Program stimulare copil mic

[violetasv]

Buna, sunt mama unui baietel de 17 luni si citesc de cateva luni postarile voastre. Ne-am pus primele intrebari despre baiatul nostru cam la varsta de 1 an, vazand ca nu arata cu degetul, nu prea raspundea la nume, nu parea ca intelege comenzile, nu stia partile corpului desi i le aratam f. des, flutura f. des jucarii, nu se intorcea spre mama/tata cand era intrebat "unde-i mama/tata" etc. Ce am facut noi? Ne-am adresat unui specialist care nu ne-a confirmat, dar nici infirmat banuielile, dar ne-a ajutat cu sfaturi despre cum sa-l ajutam/stimulam si care ne face in continuare evaluarea lunara. Concret, ce am facut:
- am sortat jucariile pe categorii si le-am pus in cutii, astfel incat sa nu aiba acces singur la ele (jucarii cauza-efect, plusuri, masinute, zdrancanele, animale, incastre, puzzle). Initial ii ofeream noi o categorie de jucarii, acum cere el cutia. Unele jucarii sunt la vedere, dar puse mai sus
- i-am denumit fiecare obiect si actiune pe care o face cu cuvinte simple de ex. mingea-poc (daca are mingea in mana si o arunca apoi), masina-bum (daca impinge masina)
- i-am urmat jocul si am adaugat la jocul lui, nu i-am impus un anumit joc. de ex. copilul impinge masina, vin si eu cu o masina si fac "bum-bum", copilul pune o bila in galeata, pun si eu una spunand un zgomot haios "poc", rastoarna cutia cu jucarii eu fac o exclamatie "iohooo"
- fiecare joc este insotit de sunete cat mai comice "cling", "zdrang", "iuiu" care ii capteaza atentia
- jocuri de tip cucu-bau, gadilat, baloane de sapun (cand incep sa-i placa te opresti putin si astepti sa-ti ceara el)
- ne uitam zilnic in oglinda si ne maimutarim (oglinda o are la nivelul lui, iar acum se duce singur)
Unde suntem acum? stie partile corpului, executa comenzi, arata lucruri/persoane cunoscute (initial doar cu mana, de cateva zile foloseste degetul), ne cere jucarii aratand cu mana sau verbal daca stie, ne cere sa ne jucam cu el (de ex. ne impinge sa ne ascundem), ne aduce jucariile care trebuiesc pornite, arata pe carte, raspunde la intrebari de genul "cum te cheama" "cine te iubeste", stie gesturi "mare-mare", "nu-i","bravo-bravo". Mai avem probleme de contact vizual, de raspuns la nume si mai ales de socializare, dar suntem increzatori.

[violetasv]

- Important pentru un copil mic este "sa te misti in reluare" (sfat primit de la specialist). Ei au nevoie de un timp mai mare de reactie.
- Orice activitate trebuie facuta lent, ca el sa te poata urmari., inclusiv cand ii vorbesti. Intrebarile trebuie sa fie clare si sa astepti putin raspunsul, abia dupa aceea repetate daca este nevoie. Daca nu raspunde la intrebare il ajuti cu raspunsul, pentru ca orice actiune trebuie sa aiba o finalitate. La fel si cu comenzile. De ex. "pune mingea in galeata" (copilul nu executa), daca coopereaza ii pui mingea in mana si o duceti impreuna la galeata, daca refuza cooperarea iei tu mingea si o pui in galeata si-i denumesti ce ai facut "mama pune mingea in galeata".

[violetasv]

jocuri pentru desensibilizare tactila:
- plastelina (exista non-toxica, deci buna si pentru copii mai mici). La inceput n-o sa-i placa, dar mai apoi se va obisnui cu textura si va ageea sa infiga bete de chibrit pentru a face un arici, sa faca gauri cu degetul
- "arici" de cauciuc (sunt in comert niste jucarii mai gelatinoase, la care noi ii spunem arici) care fac si ceva lumina cand sunt scuturati.
- cereale de orez expandat, fulgi de porumb care pot fi mancate cu mana

[stepacro]

Recent am citit undeva (sper ca nu aici pe forum....) despre un parinte care se chestiona asupra necesitatii stimularii precoce a unui copil. De ce sa nu lasam cursul firesc al lucrurilor, ce atata incadrare si ghidare; noi nu asa am fost crescuti etc etc....
Raspunsul a fost unul tare simplu, dar suficient de clar si am sa ma folosesc de aceasta parabola pentru a sublinia obiectivele unui parinte de copil mic (0-2 ani). Deci, raspunsul a fost: Cand conduci intr-o furtuna de zapada, trebuie sa fii atent sa mergi tot inainte; masina te asculta, daca ai suficient carburant si AI AVUT GRIJA DE EA SA FIE INTR-O BUNA CONDITIE... Dar fara indicatoare, semne de circulatie sau alte semnalizari nu stii incotro mergi si asta nu te ajuta foarte mult.
Chiar daca masina ta e una super tare, are o culoare impecabila si rezervorul ti-i plin, nu asta te va ajuta sa ajungi acasa. Ai nevoie de mici dar esentiale amanunte EXTERIOARE care sa te indrume.

Asadar, copilul mic are nevoie de o structura solida si previzibila pentru o dezvoltare echilibrata. Si acesta e marele rol pe care un parinte trebuie sa si-l asume.

Inainte de a incepe sa propun mici activitati de incadrare si stimulare a bebeului as propune sa studiem daca avem toate indicatoarele necesare pe drum, daca nu sa incepem sa le pregatim deja. Ca toate semnalizarile rutiere, si ale noastre tre sa fie clare, concrete, nu foarte lungi si CONSTANTE.
In urmatoarele activitati am sa ma refer la copilul 0-2 ani despre care presupunem ca are o dezvoltare tipica, intr-o stadialitate ce tine de ritmul fiecaruia. Cand va fi cazul, voi sublinia amanunte specifice spectrului autist.

Extrem de important si ma repet aici dar cred ca merita:
LA ACEASTA VARSTA OBIECTIVELE PRINCIPALE SUNT LEGATE DE BOGATIA STIMULILOR CU CARE COPILUL INTRA IN CONTACT si de FLEXIBILITATEA situatiilor pe care bebe le traieste.
Revin cu activitati.

[violetasv]

Stepacro, abia astept sa pui ceva materiale! Din cate am citit tu lucrezi in domeniu si daca ti se pare ca scriu prostii sa ma corectezi, ca nu ma supar. Imi va ajuta mie si la cei care citesc si vor sa aplice. Eu nu sunt de meserie, ci doar o mamica care incearca sa-si ajute copilul.

Cum am invatat noi partile corpului:
- prin joc la masuta de infasat (inca mai avem "pampers"): ex. "papa mama piciorul", "pupa mama burtica" etc (insotite de gadilat si cat mai mult contact vizual)
- ducandu-i mana la nas si facand "nasul - bip-bip"
- apasand usor pe ochi
- mangaind-i parul si-i denumesti "parul"
- mana da "noroc-noroc" (si-i scuturi mana)
trebuie doar imaginatie si rabdare, unele parti le-a invatat repede, altele dupa multe repetitii. Acum stie sa arate corect la el si la altii, fara "adaugirile" initiale.

[adinuta]

Multumim mult, violetasv pentru aceste activitati, sunt foarte utile si incerc si eu sa le aplic la fetita mea de 14 luni, dar nu prea vad multe rezultate. E atat de incapatanata, incat foarte-foarte greu reusesc sa scot ceva de la ea. De aratat, inca nu vrea sa-mi arate nimic, prefera sa-mi aduca lucruri in loc sa le arate cu degetul. Stie foarte putine cuvinte la nivel receptiv, iar in ce priveste expresivul stie sa spuna doar mama cu adresa. Suntem, prin urmare, destul de in urma si avem nevoie de multa stimulare. Daca mai gasesti timp sa mai strecori cate-o activitate din cand in cand, ti-as fi recunoscatoare. De asemena, asteptam cu mult interes si activitatile promise de stepacro. Stiu ca toate lumea e in criza de timp, iar timpul este atat de pretios pentru fiecare…

[violetasv]

Adinuta, multa rabdare! Incurajeaz-o pentru orice face bine, manifesta-ti chiar exagerat bucuria. Incearca o perioada sa n-o mai pui sa-ti arate, ci doar denumeste-i si o sa ai surpriza la un moment dat ca stie sau ca iti arata singura. Unora nu le place sa fie "testati" cu tot felul de intrebari, pentru ei nu-i distractiv sa-i intrebi "ce-i asta" sau "care-i porcul", sunt copiii care daca sunt nesiguri prefera sa nu arate/spuna nimic. Exploateaza la maxim ceea ce-i place (de ex. baietelului nostru ii plac masinutele si atunci in loc de clasica "carte cu animale" ne-am uitat mult timp pe cartea "Cars" si aici a si aratat pentru prima data o imagine)

[bishop105]

Buna ziua.

Desi nu s-a mai scris de cativa ani, ma gandesc ca poate mai raspunde cineva. Cum sunt copilasii acum ? Au depasit aceste momente in care au ramas in urma, au recuperat? Sunt tatal unei fetite de 18luni care mental este la 14luni (dupa portage si la fel a zis si psihologul dupa evaluare). Am fost la 2 psihologi chiar, si spun ca e intarziata si ca va recupera (desi nu au pus inca un diagnostic). Ni s-a recomandat sa lucram pe stimulare acasa.
A facut si cateva ore de ludoterapie, lucram si acasa cat ne permite timpul, televizorul a disparut total de 3 saptamani: rezultate au inceput sa apara. Rezultate pozitive se vad dar ma intereseaza sa stiu daca ma aflu pe drumul cel bun. Deoarece medicul de famile, desi a spus ca poate recupera, s-a exprimat ca "ea este alfel decat ceilalti copii". Medicul pediatru care i-a facut analizele (toate ok, nici o lipsa de Calciu, Magneziu) a zis ca nu este la fel ca ceilalti copii (cand am fost cu fetita la dna Pediatru, am asteptat 50 de min, momente in care copilul s-a plimbat si a exclamat tipete: de fel se plictiseste, ii place sa umble, sa exploreze). Psihologii, cand au fost intrebati de tipetele respective, au motivat ca este normal deoarece ea nu vorbeste si este o exprimare a ei........ceva de dezvoltarea laringelui.....

Exista copii care se dezvolta mai greu per total? Ea a stat in fundulet la 7 luni, a mers singura la 1 an si 3 luni, are 2 dintisori sus si 3 si jumatate jos.De vorbit nu vorbim.Bunica i-a satisfacut toate poftele: nu a fost pusa in situatia de a cere ceva.A stat si la televizor la desene animate in medie cam 3 ore pe baby tv (ii placea, avea personaje si filmulete preferate) Incearca sa pronunte tata, pe diverse tonalitati. Imita catelul: hau , hau desi in ultima vreme il foloseste si ca sa atraga atentia. Sunt momente cand repeta unele silabe parca ar incerca sa vorbeasca.....Joaca cucubau, ascunsa, ne ia de mana si ne duce la lucrul dorit, are momente cand isi analizeaza (excesiv zic eu manutele), de cand nu mai exista televiorul se mai uita asa in gol pret de 10-20 secunde sau catre lumina becului....Si ce mi se pare mai grav este ca nu asociaza cuvantul mama. Aici cred ca ar mai trebui sa adaug ceva: la 10 luni mama a lipsit 5 zile (fiind plecata din tara cu serviciul). Prima seara a plans foarte urat, a ramas cu bunica. Cand s-a intors mama s-a bucurat foarte mult si apoi pret de 10-15 minute efectiv a ignorant-o total. Nu voia sa se uite la ea cand o striga. Eu eram alaturi si o strigam si la mine se uita.Posibil sa fi suferit un soc emotiv? Sunt momente cand o strigi si nu raspunde , iar daca inisiti incepe sa zambeasca fara sa intoarca capul.

Imi cer scuze daca nu am postat unde trebuie...sunt confuz...

[dora]

Bine ai venit, bishop105!
Fetita ta e norocoasa ca v-ati dat seama la timp, creierul are o capacitate fantastica la varsta asta, asa ca lucrati cat va tin puterile!
Relaxat, cu dorinta de a o face sa se bucure, sa rada, sa primeasca recompense!Si bucurati-va si voi... imitati catelul, pisica....aplauze, ridicat in brate, etc etc
Fara frica ca e prea mult ! Prea multa bucurie nu strica niciodata!
La inceput cum va indeamna intuitia, in timp se deprinde si o tehnica speciala.

Curaj!