Prevenirea tulburarilor de invatare dislexie, disgrafie, dis

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Prevenirea tulburarilor de invatare dislexie, disgrafie, dis

Postby Milena » Mon Jun 27, 2005 5:22 pm

M-am gandit la utilitatea unui astfel de topic... abia acum, in perspectiva in care incercam si noi o integrare intr-un colectiv normal, pentru Mara, si am primit deja "avertismente" cum ca ar putea avea probleme de scriere... disgrafie poate. N-as vrea sa asteptam pana cand ne-am putea confrunta cu diagnosticul propriu-zis.

De asemena, topicul poate cuprinde sugestii de preventie pentru orice tulburari de invatare, modalitati de stimulare a sistemului nervos...

Cu multumiri,
Milena
Mara - aprilie 2000; diagnostic: autism infantil; alte observatii: prematur gradul III
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby Armina » Fri Sep 29, 2006 8:25 am

WHAT ARE LEARNING DISABILITIES?
by Larry B. Silver, MD


--------------------------------------------------------------------------------

As parents you are familiar with the term learning disability. Yet, it seems that there are so many types, and each educator or other professional you work with uses different terms or ways to describe your son or daughter. The following outline might be helpful in putting these terms and concepts in perspective.

Let me quickly outline a simple scheme describing what the brain must do in order for learning to take place. The first step is input, getting information into the brain, primarily from the eyes and the ears. Once this information has arrived, the brain needs to make sense out of it, a process called integration.

Next, the information must be stored and later retrieved, the memory process. Finally, the brain must send some kind of message back to the nerves and muscles--its output. Let’s review each area of possible learning disability.

INPUT DISABILITIES

Information arrives at the brain as impulses, transmitted along neurons, primarily from our eyes--called "visual input"--and from our ears--called "auditory input." This input process takes place in the brain. It does not pertain to visual problems, such as nearsightedness or farsightedness, or to any hearing problems. This central input process of seeing, or hearing, or in any other way taking in or perceiving one’s environment is referred to as "perception." Thus we speak of a child who has a perceptual disability in the area of visual input as having a visual perceptual disability, and one with a disability in the area of auditory input as having an auditory perceptual disability. some children have both kinds of perceptual disabilities, or they may have problems when both inputs are needed at the same time-- for example, seeing what the teacher writes on the blackboard while listening to the explanation of what is being written.

Visual Perceptual Disabilities

Your child may have difficulty in organizing the position and shape of what he or she sees. Input may be perceived with letters reversed or rotated: An e might look like a 9; and E might look like a W, or a 3, or an M. The child may confuse similar looking letters because of these rotations or reversals: d,b,p,g, and q, may be confused with any one of the others. The word" was" might be perceived as "saw", or "dog" as "god."

This confusion with position of input shows up almost immediately when the child begins to read, to write, or to copy letters or designs.

Another child might have a "figure-ground" problem, that is difficulty in focusing on the significant figure instead of all the other visual inputs in the background. This occurs in real-life situations as well as in looking at printed matter or electronic images. For example, the child is told to pass the salt shaker but has difficulty finding it among the many dishes and platters. Reading requires focusing on specific letters or groups of letters, then tracking from left to right, line after line. Children with this disability may have reading problems. They jump over words or skip lines.

Judging distance is another visual perceptual task which can go awry. Your child may misjudge depth, bumping into things, falling off a chair, or knocking over a drink because the hand reaches too far for it. What you take for habitual carelessness or poor eyesight may in fact be just this sort of perceptual error.

There are other types of visual perceptual problems. While playing in an open field or gym, your child may become confused and disoriented because of trouble organizing his or her position in space. Or the child may have difficulty in understanding left and right, or up and down.

One very common type of visual perceptual disability is related to doing things when the eyes have to tell the hands or legs what to do. When such information is unreliable, activities like catching a ball, jumping rope, doing puzzles, or using a hammer and nails become difficult or impossible. To catch a ball, the eyes must focus on the ball (figure-ground), the brain must perceive the correct position and path of the ball (depth perception) and tell the various parts of the body exactly where to move and when, and then the body must obey. A child who misperceives distance or speed, or whose brain misdirects the body, may miss the ball completely.

Auditory Perceptual Disabilities

As with visual perception, your child may have difficulty with one or several aspects of auditory perception. Those who have difficulty distinguishing subtle differences in sounds will misunderstand what you are saying and respond incorrectly. Words that sound alike are often confused--"blue" and "blew", or "ball" and "bell." You may ask a child, "How are you?" He may answer, "I’m nine." He thought he heard an "old" instead of "are"..or in addition to the "are."

Some children have difficulty with auditory figure-ground. He or she might be watching television in a room where others are playing or talking. You are in the kitchen and call out to the child. You might be into your third paragraph before he or she begins to pick your voice (figure) out of the other sound inputs (background). It appears that the child never listens or pays attention.

Some children cannot process sound input as fast as normal people can. This is called an "auditory lag." If you speak at a normal pace, the child may miss part of what you are saying. You have to speak slower, or give separate instructions, before he or she can follow you. If you were to say, "It’s getting late--go upstairs, wash your face and get into your pajamas, then come down for a snack," your child may hear only the first part and stay upstairs. If you gave the first part of the instructions, then waited a few seconds before you added the rest, however, the child might hear the whole thing.

Disabilities with input from the Other Senses

Some children appear to be unable to understand tactile input or touch fully and appear to dislike being touched. Children who are clumsy may be having difficulty with messages coming into the brain from certain nerve endings in the muscles (called "proprioceptors"). At this time we know very little about such perceptual disabilities. Future studies should help us to understand them better. We also have to wait for future studies for more knowledge of smell and taste disabilities.

INTEGRATION DISABILITIES

Once the information coming into the brain is registered, it has to be understood. At least two steps are required to do this: sequencing and abstraction.

Suppose that your brain recorded the following three graphic symbols: d, o, g. No problems with visual perception. But to make sense of the perception, you have to place the symbols in the right order, or sequence. Is it d-o-g, or g-o-d or d-g-o, or what? Then you have to infer meaning from the context in which the word is used, both a general meaning and a specific meaning. For example, "the dog" and "your dog" have very different meanings. The ability to draw general applications from specific words and to attach subtle shading to the basic meanings of words is referred to as "abstract thinking."

The process of integrating input, of understanding what your brain has recorded, thus requires both sequencing and abstraction. Your child might have a disability in one area or the other, or both. A child who has difficulty sequencing what comes in from the eyes is said to have a visual sequencing disability. So, too, the child might have difficulty with visual abstraction or auditory abstraction.

Sequencing Disabilities

A child with such a disability might hear or read a story, but in recounting it, start in the middle, go to the beginning, then shift to the end. Eventually the whole story comes out, but the sequence of events is wrong. Or a child might see the math problem as

16 - 3 =? on the blackboard, but write it as 61 - 3 = ? Or a child might see

2 + 3 = ? and write 2 + 5 = 3. The child knows the right answer but gets the sequence wrong. Spelling words with all of the right letters in the wrong order can also reflect this disability.

Or a child may memorize a sequence--the days of the week, for example--and then be unable to use single units out of the sequence correctly. If you ask what comes after Wednesday, the child cannot answer spontaneously, but must go back over the whole list, "Sunday, Monday, Tuesday, Wednesday ...," before she or he can answer.

A child with a sequence disability might hit the baseball then run to third rather than first base or have difficulty with board games that require moving in a particular sequence. Or when setting the dinner table, he or she might have trouble placing each item in the proper place.

Abstraction Disabilities

Once information is recorded in the brain and laced in the right sequence, one must be able to infer meaning. Most learning disabled children have only minor difficulties in this area. Abstraction--the ability to derive the correct general meaning from a particular word or symbol--is a very basic intellectual task. If the disability in this area is too great, the child is apt to be functioning at a retarded level.

Some children do, however, have problems with abstraction. The teacher may be doing a language-arts exercise with a group of second graders. He or she reads a story about a police officer, let us say. The teacher then begins a discussion of police officers in general, asking the pupils if they know any men or women who are police officers in their neighborhoods, and if so, what do they do? A child with an abstraction disability may not be able to answer such a question. He or she can only talk about the particular officer in the story and not about law officers in general. Older children might have difficulty understanding jokes. Much of humor is based on a play on words which confuses them.

Short-term memory is the process by which you hold on to information as long as you are concentrating on it. For example, when you call the information operator for a long-distance number, you get a ten-digit number with an area code. Like most people, you can probably retain these numbers long enough to dial the number if you do it right away and nothing interrupts your attention. However, if someone starts talking to you in the course of dialing, you may lose the number. Or, you might go to the store with five things in mind to buy, but by the time you get there so many different impressions have intervened that you’ve forgotten an item or two on your list.

Long-term memory refers to the process by which you store information that you have repeated often enough. You can retrieve this information quickly by thinking of it--you can come up with your current address and phone number quite readily, for example--or you may have to spend a little more time and effort to think or it--your mother’s home address, for example.

If your child has a memory disability, it is most likely a short-term one. Like abstraction disabilities, long-term memory disabilities interferes so much with functioning that children who have them are more likely to be classified as retarded. It may take ten to fifteen repetitions for a child with this problem to retain what the average child retains in three or five repetitions. Yet the same child usually has no problem with long-term memory. Your child probably surprises you at times by coming up with details that you have forgotten about, something that happened several years ago.

A short-term memory disability can occur with information learned through what one sees--visual short-term memory disability--or with information learned through what one hears--auditory short-term memory disability. Often the two are combined. For example, you might go over a spelling list one evening with your son. He looks at it several times, listens to you, and can write down the spellings correctly from memory. He seems to have it down pat, but that’s because he’s concentrating on it. The next morning he has lost most or all of the words. Or a teacher may go over a math concept in class until your daughter understands it--she’s concentrating on it. Yet when she comes home that night and does her homework, she has completely forgotten how to do the problems.

OUTPUT DISABILITIES

Information comes out of the brain either by means of words--language output--or through muscle activity, such as writing, drawing, gesturing, and so forth--motor output. A child or adolescent may have a language disability or motor disability.

Language Disability

Two forms of language are used in communication, spontaneous language and demand language. You use spontaneous language in situations where you initiate whatever is said. Here you have the luxury of picking the subject and taking some time to organize your thoughts and to find the correct words before you say anything. In a demand language situation, someone else sets up a circumstance in which you must communicate. A question is put to you, for example. Now you have no time to organize your thoughts or find the right words; you have only a split second in which you must simultaneously organize, find words, and answer more or less appropriately.

Children with a specific language disability usually have no difficulty with spontaneous language. They do, however, often have problems with demand language. The inconsistency can be quite striking. A youngster may initiate all sorts of conversation, may never keep quiet, in fact, and may sound quite normal. But put into a situation that demands a response, the same child might answer "Huh?" or "What?" or "I don’t know." Or the child may ask you to repeat the question to gain time, or not answer at all. If the child is forced to answer, the response may be so confusing or so circumstantial that it is difficult to follow. She or he may sound totally unlike the child who was speaking so fluently just a minute ago. This inconsistency or confusion in language behavior often puzzles parents and teachers. A teacher might put a child down as lazy or negative because he or she does well when volunteering to speak or answer a question, but won’t answer or says "I don’t know" when called on. The explanation could lie in the child’s inability to handle demand language, but contradictory behavior like this makes sense only if you know about the disability.

Motor Disabilities

If a child has difficulty in using large muscle groups, this is called a gross motor disability. Difficulty in performing tasks that require many muscles to work together in an integrated way is called a fine motor disability.

Gross motor disabilities can cause your child to be clumsy, to stumble, to fall, to bump into things, or to have trouble with generalized physical activities like running, climbing, or swimming.

The most common form of fine motor disability shows up when the child begins to write. The problem lies in an inability to get the many muscles in the dominant hand to work together as a team. Children and adolescents with this "written language" disability have slow and poor handwriting. A typical expression of this problem is, "My hand doesn’t work as fast as my head is thinking."

Watch your own hand as you write something and notice the many detailed fine muscle activities that it takes to write legibly. Writing requires a constant flow of such activities. Now place your pen in your nondominant hand and try to write. If you go very slowly, it is tedious but your handwriting is legible. If you go at a regular pace, however, your hand aches and your handwriting deteriorates immediately. Shape, size, spacing, positioning--everything about it looks awful no matter how hard you try. A child with fine motor disability goes through this all the time.

When a child has a visual perceptual problem, the brain, which has incorrectly recorded or processed information, will probably misinform the muscles during activities that require eye-hand coordination. This is referred to as a visual motor disability.

ESTABLISHING YOUR CHILD’S PROFILE

Obviously the learning process is much more complex, but this simple model for describing specific learning disabilities should be helpful. The important thing is that if your child has one or more of these disabilities, you must know that, along with you son’s or daughter’s specific profile of strengths.

Look at the checklist of specific learning disabilities below. Do you know where your child’s disabilities lie? Where the strengths lie? If not, ask the special-education team at your school or the person who does the testing to clarify this for you.

Specific Learning Disabilities
Input Memory

Visual perception

Visual short-term memory

Auditory perception

Auditory short-term memory

Visual long-term memory

Auditory long-term memory
Integration Output
Visual sequencing

Spontaneous language

Auditory sequencing

Demand language

Visual abstraction

Gross motor

Auditory abstraction

Fine motor
Armina
 
Posts: 62
Joined: Fri Jan 13, 2006 7:54 pm
Location: USA

Postby vali » Wed Jul 11, 2007 10:25 am

As dori o adresa exacta la acest centru din Iasi pentru o evaluare si diagnostic, deoarece si Bogdan scrie cu dreapta in oglinda (adica face 3, 6... invers).
Deobicei daca pun pixul in mana dreapta el muta imediat in mana stanga, daca totusi insist sa scrie cu dreapta el scrie in oglinda. Am mari probleme cu scrisul...
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 397
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby dora » Fri Jul 13, 2007 6:52 am

Dislexia



Baiatul vorbaret de 5 ani ce nu poate invata alfabetul. Fata de 7 ani, inteligenta, creativa, care nu stie bine sa citeasca. Adolescentul talentat ale carui note mediocre sunt explicate prin lipsa de motivare. Studentul ce a terminat cu greu liceul si acum se simte coplesit.

Ceea ce acesti tineri, de altfel inteligenti si sociabili, au in comun este o incapacitate care face invatarea "obisnuita" foarte dificila.

Dislexia, caracterizata prin probleme legate de invatarea cititului, de intelegerea a ceea ce se citeste, de despartirea in silabe si de organizare a gandurilor, poate fi descoperita inca de la gradinita sau poate sa ramana nediagnosticata. Deoarece interfereaza cu abilitatea de a invata la scoala, dislexia poate fi frustranta atat pentru elevi cat si pentru parinti.


Necazuri cu cuvintele


Presupunerea comuna in legatura cu dislexia este aceea ca este caracterizata prin cititul cuvintelor in ordine inversa, de exemplu "sut" este citit "tus". Desi acest tip de probleme poate fi asociat cu dislexia, aceasta nu poate fi explicata pur si simplu prin cititul literelor sau cuvintelor de la coada la cap. Dislexia este caracterizata prin dificultati in stabilirea conectiunii de baza dintre simboluri (litere) si sunetele corespunzatoare lor.

Atunci cand majoritatea copiilor invata sa citeasca, ei folosesc tehnici tipice de "decodificare": recunoasterea imaginilor literelor si invatarea sunetelor corespunzatoare fiecarei litere. Apoi incep sa isi imagineze (sa decodifice) cum vor arata si cum vor suna literele atunci cand sunt puse impreuna pentru a forma cuvinte. Pentru dislexici, procesul de decodificare poate fi o incercare grea, din mai multe motive. Ei sunt incapabili sa sesizeze diferentele dintre anumite sunete (de exemplu, diferenta dintre "p" si "b"), sau pot vedea (percepe) incorect spatiile dintre litere, ceva de genul:

Ac estec uvin tesunti ncore ctspat iate.
Acestecuvintesuntlipiteuneledealtele.


Cauzele specifice ale dislexiei nu sunt cunoscute, si probabil exista multe cauze. Cel putin 14 zone ale creierului sunt implicate in procesul de citire. Incapacitatea de a invata este general acceptata a fi rezultatul unor defecte subtile in organizarea acestor zone. Mesajele trimise de catre creier par sa devina amestecate sau confuze. Dislexicii pot fi capabili sa auda si sa vada (perceapa) perfect insa ceea ce aud si vad ei suna si arata diferit fata de ceea ce aud si vad majoritatea oamenilor. Se presupune ca defectele care cauzeaza dislexia sunt prezente inca de la nastere si sunt influentate de ereditate. Aproximativ intre 5% si 10% dintre copiii de varsta scolara prezinta un tip de incapacitate de a invata.
Copiii cu dislexie, in mod obisnuit, prezinta o mare diferenta intre coeficientul de inteligenta si rezultatele academice. Aceasta diferenta nu poate fi explicata prin surzenie, probleme de vedere, slaba pregatire a profesorilor, lipsa de motivare sau factori emotionali. Deseori, capacitatea copilului de a gandi creativ si abstract este foarte buna, insa cititul si gramatica sunt mult sub asteptari. Poate fi prezenta si discalculia - probleme referitoare la abilitatile matematice.

Un copil dislexic, observand colegii citind si progresand, ar putea sa se simta "prost" pentru ca nu poate tine pasul cu ei. Si pe masura ce continua sa aiba insuccese la scoala, respectul de sine se poate diminua. Educatorii insista asupra importantei descoperirii cat mai de timpuriu a unei incapacitati de a invata, astfel incat copilul sa poata fi invatat intr-un mod alternativ si astfel sa aiba succes la scoala.


Diagnosticarea dislexiei

Scoli, psihologi, chiar si unele spitale ofera posibilitatea testarii copilului ce pare sa aiba o incapacitate de a invata. Canditatii pentru testare includ copii cu o inteligenta cel putin normala care nu se descurca la scoala asa cum ar trebui, corespunzator nivelului de inteligenta. Evaluarea comprehensiva a unei incapacitati de a invata implica o serie de teste cognitive, lingvistice, social-emotionale si academice. Daca a fost stabilit diagnosticul se poate incepe un tratament. Tratamentul - ajutorul dat copiilor pentru a gasi modalitati prin care pot invata - necesita cooperarea stransa dintre parinti si educatori si poate implica si terapisti si tutori.

Din fericire, majoritatea copiilor cu dislexie sunt capabili sa invete strategii si tehnici care sa le permita sa studieze intr-o scoala obisnuita. Un mediu cat mai putin restrictiv este cel mai potrivit, atat timp cat copilul este ajutat sa invete intr-un mod adecvat si potrivit. Totusi, s-ar putea sa fie nevoie si de o parte de "educatie speciala" pentru a ajuta copilul sa inteleaga si sa depaseasca incapacitatea de invatare.


Strategii functionale de invatare


Strategiile compensatorii ofera copilului metode de a depasi efectele dislexiei. Aceastea pot include: inregistrarea textelor si cursurilor, folosirea de cartonase pentru invatarea conceptelor noi, pozitionarea copilului in fata clasei pentru a putea observa mai bine profesorul, folosirea calculatorului pentru rezolvarea problemelor de pronuntie si gramatica.

Remedierea reprezinta o metoda de invatare care permite copilului sa primeasca informatiile de care are nevoie intr-un mod prin care el le poate asimila. Exista 3 componente ale remedierii:
Invatarea prin unitati mici
Supra-invatarea
Prezentarea multisenzoriala
Prin prezentarea unor unitati mici de informatie, copilul se poate concentra mai bine si astfel, treptat, poate stapani material dificil, putin cate putin. De exemplu, introducerea familiei de cuvinte "oi" - oi, moi, ploi etc. Copilul invata sa se gandeasca la sunetele literelor si la forma pe care o ia gura sa atunci cand pronunta aceste sunete. Aceasta informatie este predata intr-un context plin de inteles de cateva ori, mai multe decat ar fi considerat ca necesar. Componenta de supra-invatare este foarte importanta. Repetarea ajuta elevul dislexic, care are tendinta de a "pierde" usor informatia.

Pe masura ce copilul pronunta si citeste cuvintele, el le si traseaza - incercand sa le "simta". Instruirea verbala include si prezentari vizuale. In prezentarile multisenzoriale materialul invatat este auzit, pronuntat, vazut si pipait. Uneori este dificil de stabilit exact unde este deficitul copilului dislexic. Prezentarile multisenzoriale predau tuturor simturilor deodata in speranta unei mai rapide invatari. Este foarte util pentru parinti ca aceste tehnici sa fie invatate si practicate si acasa.


Calea spre succes

Deoarece pentru un elev dislexic, chiar si sub supraveghere si tratament, deseori scoala reprezinta o lupta, dezvoltarea unei imagini sanatoase despre sine este in pericol. De aceea parintii sunt sfatuiti sa se concentreze pe activitati pe care copilul le gaseste usoare si in care, eventual, poate si excela, cum ar fi sportul, diferite hobby-uri, colectionarea. Muzica, arta, teatrul, munca voluntara pot ajuta copilul dislexic sa se simta si sa fie special. Expertii sunt de acord ca dislexia nu este un impediment al succesului; multi dislexici sunt de fapt talentati intr-un mod sau altul. Deseori dislexia furnizeaza acel ceva in plus, acea scanteie de creativitate, care vine dintr-un mod de gandire diferit si desprins de sistemul normal de valori.

Exista multi oameni faimosi care au inregistrat succese remarcabile in ciuda, sau poate din cauza, incapacitatii lor. Printre ei, unii dintre cei mai mari ganditori ai timpurilor noastre: Winston Churchill, Walt Disney, Albert Einstein, si Thomas Edison. Artistii Tom Cruise, Whoopi Goldberg si Cher au dislexie, la fel ca si sportivii Nolan Ryan si Bruce Jenner. Chiar daca un copil are dislexie, aceasta nu inseamna ca parintii sau educatorii lui trebuie sa se astepte la mai putin din partea lui. Artistii, atletii, oamenii de stiinta, politicienii mentionati aici au fost cu totii capabili de lucruri marete in ciuda problemelor pe care le-au avut.



Sursa: The Nemours Foundation

http://www.parinti.com/Dislexia-articol-350.html
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Dec 17, 2009 11:08 am

Dislexia
Dislexia afectează acea zonă a creierului care coordonează vorbirea, conducând la diferenţe în ceea ce priveşte modul în care informaţia este prelucrată şi afectează abilităţile necesare pentru învăţarea cititului, scrisului şi rostirii cuvintelor.

Descriere detaliată a dislexiei


Persoanele dislexice pot deseori să facă faţă unor sarcini complexe cum ar fi rezolvarea unor probleme complicate din domeniul electronicii sau design, dar totuşi nu pot face ceva uşor cum ar fi învăţatul cititului şi a silabisirii, un scris organizat, să ia notiţe, să ţină minte instrucţiuni, să spună cât este ceasul sau să îşi găsească drumul. Un mod de a privi acest tipar de puncte tari şi puncte slabe este ca şi un stil cognitiv sau de învăţare, de fapt multe persoane dislexice îşi experimentează ei înşişi dislexia ca fiind o diferenţă în modul lor de a gândi sau de a învăţa.

Efectele pe care dislexia le lasă unei persoane este abilitatea sa de a funcţiona în mediul său zilnic, precum şi în mediul său de învăţare şi poate varia în funcţie de gradul de dificultate.

sus

Caracteristicile pozitive ale dislexieiO gândire creativă şi originală
O strategie bună în gândire şi în rezolvarea problemei
Hotărâţi şi muncitori
Cu grad înalt de motivare
Mulţi şi-au dezvoltate propriile strategii pentru a-şi depăşi unele dificultăţi
Datorită dificultăţilor de memorie scurtă şi a procesării limbajului, elevii dislexici se bazează foarte mult pe înţeles şi înţelegere, ceea ce necesită:

O abordare foarte personalizată a procesului de învăţare;
O nevoie de a li se explica procesul de învăţare şi convenţiile;
O nevoie de a înţelege cum şi de ce trebuie să înveţe.
Multe, dar nu în mod necesar toate, dintre stilurile de a învăţa se pot aplica elevilor dislexici:

Gândirea ca un tot (totul dintr-o dată) mai degrabă decât pas cu pas;
Nevoia de a vedea „imaginea” întreagă înainte de a învăţa paşii sau detaliile;
Dificultatea de a-şi aminti succesiunile dar nu şi tiparele;
Pot vedea cum se leagă o mulţime de lucruri, cum funcţionează lucrurile;
Dificultate în memorarea lucrurilor cu excepţia cazurilor când ceva anume este înţeles pe deplin sau există o conexiune personală;
Învăţarea din experienţă şi nu datorită faptului că li se spune;
Învăţarea concretă, tangibilă şi învăţarea mai bine cu ajutorul culorilor, a umorului, poveştilor, imaginilor etc.;
Dificultate în învăţarea sau aplicarea regulilor sau a generalităţilor – învăţarea pornind de la particular la general;
Este mai uşor pentru ei să citească şi să scrie dacă există un interes personal faţă de subiectul respectiv;
În domeniul matematicii, deseori ei înţeleg conceptele dar nu procesul de calcul sau limbajul matematic.
sus

Cum Dislexia are impact asupra procesului de învăţare, predare şi instruireCititulCititul constituie o parte majoră a celor mai multe cursuri vocaţionale şi acest lucru determină un surmenaj imens din partea persoanelor afectate de dislexie atunci când studiază. Ei pot avea, spre exemplu, jumătate din viteza de citit a celorlalţi, şi acest lucru afectează abilitatea lor de a-şi aminti ce s-a citit. Nivelul vocabularului poate fi unul slab şi astfel are de suferit înţelegerea textului. Persoanele care au dislexie se pot confrunta cu una sau cu toate aspectele următoare:

Stres vizual;
Supraîncărcarea citirii;
Lipsa vitezei la citit;
Dificultate în rezumare;
Dificultate în sortarea şi selectarea materialelor pentru studiu;
Lipsa înţelegerii şi a reţinerii a ceea ce s-a citit;
Dificultate în a extrage ideile principale din ceea ce a citit;
Citirea greşită (întrebări privind tema sau examinări).
SilabisireaPersoanele dislexice se pot confrunta cu probleme legate de exprimarea scrisă şi de vocabular, punct în care este afectată înţelegerea profesorului/instructorului cu privire la activitatea lor.

Luarea notiţelorDificultăţile apărute la unele persoane cu dislexie ar putea include unul sau toate aspectele următoare:

Dificultate în a scrie şi a asculta în acelaşi timp;
Dificultate în a lua notiţe detaliate şi a înţelege ceea ce s-a scris atunci când se citeşte din nou;
Dificultate în a extrage ideile principale în timpul lecturii;
Probleme legate de copiere corectă şi rapidă.
ScriereaPersoanele cu dislexie pot avea probleme cu scrisul, inclusiv la unele sau toate aspectele următoare:

Scriere de mână slab construită şi înceată care se interferează cu abilitatea lor de a nota idei;
Dificultate în planificarea şi structurarea lucrării scrise;
Probleme cu transferul de idei;
Dificultate în ceea ce priveşte teoria şi practica;
Slabă exprimare scrisă şi/sau a structurii propoziţiei;
Dificultate în înţelegerea convenţiei scrise;
Dificultate în a lega abstractul de particular;
Probleme în editare şi corectură.
Limbajul oralAnumite probleme cu care se confruntă persoanele cu dislexie pot fi asociate cu limbajul şi în acelaşi timp cu scrisul şi cititul.

Aceste persoane se pot confrunta cu probleme legate de preluarea informaţiei date oral în mod rapid sau destul de clare, instrucţiuni sau informaţii prost înţelese, asimilând ceea ce s-a spus într-o situaţie de grup, probleme în găsirea unui cuvânt sau a unei pronunţii a cuvintelor plurisilabice.

Abilităţi organizaţionale / Organizarea timpuluiUnele persoane cu dislexie se confruntă cu probleme legate de memorie care pot afecta luarea notiţelor, cititul, scrisul şi organizarea dar care pot provoca dificultăţi şi în organizarea timpului lor şi respectarea termenelor limită.

Aceste dificultăţi tind să fie unele care de cele mai multe ori sunt ignorate şi din această cauză elevii cu dislexie pot fi judecaţi uneori ca fiind leneşi, nemotivaţi, dezordonaţi sau indiferenţi.

Calcule matematiceMulte persoane cu dislexie sunt foarte bune la matematică, totuşi unele persoane pot avea dificultăţi care să rezulte din percepţia vizuală sau din probleme legate de memoria scurtă sau lucrativă. Persoanele dislexice se pot confrunta cu unele sau cu toate dificultăţile următoare în domeniul matematicii:

Probleme vizuale cum ar fi inversarea şi substituţia;
Erori de transcriere între fracţii;
Pierderea locului în cazul calculelor cu mulţi paşi sau nu ţin minte toate aspectele;
Dificultate în memorarea semnelor şi simbolurilor;
Probleme în reţinerea formulelor şi a teoremelor;
Dificultăţi în restabilirea vocabularului specializat;
Dificultăţi cu aritmetica şi numerele de bază;
Dificultăţi în trecerea de la concret la abstract.
sus

ProvocăriLimbajul/înţelegerea
Memoria/reamintirea

http://ro.qatrain2.eu/disabilities/dyslexia
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri Dec 18, 2009 9:25 pm

Sfaturi pentru parintii cu copii dislexici



Parintii pot ajuta intr-o mare masura in procesul de imbunatatire a aptitudinilor de citire al copiilor dislexici. Avand in vedere ca parintii sunt cei mai constienti de punctele forte si cele slabe ale copilului, acestia se pot concentra asupra invatarii strategiilor care vor da rezultatele cele mai bune in cazul respectivului copil. Pentru copiii mici, jocurile care implica alfabetul si citirea cartilor de rime, de exemplu, in paralel cu oferirea sprijinului moral si a incurajarilor pot imbunatati semnificativ aptitudinile de citire. Esentiala pentru succesul copilului este implicarea constanta in educatia acestuia pe parcursul anilor de scoala.
Parintele poate fi o influenta pozitiva in educatia copilului. Poate fi urmat un set de metode prin care parintii isi pot ajuta copilul mic care sufera de dislexie sa dezvolte aptitudini de citire si sa se simta bine in pielea lor.
Parintii trebuie sa le citeasca copiilor lor. Incepand cu varsta de 6 luni, parintii trebuie sa le citeasca copiilor lor, indicand cuvintele pe parcursul lecturii. Trebuie sa se atraga atentia asupra cuvintelor uzuale care denumesc lucruri cu care ne intalnim in viata de zi cu zi, cum ar fi semnele de circulatie, afisele, etichetele, etc.



Parintele trebuie sa fie un model de cititor bun. Copilului trebuie sa i se arate cat de important este cititul in viata de zi cu zi. Trebuie sa se asigure accesul copilului la carti, reviste si alte materiale care pot fi citite pentru ca acesta sa le poata explora si sa le poata savura independent.


Parintii trebuie sa se concentreze pe foneme. Se pot initia jocuri cu rime, se pot canta cantece care accentueaza rima si aliteratia, se pot compune jocuri de cuvinte, de sunete sau de litere si trebuie sa se sublinieze similaritatile dintre cuvinte.


Trebuie sa se lucreze la ortografie. Trebuie evidentiate cuvintele noi, sa se joace jocuri de ortografie, iar copilul trebuie incurajat sa scrie.
Copilul trebuie ajutat cu orarul si planificarea timpului. Parintii pot agata in perete orare, ceasuri, desene si calendare astfel incat copilul sa poata vizualiza timpul si sa-si faca un plan de viitor.


Copilul trebuie sa invete sa-i placa sa citeasca. Parintii trebuie sa gaseasca acele carti pe care copiii sa le poata citi si care, in acelasi timp, sa le si placa. Acestia trebuie sa stea alaturi de copiii lor, sa citeasca pe rand si sa incurajeze discutii. Trebuie revazute acele cuvinte care i-au cauzat copilului dificultati si sa se reciteasca povesti, intrucat acestea sunt metode foarte eficiente in procesul invatarii. Copilul trebuie sa citeasca constant. Studiile arata ca parintii care le citesc copiilor sau citesc impreuna cu acestia aduc imbunatatiri semnificative in procesul de dobandire a aptitudinilor de baza in citit.


Copiii care sufera de dislexie pot necesita sprijin moral pentru a putea face fata numeroaselor provocari pe care le intalnesc. Exista cateva metode prin care parintii isi pot incuraja copiii.
Ei pot invata despre dislexie. Informarea despre dislexie poate fi de ajutor in intelegerea copilului si in asistarea lui.
Parintii isi pot invata copilul prin intermediul punctelor forte ale acestuia.

De exemplu, in cazul in care copilul intelege mai mult prin ascultare, acesta trebuie sa fie lasat sa invete mai mult prin ascultarea unei carti inregistrate pe o caseta sau uitandu-se la o caseta. Pe cat posibil, aceste metode trebuie sustinute prin repetarea materialului, numai ca in forma scrisa.



Inteligenta naturala a copilului trebuie respectata si provocata. Majoritatea dislexicilor au o inteligenta medie sau peste medie care poate fi stimulata de parintii care urmaresc dezvoltarea intelectuala a acestora. Parintii trebuie sa fie onesti fata de copiii lor in privinta disabilitatii lor. Copilului ii trebuie explicata aceasta intr-o forma cat mai usor de inteles si adecvat varstei lui, dand exemple, in paralel oferindu-i-se dragoste neconditionata si sprijin.
Copilul trebuie invatat sa persevereze. Parintele poate fi un model, prin acceptarea sa intr-o nota usoara, insotita de umor, prin acceptarea greselilor proprii, caci in greseli se poate afla cheia gasirii de solutii.
Parintii trebuie sa constientizeze limitele copilului lor. Pot aparea situatii pe care copilul nu va reusi niciodata sa le depaseasca, insa asta nu inseamna ca el este un ratat.
Parintele trebuie sa aiba grija sa nu devina un tiran al temelor. Cerintele de perfeciune si certurile cu copilul in legatura cu temele au ca efect o relatie defectuoasa si accentueaza esecurile copilului.


Alte tratamenteSus

Multe dintre programele de alfabetizare intens promovate, care promit succese in predarea foneticii si citire pentru copiii dislexici trebuie privite cu precautie. Inainte de a investi in astfel de programe, se cade sa se ceara dovezi care sa argumenteze pretentiile lor, dar si sa se discute cu personal din cadrul scolilor si cu cadrele medicale. Tratamentele care blocheaza vederea, necesita lentile speciale sau colorate sau propun exercitii de ochi sau de echilibru nu au fost inca dovedite a fi eficiente. Inainte, se credea ca prin acoperirea unui ochi poate ajuta copiii dislexici sa citeasca mai bine. Cu toate acestea, Academia Americana De Oftalmologie sustine ca aceste tratamente nu sunt eficiente, deoarece dislexia este cauzata de disfunctii cerebrale, iar nu de disfunctii de vedere.

http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari ... crisul_233
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to AFECTIUNI ASOCIATE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests