Imposibilitatea vorbirii

Moderators: camel, moderators

Imposibilitatea vorbirii

Postby mihai » Thu Dec 11, 2003 8:34 am

Salut !
Ma intereseaza subiectul si mi se pare un site foarte bun pentru cei care au nevoie intr-adevar de sprijin, atat copii cat si parintii lor.
Am o intrebare: exista cazuri, copii, care nu pot vorbi deloc ?...nu pot articula nici un cuvant ?...mi-a ramas in minte o scena dintr-n film cu un asemenea subiect cu un caz de genul asta si intr-un final a aparut un logoped cred care cu o metoda speciala, un fel de atingere a unor puncte din palma, a reusit sa il faca pe copil sa zica un cuvant intreg. Mi s-a parut extraordinar, a fost tare emotionant filmul acela. Exista si in realitate asa ceva ?

Multumesc de raspuns.
O zi buna !
mihai
 

Postby camel » Tue Jan 31, 2012 4:24 pm

DACA VRETI SA COMUNICE, DATI-LE O "VOCE"

Pentru multi copii din spectru comunicarea prezinta multe provocari. Indiferent daca este dificil sa formuleze ce spun, cum o spun, sau daca se simt in siguranta daca o spun, incercarea de a comunica o idee, nevoie, traire sau experienta, poate fi o provocare si o frustrare. Identificarea cuvintelor potrivite si emiterea acestor cuvinte, intr-un context adecvat, incat altii sa-i inteleaga poate fi obositor. Chiar si pentru cei verbali anxietatea exprimarii in context social poate fi coplesitoare.

In primii ani de viata, copiii comunica daca vor ceva sau daca nu doresc ceva. Acesta este inceputul comunicarii intentionate. Pentru multi copii din spectru infiintarea si intarirea comunicarii cauzelor, efectelor, intentiilor poate dura mult. Deasemenea, pentru ca pentru acesti copii multe cuvinte sunt haotice, incerte si unele ii sperie, o mare parte din comunicarea lor este pentru a evita aceste situatii, care ii coplesesc. Profesionistii numesc aceasta "protest". Totusi de obicei prima metoda de "protest" este prin comportament ( tipand, aruncand obiecte, lovind, autoagresandu-se), decat prin cuvinte. Deoarece de multe ori incercam sa suprimam aceste comportamente, ignoram de fapt intentia copilului de a comunica. Deseori ignoram sau pedepsim aceasta incercare a lor de a comunica si astfel il frustram in plus in incercarea lui de a crea inceputurile comunicarii. Chiar si cand devin mai mari si pot sa vorbeasca, de multe ori nu ii ascultam ce vorbesc. Cand noi vrem sa faca anumite lucruri, ii oprim sa faca altceva in acel moment, ce ar vrea ei, astfel stopand sau ignorand incercarile lor de a-si comunica punctul lor de vedere. Noi vrem sa vorbeasca si sa comunice, dar de multe ori nu le oferim o "voce".

Daca vrem ca sa comunice, trebuie sa le oferim o voce. Indiferent ca e vorba de cuvinte, gesturi, limbajul semnelor, pictograme, cuvinte scrise sau alte exprimari prin comportament, trebuie sa-i permitem copilului sa arate ce vrea, ce nu vrea, cu ce se simte in siguranta si comfortabil.

1. Din primii ani de viata fiti atenti la comportamentul copilului si atribuiti semnele comunicarii. Daca copilul se intoarce si se uita la ceva, daca ridica un obiect, arunca un obiect, face diferite sunete, tipa, atribuiti imediat intentia de comunicare: " Sally vrea..." si imediat ii dati obiectul dorit. Daca Jonny impinge si tipa cand vrei sa-i prezinti ceva spune "Lui Jonny nu ii place...." si retrageti obiectul. Astfel ei vor face conexiunea ca actiunea lor a avut un efect si a dus la o schimbare in comportamentul celor din jur. Aceasta va intari atat intelesul "intentiei" comunicarii pentru ei, cat le va creste si motivarea sa faca acest lucru.

2. Gaseste cea mai buna metoda prin care copilul tau poate comunica. Desi toti vrem ca sa vorbeasca copilul nostru, vorbirea nu este intotdeauna prima si cea mai buna metoda de comunicare la acest moment. Folositi o abordare totala privind comunicarea, folositi o varietate de metode (zgomote, pictograme, gesturi etc). Multor parinti le este teama ca folosind metode de comunicare alternative vor inhiba limbajul verbal. Aceasta nu este adevarat. Incurajand comunicarea in orice forma veti creste sansele sa apara limbajul verbal, in modalitatea cum sunt capabili sa o faca. Toti copiii invata sa comunice cu zgomote, gesturi, expresii faciale, inainte de a vorbi efectiv.

3. Dati-i copilului o voce in toate. Intrebati-l parerea lui, ce preferinte are. Dati-i optiuni simple intre care sa aleaga (ce sa manance, ce sa imbrace, ce sa faca prima data etc.) Daca nu raspund, incercati voi sa ghiciti, alegeti o varianta si vedeti cum reactioneaza. ("Pariez ca lui Sally ii place sucul!"). Acceptati orice reactie au ca si comunicare si dati-i o replica dupa cum ati interpretat ca a vrut sa "spuna". Intrebati-i opinia lor, dati-le alternative, dati-le o pauza cat sa aiba timp sa va raspunda. O data ce vi-au raspuns, dati-le o replica in functie de cum ati interpretat raspunsul lor. Aceasta va intari conexiunea intre raspunsul dvs la actiunile lor.

4. Intelegeti si respectati protestul lor. Daca un copil nu vrea ceva sau ceva il sperie/ il copleseste, prima data faceti-l sa pricepa ca voi intelegeti ca-l sperie sau ca nu vrea ceva. Aceasta este important pentru ca un copil sa se simta in siguranta ca sa-si exprime nevoile. Daca este posibil retrageti cererea, modificati-o sau aigurati-i copilului un ajutor in plus ca sa reuseasca (sa treaca prin asta). Astfel copilul invata ca parerea lui este:
- importanta
- este ascultat
- are un efect pozitiv in a fi ajutat.

5. In plus cand un copil isi exprima sentimentele (fericit, suparat, furios, speriat..) etichetati-le cu ceea ce vedeti si cautati o cauza a lor. "Jonny pari suparat pentru ca nu poti avea jucaria!". In acest mod copilul incepe sa faca conexiuni intre emotia lui si evenimentul ce a provocat-o si realizeaza ca tu poti percepe raspunsul lui ca o comunicare. Astfel se face conexiuni intre emotiile lor si evenimentul declansator, apoi intre comunicare lor si reactia dvs.

6. La final, "nimic pentru copil, dar fara copil". Dati-le o voce in tot ceea ce li se intampla lor. Indiferent ce fel de voce este, ascultati-o, intelegeti-o si respectati-o. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa oferiti copilului tot ce isi doreste. Dar fiti siguri ca:
- i-ati dat sansa sa-si exprime parerea
- ati luat la cunostina si i-ati "validat" sentimentele/trairile
-incercati sa modificati, adaptati sau sa-i dati un mai bun ajutor incat sa reuseasca mai bine. Cand noi ascultam, ei se simt in siguranta sa exprime pe ei insisi si sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare.

O data ce ati intarit conditiile de mai sus, fiti siguri ca deveniti avocatul copilului de a i se oferi o voce in toate mediile si in tot ceea ce face (de exemplu la scoala). Fiti avocatul copilului dvs. de a avea dreptul la o "voce" si de a o folosi.

http://www.facebook.com/autismdiscussionpage
camel
 
Posts: 605
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea


Return to VERBAL BEHAVIOR

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest