intrebari legate de diagnosticarea precoce TSA

Moderators: camel, moderators

intrebari legate de diagnosticarea precoce TSA

Postby amelba » Mon May 23, 2011 7:26 am

Sunt mama unui baietel de 1 an si 8 luni si va rog sa ma ajutati cu niste rapsunsuri pe care nu le-am gasit de doua luni de cand cercetez subiectul si de cand am facut pasul de la o simpla ingrijorare la obsesie in toata regula. Dupa ce am cautat indelung am ajuns la concluzia ca este singurul site unde pot pune aceste intrebari datorita comunitatii care s-a creat, disponibilitatii oamenilor de a ajuta in mod real si nivelului surprinzator de civilizat, documentat si elevat chiar in care se comunica.

Concret, ma ingrijoreaza la baietelul meu faptul ca nu spune niciun cuvant (nici macar mama), nu arata cu degetul in scopul de a impartasi lucruri (arata cu mana intreaga doar atunci cand vrea ceva dar in general mormaie), nu imita spontan tot timpul si nu orice, nu are un contact vizual foarte bun (raspunde la nume, se uita in ochi atunci cand facem jocuri de mimica sau cand il gadil si se bucura dar in rest e un efort sa ii sustii privirea), este hiperactiv, pare ca are deficit de atentie. In ciuda eforturilor mele, nu am reusit sa-l invat chestii obisnuite pentru varsta lui gen: partile corpului, sa arate pe carte (frunzareste foarte repede fara a studia nimic in realitate), sa arate persoane familiare. Nu are rabdare sa ii explic. Pentru multe lucruri nu stiu exact daca nu poate sa le faca sau nu vrea. Cert este ca nu raspunde decat la putine comenzi.

Partile bune pe de alta parte sunt ca: totusi imita anumite jocuri sau gesturi, face chiar si joc simbolic la cerere si uneori si spontan (da mancare la ursulet), intelege unele lucruri (“hai la baie sa ne spalam pe maini”, “nu in strada!”, “pune capacul la biberon!”) desi nu intelege alte lucruri care par simple (la intrebarea “unde e mama?” e fara reactie chiar daca sunt langa el). In acelasi timp, socializeaza relative bine, ia in brate copii care ii plac, se joaca langa copii de multe ori, mai putin cu ei. In general se joaca adecvat cu jucariile, doar pe cele mici si multe le studiaza putin si le arunca prin camera. Testul Portage pe care l-am facut online a relevant un avans pe partea motorie si intarzieri mari pe limbaj (1 an), cognitie (vreo 6 luni) si socializare (vreo 5 luni). La autoservire intarzierea e mai mica.

Urmeaza sa mergem la un medic specializat in neuropsihiatrie infantila precum si la un psiholog. Pana atunci insa, ma chinuie cateva nelamuriri si poate parinti care au trecut prin asta au reusit sa afle niste raspunsuri.

- Cat de grav este faptul ca nu arata? Stiu ca e un semn important al TSA dar exista posibilitatea ca un copil sa nu arate inainte de 2 ani si totusi sa se dezvolte normal? Cat de ingrijorata ar trebui sa fiu de acest aspect? Noi am numit obiecte, actiuni cand era mic dar nu aratam si cu degetul pana cand nu am aflat ca e o problema.
- Cat de grav e ca nu intelege inca “totul”. In paranteza fie spus, sunt intrigata de aceasta replica pe care o primesc continuu cand spun ca baietelul nu vorbeste. Replica, pe care am primit-o si de la pediatru de altfel, este “ dar intelege tot, nu?’. Pe alte forumuri sunt multi parinti care spun “nu vorbeste dar intelege tot”. Ce inseamna “tot” la varsta asta? Exista posibilitatea ca intelegerea sa se declanseze mai tarziu de la sine asa cum se poate declansa vorbirea?
- Cum poate fi sesizata sub varsta de 2 ani diferenta dintre hiperactivitate/deficit de atentie (precizez aici ca noi avem asemenea cazuri in familie dar dupa copilarie au evoluat normal) si TSA? Consider importanta intrebarea deoarece ne-am dorit tot timpul doi copii, iar in cazul unui diagnostic in spectrul autist am ezita.
- Se poate face terapie ABA si logopedie cu un copil de 1 an si 8 luni? Noi am cam vrea sa facem terapie indiferent de diagnostic din dorinta de a-l ajuta pe copil. Nu este nevoia de control cat faptul ca nu vad rostul pentru care as contribui constient si as fi “complice” la intarzierile lui si eventualele frustrari care ar decurge de aici.

Stiu ca este deja un mesaj foarte lung dar in familie la mine se vehiculeaza unele teorii care sa explice “logic” intarzierea de dezvoltare. Problema e ca mie imi vine cam greu sa le cred.

- Nu intelege obiecte/comenzi pentru ca nu i s-au explicat, nu s-a exersat cu el. De ex.: dupa o luna de eforturi am reusit sa-l determine sa imi aduca mingea (si acum trebuie sa gesticulez pentru asta) dar ma indoiesc ca asa trebuie procedat cu fiecare obiect in parte. Sunt la primul copil si nu imi dau seama ce prind ei de la sine si ce trebuie sa li se explice.
- Este preocupat de performante fizice (e tot timpul in miscare, se catara peste tot) de aceea nu sta sa ii exlici si, prin urmare, nu stie multe lucruri pe care le stiu copiii de varsta lui.
- Este prea alintat (locuim si cu parintii mei) si de aceea nu executa comenzi.
- Din cauza faptului ca s-a uitat la televizor nu relationeaza bine cu noi. De asemenea, nu vorbeste pentru ca aude 2 limbi de fapt: romana de la noi si engleza de la televizor (muzica si filme)
- Are multe jucarii si de aceea are tendinta sa arunce cu ele. Inteleg ca alintul, televizorul si jucariile prea multe nu sunt indicate in general dar chiar pot cauza intarzieri de genul asta? Cat e mit si cat e adevar in toate astea?

Stiu ca numai evaluarea de specialitate va putea genera un diagnostic dar, din experienta voastra, ma puteti ajuta cu feedbackuri macar pe o parte din intrebari?
amelba
 
Posts: 8
Joined: Sat May 21, 2011 11:41 am

Postby dora » Mon May 23, 2011 2:28 pm

Amelba,
Bine ai venit !

Pentru inceput eu nu as mai lasa copilul sa se uite la televizor...deloc


Un amplu studiu publicat anul trecut in revista americana Acta Paediatrica, realizat de prof. Dimitri Christakis, pediatru la Seattle Children’s Research Institute si Universitatea din Washington, releva ca, cel putin pana la varsta de doi ani (ideal trei), un copil nu ar trebui sa se uite deloc la televizor.

In primii doi ani de existenta, creierul isi tripleaza dimensiunea, de la o medie de 333 grame pana la 1 kg. Cresterea in dimensiune are legatura directa cu stimularea externa si primele experiente de viata.

Imaginile luminoase cu succesiune rapida obosesc creierul copilului, agitandu-l, nelinistindu-l. Secvente audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimuleaza un creier in plina dezvoltare, indica prof. Christakis.

http://www.autism.ro/forum/viewtopic.php?t=178

Apoi as sorta jucariile, i-as lasa pentru inceput pe cele preferate, pe care le -as putea folosi ca recompense
(le rotim apoi)
dora
 
Posts: 3779
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby amelba » Mon May 23, 2011 9:42 pm

Multumesc mult, dora! Am stiut teoretic ca televizorul in exces dauneaza dar pana sa nu ma uit prin rezultatele studiilor indicate de tine nu am stiut cat si cum. Din pacate iarna asta a fost lunga, parintii mei au tabieturi bine stabilite si baietelul a avut pe fundal mai mult televizor decat trebuia. Ii plac in special videoclipurile si reclamele....bineinteles. De cand s-a incalzit si suntem afara si dimineata si seara expunerea este considerabil mai mica. Hiperactivitatea si lipsa de atentie nu s-au diminuat insa. Pe socializare am vazut progrese in schimb.
De vreo luna am inceput sa sortez jucariile (avea cateva care nu erau pentru varsta lui de exemplu) si sa i le rotesc dar nu sta mai mult de 2 minute pe un joc, aproape orice as incerca. daca incerc sa-l retin se ridica si pleaca mormaind.
Maine avem consultatia la neuropsihiatru si ulterior la psiholog. Sper ca vom sti ceva mai clar in curand.
amelba
 
Posts: 8
Joined: Sat May 21, 2011 11:41 am

Postby NicoletaL » Tue Jun 14, 2011 4:06 pm

Buna Amelba,

Citind randurile tale, m-am regasit foarte mult printre ele, cu diferenta ca eu treceam prin asta acum 2 ani...si tot pe acest forum am gasit si eu raspunsurile la intrebarile din ce in ce mai prezente in sufletul meu...As vrea sa iti pot spune ca totul e ok si as vrea sa ma insel , iar copilul tau sa nu primeasca diagnosticul de TSA....Dar...Am sa te rog doar sa citesti si povestea mea, iar daca si tu te regesesti in ea, nu sta pe ganduri, actioneaza , fiindca ai de partea ta ceva de nepretutit : TIMP...
Baietelul meu , Cosmin, are 3 ani si 10 luni, e vesel, prezent, se uita in ochii tai, imita, se joaca, iti face bezele , verbalizeaza, intelege multe dar totusi E AUTIST, oficial DOAR de 10 luni... Am inceput cu o astfel de descriere , fiindca vreau sa intelegi mai bine cat de inselatoare pot fi formele pe care le poate imbraca autismul si cate mituri false s-au creat despre copiii autisti...
Fiind al doilea copil ( are o surioara de 7 ani, care a fost extrem de precoce in toate achizitiile), ne-a fost destul de usor sa remarcam ca e din ce in ce mai greoi in comparatie cu surioara lui si alti copii de aceasi varsta, iar aceasta prapastie, daca la 1 an si un pic e sesizabila doar de parinti, odata cu trecerea timpului se adanceste si devine evidenta pentru toata lumea, numai ca din pacate....nimeni nu are curajul s-o spuna, cu glas tare...
Intr-adevar primul semn mare de intrebare, care pe mine, efectiv ma frapa pe vremea aceea, era ca nu arata niciodata cu degetul....Nu gaseam la el acel CEVA, de la surioara lui si alti copii: sa-ti arate cu degetul incantat ca a vazut ceva, sa-ti arate cu degetul cand intrebi unde e mami, tati sau jucaria preferata , sa-ti arate ceva si sa te intrebe CURIOS ce e acel ceva, sa-ti arate cu degetul o imagine, un personaj ceva intr-o carte, sa-ti arate macar O DATA cu degetul ceva, si nu sa-ti duca mana ta spre ceea ce-si doreste , sa-ti duca mana ta cand vrea sa desfaca ceva sau nu ajunge la altceva....
Copiii tipici invata natural cu usurinta orice, fara prea mare efort din partea parintilor, si chiar daca vorbesc mai greu " inteleg tot" ( aici incluzand sa arate mama, partile corpului, obiecte din casa, un anumit animal atunci cand li se cere, etc), pe cand un copil cu TSA, va invata dupa incercari repetate de 10, 100 de ori poate, acolo unde un copil normal ar fi reusit de prima oara...De aceea e atat de importanta varsta la care se incepe terapia, fiindca la o varsta atat de frageda chiar si creierul unui copil autist e ca un " burete" si va asimila mult mai usor toate informatiile , numai ca toate aceste lucururi se pot face doar prin terapie si cu foarte, foarte multa munca...si cel mai important este ca exista loc de speranta...
Ce pot sa te sfatuiesc eu este sa ITI ASCULTI INSTINCTUL DE PARINTE, indiferent de ce-ti vor spune prietenii binevoitori, familia care nu concepe ca ti se poate intampla chiar tie, sau chiar un medic de familie prea putin informat...Eu am 3 fise de evaluare, toate cu rezultate " ok", mi s-a spus sa astept pana la 5 ani cu logopedia fiindca el " nu stie sa sufle" cand e atat de mic, mi s-a spus "nici sa nu ma gandesc la autism", chiar de catre un psiholog, doar fiindca zambea si era sociabil , iar copilul meu a pierdut timp pretios, timp care poate fi cel mai bun prieten in lupta cu autismul dar in acelasi timp si cel mai mare dusman, daca il lasi sa se scurga fara folos... Cauta un specialist in tulburari de dezvoltare ale copilului si nu uita un lucru extrem, extrem de important ; NICIODATA terapia pentru recuperarea copiilor cu TSA nu va face rau unui copil nediagnosticat inca si care ulterior se dovedeste a fi un copil normal, pe cand neinceperea unei astfel de terapii in cazul unui copil cu TSA cantareste ENORM in tot procesul de recuperare...
Despre Cosmin am scris mai multe pe blogul lui,
http://euluptcuautismul-tupotisamajuti.blogspot.com/
iar daca te mai pot ajuta cu raspunsuri, din perspectiva unei mame de copil autist, te astept pe forum sau pe blog cu orice fel de intrebare....I
Sper din tot sufletul sa te fi ajutat cumva raspunsul meu, fie doar prin a te determina sa ceri si sfatul unui specialist in astfel de probleme...Stiu ca iti trebuie mult CURAJ si pentru acest lucru, dar mai stiu ca il vei gasi cu siguranta in sufeltul tau, pentru copilul tau...Si va fi BINE....
NicoletaL
 
Posts: 127
Joined: Wed May 25, 2011 11:47 pm

Postby amelba » Wed Jun 15, 2011 7:20 pm

Multumesc mult, NicoletaL, pentru mesaj. A trecut aproape o luna de cand am postat aici nelinistile mele. De atunci baietelul meu a fost vazut de 2 psihologi, 2 neuropsihiatri si fusese vazut anterior si de 2 medici de familie. Neuropsihiatri si unul dintre psihologi nu au vazut TSA la el desi au recunoscut aspecte legate de hiperactivitate si deficit de atentie. Ni s-au prescris vitamine si ulei de peste pe care nu le luam deocamdata. Cel de-al doilea psiholog, in care avem cea mai mare incredere pentru ca a facut o evaluare profesionista (pe parcursul a aproape 4 ore), nu poate exclude acum TSA dar spune in acelasi timp ca e destul de mic si ca ar mai fi un aspect important care ar elucida problema. Foloseste plansul ca mecanism de control al celor din jur. A fost intr-adevar destul de alintat si pana la 1 an si 6 luni nu prea i s-au pus limite. Iar plansul a functionat atunci cand si-a dorit ceva sau cand nu a vrut sa faca o anumita sarcina. Odata inlaturat plansul va fi mai clara masura in care e afectat. Psihologul ne-a recomandat sa lucram mai structurat cu el dar nu o ABA rigida cu stat la masa, fiind asa de mic.
Am citit povestea baietelului tau si sper din toata inima sa va bucurati de progrese cat mai mari. Baietelul meu nu are stereotipii gen mers pe varfuri sau invartit rotile de la masini (se joaca adecvat cu masinutele desi nu pentru foarte mult timp). Ii place sa rupa hartii dar se opreste daca i le iau sau daca ii spun "nu rupe!". In ultimul timp are si ceva progrese spontane cum ar fi faptul ca a inceput sa arate la cerere, timid ce-i drept si nu tot timpul, pe carte sau prin oras pisica, catelul, telefonul, etc. A inceput sa execute ceva mai multe comenzi gen "pune sapca pe cap sa iesim" sau sa aduca anumite obiecte. Dar progresele sunt lente comparativ cu ce vad la alti copii de seama lui sau mai mici. In continuare nu arata pentru a impartasi cu noi ceva, nu arata pe mama sau pe tata, etc. Oricum, astept sa vad daca psihologul care ne-a evaluat ne poate si coordona in continuare. Nu e genul meu sa astept "sa-si dea drumul". Pare a fi "un caz usor" si potentialul lui e foarte mare data fiind varsta. Suntem optimisti dar si infricosati de ce urmeaza si destuld e confuzi cu toate informatiile pe care le-am acumulat cumva haotic de pe net. Mergem inainte.
amelba
 
Posts: 8
Joined: Sat May 21, 2011 11:41 am

Postby NicoletaL » Fri Jun 17, 2011 12:12 am

Buna Amelba,

Ma bucur mult pentru voi, fiindca ati gasit pe cineva care sa va indrume corect spre ceea ce trebuie facut in continuare....Intr-adevar , la noi cu greu se pune un diagnostic la o varsta atat de frageda, mai ales daca au si " ghinion" anumiti copii sa fie " relativ bine" , sa nu prezinte prea multe semne in comparatie cu alti copii afectati mai grav....Dar am mai citit ca in strainatate s-a demonstrat ca daca se intervine chiar mai devreme de 2 ani rezulatatele sunt spectaculoase si chiar se poate " preveni" un diagnostic de TSA, bineinteles in masura in care se intervine corect si adecvat , in functie de potentialul copilului si de cat de afectat este , etc...
Am omis sa mentionez ca baietelul meu are "doar" " elemente din spectrul autist" dar din punctul meu de vedere nu asta conteaza cel mai mult , fiindca stiu preabine ca trebuie tratat ca si cum ar fi destul de afectat, tocmai pentru ca rezultatele sa fie foarte mari....
Fiindca ai pomenit de hatisul de informatii prin care incerci sa razbati , iti recomand cu caldura cateva lucuri simple , pe care le poti face la momentul de fata:
1. Sa citesti si din carti - iti poti sublinia anumite lucruri care se potrivesc copilului tau si poti reveni oricand la paginile care te intereseaza mai mult si le poti studia in amanunt ( cele mai importante si utile au fost pt mine: " Lasa-ma sa-ti aud glasul"-C.Maurice, " Ghid de terapie A.B.A" vol I si II- Ed.Frontiera, " Terapia comportamentala axata pe comportamente verbale"B. Mary Lynch , Manual Lovaas etc)
2. Sa-ti faci o lista cu lucurile care-i plac in mod special baietelului ( alimente, bauturi, jucarii etc) - ele iti vor fi de un real folos cand vei stapani tehnica recompensarii si va raspunde corect cerintelor tale, dar mare grija sa ii ingradesti accesul la ele in restul zilei, nu ar mai trebui sa fie " gratis" - fiindca va trebui " sa munceasca" pentru ele...:)
#. Un alt truc bine gandit, e sa asezi jucariile si tot ce-i place undeva la vedere , dar mai sus, pentru a-l determina sa ceara sau sa indice ce vrea , corect...
3. E foarte bine sa faci lucurile treptat , chiar daca la inceput, ca orice mama ti-ai dori si ai fi in stare " sa muti muntii din loc" pentru el, intr-adevar la aceasta varsta trebuie incercat totul prin multa joaca si cu timpul vei decide daca esti pregatita pentru mai mult...
Achizitiile baietelului tau despre care ai pomenit mi se pare extrem de imporante si sa dea D-zeu sa le urmeze cat mai mute....Cu siguranta va fi DIN CE IN CE MAI BINE , asa ca asteptam vesti...









[/list]
NicoletaL
 
Posts: 127
Joined: Wed May 25, 2011 11:47 pm

Postby amelba » Fri Jun 17, 2011 8:57 pm

Recunosc ca o perioada pentru mine a contat mult diagnosticul si am cautat certitudini cu privire la cauzele intarzierilor baietelului meu. Si acum, desi cunosc situatii in care copii din jurul meu nu au fost educati corespunzator sau au fost chiar neglijati dar s-au dezvoltat normal, unii chiar precoce, ma invinovatesc pentru anumite lucruri. Daca iti vine sa crezi ma invinovatesc si pentru faptul ca am fost prea disponibila pentru el, am decis sa raman acasa 2 ani si am fost disponibila 100%, a avut totul fara sa fie nevoie sa ceara nimic, eu am fost uenroi obosita, stresata, poate putin frustrata fiind femeie 'de cariera" inainte si poate asta l-a afectat, etc. Rational stiu ca toate astea nu-i pot cauza autism dar ingrijorarea, teama sunt dominate de multe ori de irational.
Vroiam sa spun de fapt ca acum nu mai conteaza nici pentru mine diagnosticul asa de mult ci doar ce pot face pentru a recupera inatarzierile pe care le are si cum sa-i stimulez o dezvoltare normala. Din ce am citit pana acum stiu deja ca ABA e raspunsul. Am citit "lasa-ma sa-ti aud glasul" si m-a impresionat foarte tare dandu-mi si multa speranta in acelasi timp. Am frunzarit si lovaas dar nu temeinic. Ma gandeam daca sa iau ghidul in doua volume aparut la noi iar tu m-ai hotarat. Iti multumesc de altfel pentru sfaturile foarte utile pe care mi le-ai dat. Fiind la inceput, sunt inca in etapa de "vreau sa mut muntii" cat mai repede, "vreau sa dispara problema", etc. Din nou, ratiunea imi spune ca va fi o provocare gen "pasi marunti si siguri" si voi avea nevoie de rabdare si perseverenta.
Nu vreau sa profit de timpul tau, apreciez mult ca imi raspunzi si imi raspunzi si prompt, dar pentru ca ai deja experienta, te-as mai intreba doua lucruri:
1. cu cate ore pe zi ati inceput terapia si cat de repede s-a extins? acum faceti 8 ore pe zi? precizez ca stiu ca e nevoie de implicarea parintilor 100% si tot timpul cat copilul este treaz. intrebarea mea se refera la orele "intensive" facute cu un terapeut. esti si tu terapeut? crezi ca e o idee buna ca un parinte sa fie terapeut?
2. ma gandesc sa dau baietelul si la o cresa particulara 4 ore in paralel cu terapia. crezi ca l-ar ajuta?
amelba
 
Posts: 8
Joined: Sat May 21, 2011 11:41 am

Postby NicoletaL » Tue Jun 21, 2011 3:16 pm

Nu ai pentru ce sa-mi multumesti Amelba- pentru mine faptul ca iti sunt de ajutor raspunsurile mele, e mai mult decat indeajuns...si am sa incerc sa te ajut atat cat imi sta si mie in putinta, macar din putina mea experienta...iti pot da in continuare unele sfaturi oricand mi le vei cere...
Iti inteleg foarte bine starea sufleteasca, pentru ca si eu am lasat in urma toata pregatirea mea ( facultate, master etc), tot ce am invatat pana mai ieri nu mai are acum nici o legatura cu ce fac in ziua de azi , adica stau " acasa" cu baiatul pentru a-l ajuta cat de mult pot si incerc sa ma informez si sa invat in fiecare zi cate ceva nou....Nu sunt terapeut , ci doar incerc sa invat cum sa-l ajut si mai mult pe copilul meu, sa citesc si sa ma informez cat mai mult si ma gandesc din ce in ce mai serios sa fac si un curs , pentru a vedea lucurile si din alt punct de vedere, nu numai a parintelui 100% implicat ...
Sentimentul de o oarecare " vinovatie" care iti da tarcoale , sterge-l imediat din mintea si sufletul tau, fiindca doar SPERANTA si OPTIMISMUL iti vor fi adevarati" prieteni" pe acest drum... Autismul nu ARE NICI O LEGATURA cu modul in care este crescut copilul, nu are legatura cu modul de interactiune dintre mama si copil, nu are legatura cu mediul familial , si exemple cu copii "normali" dar total neglijati , crescuti in medii total" nocive" , poti vedea oricand doar daca iesi la o simpla plimbare....Eu sunt convinsa ca autismul "exista" la anumiti copii, inca de la inceput, dar momentul cand dovezile prezentei lui devin clare, apare mai tarziu, in functie de context, copil , gradul de afectare etc.
De exemplu eu am filmulete cu baietelul meu pe la 6 luni, pe langa celelalte in care gangurea ca oricare bebe, si cateva in care invartea fascinat orice bila de la jucarioare, e drept doar pentru cateva minute - (spuneam ca va fi un mare fotbalist pentru ca ii placea tot ce e rotund)- inca nu puteai vorbi de o stereotipie, dar acum imi dau seama ca de fapt acelea erau primele semne...Si astazi e fascinat de tot ce se invarte, chiar dak mereu il corectez si nu o face decat pentru cateva clipe, dar pe langa acestea de-a lungul timpului bineinteles ca au aparut si celelalte elemente....Oricum , mai sunt convinsa ca nu vom sti prea curand adevaratele cauze ale autismului , dar cu siguranta nu esti tu de vina pentru absolut nimic...si sper din tot sufletul , de dragul baietelului tau , sa intelegi cat mai curand lucrul acesta...
Noi la momentul de fata facem ABA 4 ore pe zi ,dimineata, 5 zile pe saptamana,sambata 2 ore program de socializare cu ceilalti copii, apoi continui eu acasa dupamiaza ( am ajuns la 1 ora jum- 2 ore cel mult la masuta , dar am inceput treptat de la 10 minute pe covor sau in pat prin joaca, ca mai apoi sa mergem la masuta, cand el avea deja abilitatile necesare de a sta si a sti sa lucreze la masuta). In rest - generalizare tot timpul , stimulare de la spate aproape non-stop, confruntat cu cat mai multe situatii si medii noi ( aici el nu prea are probleme fiindca mereu l-am luat oriunde cu noi si este foarte sociabil), fiindca stim ca in mod natural nu ar fi avut prea mult achizitii....Cu 4 ore de ABA pe zi a fost inca de la inceput, pentru ca nici el nu era foarte mare si in plus sunt destule lucruri de invatat , pe care le poti face si prin joaca in restul timpului, mai ales in cazul copiilor foarte mici...dar pana si acest joc, trebuie oarecum structurat pe nevoile si abilitatile lui , ale tale, si tot pe principiile ABA...
Cu cresa poti sa incerci atat timp cat face si ABA in restul timpului, poti incepe treptat sa vezi cum reactioneaza , cu 2 ore pe zi de exemplu, oricum depinde de foarte multi factori si nu poti sti sigur dinainte daca va conta, dar in general , eu cred ca orice fel de forma de socializare ii ajuta, el fiind atat de mic e posibil sa se acomodeze destul de repede, asa ca poti incerca macar, dar sa ai in vedere ca timpul lui trebuie astfel repartizat incat sa-l folosesti in intregime in interesul progreselor lui...
Nu pot decat sa iti reamintesc ce sansa mare aveti, avand copilul aceasta varsta, sa te gandesti ca el poate invata intr-o zi ceva ce altii invata dupa 6 luni de exercitii, asa ca e de preferat sa "trageti" de el cat de tare puteti acum, ca sa puteti scurta perioada de terapie , in viitor- cu cat va fi mai intens si greu acum, cu atat va fi mai lejer si mai usor mai tarziu...si pentru el si pentru voi...
Mult curaj, putere de munca si mult succes in continuare, cu siguranta ca lucurile vor arata din ce in ce mai bine, chiar daca acum va vine greu sa o credeti...Asa ca astept in continuare vesti....Numai bine....
NicoletaL
 
Posts: 127
Joined: Wed May 25, 2011 11:47 pm

Postby elenamitro » Wed Feb 08, 2012 6:23 pm

Bun gasit, sunt mamica unei fetite de 2 ani si 9 luni si vreau sa va relatez cat pot de clar povestea ei.
De pe la 2 ani, chiar mai devreme, am observat o lipsa de atentie din partea ei, de fapt lipsa de comunicare. Noi vorbeam, o intrebam ceva, nici un raspuns. Eu ca mama am observat ca ceva nu e in regula, observand la alti copii cum comunica cu parintii iar la fetita mea nu se intampla. A mers la gradinita,la 2 ani si 5 luni si cineva mi-a atras atentia ca nu se uita in ochi, nu raspunde,nu comunica, desi are un vocabular destul de bogat , dar nu formula fraze si ca e probabil de la tv. S-a uitat la un anumit post de desene cred de pe la 2 ani,poate mai devreme. Am scos de atunci total tv, acum se uita 10-20 min max pe zi. Psihologul de la gradinita a zis ca are o intarziere in comunicare din cauza tv, nu a zis nimic de autism, si ca trebuie sa lucram cu ea. Noi facem ce putem acasa, ne jucam si incercam s-o fortam sa comunice. Dsigur ca de cand merge la gradinita totul a evoluat in bine, acum spune fraze dar mai mult invatate, standard, mie mi se pare ca se comporta normal,doar ca de ex daca o intreb ceva de gen "iti place?" nu raspunde cu da sau nu , ci eventual cu "iti place".
Nu imi amintes sa fi aratat cu degetul, nici acum nu arata, pronunta foarte corect cuvintele dar nu formuleaza singura propozitii decat asa ceva: vrei apa, unde e tata, scurte deci . Nu raspunde la interbari nici acum decat rar. Nu arata alte semne de ingrijorare, se joaca, interactioneaza cu oamenii,copiii, e iubitoare, totul e normal in afara de faptul ca nu raspunde la intrebari si nu comunica bine cu noi.

Alte probleme nu am avut, a mers singura putin mai tarziu la 1,3 ani dar totusi in limitele normalului, e sociabila, ne iubeste, mananca singura si manaca f bine, doarme f bine .
Sentimentele si gandurile mele s-au schimbat de multe ori in acest tijmp, de la autorepros pt ca am lasat-o sa se uite la tv, la agonie gandindu-ma la autism, acum sunt intr-o perioada buna, evident in urma progreselor. In legatura cu diagnosticul, am inteles in ca tarile civilizate, echipe de mai mult medici pun un diagnostic de autism sau altceva asemenator, si dupa multa observatie. Acum astept sa mai creasca si sa is dea drumul, cum se spune,la vorbit,la comunicarea cu noi, in sufletul meu asta cred ca o sa se intample, sa se deblocheze si sa inceapa sa vorbeasca mai legat .
As vrea sa fac testul Portage dar nu stiu ce varianta sa aleg, si nici nu prea inteleg cum se face, trebuie sa completez toate intrebarile,indiferent de varsta?
Of, e lung mesajul,sper ca m-am facut inteleasa si ca voi gasi aici niste rapunsuri la intrebarile care ma framanta. Va multumesc !
elenamitro
 
Posts: 1
Joined: Tue Feb 07, 2012 11:53 pm

Postby NicoletaL » Wed Feb 22, 2012 3:14 am

Buna Elena,

Din ce ai scris , fetita ta pare destul de ok, dar pentru ca ai nevoie de sfaturi , eu ti-as recomanda in schimb sa citesti mai multe despre Sindromul Asperger, e o forma mai usoara de autism si e caracteristica celor care verbalizeaza usor....exista si pentru acest sindrom teste...dar pana la urma tot un specialist in tulburari de comportament ale copiilor, te poate lamuri mai mult....Faptul ca nu arata cu degetul si ca prezinta ecolalie ( adica repeta integral ceea ce aude , inclusiv intrebarea in loc de raspuns) sunt intr-adevar semne de intrebare, dar din tot ceea ce mai povestesti despre ea, pare sa fie destul de bine...
E foarte foarte bine ca ai sesizat din timp aceste probleme si daca ele persista totusi, nu ezita sa ceri si parerea unui specialist, nu lasa lucrurile sa evouleze prea mult timp la voia intamplarii...Mult succes si sa auzim numai de bine....

http://euluptcuautismul-tupotisamajuti.blogspot.com/
http://autism-galati-apca.blogspot.com/
NicoletaL
 
Posts: 127
Joined: Wed May 25, 2011 11:47 pm

Re: intrebari legate de diagnosticarea precoce TSA

Postby macheta83 » Sun Jul 24, 2016 9:45 am

Buna ziua ,

Amelba si Nicoletat va rog sa -nu spuneti care a fost evolutia baieteilor vostru dupa stația ani.
Astept răspunsul vostru cu mare interes
macheta83
 
Posts: 9
Joined: Fri Jul 01, 2016 5:02 pm


Return to DIAGNOSTIC, EVALUARE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests

cron