ro/tag/autismer/)
- [autismul](https://autism.ro/tag/autismul/)
- [autismul la copii](https://autism.ro/tag/autismul-la-copii/)
- [cauze autism](https://autism.ro/tag/cauze-autism/)
- [ce este autismul](https://autism.ro/tag/ce-este-autismul/)
- [Coordonator ABA](https://autism.ro/tag/coordonator-aba/)
- [copii autism](https://autism.ro/tag/copii-autism/)
- [copii cu autism](https://autism.ro/tag/copii-cu-autism/)
- [copii cu autism poze](https://autism.ro/tag/copii-cu-autism-poze/)
- [copiilor cu autism](https://autism.ro/tag/copiilor-cu-autism/)
- [copil cu autism](https://autism.ro/tag/copil-cu-autism/)
- [Copilul cu autism](https://autism.ro/tag/copilul-cu-autism/)
- [copilului cu autism](https://autism.ro/tag/copilului-cu-autism/)
- [cursuri autism](https://autism.ro/tag/cursuri-autism/)
- [damian nedescu](https://autism.ro/tag/damian-nedescu/)
- [diagnostic tsa](https://autism.ro/tag/diagnostic-tsa/)
- [Diagnosticul de autism](https://autism.ro/tag/diagnosticul-de-autism/)
- [Diagnosticul de TSA](https://autism.ro/tag/diagnosticul-de-tsa/)
- [Interventia ABA](https://autism.ro/tag/interventia-aba/)
- [jasper](https://autism.ro/tag/jasper/)
- [Joint attention](https://autism.ro/tag/joint-attention/)
- [mam trezit](https://autism.ro/tag/mam-trezit/)
- [modelul jasper](https://autism.ro/tag/modelul-jasper/)
- [programul AEP](https://autism.ro/tag/programul-aep/)
- [recuperare autism](https://autism.ro/tag/recuperare-autism/)
- [resurse autism](https://autism.ro/tag/resurse-autism/)
- [semne de autism](https://autism.ro/tag/semne-de-autism/)
- [terapeut ABA](https://autism.ro/tag/terapeut-aba/)
- [terapeutul aba](https://autism.ro/tag/terapeutul-aba/)
- [terapia aba](https://autism.ro/tag/terapia-aba/)
- [terapie ABA](https://autism.ro/tag/terapie-aba/)
- [terapie autism](https://autism.ro/tag/terapie-autism/)
- [tsa](https://autism.ro/tag/tsa/)