Autismul se tratează cu dragoste. Şi cu dietă
Mar 30, 2017 0
http://www.clujmanifest.ro/medical/auti ... -cu-dieta/Autismul afectează la nivel mondial unul din 68 de copii. Acum 20 de ani nu se vorbea de autism în România. O generaţie întreagă a fost pur şi simplu ştearsă. Copiii aceştia ne vorbesc în fiecare zi, strigă, îi doare. Unii au dureri fizice, alţii emoţionale. Mulţi au fost neglijaţi, uitaţi, folosiţi, în numele binelui comun.
Astăzi se vorbeşte în lume despre poveştile lor. Unele sunt despre vindecare, despre adevăr, justiţie şi speranţă. Fiecare copil suferind e o rană în inima lumii. Dacă în alte ţări şi pe alte continente lupta a început de mult timp şi multe bătălii au fost câştigate, la noi încă mai avem multe de făcut.
Autismul nu e doar despre copii. Este şi despre părinţi ce învaţă să privească fiecare zi ca pe una în care copilul lor le poate zâmbi. El, care nu îi priveşte niciodată, care strigă, se teme, nu vorbeşte, ar putea ca mâine să-şi ridice privirea şi pentru asta merită să facă totul. Copiii trebuiei iubiţi, trataţi, susţinuţi, ajutaţi, dar şi părinţii lor nu trebuie uitaţi. Compătimirea nu a ajutat niciodată pe nimeni. Indiferenţa a ucis mereu, dacă nu în trup, cu siguranţă în spirit.
La ora actuală, peste 30.000 de copii suferă în România de autism. Cu o frecvenţă mai mare decât cancerul, decât sindromul Down, autismul afectează la nivel mondial unul din 68 de copii.
Daniela si autismul
Autismul se tratează cu dragoste şi speranţă, dar şi cu dieta potrivită. Una din mamele care au declanşat o adevărată cruciadă împotriva autismului, este Daniela Man. Are doi copii, iar unul din ei, Alex e autist. Am întrebat-o cum descoperă o mamă ca are un copil care nu se comportă ca alţii şi ce o duce la medic pentru un diagnostic de autism?
„La mine cel mai important a fost instinctul, instinctul că ceva, undeva, s-a stricat. Copilul s-a născut perfect sănătos, s-a comportat şi a atins toate etapele de dezvoltare şi câteva luni a fost unul foarte vesel. Pentru noi, momentul evident a fost atunci când ne-am mutat din Insulele Cayman înapoi în România. Când s-a trezit în camera din Cluj, copilul a scos un ţipăt ciudat, inuman, s-a prins foarte tare de mine şi din acel moment nu m-a mai lăsat să plec.
El care avea atunci nouă luni, stătea în pătuţul lui, spunea câteva cuvinte, mânca orice, nu s-a mai dezlipit de mine, de părul meu, a dormit numai cu mine. Primele două săptămâni a dormit efectiv pe mine şi după aceea, lucrurile au luat o întorsătură urâtă. Se vedea că are o suferinţă fizică foarte mare, nu ne dădeam seama ce fel de durere. La toate controalele medicale ni se spunea că a suferit un mic şoc, însă este perfect normal din cauza mutării, diferenţa fiind mare de la o ţară tropicală la Cluj şi să-i dăm timp. De fapt, situaţia se înrăutăţea cu timpul, nu se îmbunătăţea”.
A ajuns la momentul la care copilul nu mai putea să mestece şi nu mai putea bea apă din cană. I s-a spus că Alex are fiţe, iar ea are depresie post-natală şi că totul se întâmplă doar în imaginaţia ei. După un an, situaţia copilului era mai rea decât atunci când se întorseseră în ţară. Până la trei ani, copilul a băut lapte din sticlă prin tetină, după ce până la nouă luni îi fusese introdusă alimentaţia diversificată. De asemenea, cuvintele însuşite până la acea vârstă au dispărut, iar după un an a pierdut şi contactul vizual. Nu-şi mai privea mama în ochi, nu mai suporta să fie atins.
Îi plăcea să răsfoiască mult cărţile. Întreaga zi era ocupată cu răsfoitul cărţilor şi alinierea lucrurilor. Dacă mama încerca să intervină în spaţiul pe care copilul şi-l crease, să-i arate o pisică în carte, un căţel, orice, o împingea, îi dădea mâna la o parte. Se întorcea cu spatele şi continua să frunzărească acea carte. Ştia exact în ce ordine şi în ce poziţie trebuie să stea toate lucrurile, încercând să facă o ordine în universul său.
Când afli că e vorba de autism
Pe la doi ani şi jumătate a venit în vizită o prietenă a familiei din Australia, care lucra acolo cu copii cu autism. Cu strângere de inimă a întrebat-o dacă a auzit de autism. Între timp aflase, după ce a stat de vorbă cu mămici de copii cu probleme din întrega lume că povestea lor este identică. Atunci când medicii nu te cred, când nu eşti mulţumit să ţi se spună că totul este în regulă, când tu vezi că nu e aşa, încerci să te conectezi cu alte persoane care au trecut prin aceleaşi experienţe. Aşa a făcut şi Daniela Man, declanşând o adevărată anchetă internaţională. I-au răspuns femei de pe tot globul. A vorbit cu ele la telefon, au schimbat e-mailuri şi a înţeles ce se întâmplase.
În căutarea unor rezultate
L-a dus pe fiul ei la câţiva psihologi, care i-au spus, „Nici pe departe, e o prostie ce spui, nu e autist, copilul e foarte inteligent”. Ce legătură avea pentru ei autismul cu inteligenţa nu înţelegea, căci autismul nu este un retard. La scurt timp a avut loc un congres la Cluj, la care a participat o specialistă în autism din Statele Unite. L-a văzut pe Alex şi a confirmat că e vorba de autism, ceea ce au diagnosticat apoi şi medicii de la Clinica de Psihiatrie Pediatrică.
„Nu voi uita niciodată ce mi-a spus doamna doctor Elena Pantiş, şi anume să nu ne agăţăm de un diagnostic. Copilul nu mai era în stare nici măcar să arate cu degetul înspre un obiect. Nu se putea exprima, îşi arunca mâna în aer, fără să poată arăta ce doreşte. Nici măcar direcţia în care era ceea ce dorea. Nu înţelegeam dacă vrea ceva din bucătărie de pe raft, de pe masă, din cămară ori din frigider. Nu înţelegea nimic din ceea ce îi spuneam” mi-a povestit Daniela, şi nu încetez să mă mir nici azi de unde unde îşi ia o mamă puterea să reziste unei asemenea situaţii cumplite.
Alex a urmat terapia comportamentală la centrul de autism, aşa cum începe toată lumea, iar terapia s-a dovedit de succes până la un punct. A început-o la trei ani şi jumătate. Pentru că nu putea să se facă înţeles urla şi se trântea pe jos. A reuşit, în urma terapiei comportamentale să arate câte ceva cu degetul, când avea nevoie de un lucru, dar era departe de a vorbi sau a face progrese notabile. Atunci li se spunea părinţilor că e incert dacă Alex va vorbi vreodată sau nu.
Au decis să plece din nou din România şi cei patru membri ai familiei Man au mers în Malta, unde mai locuiseră înainte şi unde aveau deja prieteni. Acolo, una dintre prietenele lor, medic de origine rusă specializat pe utilizarea procedeelor complementare în medicină a suspectat o inflamaţie puternică la nivel cerebral, din cauza formei pe care o avea capul copilului. Sfatul ei a fost ca pentru început, primul lucru care trebuia făcut era să se excludă complet din alimentaţia copilului tot ceea ce conţinea gluten si cazeină.
Daniela a început chiar din acea zi. Poate părea imposibil, incredibil, absurd sau aleator, dar după şapte zile de dietă, copilul a început singur să vorbească, deşi la acel moment încă nu începuseră acolo terapia. Cu copilul se vorbeşte doar limba engleză, de când s-a născut, iar acum înţelege câte ceva şi în limba română.
Evoluţia lui Alex a determinat-o pe Daniela Man să-şi dorească să afle mai multe despre rolul nutriţiei în tratamentul copilului cu autism. A aflat de o mişcare din Statele Unite, The Thinking Moms' Revolution, apoi a urmat cursuri speciale, iar azi este nutriţionist şi consiliază mamele copiilor la Centrul de Autism din Cluj. Are aproape gata o carte de reţete create special pentru aceşti copii, care va sprijini multe familii în lupta lor pentru o viaţă decentă.
Autismul se poate vindeca
Familia Man a întâlnit în Malta copii recuperaţi total. „Nu-mi venea să cred că acei copii din faţa mea avuseseră autism, unii cu formă gravă. Pe lângă dietă, au avut parte de foarte multe intervenţii biomedicale, detoxifieri, administrare de suplimente care au permis sistemului imunitar afectat să se refacă.
Prin interveţii biomedicale şi dietă, foarte mulţi copii cu autism s-au vindecat. Cel puţin aşa spun autorii unor cărţi de nutriţie din Statele Unite. O spun mamele acestor copii şi medicii care îi monitorizează. Terapiile comportamentale şi toate intervenţiile aplicate acestei tulburări, dublate de devotamentul părinţilor, de dragostea lor şi de o dietă specifică au rezultate.
Specialiştii au descoperit legătura strânsă între creier şi intestin, dar asta nu e deloc o noutate. Noutatea este că în România nu se vorbeşte despre dieta specială pe care trebuie să o aibă copilul diagnosticat cu tulburarea din spectrul autist.
Dezechilibrul puternic la nivelul florei intestinale şi felul în care aceasta afectează creierul copilului a făcut-o pe Daniela să se convingă de ce reprezentau, de fapt, accesele îndelungi de plâns ale lui Alex, de dinainte de a veni în România din Insulele Cayman. El plângea fără oprire ore în şir, chircindu-se de durere. Diareea acută şi refluxul esofagian au fost constatările medicilor de acolo. În istoricul medical al copiilor cu autism, mai toţi au trecut prin aşa ceva.
Dragostea de mamă nu are limite. Daniela a citit sute de studii legate de autism, de problemele digestive ale acestor copii şi a luat legătura cu medici care au scris cele mai importante tratate, cu cei care au au tratat cazuri grave, de copii cu diverse convulsii, chiar de tip epileptic şi care au ajuns copii neurotipici. Adică au ajuns nişte copii sănătoşi, care nu mai ţin nici măcar dietă, integraţi perfect în învăţământul de masă şi în societate. Aşa a înţeles că autismul se tratează până la un punct şi se poate chiar vindeca. Evident, fiecare copil e diferit, iar diagnosticul de autism se pune în urma unei serii de simptome puse sub aceeaşi umbrelă, ale căror cauze concrete şi exacte nu se cunosc nici azi. Cert este că studiile au demonstrat legătura dintre microbiomul intestinal şi autism, dementia, ADHD, eczeme, astm bronşic, psoriazis şi altele.
Ce spun studiile?
Din dieta copilului cu autism trebuie eliminate, conform studiilor, toate alimentele greu de digerat şi care ajung hrană pentru bacteriile patogene. Ele se înmulţesc în exces şi preiau controlul asupra intestinului, distrugând mucoasa. Sunt eliminate din alimentaţia copilului autist toate cerealele, lactatele şi amidonul. Tot ce ţine de ultimul pas din procesul de digestie a polizaharidelor. Rămân alimentele bogate în nutrienţi, uşor de digerat care vor fi absorbite. Astfel, bacteria patogenă va fi înfometată, iar intestinul se va reface, aducând organismul la echilibrul necesar.
Părintele nu trebuie decât să observe atent copilul, pentru că odată cu îmbunătăţirea digestiei se va îmbunătăţi şi starea copilului. Creşte atenţia, scade anxietatea, multe din manifestările autismului se atenuează sau chiar dispar. Treptat, alimentele excluse anterior vor putea fi reintroduse, deşi Daniela a renunţat complet la gluten pentru Alex. În schimb a reintrodus lactatele sub forma brânzeturilor fermentate şi bine maturate, cum este parmezanul. Fibrele din cereale sunt înlocuite cu conopidă, broccoli, varză, varză de Bruxelles, dovlecei. De altfel în dieta copilului autist sunt multe legume, nuci şi seminţe, alături de carne şi ouă, care asigură necesarul de proteine. Mierea şi produsele apicole sunt permise în condiţiile în care copilul nu are Candida, aceasta, fiind hrănită de miere şi fructe.
Povestea lui Alex
Astăzi Alex are cinci ani şi a evoluat foarte bine. Se comportă ca orice copil de vârsta lui şi singura problemă a rămas limbajul, care este mai limitat decât al altor copii de cinci ani. Are mici probleme senzoriale, nu-şi simte foarte bine mâinile în spaţiu şi are nevoie de anumiţi stimuli, dar a ajuns departe şi e perseverent. E independent, mânâncă singur. A învăţat singur să citească de un an şi jumătate, recunoaşte numerele până la 1000. Îi place pianul şi pictează lucruri interesante. Adoră înotul. Uneori îşi canalizează atenţia doar dacă ceea ce i se prezintă are interes, altfel se încăpăţânează să ignore subiectul, dar, hai să fim serioşi, câţi dintre noi nu ne-am dori să facem asta uneori?!
Culoarea şi textura alimentelor este şi acum o problemă, dar copilul acceptă sucul de mere, alături de apă. În cazul lui Alex a fost eliminat şi zahărul, iar la reintroducerea amidonului nu a reacţionat bine, aşa că Daniela a renunţat la el.
Pentru cineva care nu prea ştie ce să facă în bucătărie este foarte greu să te descurci în labirintul de da şi nu, asta se poate, asta nu se poate. De aceea, Daniela are pregătită cartea de reţete cu meniuri pe o săptămână, şi va fi prima carte de acest gen în limba română, care va veni în sprijnul numeroşilor părinţi interesaţi.
