What is autism?

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Postby dora » Sun Oct 09, 2011 5:53 pm

Generaţia autismului

22 Iulie 2011
Generaţia autismului

Acum nu foarte mult timp, autismul era una dintre afecţiunile cele mai rar întâlnite, apărând doar la unul din 2.000-5.000 de copii. Această situaţie s-a schimbat dramatic o dată cu publicarea în 1994 a manualului DSM IV (manualul folosit peste tot în lume pentru stabilirea diagnosticelor psihiatrice). Foarte repede, incidenţa autismului a crescut până la aproximativ 1 la 100. Iar un studiu de masă făcut în Coreea de Sud a raportat recent încă un salt la o incidenţă de 1 la 38 - un procent fantastic de 3% din populaţia ţării a fost astfel etichetat drept autist. Ce cauzează această epidemie şi încotro ne îndreptăm?

Reacţia naturală la orice epidemie e panica. Părinţii se tem acum că orice întârziere în vorbire ori socializare prevesteşte autismul. Cuplurile fără copii se decid să nu mai facă deloc. Părinţii de copii cu autism sunt disperaţi şi decişi să determine cauza bolii.

Teoria vaccinului, formulată de medicul britanic Andrew Wakefield, a devenit foarte populară în rândul părinţilor, iar mulţi dintre ei au început să refuze vaccinarea copiilor (supunând astfel propriii copii şi pe cei ai altora riscului unor îmbolnăviri perfect evitabile, uneori grave). Vaccinarea părea o cauză plauzibilă, dată fiind corelaţia fortuită dintre momentul injecţiei şi cel al declanşării simptomelor. Studiile lui Wakefield au fost între timp discreditate temeinic, fiind considerate incorecte şi necinstite din punct de vedere ştiinţific. Dar frica de autism e atât de mare, iar reacţiile atât de iraţionale, încât în unele cercuri Wakefield continuă să fie adulat ca un fals profet.

Alţi factori trebuie să se afle în spatele acestei creşteri abrupte a incidenţei diagnosticului. Înainte de DSM IV, autismul era una dintre afecţiuni-le cele mai strict şi clar delimitate. Era nevoie ca simptomele să înceapă înainte de vârsta de 3 ani şi să cuprindă o combi-na-ţie manifestă şi inconfundabilă între deficienţe lingvistice severe, incapacitate de relaţionare socială şi limitare a preo-cupă-ri-lor la un set foarte restrâns de comportamente stereotipe. Când am pregătit DSM IV, am decis să adăugăm o nouă categorie, care descrie o formă mai blândă a autismului (şi de aceea mult mai greu de definit şi distins), anume Sindromul Asperger. Acest lucru ni s-a părut necesar, fiindcă unii copii (relativ pu-ţini, totuşi) aveau o dezvoltare mai mult sau mai puţin normală a limbajului, dar manifestau dificultăţi grave sociale şi de comportament. Ştiam că Sindromul Asperger va tripla probabil inci-den-ţa autismului până la aproape un caz la 500-1.000 de copii, dar asta nu explică noua rată de 1 la 38.

O a doua posibilă explicaţie pentru explozia de autism este că acum sunt diagnosticate mai precis unele cazuri care înainte scăpau încadrării corecte. E şi acesta probabil un factor, dar din nou, e unul minor.

Poate că o toxină din mediu produce o epidemie de autism. Aceasta a fost cea mai răspândită teorie, dar şi aici avem, în cel mai bun caz, de-a face cu un factor minor. Nu a existat nici o modificare substanţială a mediului, care să explice creşterea explozivă a incidenţei. Acest fapt nu contrazice total un vector de mediu, dar face ca probabilitatea efectului să fie redusă - cu atât mai mult cu cât există o explicaţie de departe mai plauzibilă.

Cea mai probabilă cauză este că autismul a devenit o afecţiune la modă - un diagnostic în vogă. Odinioară rar şi inconfundabil, termenul e utilizat acum cu mare lejeritate pentru a descrie oameni care nu satis-fac criteriile stricte stabilite de DSM IV. Autismul acoperă acum o arie mare, cuprinzând probleme mult mai puţin grave, anterior fie deloc diagnosticate, fie etichetate altfel. Autismul nu mai e privit ca o afecţiune care incapacitează extrem o persoană, iar mulţi oameni creativi şi cu excentricităţi normale şi-au descoperit sinele interior autist.

Această trecere dramatică de la subdiagnosticare la supra-diagnosticare a fost alimentată de publicitatea la scară largă făcută bolii de grupurile de sprijin de pe internet şi de asociaţiile care reprezintă diverse interese şi de faptul că doar persoanele diagnosticate ca atare beneficiază de foarte scumpele servicii şcolare speciale. Studiul coreean, de exemplu, a fost finanţat de un grup de advocacy pentru autism, care abia îşi mai putea controla entuziasmul când a aflat de incidenţa ridicată descoperită.

Studiul din Coreea a pierdut din vedere distorsiunea tipică tuturor studiilor epidemiologice, care întotdeauna supraestimează ratele patologice prin includerea în categoria afecţiunii respective a unor simptome cu formă foarte uşoară, fără vreo semnificaţie clinică. E totalmente plauzibil ca 3% din populaţie să sufere de o urmă de autism, dar e totalmente improbabil ca atât de mulţi oameni să aibă simptome sufi-
cient de severe încât să justifice diagnosticul de autism. Incidenţa determinată de studiu ar trebui privită ca limită maximă superioară, nu ca reflectare acurată a incidenţei afecţiunii mentale propriu-zise.


Natura umană, afecţiunile neu-rologice şi bolile psihiatrice evoluează foarte lent - atunci când o fac. Toxinele de mediu nu apar de regulă din nimic, pentru a creşte incidenţa unei afecţiuni până la de 100 de ori faţă de cea de acum mai puţin de 20 de ani. Un scenariu mult mai probabil este că manualul DSM IV a dat autismului o nouă pondere prin cuprinderea unor forme mai blânde, care se apropie de extrem de populata limită a normalităţii. Apoi autismul a prins aripi pe fondul neclarităţii definiţiilor, conta-giu-nii din internet, dotării cu stimulente financiare şi interpretării naive a rezultatelor epidemiologice.

„Epidemia" de autism e programată să se extindă şi mai mult începând cu luna mai 2013, când va fi publicată noua ediţie a manualului pentru diagnosticare (DSM V). Definiţia unui „spectru autist" cuprinsă în DSM V, va arunca o plasă şi mai mare, în care se vor prinde mulţi oameni consideraţi astăzi normali sau încadraţi la alte afecţiuni. Simptomele lor nu se vor schimba - doar eticheta pusă acestora.

Dr. Allen Frances a fost preşedintele echipei de redactare a DSM IV.

http://www.romanialibera.ro/opinii/come ... op_articol
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby camel » Sat Jan 21, 2012 11:19 am

http://www.nytimes.com/2012/01/20/healt ... d=fb-share

in SUA este in dezbatere, aproape de finalizare, o noua definitie a autismului...care va fi mult mai restrictiva..in diagnosticul de autism nu vor mai fi curpinse persoanele cu Asperger si cele cu intarzieri pervazive de dezvoltare (fara o anumita specificatie)

"The definition is now being reassessed by an expert panel appointed by the American Psychiatric Association, which is completing work on the fifth edition of its Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, the first major revision in 17 years. The D.S.M., as the manual is known, is the standard reference for mental disorders, driving research, treatment and insurance decisions. Most experts expect that the new manual will narrow the criteria for autism; the question is how sharply. "


The proposed changes would probably exclude people with a diagnosis who were higher functioning. “I’m very concerned about the change in diagnosis, because I wonder if my daughter would even qualify,” said Mary Meyer of Ramsey, N.J. A diagnosis of Asperger syndrome was crucial to helping her daughter, who is 37, gain access to services that have helped tremendously. “She’s on disability, which is partly based on the Asperger’s; and I’m hoping to get her into supportive housing, which also depends on her diagnosis.”

noua definitia a diagnosticului de autism va trebuie sa cumuleze urmatoarele criterii: 3 deficiente de interactiune sociala si comunicare si minim 2 de comportament repetitiv

"At least a million children and adults have a diagnosis of autism or a related disorder, like Asperger syndrome or “pervasive developmental disorder, not otherwise specified,” also known as P.D.D.-N.O.S. People with Asperger’s or P.D.D.-N.O.S. endure some of the same social struggles as those with autism but do not meet the definition for the full-blown version. The proposed change would consolidate all three diagnoses under one category, autism spectrum disorder, eliminating Asperger syndrome and P.D.D.-N.O.S. from the manual. Under the current criteria, a person can qualify for the diagnosis by exhibiting 6 or more of 12 behaviors; under the proposed definition, the person would have to exhibit 3 deficits in social interaction and communication and at least 2 repetitive behaviors, a much narrower menu. "

aceste dezbateri starnesc ingrijorare in randul parintilor si asociatiilor care sprijina persoanele cu autism, fiindca dupa noua metoda de diagnosticare, multe persoane care acum au diagnsotic de autism, vor pierde acest diagnostic, precum si drepturile ce decurg din el (accesul la servicii de specialitate)...desi aceste persoane care nu vor mai fi incadrate ca si persoane cu autism, sunt persoane cu dizabilitati si nu au independenta

“Our fear is that we are going to take a big step backward,” said Lori Shery, president of the Asperger Syndrome Education Network. “If clinicians say, ‘These kids don’t fit the criteria for an autism spectrum diagnosis,’ they are not going to get the supports and services they need, and they’re going to experience failure.”
camel
 
Posts: 607
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Postby camel » Mon Jul 16, 2012 1:45 pm

http://www.informatiiprofesionale.ro/pr ... exterioare

Copilul trebuie (si merita tratat) ca un copil

Autismul este o tulburare pervaziva (globala) de dezvoltare, afectand capacitatea de interactiune sociala sau de comunicare verbala si non-verbala. Nu sunt insa indeplinite toate criteriile pentru a fi catalogat drept tulburare specifica globala de dezvoltare.

Din nefericire, atunci cand tratam autismul, tendinta este de a-l aborda dintr-o perspectiva care tine de exterior, iar nu de interior, de unde se naste, de fapt. Acest lucru inseamna ca persoana cu autism prezinta dificultati in aria sociala si de exprimare, probleme care tin de modalitatea de a-si exprima sentimente si trairi, dorinte si dezaprobari. Prin urmare, tendinta noastra poate fi aceea de a incerca sa tratam problema, fara sa tinem cont de motivul pentru care a aparut, adica exact de incapacitatea de a exprima neputintele.

De aceea, demersul recuperarii trebuie facut in sens invers. Intram in lumea copilului, nu ne aratam superioritatea aducandu-l pe el in lumea noastra, obligandu-l sa iasa din sfera sa launtrica.

Ganditi-va ca intalniti pentru prima data o persoana, asteptand sa platiti factura telefonica. Cum v-ati simti daca aceasta persoana ar sari la gatul dvs, v-ar imbratisa, v-ar pune sa o ajutati sa isi stranga de jos dosarele care i-au cazut, v-ar povesti apoi ce a facut la serviciu si v-ar obliga sa ii povestiti cum a fost viata dvs?
Cam asa se simte un copil cu autism cand noi actionam din exterior pentru a-l recupera.
Spun CAM ASA, pentru ca nu este chiar asa, ci mult mai greu si mai frustrant. Pentru ca noi avem capacitatea de a ne exprima dorintele, emotiile. Si nu doar capacitatea, ci si puterea.

Prin urmare, abordarea corecta este prin a-l lasa pe copil sa se acomodeze cu mediul - persoanele noi, sa aleaga el momentul in care sa interactioneze. Pentru aceasta, aveti nevoie sa il atrageti spre dvs. Acest lucru se realizeaza printr-un joc (incepeti sa va jucati ceva, sa cantati, etc) sau prin a-i oferi obiecte/duclciuri care ii plac. In clipa in care va fi interesat de ceea ce aveti, va dori sa vi se alature.

Daca ati reusit sa il atrageti, continuati sa va jucati fara a-i adresa cereri. Va fi nevoie de timp pentru a prinde incredere, iar dvs aveti nevoie de un copil care sa fie independent si fericit, nu doar de un copil responsiv, care asculta comenzile si le executa.

In ceea ce priveste comportamentul, daca vrem sa ajutam un copil sa nu mai muste, solutia este a analiza de ce a ajuns la acest comportament. Daca interiorul este descoperit, exteriorul va veni in ajutor printr-o abordare care sa-i previna acest comportament. In acest caz, abordarea este urmatoarea: aplicati o consecinta compatibila cu comportamentul manifestat: daca a muscat pentru ca sarcina pe care i-ati dat-o a fost prea grea, diminuati cerinta. Daca a muscat pentru s-a terminat pauza, pregati-l inainte: „te mai joci putin, apoi vom face x!” si lucrati pe prevenire. De asemenea, cand copilul renunta sa muste intr-o situatie in care stiti ca musca de obicei, recompensati-l foarte puternic. Ar fi foarte util sa pastrati anumite recompense foarte motivante pentru el, pe care sa le folositi doar pentru comportament.

De asemenea, solutia nu este de a-i da doar medicamente, crezand ca asa va disparea problema. Tratam si cauza, nu doar efectul. Acest lucru se realizeaza prin terapie comportamentala (educatie speciala). Terapia care a dat cele mai bune rezultate in cazul copiilor cu autism este ABA. (analiza comportamentala aplicata).

De ce nu ajuta numai medicatia?
Pentru ca medicatia „rezolva” BOALA. Iar autismul nu este boala. Nici macar una psihica. Este o tulburare. Boala psihica o are ca forma de tratament principal pe cea psihiatrica. Tulburarea pervaziva are ca forma de tratament principal educatia speciala. Terapia. Care se bazeaza pe principiul :”Azi seman, o sa culeg roadele!” (observati ca aceasta afirmatie nu implica referire la timp si/sau cantitate).

„Cand?” vor intreba multi. In special parintii. Din pacate, acest raspuns nu vi-l poate oferi nimeni. Nici garanta.
Un raspuns de: „La anul!” (intr-un an, in 2, etc) este egal cu a raspunde unui om care seamana 1 hectar de pamant si care intreaba „Cand voi culege roadele?” „LA ANUL!” Asta este o supozitie, cine va poate garanta succesul? Daca va fi seceta? Daca nu veti putea sa mai suportati financiar plata celor care munesc pamantul, sau daca nu veti mai vrea sa faceti asta? Motive pot fi nenumarate.

Prin urmare, cel ce v-a dat acest raspuns ar trebui tras la raspundere. Si pe buna dreptate.

La fel si in cazul copilului dvs. Cum poti garanta ceva, bazandu-te pe supozitii? Sau pe increderea ca acest copil va lucra 8 ore pe zi la cel mai inalt nivel posibil, cu cei mai buni terapeuti, cu o implicare 100% a familiei, etc?

Recuperarea copilului cu autism depinde de calitatea si cantitatea orelor investite in educatia sa si implicarea totala a parintilor. Terapia nu inseamna 8 ore pe zi de stat in casa, la masuta de lucru, ci interventie pe toate palierele vietii copilului: social, cognitiv, comunicare, motor, si in toate mediile. (parc, gradinita, scoala, la bunici, vacanta, etc)

Prin urmare, copilul trebuie (si merita tratat) ca un copil, cu intreaga lui lume interioara. Pe care, cel mult, putem sa il ajutam sa o exteriorizeze.
camel
 
Posts: 607
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Postby camel » Sun Nov 18, 2012 10:07 am

http://copiiautisti.blogspot.ro/

Despre terapia copiilor cu handicap

Metode specifice sunt dezvoltate in special în vederea cresterii autonomiei acestor copii.

Un bun terapeut trebuie sa dispuna de abilitatea de a interfera asupra starilor mentale ale acestor persoane, abilitatea de a utiliza aceste informatii pentru a interpreta ceea ce spun, abilitatea de a da un sens comportamentului lor si de a face predictii asupra comportamentului lor in viitor. Trebuie sa aive abilitatea de a citii gandurile care se bazeaza pe principiul:a vedea conduce la a cunoaste, citii dorintele (un copil de 2 ani intelege ca batutul din picior inseamna nerabdare), citii emotiile (expresii faciale: bucurie, tristete, furie etc.) si jocul symbolic (ex. banana – telefon).

Copii cu autism nu au capacitatea de a: lua in considerare ce stiu altii, de a “negocia relatia de prietenie” prin citirea si raspunderea la intentii, de a citi nivelul de interes din vorbirea celuilalt, de a anticipa ce ar putea cineva gandi din actiunile acestuia, de a intelege greselile altora, motivatia actiunilor, de a folosi adecvat comportamentele non-verbale precum: „privirea ochi in ochi”, expresia faciala a emotiilor, postura corpului si gesturile care exprima interactiunea sociala, capacitatea de a initia si dezvolta relatii cu cei de aceeasi varsta, nevoia de a cauta motive de bucurie in relatia cu alte persoane (exprimate prin incapacitatea de a se bucura aratand, cautand sau aducand un obiect de interes comun), absenta reciprocitatii emotionale si sociale.

De aceea sunt necesare : prezentarea de fotografii si desene schematice ale expresiilor faciale, prezentarea de situatii de dorinte si de situatii de determinare a emotiilor.

Comunicarea
este afectata de: intarzierea sau absenta totala a dezvoltarii limbajului vorbit la copiii cu un limbaj adecvat este prezentata o inabilitate profunda de a initia si sustine o conversatie cu alte persoane, folosirea unui limbaj stereotip si repetitiv sau idiosincratic, absenta unui joc social-imitativ, limbajul verbal este insuficient dezvoltat si nu este acompaniat de limbajul non-verbal, incapacitate si esec in initierea si sustinerea conversatiei, limbajul este stereotip si repetitiv, cu utilizarea de cuvinte si fraze idiosincratice, jocul imitativ este sarac.

Comportamentele copiilor cu autism sunt stereotipe precum „falfaitul mainilor”, „topait”, „mers pe varfuri”, „leganat”, cei mai multi dintre ei au un grad crescut de hiperactivitate motorie, copilul autist poate avea gesturi, atitudini, miscari faciale sau posturi stereotipe pe care le poate mentine un timp indelungat, examineaza obiectele straine mirosindu-le sau atingandu-le cu limba, pipaindu-le structura, ascultand zgomotul pe care il fac, pare uneori fascinat de ceea ce descopera, poate repeta in mod stereotip diferite sunete fara valoare de comunicare, sunete pe care le poate inlocui cu altele dupa catva timp.

Comportamentul este afectat de: preocuparea anormala ca interes si intensitate pentru un comportament stereotip si repetitiv, inflexibilitate la schimbare, aderenta nefunctionala la ritualuri specifice sau la rutina, manierisme motorii stereotipe si repetitive (rasuciri ale degetelor, mainilor, fluturari ale mainilor, miscari complexe ale intregului corp), preocuparea permanenta pentru o anumita parte a unui obiect, functionarea anormala sau intarzierea in dezvoltarea a cel putin uneia dintre urmatoarele arii de dezvoltare, cu debutul inainte de 3ani: interactiunea sociala, limbajul folosit in relatie cu comunicarea sociala, jocul simbolic si imaginativ, copiii pot avea preocupari si interese anormale in continutul lor si in intensitatea cu care se manifesta, pot avea uneori o aderenta exagerata pentru rutine si ritualuri proprii, comportament motor stereotip si repetitiv, cu fluturarea mainilor, rotirea lor si rotirea intregului corp, preocupari pentru joc stereotip si parti ale obiectelor, sau cu obiecte nefunctionale; miroase, atinge cu limba, sau asculta zgomotul obiectelor.

Exista un mare deficit in exprimarea afectiunii si in initierea interactiunii sociale: copilul se poarta de parca n-ar observa ceea ce se intampla in jurul lui, are o atitudine indifernta chiar cu persoanele cele mai apropiate, este dezinteresat de discutia cu ceilalti, nu arata preocupare pentru a-si exprima sentimentele sau emotiile, nu-si exteriorizeaza dorintele, nu simte nevoia sa fie mangaiat, laudat, nu plange daca se loveste, pare neatent la obiectele din jur, nu priveste interlocutorul in ochi, dand impresia ca se uita in gol, nu i se poate capta atentia sau interesul, foarte rar privesc adultul in ochi; pot avea contact vizual doar pentru foarte putin timp si pote fi atras numai de obiectul care ii preocupa in mod special, nu se joaca cu alti copii, copilul autist prefera jocurile solitare, stereotipe, sarace, neelaborate, copiii autisti au aceasta incapacitate profunda de a relationa empatic cu propria mama sau cu alte persoana.

La copilul cu autism limbajul fie este absent, fie exista, dar are cateva particularitati specifice autismului.

Cercetarile arata ca ca pana la 50% din copii autisti raman fara limbaj, copilul pare ca nu intelege ce i se spune sau intelege dar nu raspunde sau raspunsul este relativ – rareori utilizeaza limbajul nonverbal, aratand cu degetul obiectul pe care il doreste sau ia mana mamei pentru a arata obiectul dorit. In momentul in care reusim achizitionarea limbajului la un copil cu autism trebuie sa avem in vedere ca nu cumva sa se piarda functia de comunicare, sa se inteleaga exact sensul cuvintelor si a frazelor, sa se utilizeze limbajul in contextul adecvat, sa inteleaga exact cuvantul nou invatat si sa faca asocieri corecte in orice context bazandu-se pe atribute functionale, sa inteleaga cuvintele cu mai multe sensuri, sa inteleaga exact verbele „a da” si „a lua” cat si utilizarea pronumelui personal la persoana I; dupa ce este instalata ecolalia aceasta trebuie indepartata, trebuie invatati sa isi exprime emotiile prin tonul vocii si sa se evite repetarea intonatiei. Copiii autisti trebuie invatati sa poarte o conversatie si sa o mentina. Trebuie invatati sa ne priveasca in ochi, sa anticipeze sensul conversatiei – de fapt nu sunt interesati sa o faca. Trebuie invatati sa raspunda la cat mai multe intrebari, sa foloseasca gesturile pentru a comunica.

Rezistenta la schimbare este greu de atins, orice modificare in mediul lor si in stereotipul lor de viata poate declansa o stare emotionala accentuata, cu tipete si agitatie bizara, prefera reclamele, insista sa se imbrace cu aceleasi haine, obiectelor din casa trebuie sa li se respecte locul, trebuie respectat acelasi drum spre parc altfel se pot declansa reactii catastrofice.

Copii autisti prefera sa „se joace” cu obiecte, nu cu jucarii, de aceea ei trebuie invatati sa se joace cu jucariile, trebuie dezobijnuiti sa scape de anumite atasamente bizare cum ar fi: un ciob, o cheie, o sfoara, o cutiuta, o bucata de material, o carte, fata de „sunetul apei care curge”, fata de „fosnetul hartiei”, pot invarti sau atinge la nesfarsit un obiect numai pentru sunetul pe care-l produce etc. Modificarile de ritual duc la anxietate si agitatie extrema. Se pot trage de par, se pot lovi in piept, isi pot musca degetul, se pot lovi peste fata pana se invinetesc. Parca nu simt durerea, nici a lor dar nici a altora.
camel
 
Posts: 607
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Postby camel » Sun Mar 10, 2013 10:57 pm

cine doreste isi poate inscrie copilul in campania de cunoastere si sensibilizare "Autismul printre noi" pregatita pt ziua de 2 aprilie
trebuie trimisa o fotografie a copilului, numele, varsta, diagnosticul si o fraza
http://www.facebook.com/media/set/?set= ... 850&type=1
camel
 
Posts: 607
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Re: What is autism?

Postby camel » Fri Mar 29, 2013 10:50 pm

http://dary07.wordpress.com/2011/09/08/ ... eiorative/

Campania de sensibilizare asupra autismului: Autismul fara mituri sau intrebuintari peiorative
Sep8

In Spania s-a inceput, prin intermediul retelelor sociale si al blogurilor despre autism, o adevarata campanie impotriva utilizarii peiorative a termenului´´autism´´.
In cele ce urmeaza, voi lasa traducerea integrala a acestei campanii pentru a fi promovata pentru ca se explica foarte bine cum trebuie folosit acest termen fara a prejudicia niciun colectiv de persoane,fie el cu dizabilitati sau nu.

AUTISMUL FARA MITURI SAU INTREBUINTARI PEIORATIVE:


Ilustración de Santiago Ogazón.

Se foloseşte încă termenul de “autism”, asociat cu conotaţii negative din cauza miturilor şi dezinformarii, precum:
- Persoanele cu autism nu pot interacţiona sau comunica;
- Persoanele cu autism trăiesc în lumea lor;
- Persoanele cu autism sunt incapabile de a simţi, şi aşa mai departe.

Şi acest lucru duce la descalificari… mai multi jurnalişti, politicieni sau lideri de opinie alătura abuziv termenul “autist” pentru a descalifica. Asa este, am citit în mass-media sau auzit de “guvern autist” de pe buzele politicienilor sau “acela şi acela este autist”, atunci când doresc să spuna că acest guvern sau că o persoana nu isi face treaba cum trebuie, nu asculta, nu sunt constienti de realitate, nu prezinta nici o empatie pentru probleme, nu este în măsură să ofere soluţii sau nu are sentimente. De ce trebuie să recurgă şi răni, astfel, demnitatea unui grup de oameni pentru a ataca şi discredita o altă persoană sau un grup?

Inţelegem că nu există nici o răutate, doar ignoranta sau uzul NECORESPUNZATOR al dicţionarului. Convietuind cu autismul implică, de asemenea, un rol important în conştientizarea societatii: întotdeauna cu respect convingem.Necunoscutul, pe langa faptul ca sperie, încurajează difuzarea de informaţii false. Avem nevoie de a prezenta o imagine pozitivă despre autism, în acelaşi timp de a promova un tratament uman pentru toate părţile implicate. O muncă imensa de acum inainte.

Autismul nu este sinonim cu oameni indiferenţi care locuiesc izolat în lumea lor. Persoanele cu autism simt, interacţionează, comunică, cu sau fără limbaj, impartasesc, se nasc luptători care se straduiesc în fiecare zi şi carora le este dificil de înţeles ironia, jocurile de cuvinte, sau minciuna, dar si acestea se invata, în multe cazuri cu stimulare corespunzătoare. Dacă s-ar cunoaste realitatea despre autism, nimeni nu ar fi asociat decat cu “autodepăşire”, “efort”, “noblete”, “iubire” sau “sensibilitate”.

Prevalenţa de astăzi a autismului este suficient de importanta pentru a promova acţiuni de informare şi sensibilizare, cu declaratii care sunt bazate pe dovezi ştiinţifice şi adaptate la realitate. Potrivit Institutului de Sanatate Carlos III, unul din fiecare 150 de copii are o tulburare din cadrul spectrului. Mai mult de 200.000 de afectati în Spania şi 67 milioane în întreaga lume.
In prezent, progresul este mare, şi de multe ori se produce cu pasi giganti. Cu stimularea adecvata, cu cat mai intensa cu atât mai bine, progresele înregistrate in realizarea obiectivelor era ceva de negândit acum câţiva ani. Prin urmare, trebuie să luptăm împreună pentru a promova incluziunea.
¿Qué es el autismo?

Ilustración de Fátima Collado

Autismul este un sindrom cu un spectru foarte larg, nu o boala. Afectati în mod diferit, astfel încât nu există doi oameni cu autism la fel şi astfel nu putem generaliza. Zonele în care se manifesta sunt:
probleme-nu persoane cu handicap- în limbaj şi comunicare. Exista oameni care nu vorbesc, dar se comunică cu gesturi sau pictograme, şi oameni capabili de a stăpâni mai multe limbi.

probleme-nu eşec în relaţiile sociale. Exista persoane care evita contactul vizual sau sunt sensibile la medii zgomotoase, şi exista persoane care tin conferinţe.

Interesul restrictionat şi repetitiv, care, cu o buna stimulare, poate fi eliminat pentru totdeauna.

La fel ca toţi oamenii, realizarea persoanelor cu tulburare din spectrul autismului(TSA) este nelimitată. Persoanele cu tulburare de spectru autist (ASD/TSA) au multe caracteristici, nevoi si dorinte cu persoanele de vârsta lor, fără autism. Sunt multe lucruri care diferentiaza oamenii cu TSA, dar sunt si multe lucruri în comun. Aşa cum noi toti avem punctele noastre forte şi punctele noastre slabe.
Fiecare este diferit, dar toţi avem aceleaşi drepturi.

Mituri de evitat:

• Lipsa de sentimente. Persoanele cu autism simt: plâng, râd, se bucură, sunt triste, furioase, geloase … poate fi uneori dificil de a-si canaliza emoţiile, dar stiu să arate că simt .
• Izolarea în lumea lor. Încercările de a comunica sunt foarte bune. Nici nu trăiesc într-o altă galaxie nici în faţa unui zid. Ei sunt parte a lumii, o societate în care există loc pentru diversitate.
• Lipsa de afectiune părinteasca cauzeaza autism. Cu mult timp în urmă s-a eradicat teoria “mamelor frigider”, care a provocat suferinta atât de mare. Se naste cu autism. Asadar, există o origine genetica.

• Persoanele cu autism au dizabilităţi intelectuale sau, prin contrast, sunt capabile de abilităţi prodigioase. De fapt, retardul mental, nu este decat o comorbilitate, nu o condiţie de autism în sine. Unele persoane cu autism au, dizabilităţi intelectuale şi există, de asemenea, care nu le au, există unele care au abilitati uimitoare, şi altele nu. Dar avem nevoie de tot felul de minti, fără a discrimina pe nimeni.
• Segregarea inevitabilă. Trebuie să alungam credinţa falsă că persoanele cu autism pot trăi sau să crească numai în segregate, fara legătură cu restul populatiei, nu cu intenţia de a marginaliza, ci pentru a le proteja. Acest lucru nu trebuie să fie asa.În schimb, incluziunea socială este una dintre cheile de îmbunătăţire a calităţii vieţii persoanelor cu TSA şi un factor esenţial pentru creşterea capacităţii lor de adaptare, de dezvoltare personală. Cu sprijin adecvat, persoanele cu TSA pot beneficia de posibilitatea de a participa în medii obişnuite, care îi încurajează să se bucure de o viaţă socială , integrata si normalizata şi contribuie la dezvoltarea personală.
• Copilăria permanentă. Prea des, mass-media vorbeste despre “copii cu autism”, si uita de “adulţii cu autism.” Este necesar ca societatea să cunoască şi să înţeleagă atât copiii cât şi adulţii afectaţi de autism.
• Ei sunt autisti. Mai bine să folosească expresia “persoană cu autism” in loc de pur şi simplu cuvântul “autist”. Acest lucru subliniază persoana, caracteristicile şi diferenţele sale, independente de autism. De asemenea, a defini o persoană printr-o dizabilitate este o formă de discriminare.
• Definitia din dicţionare.Utilizarea de autism asociat cu conotatii negative, se refugiază uneori,în definiţia din dicţionare, în special DRAE. De peste un an am inceput o campanie cu răspunsuri pozitive, în sensul că ei vor schimba definiţia, dar le va lua ceva timp (a se vedea: http://autismosinmitos.blogspot.com/p/c ... arios.html)
camel
 
Posts: 607
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Re: What is autism?

Postby camel » Tue Aug 06, 2013 10:19 pm

https://www.youtube.com/watch?feature=p ... ME#at=1335

la sfarsitul reportajului este prezentat si cazul unei familii cu 6 copii, de varste diferite, toti cu diagnostic din spectru autist, dar diagnostice diferite: autism infantil tipic, asperger, autism inalt functional, tulburari pervazive de dezvoltare, autism insotit de retard sever ....
camel
 
Posts: 607
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Re: What is autism?

Postby camel » Sat Feb 01, 2014 10:58 pm

Semnele timpurii ale AUTISMULUI. Videoclipul prezinta 6 filmulete comparative cu copii de 1 an, unii cu o dezvoltare neurobiologica tipica, iar altii prezentand semne clare de autism, cu scopul de a evidentia semnele timpurii ale autismului.

http://www.youtube.com/watch?v=YtvP5A5OHpU#t=500
camel
 
Posts: 607
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Re: What is autism?

Postby dora » Mon May 05, 2014 3:51 pm

Cercetătorii cred că au descoperit CAUZA AUTISMULUI


http://www.realitatea.net/cercetatorii- ... 33219.html


Un studiu de amploare realizat în Suedia indică faptul că genele sunt la fel de importante ca factorii de mediu în rândul cauzelor autismului, în condiţiile în care cercetările precedente acordau eredităţii o importanţă mult mai mare, informează AFP.

Cercetătorii s-au declarat surprinşi când au descoperit că ereditatea are o pondere de circa 50%, mult mai puţin decât estimările precedente de 80-90%, potrivit unui articol publicat în Journal of the American Medical Association.

Aceste rezultate provin din analiza datelor medicale colectate de la peste 2 milioane de persoane din Suedia între 1982 şi 2006, acesta fiind cel mai mare studiu din lume despre originile genetice ale autismului, o boală care afectează aproximativ o persoană dintr-o sută pe plan mondial.

Statisticile americane recente estimează că o persoană din 68 suferă de autism în Statele Unite.

"Suntem surprinşi de rezultate, pentru că nu ne aşteptam ca factorii de mediu să fie la fel de importanţi (ca cei genetici, n.r.) în declanşarea autismului", a declarat Avi Reichenberg, cercetător la Mount Sinai Seaver Center for Autism Research din New York.

Aceşti factori, nedetaliaţi în studiu, ar putea include, potrivit autorilor, statutul socio-economic al familiei, complicaţii apărute la naştere, infecţii materne şi medicamente administrate înainte şi în timpul sarcinii.

Coautori ai studiului sunt cercetătorii de la King's College din Londra şi de la Institutul Karolinska din Stockholm.

Oamenii de ştiinţă cunosc deocamdată foarte puţine lucruri despre originile autismului şi consideră că sunt necesare studii suplimentare în acest domeniu. O serie de studii recente s-au concentrat în special pe originea prenatală, în timpul sarcinii, a acestei tulburări de dezvoltare.
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Re: What is autism?

Postby dora » Thu Jun 12, 2014 7:46 am

Studii despre autism, prezentate la Congresul de la Atlanta
de Valeriu Niță , 16 mai 2014

http://www.romanialibera.ro/stiinta-teh ... ta--335411


La Atlanta are loc, zilele acestea, un congres al cercetătorilor care au ca obiect de studiu autismul. Afecțiunea duce la greutăți de adaptare și comunicare socială, în funcție de gravitatea și tipul bolii.

Una dintre prezentări, citată de WebMD, arată că autismul este o boală care vine "la pachet" cu alte probleme de sănătate. Autorii acestui studiu au observat că riscul de a dezvolta și alte afecțiuni psihice sau fizice este mai mare în cazul suferinzilor de autism, în comparație cu media populației. Asfel, cei diagnosticați cu autism au un risc de două ori mai mare de a fi marcați și de depresie sau de anxietate. Pe de altă parte, există diferențe față de restul populației și în privința dereglărilor cauzate de alimentație, deoarece, arată cercetătorii, bolnavii de autism au, de multe ori, o dietă dezechilibrată din cauza preferințelor alimentare puternice. Mai mult, din cauza izolării sociale, ei fac mai puțină mișcare decât restul oamenilor.

În același timp, dificultățile de adaptare socială sunt o explicație pentru numărul mai mic de fumători și consumatori de alcool în rândul bolnavilor de autism, pentru că aceste deprinderi sunt, de multe ori, condiționate de social.

Un alt studiu prezentat la Atlanta vorbește despre riscul de a dezvolta o afecțiune din categoria celor asociate autismului pe care îl au copiii în funcție de meseria practicată de tații acestora.
Potrivit cercetării menționate de Science Daily, copiii inginerilor prezintă un risc de două ori mai mare de a dezvolta boala, copiii ai căror tați lucrează în domeniul financiar au un risc de patru ori mai mare decât media, iar copiii cadrelor medicale au o probabilitate de șase ori mai mare de a suferi de aceeași boală. 6,2% dintre copiii din Statele Unite suferă de forme mai ușoare sau mai grave de autism.
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Re: What is autism?

Postby dora » Fri Nov 18, 2016 5:56 pm

Dr. Laura Mateescu: „Un copil de care nu se ştie că e în casă nu e în regulă“
31 ianuarie 2015, 17:43
deNatalia Gociu

http://adevarul.ro/sanatate/minte-sanat ... index.html


A refuzat oferte de serviciu atractive la spitale din Danemarca, Anglia, Franţa şi Suedia. A preferat să rămână în ţară, pentru a reuşi să „străbată în fiecare zi un micron în plus din drumul către o schimbare în psihiatria românească“. Mărturisirea îi aparţine doctorului Laura Mateescu (40 de ani), medic primar în psihiatria copilului şi adolescentului, la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obregia“, din Bucureşti. Când i-am solicitat o discuţie pe tema austismului, a acceptat de îndată, bucuroasă. A făcut referat către conducerea Spitalului, iar luni dimineaţa, la prima oră, era prezentă în amfiteatrul unităţii, gata să aducă toate lămuririle necesare. A vorbit o oră şi jumătate, multiple paranteze şi explicaţii complexe. Când şi-a dat seama de timpul scurs, şi-a cerut scuze: „Mă aşteaptă studenţii mei, trebuie să mă întorc la treabă“. Luându-şi la revedere din mers, a părăsit în grabă sala, dispărând pe holurile lungi.


„Weekend Adevărul“: Cât de devreme îşi pot da seama părinţii că micuţul lor ar putea avea autism? Care sunt primele semne?

Dr. Laura Mateescu: Foarte devreme. Încă înainte să împlinească vârsta de 1 an. Până nu demult, în manuale se pomenea despre posibilitatea de punere a acestui diagnostic după 36 de luni. Acesta era criteriul prevăzut în manual. Sunt câţiva ani de zile, poate vreo cinci, de când, la nivel mondial, s-a ajuns la consensul că putem identifica precoce simptomele tulburărilor de spectru autist. De aceea, din iunie 2014, în contractul-cadru al medicului de familie aprobat de Ministerul Sănătăţii există acel screening care a fost redactat aici, în Clinica de psihiatrie a copilului. Este vorba de un set de zece întrebări, pe care medicul îl aplică de la 1 an. Pe de o parte, el va observa copilul, iar pe de altă parte, va întreba părinţii despre un element extrem de important, care se numeşte interacţiunea interumană. Este ceea ce fac eu în clipa aceasta, când mă uit la dumneavoastră, mă uit în ochii dumneavoastră şi vă văd. Copiii cu tulburare de spectru autist nu vă văd.
Cum aşa?

Pur şi simplu, ei nu observă. Nici jucăriile sau obiectele nu le văd. Şi nu e vorba de o deficienţă vizuală la mijloc, ci de lipsa unei abilităţi a creierului de a percepe.

Au un fel de văl, sunt în lumea lor.

Exact. Ei nu par să vadă şi nici să audă. Drept urmare, nu răspund atunci când sunt strigaţi. De fapt, cei mai mulţi dintre părinţii care au ajuns de-a lungul timpului la noi impacientaţi că al lor copil nu vorbeşte la 2 ani şi ceva - 3 ani spun că au fost să le facă audiograme. Vă spun, nu e nevoie de aşa ceva. Se face un test simplu în care se bate din palme lângă urechea copilului. Sunetul determină clipitul, ca o dovadă că auzul nu este afectat. Cei care nu aud nu au nicio reacţie în acest caz. Revenind la simptomatologie, absenţa limbajului expresiv (n.r. – exprimarea cuvintelor) şi receptiv (n.r. – înţelegerea cuvintelor) este un alt semnal de alarmă.

GENELE, PRIMELE VINOVATE
Ce altceva mai poate da de bănuit?

Maniera în care folosesc obiectele, în cazul în care le observă. Ei nu le folosesc într-un joc simbolic, ci într-unul stereotip şi repetitiv. Jocul lor este tot timpul acelaşi. Flutură jucăria, lovesc cu ea, o miros, învârtesc rotiţele etc. Ei nu creează o poveste, aşa cum fac semenii lor fără aceste tulburări, cu maşinuţa sau păpuşa care se plimbă şi se duce undeva etc.

S-au făcut nenumărate şi diverse studii. S-a desluşit până la urmă care este cauza autismului?

Cauza este polifactorială, preponderent genetică. Fie sunt nişte gene pe care noi le moştenim de la părinţii noştri, aşa cum le-au avut ei sau modificate la ei, fie sunt gene modificate de novo. Adică sunt doar ale noastre. În procesul de multiplicare celulară, cromozomii se deschid, iar axul acela helicoidal al ADN-ului se rupe şi se multiplică. Cele mai multe dintre mutaţii se pot întâmpla atunci, pe lanţul nou apărând modificări, care după aceea, în timp, se exprimă. Toate funcţiile noastre psihice – gândirea, limbajul, afectivitatea, interacţiunea etc. – sunt determinate de anumite gene, pe anumite arii, cu timp de exprimare diferit.

Adică există posibilitatea ca autismul să se manifeste mai târziu?

Timpul de exprimare, de apariţie a simptomelor este diferit. Nu toţi copiii dezvoltă simptomele la 6 sau la 8 luni şi nu toţi cu aceeaşi intensitate de-a lungul timpului. De aceea se şi numesc tulburări din spectrul autist.

Cam câte sunt?

Sunt multe feluri. Când vine vorba de autism, multă lume se gândeşte la autismul infantil, descris pentru prima dată în 1944 de Leo Kanner. Lucrurile stau un pic diferit. Sensibilitatea la care a ajuns posibilitatea noastră de diagnostic este acum foarte mare. În esenţă, din marea masă de copii cu tulburări din spectrul autist pe care îi vedem, numai o proporţie mică au forma severă indentificată de Kanner. Cei mai mulţi dintre ei au o mixtură de patologie de neurodezvoltare, adică de întârziere în dezvoltarea sistemului nervos central, care se manifestă prin întârzierea limbajului, hiperactivitate, neatenţie, componente pervazive (n.r. – de detaşare de realitate) şi anumite elemente ce ţin de afectarea interacţiunii interumane. AUTISM CU ADHD, SEMN BUN

Inclusiv hiperactivitate şi neatenţie? Acestea sunt simptome de ADHD.

Da, inclusiv acestea. Şi acestea sunt elemente de bun prog-nostic. Când vedem un copil cu elemente de tulburări de spectru autist, dar la care avem asociate hiperactivitate şi neatenţie, ne bucurăm. Ca să înţelegeţi de ce, am să vă întreb: dacă vă pun să vă mişcaţi pe aici în timp ce vorbesc, cât o să auziţi din ce o să spun în continuare?

O să aud, dar n-o să înţeleg prea multe.

Despre asta este vorba. Cu copiii aceia ai mai multe şanse să stabileşti o legătură. Spre deosebire de cei pe care unde îi pui acolo stau şi se joacă cu o jucărie într-un mod stereotip şi repetitiv, de nici nu simţi că ai copil în casă. Ceea ce urmează, cu psihoterapie şi farmacoterapie, dă rezultate mai bune.

Vă confruntaţi cu reticenţa părinţilor când vine vorba de medicamente?

Cum să nu! Vin părinţii şi spun: „Cum, să-i dau copilului meu medicamente? M-am uitat pe prospect!“. Şi atunci scot din dulap şi îi întreb: „Ştiţi ce prospect este acesta? Este Pandol. Ia uitaţi-vă pe el! Aţi văzut ce scrie la reacţiile adverse? O să vi se facă părul măciucă! Dar ziceţi: „E paracetamol... Toată lumea îl ia!“. Îmi mai spun apoi că le e teamă că medicamentele de psihiatrie ajung la cap. Dar paracetamolul unde credeţi că ajunge? Inclusiv la cap. Se numeşte lipsă de informare. Oricum, să se reţină, în psihiatria pentru copii, intervenţia medicamentoasă este a doua opţiune. Întotdeauna, prima opţiune este psihoterapia.

Interzisă expunerea la televizor a copiilor sub 3 ani!

Aproape toată lumea se gândeşte la autism ca la un verdict. Care este realitatea, de fapt?

Copiii cu autism infantil, forma cea mai severă, au o evoluţie mai rezervată. În cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist, recuperarea se face într-o proporţie semnificativă. Avem pacienţi de 10-11 ani, elevi de liceu chiar, care s-au recuperat în urma integrării lor în procesele de terapie. Se descurcă bine la şcoală, au prieteni. E adevărat, unii rămân cu o hipoempatizare, adică o abilitate redusă de a înţelege imediat când văd un om dacă acesta e trist, vesel, suferă etc.

Se ştie câte persoane cu autism avem în România?

La nivel mondial, în acest moment, raportul ar fi de un caz la 66 sau chiar 68 de copii. În România, ultimele raportări făcute de Centrul de Sănătate Mintală au arătat că sunt sub 10.000 de copii cu această problematică.

E diferit procentul faţă de alte ţări?
Nu sunt diferenţe. Toate studiile internaţionale raportează cam aceleaşi cifre, indiferent de aria geografică.

AUTIŞTI CU TABLETĂ LA VÂRSTA DE 1 AN
Şi în Africa? Autismul pare a fi o boală a lumii civilizate.

Ei, aici discuţia se nuanţează. Modul în care se structurează creierul nostru este dependent de genetică, aşa cum am spus. Însă nu numai genele au un rol aici, ci şi stimularea din mediul înconjurător. De aceea, evoluţia copiilor cu tulburare de spectru autist care beneficiază de psihoterapie este favorabilă. Lor nu li se schimbă genele. Lor li se schimbă modul în care se exprimă aceste gene sub influenţa factorilor de mediu. Cu aceste lucruri vreau să ajung la ceea ce se întâmplă în lumea modernă cu copiii noştri.

Explicaţi, vă rog.

Există copii de 1 an care au tabletă. Nenumăraţi! Sunt copii cu tulburare de spectru autist pe care eu îi văd în clinică. Mai mult de o mie pe an. Invariabil, copiii aceştia au stat de mici, de foarte mici, la televizor. Mici, foarte mici înseamnă înainte să împlinească 1 an. Au stat şi la tabletă, şi la telefon. Este vorba de o stimulare inadecvată a creierului şi a modului în care genele de pe cromozomii lor sunt „ajutate“ să se exprime prin factorii de mediu.

Dacă nu ar fi existat această stimulare, creierul lor s-ar fi dezvoltat normal?
Nu dacă n-ar fi existat această stimulare, ci dacă n-ar fi existat stimularea repetitivă şi stereotipă artificială şi ar fi existat stimularea interumană, pe care am avut-o noi când eram mici, crescuţi de părinţi sau de bunici, de fraţii mai mari, de mătuşă sau de unchi. Oamenii ne-au crescut, nu televizorul sau tableta. Pe foarte mulţi dintre copiii de astăzi îi creşte televizorul. În loc să existe o interacţiune interumană între copil şi cei care îl cresc, există o interacţiune stereotipă şi repetitivă cu televizorul, tableta şi telefonul mobil. E o stimulare care le formează anatomic creierul... Sigur, există copii care stau la televizor şi nu fac tulburare de spectru autist. Asta deoarece la copiii care dezvoltă tulburarea de spectru autist există gena peste care vine factorul de mediu.

NEURONII ÎN EXCES
De altfel, s-a demonstrat că folosirea gadgeturilor modifică modul în care funcţionează creierul uman. Modifică modul de funcţionare al creierului în cazul nostru, al adulţilor. La copii, efectele sunt mult mai ample. Până la 6 ani, se structurează cea mai mare parte din reţelele neuronale ale creierului. Noi avem foarte mulţi neuroni când ne naştem. O parte din ei mor programat. De fapt, ca să se poată forma reţelele, unii neuroni trebuie să moară, iar la unii din ei se taie din ramuri. Stimularea stereotipă interferează cu acest proces. A fost un studiu care a stabilit că autiştii au mai multe sinapse decât copiii normali. Da, ei au o structurare inadecvată a reţelelor neuronale. În primul rând, neuronii porgamaţi să moară nu dispar şi nu permit structurarea reţelelor. Apoi, nu apare nici mecanismul numit synaptic pruning, care poate fi comparat cu tăierea ramurilor primăvara la viţa-de-vie, ca să dea rod. Dacă nu le tai, nu va face struguri frumoşi, pentru că nu va avea destulă sevă. Aşa se întâmplă şi în creierul nostru când nu se structurează adecvat. În legătură cu acest subiect, Asociaţia Americană de Pediatrie a publicat o recomandare în anul 2005 care interzice expunerea la televizor a copiilor sub 3 ani! Pediatrii trebuie să spună răspicat acest lucru.

Integrarea în şcoală normală, obligatorie

Mulţi părinţi ezită să-şi dea copiii cu autism la grădiniţe şi scoli obişnuite, de teama stigmatizării. Fac bine?

Am văzut şi sunt în continuare copii care fac intensiv terapie individuală, fără integrare în grup. Avem pacienţi, în prezent adolescenţi, care au făcut când erau mici opt ore de terapie ABA pe zi. La ce le-a folosit? N-a fost făcută cum trebuie şi n-a fost asociată farmacoterapia aşa cum trebuie. Şi avem alţi copii care nu sunt din Bucureşti şi unde nu există terapie ABA sau părinţii nu sunt în stare să susţină financiar atâtea ore de terapie pe zi, ci numai două ore. Restul o fac ei şi copiii mai merg şi la grădiniţă. Este extraordinar impactul pe care grupul de la grădiniţă îl are asupra dezvoltării copilului cu tulburare de spectru autist. Sunt însă unii specialişti care susţin amânarea integrării în colectivitate. Există, din păcate. Sunt încă nenumăraţi terapeuţi, psihologi, care nu recomandă mersul la grădiniţă şi cu care mă lupt. Eu nu câştig nimic atunci când recomand, pe baza experienţei mele şi a colegilor mei, mersul la grădiniţă, spre deosebire de terapeut, care are de câştigat dacă-l ţine în terapie individuală ore întregi pe zi. Despre asta este vorba. Cât despre integrarea în şcoala normală, aceasta este obligatorie. Legea 151 din 2010 spune clar acest lucru. Integrarea în grădiniţă normală şi şcoală normală cu însoţitor, unii dintre ei. Cei care încep terapia devreme nu au nevoie de însoţitor.

Spre ce meserii se pot îndrepta copiii recuperaţi?

Mai puţin spre cele în care e necesară interacţiunea interumană. Se orientează, cu preponderenţă, spre ştiinţe exacte, deşi sunt unii, în special cei cu sindromul Asperger, o formă de autism înalt funcţional, care se îndreaptă şi către partea de vizual, benzi desenate, artă fotografică. Pentru că ei văd altfel lumea. Există nenumăraţi muzicieni şi artişti care au avut Asperger. Lucian Blaga ar fi un astfel de exemplu.
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Previous

Return to CE ESTE AUTISMUL-ARTICOLE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests

cron