autism si depresie

[dora]

Scrisoarea unui baietel de noua ani, bolnav de autism si depresie
http://teotrandafir.com/inedit/scrisoar ... sie-112793

Parintii lui Paul au cerut ajutorul specialistilor din prima clipa in care au sesizat ca fiul lor ar putea suferi de autism. Spre disperarea lor, acestia asteapta de mai bine de doi ani un diagnostic. Mai mult de atat, spun acestia, starea de sanatate a lui Paul s-a agravat considerabil iar cel mic a intrat intr-o depresie adanca.

Fara diagnostic, baietelul nu poate beneficia de tratamentul dispus de „NHS children’s mental health service”. Tot ce au reusit sa obtina a fost o terapie saptamanala oferita de primaria orasului Norfolk, din Anglia, terapie care se apropie de final.
„Terapia saptamanala l-a ajutat foarte mult pe Paul, insa se apropie de final si suntem ingroziti de ceea ce urmeaza”, a marturisit Claire, mama baietelului, care da vina pe sistemul medicinal defect. „Daca ar avea mana rupta, nu l-am putea lasa asa. Pai si daca are probleme mentale, trebuie sa-l lasam sa isi revina de la sine?” – a mai spus femeia.


Mai mult de atat, Claire a povestit ca depresia fiului ei il impiedica sa continue scoala. „Toata lumea ma intreaba cum poate un baiat de noua ani sa fie depresiv. Dar asta se intampla. Nu vreau sa-l vad depresiv. Noi nu suntem o familie depresiva. Vreau doar sa-mi vad copilul bine”.

in dorinta de a-si vedea parintii linistiti, baietelul de noua ani a povestit drama prin care trece printr-o scrisoare pe care a trimis-o autoritatilor. Iata ce a scris Paul:

„Salut, numele meu este Paul si aceasta este o zi din viata mea. Cand ma trezesc,
un sentiment ciudat ma incearca. De obicei, imi spun ca trebuie sa merg mai departe,
ca merita sa lupt, as putea sa mor, nu as mai trece prin asta zi de zi.
Ma simt atat de obosit pentru ca am probleme cu somnul (iau in fiecare noapte medicamente).
La scoala, trebuie sa mestec guma, sa port dopuri de urechi si sa-mi
repet in minte „ramai calm”…
Prietenii mei se iau des de mine si trebuie sa fac ce pot pentru a-i opri.
In fiecare noapte, este un chin sa incerc sa adorm. Cred ca asta este
senzatia mortii…”

[dora]

TSA şi depresia
30 iunie 2014

Colţul specialistului
autism, depresie, stres parental
Liviu Cotuţiu
Deborah Rudacille
http://www.2elefanti.ro/30-06-2014-tsa-si-depresia/


Creșterea unui copil cu autism nu este nici pe departe o experiență lipsită de stres, așa cum părinții în cauză o pot oricând confirma. Nu reprezintă, deci, o surpriză faptul că părinții de copii cu autism, care se confruntă cu responsabilități parentale sporite, înregistrează rate sporite ale depresiei comparativ cu părinții copiilor neurotipici. Asta nu explică însă de ce părinții copiilor cu autism sunt mai predispuși să fie diagnosticați cu depresie clinică încă dinainte de nașterea copiilor.

Cercetătorii sunt preocupați să determine dacă nivelul ridicat al depresiei în rândul acestor părinți nu este cumva justificat de trăsăturile autiste pe care ei le au în comun cu copiii. Un studiu recent demonstrează că asemenea trăsături – probleme de limbaj, comunicare și interacțiune socială nu suficient de severe cât să atragă după ele un diagnostic de autism – pot amplifica riscul contractării depresiei în privința mamelor și stresul parental chiar și atunci când cei vizați nu au un copil cu autism.

Tulburarea de spectru autist a fost asociată cu depresia încă mai devreme, într-un studiu din 2006 al unor cercetători japonezi, deși alte studii în domeniu nu au confirmat legătura respectivă.

În cadrul noului studiu, cercetătorii au obținut implicarea a 90 de mame de copii cu tulburare de spectru autist – dintre care 70 au finalizat studiul – prin intermediul Interactive Autism Network, un serviciu online prin care cercetătorii intră în legătură cu familii afectate de autism. De asemenea, au obținut participarea a 94 de mame de copii sănătoși, asta prin intermediul serviciului online StudyResponse, care face legătura între cercetători și persoanele dornice să răspundă la diverse chestionare.

Participanții la studiu au răspuns la o serie de chestionare, inclusiv la un chestionar despre depresie, la unul care evaluează percepția părinților cu privire la efectul situației copilului asupra vieții de familie și la Autism Spectrum Quotient, care estimează prezența trăsăturilor autiste în rândul populației generale.

Mamele de copii cu autism au completat și Autism Behavior Checklist, care evaluează severitatea simptomelor autiste ale copiilor. Cercetătorii au colectat și date sociale și demografice despre familiile în cauză, inclusiv vârsta, sexul și diagnosticul fiecărui copil.

Studiul respectiv a confirmat descoperirile anterioare potrivit cărora mamele de copii cu autism se confruntă cu un stres parental sporit în comparație cu mamele de copii neurotipici. Mamele copiilor cu autism au obținut și un punctaj mai mare la Autism Spectrum Quotient.

În mod surprinzător, cercetătorii au descoperit că predictorii optimi pentru depresia maternală sunt trăsăturile specifice autismului și stresul parental. Există o probabilitate crescută ca mamele care au obținut un punctaj mai mare pe scala Autism Spectrum Quotient să contracteze depresia datorată stresului parental chiar și atunci când au copii sănătoși.

Asta sugerează existența unei relații genetice între depresie și fenotipul autist extins, susțin cercetătorii – ceea ce implică, probabil, gena transportatoare de serotonină 5-HTTLPR. Mutația survenită la nivelul acestei gene a fost asociată cu deficitele de socializare și comunicare specifice autismului, dar și cu un risc sporit pentru depresie și cu o serie de trăsături de personalitate precum timiditatea la persoanele care nu suferă de autism.

Stresul crescut de a avea un copil cu autism, împreună cu propria zestre genetică a unei femei sunt considerate a fi factorii responsabili pentru riscul sporit de a contracta depresie în cazul unor asemenea mame, susțin cercetătorii.

Pe măsură ce studiile similare celui prezentat mai sus încep să evidențieze legătura existentă între autism și alte tulburări neuropsihiatrice manifestate de membrii familiei afectate, personalul medical și psihoterapeutic trebuie să conștientizeze faptul că nu doar copilul cu autism are nevoie de tratament. Nimeni nu vrea să revină la zilele în care așa-numitele „mame frigider” erau învinuite pentru autismul copilului și obligate să facă psihoterapie. Dar dacă aceste mame au nevoie de ajutor, atunci acesta trebuie să li se pună la dispoziție

This article was translated from an original English version published on SFARI.org and is reprinted with permission. You may view the original article, published [27 December 2010], at [http://sfari.org/news-and-opinion/blog/2010/bap-and-blue].

Traducere de Emanuela-Jalbă-Șoimaru

[dora]

Cinci afecţiuni mentale importante pornesc de la aceeaşi problemă genetică, arată cel mai amplu studiu de acest tip desfăşurat până acum

02.28.2013 |
http://www.descopera.ro/dnews/10613120- ... -pana-acum

Cinci tulburări psihiatrice majore împărtăşesc o problemă comună în mai multe gene defecte, arată cel mai mare studiu de acest tip, ce a fost dat publicităţii astăzi.

În cadrul celei mai ample cercetări asupra mutaţiilor genetice ce prezintă o legătură cu tulburările mentale, o echipă de cercetători din SUA a analizat ADN-ul a 33.332 de persoane ce suferă de autism, ADHD, tulburare bipolară, depresie majoră sau schizofrenie.
Genomii acestora au fost comparate cu cei obţinuţi de la 27.888 de persoane din grupul de control, oameni care nu sufereau de aceste afecţiuni, pentru a identifica diferenţele genetice.

Cele cinci afecţiuni prezintă factori de risc comuni în greşeli aflate în cromozomii 2 şi 10 şi în două gene care reglează nivelul de calciu din celulele cerebrale, au descoperit oamenii de ştiinţă.

Una dintre gene, ce este cunoscută sub numele de CACNA1C, a fost identificată în cercetări mai vechi ce atestau legătura sa cu tulburarea bipolară şi cu schizofrenia.

Studiul publicat în jurnalul ştiinţific The Lancet susţine că genele comune fac parte dintr-o imagine de ansamblu, astfel că ele nu reprezintă cauza acestor afecţiuni şi nici nu explică de ce simptomele lor diferă.

Mai mult, mostrele genetice analizate de cercetătorii din cadrul Psychiatrics Genomics Consortium fuseseră obţinute doar de la oameni de origine europeană, astfel că rezultatele ar putea fi diferite în cazul oamenilor cu alte origini.

Cu toate acestea, cercetătorii afirmă că rezultatele reprezintă un pas util spre o diagnosticare mai eficientă a acestor afecţiuni.

Tulburările psihiatrice sunt dificil de clasific, pentru că simptomele pot fi neclare sau chiar contradictorii, iar oamenii de ştiinţă cunosc puţine elemente despre cauzele care stau la baza lor. Factorii de mediu pot juca la rândul lor un rol în apariţia acestor tulburări.



Sursa: AFP