Resurse Autism
Autismul si rata de succes
Premize
Autismul si rata de succes: Am sa incep cu lucruri simple. Ca sa nu existe neclaritati. In domeniul copilului mic, de pana in 7 ani, cu autism, nu exista nicio alta interventie, sau terapie, sau abordare, care sa fie comparabila cu intervenția ABA ca si eficienta. E un fapt. In conditii ideale – 40 ore/saptamana, echipa specializata ABA in jurul copilului si implicarea parintilor – un minim de 47% dintre copii diagnosticati cu autism, se pot recupera. Iar recuperat inseamna copil care nu poate fi deosebit nicicum de un copil neurotipic si se integreaza in scoala de masa. Sau, asa cum au demonstrat cei de la Autism Partnership, in anumite conditii, chiar 70.1% pot fi recuperati. De ce nu 100%? Nimeni nu stie. Are legatura cu o multime de variabile, din toate cele trei mari capitole de mai sus, plus potentialul copilului. Daca vorbim de recuperare ca si obiectiv, fiecare amanunt conteaza. Am “cunoscut” personal, in astia 18 ani, cateva zeci de copii recuperati. La unii dintre ei am pus si eu umarul, nemijlocit, in procesul de recuperare. Din pacate in Romania, la nivel macro, procentul de recuperare este mult mai mic. Probabil undeva in jur de 7-8%. Sau, in ultimii ani, chiar si mai putin. De ce? Pentru ca multi dintre parinti au incercat sa gaseasca un shortcut sau au fost neinformati sau pur si simplu, astea au fost conditiile. Hai sa le luam pe rand.
Dozajul
Sau numarul de ore de interventie ABA per saptamana. Daca exista ca si obiectiv recuperarea, nu se prea pot face ajustari majore de la cele 40 de ore pe saptamana. Sub 25 de ore pe saptamana, respectiv 5 ore pe zi lucratoare, se considera a fi doar interventie pe obiective sau ameliorare. Nu pot sa am obiectiv recuperarea. Sau ma rog, eu o pot avea dar sansele sa se intample sunt minuscule. 6 ore sau 10 ore sau 16 ore pe saptamana se inscriu in zona asta. Motivatiile pentru care se intampla sa existe numarul asta de ore, nu e relevant.
Specializarea echipei
In ABA exista echipa. Rezultatele interventiei ABA sunt strans legate de cat de specializati, determinati si implicati sunt membrii echipei. Din nou, daca vorbim despre recuperare ca si obiectiv, exista un minim de 2 membrii ai echipei. Analistul comportamental si terapeutul, sau terapeutii ABA. Nici nu ar putea fi altfel. Macar din cauza numarului de ore necesar saptamanal. In cazul terapeutilor ABA, dincolo de facultatea de profil si vreun master, o forma de specializare in interventia ABA, fie ea si de scurta durata, e absolut necesara. Nu exista ABA invatata din carti. Sau interventie pe “principiile ABA”. Aici e vorba de eficienta. Poti, ca terapeut, sa ai ani buni de experienta in spate dar sa fii ineficient daca cineva nu te-a invatat cum sa fii eficient in domeniul asta. Exact de asta exista specializare “terapeut ABA”. Nu e acelasi lucru cu a fi psihoterapeut. E alta gasca, in alta traista. Iar facultatea de psihologie sau psihopedagogie speciala nu te pregateste deloc sa stii ce e aia analiza comportamentala aplicata si cu atat mai putin sa o aplici. Iar daca nu ai vreun curs si nu lucrezi sub coordonarea unui analist comportamental, putin probabil sa capeti experienta corecta ca si tehnica de implementare a unui protocol ABA.
Analistul comportamental este forma si mai profunda de specializare in ABA. Sau ma rog, superioara. Dureaza in medie vreo 5 ani dupa ce ai terminat facultatea de psihologie sau psihopedagocie speciala. Adica ai nevoie sa lucrezi ca terapeut vreo 2-3 ani si apoi sa te apuci de formarea de lunga durata. Apoi din nou, sa si reusesti sa termini cursul postuniversitar/master in analiza comportamentala aplicata (la Bucuresti sau la UVT, in Timisoara) si sa iei si examenul. Analistii comportamentali sunt cei care fac evaluari, creeaza si gandesc strategiile si interventiile. Ca si terapeut ABA, oricata experienta ai, nu esti tocmai pregatit pentru a fi coordonator. Normal ca intr-o anumita masura, dupa ani de experienta stii ceea ce e de facut. Mai ales daca vorbim de pana in 15 sau 20 de ore pe saptamana. Pentru ca interventiile sunt punctuale. Nu iau in considerare recuperarea. Iau in considerare dezvoltarea anumitor abilitati sau/si interventii in zona comportamentelor problema. Iar aici mai e o problema. Intr-un caz dificil, un coordonator care nu are formare de lunga durata ii va fi foarte greu sa stie unde si cui sa ceara ajutorul. Incet, pe parcursul anilor, se creaza o discrepanta uriasa. Pentru ca unii au acces la informatie de actualitate (cei din sistem) iar altii nu au. Iar “actualitatea”, in domeniul asta, se schimba fulgerator. In ultimii 10 ani … s-au cizelat incredibil tehnicile si metodele. Pana la urma e chestie de eficienta si de rapiditatea cu care invata copilul.
Implicarea parintilor
Incepand cu primul studiu, cel al lui Lovaas, implicarea parintilor a fost dintodeauna cruciala. Iar implicarea in domeniul interventiei ABA nu inseamna in nici un fel adus copilul la cabinet/centru, lasat acolo si apoi luat de acolo si … revenit la viata normala. Nici neasumarea in fata societatii ca propriul copil are TSA. Drumul spre a incerca recuperarea unui copil cu TSA dureaza ani. 2 sau 3 sau 4 ani. Fara ca nimeni sa-ti garanteze succesul. Si inseamna schimbarea completa, din radacini, a vietii de familie. Totul se trece prin filtrul A – B – C (antecedent-comportament- consecinta). In viata de zi cu zi, 24/24, 7/7. Daca familia nu e pregatita pentru asta si pentru o schimbare profunda, nici nu incercati sa incepeti. Sau ma rog, revizuiti-va obiectivul.
Autism Educational Project isi propune sa disemineze informatie, cursuri ABA si resurse de recuperare autism, in ceea ce priveste copii cu autism. Autism Educational Project este cea mai importanta sursa de informatie si traininguri pentru parintii copiilor diagnosticati cu autism.
