Drama lui Adrian Sobaru

[dora]

Gabriel GIURGIU | euro-skepsis


Sobaru



Într-o seară liniştită de toamnă, într-o companie plăcută, într-unul dintre cele mai selecte cartiere bucureştene, o replică a doamnei ambasador m-a pus pe gînduri. Soţul său, reprezentantul diplomatic al Germaniei, organizase o cină pentru o mînă de ziarişti.

Nu mai ţin minte în ce an eram şi nici care era subiectul general al conversaţiei. Tocmai admirasem arhitectura superbei vile din apropierea Arcului de Triumf, remarcasem puţinătatea obiectelor personale din interior şi aflasem că respectiva casă fusese retrocedată familiei celui care o construise (pare-se, unul dintre primii importatori de medicamente, fost însoţitor de tren pe ruta Bucureşti-Viena).

Împreună cu domnul ambasador, comentam posibilitatea ca, în locul splendidei vile şi a curţii superbe, să apară încă un „bloculete“ de 4 etaje, la preţ exorbitant. Tocmai întinsesem mîna după paharul de coniac. Atunci s-au văzut pe cer, dinspre zona parcului Herăstrău, nişte artificii. Nu era nici o sărbătoare publică, astfel încît, la nedumerirea exprimată de doamna ambasador, am presupus că o fi vreo petrecere privată, o nuntă, un botez sau o reuniune de 20 de ani de la terminarea liceului. Am rămas uşor uimit de duritatea expresiei distinsei doamne. Nu putea să priceapă de ce se aruncă banii pe artificii, într-o manifestare lipsită, în opinia sa, de bun-simţ. Sincer, nu am priceput vehemenţa reacţiei. Erau nişte oameni care doreau să îşi sărbătorească (inclusiv cu artificii) bucuria legată de vreun eveniment fericit. „Indecent“ – a replicat doamna ambasador. „Cu banii ăştia se pot face multe alte lucruri cu adevărat utile.“


Apoi mi-a dat un exemplu. Domnia sa lucra ca voluntar într-o grădiniţă pentru copii cu autism. Făcea strîngere de fonduri, acorda asistenţă pihologică părinţilor, ajuta la documentarea despre cele mai noi terapii. „Admirabil“ – mi-am spus. Am petrecut restul serii aflînd tot soiul de amănunte despre efortul uriaş necesar recuperării, măcar parţiale, a copiilor cu autism.


După ce Adrian Sobaru a făcut gestul din Parlament, am ascultat reacţii, discuţii, comentarii. Nu vreau să fiu ipocrit. Am urmărit ce se vorbea pentru că îl cunosc relativ bine pe Adi.

Am lucrat cu el ani de zile, la redacţia economică. Ne vedeam zilnic, prin anii ’97-’98, atunci cînd a aflat care este diagnosticul primului născut. Era doborît. Ne-am uitat pe Internet (în vremea aia cred că nu exista nici măcar Wikipedia) şi i-am turuit puţinele lucruri pe care le ştiam despre autism, dintr-o fragilă cultură generală pe temă, căpătată din filme (Rainman, de exemplu) şi din almanahuri. „Sînt copii speciali, deficitul de capacitate de comunicare se compensează cu abilităţi neobişnuite, au o sensibilitate ieşită din comun, sînt cazuri multe de pictori geniali, profesori universitari de excepţie, scriitori nemaipomeniţi“. Ce mai! Încercam să ridic moralul colegului meu dezorientat total. Cred că îi făceau bine conversaţiile noastre, deşi recunosc că erau strict la nivelul „totul va fi bine, o să vezi“. Argumente serioase nu aveam.

Apoi, a început să se intereseze de grădiniţe speciale. A găsit una, îngrozitor de scumpă. O perioadă nu ne-am mai văzut. Am înţeles că s-a angajat ca şofer la grădiniţa respectivă, pentru a fi tot timpul cît mai aproape de fiul lui. De-abia după nişte ani a revenit în TVR.


Am mai lucrat de cîteva ori împreună. Părea să fie bine. Un tip extraordinar de politicos, muncitor, foarte bun coleg. La orice filmare mergeai cu Adiţă, el căra valiza de „electrică“ (normal, asta era treaba lui), dar şi trepiedul operatorului sau bagajele unei colege, dacă mergeam în deplasare. Zîmbea tot timpul şi nu puteam să îl conving să mă (ne) tutuiască. Nu l-am auzit niciodată să vorbească urît sau să mai scape vreo expresie cazonă. Un tip foarte timid. Cînd am auzit că el a făcut gestul acela (numele lui a fost spus un pic mai tîrziu), nu mi-a venit a crede.

Mi-am dat seama că, în ultimii zece ani, nu l-am întrebat nici măcar o dată ce mai face fi-su, cum merge terapia sau dacă Mădălina (soţia lui) a găsit serviciu. Găseam mereu alte subiecte de conversaţie, uşurele, cît mai plăcute, aşa, ca nişte focuri de artificii.

Îmi pare rău.


http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ce-l ... col/sobaru

[dora]

Parlamentul, din balconul lui Sobaru


Autor: IONELA GAVRILIU 2 februarie 2011

Uşa care ducea spre balconul de unde a sărit Adrian Sobaru a fost închisă, accesul la loje făcându-se printr-o singură intrare / Foto: Bogdan Stamatin

Amânări, pauze, vizita preşedintelui ţării, turişti străini atraşi de mitul celei mai mari clădiri din Europa. Astfel s-a desfăşurat prima zi de sesiune parlamentară din acest an în Palatul Parlamentului. Ca să nu fie totul ca de obicei, uşa care ducea spre balconul de unde a sărit electricianul TVR a fost închisă, accesul la loje făcându-se doar printr-o singură intrare.

Dacă lucrezi la Parlament trebuie să înveţi codul. Principala regulă a codului e că orele afişate pentru şedinţe nu se respectă. Ora 13:00 este ora 16:00. Sau 16:30, dacă începe să sune şi sirena care anunţă plenul şi ţine peste 20 de minute, ca să se adune norodul ales. Şi, în general, totul se face cu o întârziere de cel puţin o oră.

Parlamentarii de sub balconul ce le-a dat fiori pe 23 decembrie anul trecut, cel din care un electrician de la TVR s-a aruncat când Emil Boc îşi începea discursul în plen, se uită cu îngrijorare în sus. E cineva la balcon. Accesul e permis doar pe una din intrări, astfel ca jurnaliştii sau cetăţenii care vor să urce în loje, să nu fie tentaţi de acel balcon. Când constată prezenţa cuiva la balcon, paznicii îşi fac semne din ochi şi se asigură reciproc că vor fi vigilenţi. Parlamentarii grupului PNL se uită şi ei intrigaţi în sus. Pentru orice eventualitate, s-au aşezat pe locurile dinspre interiorul sălii. „Vom lua nişte măsuri, să asigurăm protecţia celor care vor sta la balcoane, încă nu s-a discutat exact cum. Trebuie să avem în vedere că aici vin şi oameni obişnuiţi, nu doar jurnalişti”, explică Gheorghe Barbu de la Secretariatul General.

De când a sărit Sobaru de la balcon, jurnaliştii care vor să se acre­diteze la Parlament completează un formular în plus.
[...]

Începe şedinţa de plen. Tot cu nişte pauze. Se cântă imnul ţării, iar unii parlamentari îşi ţin mâna pe inimă, ca la meci. Se ţine un moment de reculegere pentru deputata care a decedat săptămâna trecută. Ce nu ţine de o solemnitate extremă, nu e luat în seamă. Zumzăielile sunt permanente, ca în sala unor copii de clasa I... În momentul în care sunt prezentate funcţiile, interesul revine brusc. Se aplaudă pe ici pe colo câte-un nume, se ridică tonul, se râde. De la balconul lui Sobaru lucrurile în Parlament se văd la fel.

http://www.jurnalul.ro/special/reportaj ... 66848.html

[dora]

Realitatea TV oferă 1.000 de euro lunar fiului lui Adrian Sobaru, timp de trei ani
16 mar 2011, 22:27 | Actualizat (acum 20 ore)


REALITATEA.NET Adrian Sobaru, electricianul de la TVR care înainte de Crăciun s-a aruncat de la balconul sălii de plen a Parlamentului, are un băiat în vârstă de 15 ani bolnav de autism.

Adrian Sobaru, electrician la TVR, s-a aruncat din balconul Camerei Deputatilor / FOTO: garduldefier.wordpress.com
Imaginea 1/1.

Corina Drăgotescu, moderatoarea emisiunii Bursa pariurilor de miercuri seară l-a anunţat pe Adrian Sobaru că Realitatea TV îi ofera 1.000 de euro în fiecare lună fiului său, până când acesta va împlini vârsta de 18 ani.

Vizibil emoţionat, Adrian Sobaru a mulţumit postului Realitatea TV pentru donaţie.

Adrian Sobaru s-a aruncat, în 23 decembrie, în gol de la cinci metri de la unul dintre balcoanele Parlamentului, înainte ca Emil Boc să-şi înceapă discursul premergător dezbaterii moţiunii de cenzură pe Legea Salarizării. Sobaru a suferit mai multe fracturi ale oaselor feţei, nasului şi la nivelul ochilor.

Adrian Sobaru a făcut acest gest extrem, nemulţumit că indemnizaţia pe care o primea pentru copilul său cu handicap a fost redusă. Bărbatul crede că gestul său va fi dat uitării: "Încerc să le spun oamenilor, prin cuvintele mele, că sunt importanţi. Oamenii sunt mai importanţi decât mine. Eu am făcut un gest şi sper să rămână ca gest. Cu timpul, va trece la obiecte pierdute gestul meu".

http://www.realitatea.net/realitatea-tv ... 14628.html

[dora]

Despre cazul Sobaru, criză şi luptele dintre politicienii româniRadiografie dură a României făcută de Der Spiegel
27 Mai 2011


TEXTde FLAVIA DRAGAN

În decembrie, anul trecut, un electrician al Televiziunii Române s-a aruncat de la balconul Parlamentului. Publicaţia germană "Der Spiegel" analizează situaţia omului disperat din cauza măsurilor de austeritate luate de guvernul Boc, dar şi situaţia economică îngrijorătoare din ţara noastră.

În dimineaţa zilei de 23 decembrie, Adrian Sobaru s-a trezit devreme şi s-a dus, aşa cum se dusese de multe ori înainte, la Palatul Parlamentului. Lucra ca tehnician de sunet. Când a luat cuvântul premierul Boc, el s-a aruncat de la balcon, de la o distanţă de şapte metri.

"Ca un avion. Şi-a deschis mâinile de parcă încerca să zboare. A aterizat pe una din băncile din spate", îşi aminteşte politicianul Eugen Nicolaescu.

"Încă îl văd în faţa ochilor. Este greu de uitat aşa ceva", spune şi ministrul de Finanţe, Gheorghe Ialomiţeanu.

Cum se vede situaţia economică a României din Germania

Guvernul de centru-dreapta condus de Emil Boc a redus salariile bugetarilor cu 25%, a tăiat pensiile şi ajutoarele sociale şi a crescut taxa pe valoare adăugată de la 19 la 24%. Sunt "decizii importante, care vor asigura stabilitatea economică. Unele afectează anumite segmente ale societăţii. Nu exista alternativă", le-a spus ministrul Ialomiţeanu jurnaliştilor de la Der Spiegel.

Publicaţia germană notează că programul de austeritate al României este cel mai dur din întreaga Europă.

"Programul a fost implementat într-o ţară care atrage atenţia mult mai puţin decât altele, o ţară parte a Europei, dar nu în totalitate. Nu este membră Schengen şi nici a zonei euro, deşi şi-ar dori. Este o ţară cu salarii mici, care a cunoscut un boom economic, urmat imediat de o cădere bruscă, din cauza crizei financiare. Cunoscută pentru economia-fantomă, evaziunea fiscală şi angajările la negru, România, împreună cu Grecia şi Bulgaria, este una din cele mai corupte ţări europene, potrivit Transparency International. Ţara are datorii foarte mari faţă de Uniunea Europeană, Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional".

Lui Ialomiţeanu i-ar plăcea ca România să facă parte din zona euro cât mai repede. Termenul este fixat pentru 2015. Vrea să atragă mai mulţi investitori străini. "Desigur că este greu pentru oameni. Nimănui nu-i place să-i fie redus venitul".

Ministrul a interpretat gestul lui Sobaru drept o critică la adresa măsurilor guvernului. "Nu cred că aceasta este cea mai potrivită cale să-ţi arăţi nemulţumirea", a mai spus el, potrivit ziarului german.

"Omul care s-a aruncat de la balcon a vrut să arate cât de săracă a ajuns România. A vrut să sublinieze că ceva trebuie să se schimbe", a spus deputatul liberal Eugen Nicolaescu.

"Partidul lui (PNL) a fost în opoziţie în ultimele 18 luni. Este aşa de hotărât să ajungă înapoi la putere, încât a făcut o alianţă cu celălalt partid de opoziţie, PSD-ul, o formaţiune cu care liberalii au chiar mai puţine în comun decât cu partidul aflat la guvernare", scrie Der Spiegel.

Gestul lui Sobaru a fost discutat în interiorul PNL. "A sărit chiar în timp ce vorbea premierul. Trebuie să luăm asta în serios. Acum, de fiecare dată când luăm o decizie, trebuie să ne întrebăm: Oare ce ar spune omul ăsta despre asta acum?", le-a spus politicianul liberal jurnaliştilor.

Sobaru: Cu fiecare măsură pe care o adoptau, aveau zâmbete pe faţă

"Am vrut să spun ceva. De-asta am fost acolo", le-a zis Adrian Sobaru jurnaliştilor germani.

După căderea regimului din 1989, s-a angajat în TVR, s-a căsătorit cu Mădălina şi a avut doi copii, un băiat care suferă de autism şi o fetiţă.
Familia lui Sobaru- sotia lui, cei doi copii, mama şi unchiul lui trăiesc într-un apartament cu trei camere şi cu un venit de 3000 lei pe lună, însă mai mult de jumătate din bani se duceau pe medimentele băiatului. Familia s-a obişnuit cu hainele de la second-hand şi traiul de viaţă modest, dar reuşeau să supravieţuiască. Apoi, au venit tăierile de salarii.

"Şi, cu fiecare măsură pe care o adoptau, aveau zâmbete pe faţă. Aceste zâmbete au început să mă enerveze", îşi aminteşte electricianul TVR.


Der Spiegel: Pentru mulţi români, libertatea înseamnă emigrare

"Este greu în România. Oamenii ar trebui să protesteze pentru că au un motiv pentru care protestează, nu pentru că un lider sindical le spune să o facă", este părerea sindicalistului Marius Petcu, care între timp a fost arestat sub acuzaţia de mită.

Noul proiect al guvernului se referă la flexibilizare. Într-un raport din mai 2010, FMI-ul a criticat România pentru inflexibilitatea pieţei muncii. Petcu spune că guvernul nu are alte idei decât tăierile şi flexibilizarea. "Ce se întâmplă cu investiţiile? Dar cu proiectele de infrastructură? Cum vine guvernul în întâmpinarea nevoilor cererii şi consumatorului?", subliniază liderul sindical.

Aceste întrebări şi le pune şi Organizaţia Internaţională a Muncii, dar şi numeroşi experţi din Germania, Statele Unite şi România. Ei susţin că programele de austeritate împiedică consumul şi nu sunt favorabile depăşirii crizei.

Sobaru face acum exerciţii de recuperare şi învaţă să-şi folosească mâna din nou. Şi-a pierdut complet simţul mirosului, iar gustul şi vederea i-au fost afectate. S-a întors să lucreze în TVR, însă nu mai are voie să intre în Parlament. Toată lumea i-a văzut gestul pe Internet. Unii îl invită la proteste şi îi spun "erou". A strigat "libertate", înainte de a sări. Ce înseamnă libertatea pentru el? "Nu ştiu ce e", spune el. Pentru mulţi români, libertatea înseamnă emigrare, notează ziarul german.

Ţiriac: Astfel de lucruri se întâmplă peste tot

Ion Ţiriac este unul din cei mai bogaţi oameni din România. Şi el a fost afectat de criza economică. "În urmă cu trei ani, eram de trei ori mai bogat decât acum. Îmi permit trei mese pe zi şi combustibil pentru avionul meu, care este pentru mine ca maşina cu care merg la muncă".

El nu se amestecă în politică. "Toţi politicienii sunt la fel. Se ceartă şi se luptă unii cu alţii. Ce poate să-mi facă mie un politician?", le-a spus fostul tenisman jurnaliştilor germani.

Cât despre cazul Sobaru, Ţiriac povesteşte: "Un tip se aruncă în Parlament. Altul e călcat de maşină. Poate un altul se omoară pentru că este nebun sau mai-ştiu-eu din ce motiv. Aceste lucruri se întâmplă peste tot".

Libertate

Totuşi, Adrian Sobaru spune că nu s-a întâmplat nimic pe 22 decembrie. "Era doar sentimentul că rămăsesem fără speranţă, că eram doar nişte numere, că mergem înainte ca roboţii şi că nu mai avem coloana vertebrală să facem nimic", le-a spus el jurnaliştilor germani.

"Când s-a aruncat, au rămas numai adrenalina şi corpul lui, tremurând, şi lipsa controlului. Plănuise doar să strige, însă, poate pentru că vocea nu i-a răzbătut în sală, a sărit. Nu-şi aminteşte momentul. Ştie că a supravieţuit, însă nu-şi aminteşte că spunea, aşa cum i s-a spus mai târziu, "libertate", la nesfârşit", mai scrie publicaţia.

Cum s-a văzut la noi gestul lui Adrian Sobaru

Cristian Tudor Popescu a scris, într-un editorial citat de Realitatea.net: "Sacrificiul lui Adrian Sobaru va marca populaţia ţării noastre tot atât cât sacrificarea porcului de Crăciun. Dl. Boc va dormi liniştit la noapte. Şi va veni o vreme când cetăţenii care acum îi vor pe Băsescu, pe Boc şi pe Udrea la puşcărie or să declare cu nostalgie, în proporţie de peste 60%, că era mai bine pe vremea lui Băsescu."

Premierul Emil Boc: "Poate cel mai greu moment a fost de departe acesta din Parlament de la sfârşitul anului, un moment care m-a şocat şi pe mine, stâncă să fi fost nu putea să nu te afecteze un asemenea moment, dar pentru mine cel mai important e să ştiu că viaţa omului a fost salvată şi asta a fost preocuparea şi gândul din secunda doi când s-a întâmplat", la TVR.

Politologul Cristian Pârvulescu, în România Liberă: "Un guvern incapabil să comunice şi să exprime cele mai simple sentimente, impunând o „reformă" neoliberală cu consecinţe sociale dramatice, face ca percepţia crizei economice şi sociale să ia forme apocaliptice. Lipsa de empatie manifestă, aroganţa şi autosuficienţa celor ce dau tonul în politica românească au mărit fractura care desparte societatea de conducătorii săi până într-acolo încât actele extreme devin din ce în ce mai dese."

Raluca Turcan (PDL): Protestul lui Sobaru este "tragic şi dezarmant, însă "acest gest nu ajută, tocmai pentru că radicalismul acestui gest, nu mai lasă loc niciunui fel de soluţie".

http://www.romanialibera.ro/bani-afacer ... op_articol

[dora]

Emoţionant. Mesajul Doinei Cornea pentru Adrian Sobaru
09 Jun 2011, 22:07 |
REALITATEA.NET

Cunoscuta dizidentă anti-comunistă îi adresează prin intermediul Realitatea TV un mesaj lui Adrian Sobaru, cameramanul de la TVR care s-a aruncat de la balconul Parlamentului.

Doina Cornea a avut un mesaj pentru Adrian Sobaru / FOTO: Grup RC
Imaginea 1/1.

"Forme extreme de protest nu se fac decât faţă de oameni sensibili, la a căror iubire se poate apela. Era teoria lui Gandhi şi el a izbândit.

Onorate domnule Sobaru, ţin să vă spun că gestul dumneavoastră din Parlament m-a impresionat profund. Am înţeles de la început că era un protest transpersonal în interesul majorităţii românilor loviţi de măsurile aberante ale guvernanţilor actuali. Era un gest de scrificiu personal în interesul celorlalţi.

La fel am preţuit şi explicaţiile pe care le-aţi dat ieri apreciind mai ales faptul că nu aţi cedat în faţa unor sfătuitori – obedienţi, oportunişti şi aroganţi – obişnuiţi să trăiască în minciună.

Vă mulţumesc pentru lecţia pe care ne-aţi dat-o tuturor", se arată în mesajul Doinei Cornea pentru Adrian Sobaru.


http://www.realitatea.net/emotionant-me ... 42943.html


Doina Cornea: Românii nu au nicio şansă de izbăvire dacă nu-şi cinstesc valorile, eroii şi martirii

În urmă cu câteva zile, în urma unei emisiuni Ultima oră, la care a fost prezent şi cameramanul care s-a aruncat de la balconul Parlamentului, Adrian Sobaru, disidenta Doina Cornea îi trimitea acestuia un mesaj emoţionant. Jurnalistul Cătălin Striblea a realizat ulterior un interviu cu Doina Cornea în care aceasta vorbeşte despre sacrificii, rezistenţă şi rerproşurile pe care le are să i le aducă lui Traian Băsescu.

Doina Cornea a avut un mesaj pentru Adrian Sobaru / FOTO: Grup RCImaginea 1/1

Din ce în ce mai des, românii aleg forme extreme de protest faţă de situaţia actuală din ţară sau faţă de conducătorii României. Credeţi că situaţia României a ajuns dramatică, de natură să ducă la astfel de gesturi sau acestea sunt cazuri izolate?

Mă simt datoare să dau unele explicaţii suplimentare la mesajul meu către Domnul Adrian Sobaru pentru a nu lăsa loc unor confuzii în rândul telespectatorilor, mai ales al celor foarte tineri. Pentru mine viaţa este un miracol care nu ne aparţine. Această viaţă, aşa cum ne este dată, trebuie să ne-o asumăm. Oricât de dureroasă ni s-ar părea, suferinţa are o funcţie formativă (model: Papa Ioan Paul al doilea). Mă refer aici în mod deosebit la tinerii care, tot mai des, recurg la gesturi extreme. Dacă curmăm viaţa înainte de vreme plecăm din această lume ca fiinţe incomplet dezvoltate, neterminate. Dus la capăt, fără droguri şi alte paleative, fiecare destin, oricât de umil ar părea, ne oferă o lecţie de eroism. În culpă sunt cei ce nu ştiu să vadă.



Încerc acum să dau explicaţii suplimentare la ceea ce am reţinut din atitudinea lui Mahatma Gandhi. Cauza pe care o sustinea Gandhi era 100% dreaptă – condiţie absolut necesară: Gandhi apăra bunurile vitale (şi nicidecum personale) ale oamenilor locului – printre altele sarea – împotriva ocupanţilor englezi. Viceregele şi totodată Guvernatorul Indiei era fratele Regelui Marii Britanii, format în Casa Regală engleză, era o persoană cultivată şi sensibilă care a cedat până la urmă în faţa suferinţelor unei naţiuni întregi al cărei reprezentant era Gandhi.

Concluzie: nu se face greva foamei de protest decât împotriva unor persoane la a căror iubire se poate apela şi numai de pe poziţii de adevăr şi dreptate absolute. Altfel greva foamei trebuie să rămână doar un act sacrificial limitat, un fel de meditaţie, de rugăciune, de solidaritate, chiar de iubire faţă de Dumnezeu şi semeni.

Am preţuit în mod deosebit în gesturile Domnului Adrian Sobaru lipsa de ură (ahimsa) dusă până la capăt şi fermitatea şi consecvenţa nealterate până la ultimul cuvânt. În sensul acesta este un model.


Pot astfel de gesturi să mişte lucrurile in România? Sunt cazurile Sobaru, Anghel sau Morjan simboluri pentru România?

Nu pot. Pentru că nu mai prea există oameni de calitatea celor implicaţi în cazul Gandhi, la a căror iubire să se poată apela.



http://reteaualiterara.ro/profiles/blog ... e=activity

[dora]

Adrian Sobaru:"Sunt un părinte special prin copilul meu!”.


Cum este viaţa bărbatului care s-a aruncat de la balconul Parlamentului strigând "Libertate"
Adrian Sobaru consideră că societatea nu este pregătită să suporte oamenii cu coloană vertebrală, care luptă pentru convingerile lor.
Autor: CARMEN PREOTESOIU 13 decembrie 2011

In camera înţesată cu cărţi, se aud în surdină colindele lui Hruşcă. ”Tu nu eşti profa de mate!”, mă întâmpină în pragul uşii Calin şi ochii lui mari, albaştri şi uimiţi, iscodesc fiecare trăsătură a feţei mele. ”Cum te cheamă?”, spune el zâmbind şi dă mâna cu mine. ”Mie îmi place să lucrez pe calculator şi sunt pasionat de aparatele foto. Vrei să îţi fac o poză? Spune: brânzăă”, îşi ia rolul în serios şi se ghemuieşte lângă mine, ca să îmi arate rezultatul talentului său. Mama şi tata, aşezaţi pe scăunele în jurul unei mese scunde, îl privesc cu drag şi cu mândrie. Pentru fiul său, Adrian Sobaru a strigat în gura mare ”Libertate”.

Pentru el, s-a aruncat în gol de la balconul Parlamentului, doar-doar ochii buimaci ai aleşilor s-or deschide odată, pentru a putea vedea drama prin care trec oamenii cu copii bolnavi, părinţi, care, conştienţi de neputinţa lor, intră în deznădejde şi disperare. ”Niciodată nu am făcut nimic pentru mine. Eu nu contez. Tot ce mi-am dorit este să las ceva în urmă, să se simtă şi să se vadă o schimbare în bine. Eu ştiu de-acum ce las în urma mea, dincolo de gestul pe care l-am făcut: copiii mei, pe Alexia şi pe Călin. Vreau să arăt că autismul de care suferă băiatul meu poate fi transformat în ceva minunat, iar Călin va fi exemplul viu”. Vorbele bărbatului subţirel, cu ochi blânzi capătă ecou în mintea băiatului. ”Se împlineşte un an de la ziua aia, în care tati a făcut gestul”, spune copilul de 16 ani şi repetă fraza la nesfârşit, ca şi cum ar citit-o dintr-o pagină de ziar, pe care vrea să o înţeleagă. ”Eram într-un supermarket şi el, cu ochii în lacrimi, mi-a spus: "tati, s-au scumpit toate lucrurile, ce grea e viaţa, tu ai făcut acel gest ca să ajuţi lumea, ca să trăiască mai bine”. Am început să plâng şi i-am spus printre sughiţuri că nu asta trebuie să fie problema lui, el trebuie doar să fie cuminte şi să înveţe”, îşi aminteşte bărbatul.

Adrian Sobaru vorbeşte rar. Şi apăsat. Nu povesteşte prea mult despre vârtejul ameţitor în care el şi soţia sa trăiesc, nici despre fuga dintr-o parte în alta, de la serviciu la şcoala fetiţei, apoi acasă şi de acolo cu băiatul, ba la şcoală, ba la psiholog sau la meditaţii. "Mi-aş dori ca în fiecare zi să pot transforma 45 de minute într-o oră şi jumătate. Poate aşa aş reuşi să o aduc liniştit pe Alexia de la şcoală, să îi dau să mănânce şi apoi să mă duc cu Călin la liceu. O zi stau eu cu el în clasă, o zi soţia. La început, tot ce ne doream era să stea liniştit în bancă şi să ia note de trecere. Acum, cu fiecare zi, rămânem uimiţi de minunea pe care o avem lângă noi”. Programul zilnic începe încă de la 6:00 dimineaţa si se sfârşeşte abia târziu în noapte, pe la 12:00, 1:00, după ce părinţii se uită peste notiţele luate în timpul orelor lui Călin, însemnări legate de comportamentul lui şi pe care trebuie să le transmită mai departe psihologilor cu care copilul lucrează. După uşi trântite în nas, după vorbe care doar îi alungau din şcoală şi le făceau inima să tremure, după cure de medicamente care-l transformau în legumă, după ani de stat la o şcoală specială, într-un colţ, cu rebusuri în braţe, nebăgat în seamă de nimeni, părinţii au reuşit să-l înscrie pe Călin la o şcoală de masă, în sistem Waldorf. "Când am ajuns aici, el ştia matematică la nivel de aritmetică.

A trecut doar un semestru din clasa a IX-a şi Călin rezolvă exerciţii pe care eu nu ştiu să le fac, uneori întrecându-i pe colegii săi. S-a întâmplat la un test la matematică, ca un coleg să ia nota 4, iar Călin nota 7. Când cei din clasă l-au întrebat ce notă a luat, nu le-a venit să creadă: "cum 7, înseamnă că notele sunt greşite, Călin ia numai nota 10!”, povesteşte tatăl copilului şi vocea-i tremură de emoţie. Cine ar fi crezut că băiatul avea să vorbească engleza cu un accent britanic, asemenea unui student la limbi străine, în numai 5 luni de exersat? Cine s-ar fi gândit că la istorie va rezolva un test de jumătate de oră în numai câteva minute, că daca s-ar prezenta la concursul "Vrei să fii milionar?”, s-ar îmbogăţi, odată cu răspunsurile corecte pe care le dă într-o clipită? Sau că el va fi cel care va realiza un film despre ziua şcolii lui, unde s-a semnat cu mândrie "Regizor Călin Sobaru”?

Pe toate le povesteşte tatăl şi, parcă, nici lui nu-i vine a crede. Dacă în trecut mergea pe vârfuri, nu mânca singur, nu se îmbrăca singur, era agitat, nu se putea concentra mai mult de 20 de minute, acum citeşte cărţi întregi despre calculatoare, despre noua tehnologie, descoperă programe pe calculator pe care le desluşeşte imediat, şi, la şcoală, are curajul şi poate "inconştienţa şi naivitatea unui suflet pur”, după cum spune tatăl său, de a se ridica în picioare şi de a lua apărarea, atunci când un coleg este certat de profesor: "Doamna profesoară, Andreea este o fată tare bună şi învaţă bine, nu trebuia să o faceţi să plângă”.

Călin îşi face de lucru pe lângă noi şi imediat îşi bagă privirea în aparatul colegei mele. "Protestul de la Jean Monet”, strigă el, zărind pe ecran fotografia. "Tot ce se întâmplă acolo este din cauză că părinţii au prea mulţi bani”, ne explică Călin şi devine serios. "Adică părinţii muncesc mult ca să câştige bani şi nu îi mai supraveghează pe copii”, îl completează mama şi Călin aprobă hotărât, după care începe să ne enumere calităţile aparatului nostru de fotografiat. "Eu vreau să mă fac programator IT”, zice el şi ne povesteşte experienţa pe care a avut-o la întâlnirea cu diverşi specialişti IT. ”Au rămas uimiţi să constate cât de multă informaţie are stocată în creier.

Conversaţia cu ei a fost ca o explozie de date”, spune Adrian Sobaru. La 4 ani, băiatul ştia să citească, dar d-abia vorbea. Tatăl a văzut că este fascinat de magneţi şi a început să-i cumpere din aceia care aveau şi un mesaj scris. Aşa a început copilul să descifreze scrisul. Cum vedea un ziar, cum stătea cu el în braţe ore întregi, învârtind foile pe toate părţile. Atunci, tatăl i-a decupat cuvinte care încep cu fiecare literă a alfabetului şi i le-a lipit într-un caieţel. Călin îl lua, îl studia, până când singur a reuşit să citească tot ce tatăl său adunase între pagini. Astea-s mulţumirile lui Adrian Sobaru. Continuă să-şi cumpere haine de la second-hand cu 5 lei kilogramul şi strânge bani pentru a-i cumpăra lui Călin aparatura care să-i stimuleze inteligenţa, pentru a-i plăti meditaţiile la matematică, la germană şi la limba română.

Nu regretă nimic din ce s-a întâmplat în iarna anului trecut. Mulţi l-au judecat. Şi i-au pus în cârcă semnificaţii ale gestului, nici pe departe adevărate. Ba că ar fi făcut-o pentru bani, ba că mintea-i şubrezită, ba ca să devină erou. Bărbatul s-a lovit la cap, izbindu-se de băncile acelea masive şi tari ca piatra, a trecut printr-o operaţie incredibil de grea, dar a rămas acelaşi. Şi acum se zbate în greutăţi, şi acum se cârpeşte cu ore suplimentare, şi acum mănâncă din ce lasă copiii la masă. Realizarea cea mai mare a lui, după gestul făcut, este că băiatul său se bucură de doi psihologi răsplătiţi financiar de Diana Şucu.

Psihologi care au făcut adevărate minuni. "În rest, dacă toate promisiunile şi vorbele pe care le-am auzit în tot acest an, s-ar fi concretizat, acum poate că aş fi fost milionar. Să ştiţi că tot oamenii nevoiaşi m-au ajutat. Am vrut să îmi fac o etajeră şi un dulap pentru cărţile copiilor, meşterul nu a vrut să îmi ia bani, iar pentru mine astea sunt mari gesturi de bunătate pe care şi eu, la rândul meu, încerc să le duc mai departe. Şi, cum aud de un caz care mă impresionează, încerc, din puţinul meu să-i fiu alături. Pentru a-i ajuta cu adevărat, copiii cu autism trebuie trataţi ca fiind normali, eu aşa am încercat să mă port cu fiul meu”.

Printre cataloage cu animale, printre liste cu instrucţiuni lipite pe pereţi de cele două psiholoage, printre flori şi un porcuşor de Guineea îngrijit de cei doi copii, Adrian şi Mădălina par cei mai fericiţi părinţi. Când zâmbesc, cearcănele dispar, dezamăgirile se topesc în ochii vioi ai Alexiei şi în părul blond al flăcăului de 16 ani. Rămân doar gesturile de afecţiune şi convingerea că fiul lor, Călin, va deschide, în sfârşit, poarta acelei lumi pentru care tatăl său s-a urcat pe balustrada Parlamentului şi a strigat "Libertate”.

http://www.jurnalul.ro/special/adrian-s ... 599018.htm

[dora]

Adrian Sobaru, cel care s-a aruncat de la balconul Parlamentului, vrea sa fie deputat




Adrian Sobaru, angajatul TVR care s-a aruncat de la unul dintre balcoanele Parlamentului in decembrie 2010, vrea sa candideze pentru un post de deputat de Bucuresti.

Candidatura lui Sobaru ar urma sa fie in calitate de independent, iar acesta vrea sa reprezinte colegiul 5, adica zona Colentina-Teiul Doamnei, transmite Realitatea Tv.

Intr-o interventie televizata, acesta a spus ca este un tip care se vede de stanga, dar ca si liberalismul "are loc in toata chestia asta". Totodata, el a transmis ca sloganul campaniei sale va fi "Chiar imi pasa".

Unul dintre motivele pentu care Sobaru ar fi ales un colegiu din Bucuresti este faptul ca duce lipsa de fonduri pentru campanie. El a mentionat insa ca urmeaza sa deschida un cont bancar si un site de promovare, prin care sa incerce obtinerea de sprijin financiar pentru campania sa.

"In afara de door-to-door, sunt foarte putine lucruri pe care putem sa le facem. O sa facem niste calendare si cam atat. Nu tricouri, nu televizoare, nu galeti, nu faina, nu mici. Dar cu toate astea, trebuie ceva bani. Eu sunt un tip echilibrat si calculez, am nevoie de cam 15.000 de euro. Pentru o campanie electorala nu inseamna mare lucru, dar pentru un om normal inseamna enorm de multi bani", a explicat Adrian Sobaru.

Acesta a subliniat ca nu vrea sa stea "cu mana intinsa la oamenii de afaceri", pentru ca acestia ar putea sa il conditioneze, iar astfel candidatura independenta nu mai este independenta. Totodata, el a explicat ca spera sa castige mandatul de deputat chiar si in conditiile in care trebuie sa obtina 50 la suta plus unu din totalul voturilor exprimate.

"Eu simt ca pot face istorie, sa fiu primul independent ales uninominal in Parlament", a mai spus Adrian Sobaru.

In varsta de 44 de ani, Sobaru s-a aruncat in ziua de 23 decembrie 2010 de la unul din balcoanele salii de plen a Parlamentului, in timp ce era dezbatuta o motiune de cenzura. Sobaru era electrician al stirilor TVR si, in momenul in care a sarit, a strigat "Pentru tine, Boc!".
http://www.ziare.com/politica/parlament ... at-1186856

[dora]

http://www.kanald.ro/Video/Stirile-Kana ... DEO/13507/

[camel]

http://www.libertatea.ro/detalii/artico ... 20704.html

Fiul autist al lui Adrian Sobaru, salvat de Diana Şucu


Pe 23 decemebrie 2010, Adrian Sobaru, electrician la Televiziunea Română, se arunca în gol de la balconul Parlamentului, nemulţumit de faptul că nu putea acoperi cheltuielile terapiei pentru Călin, fiul său diagnosticat cu autism. Ajutat de Diana Şucu, băiatul urmează acum un liceu de masă, iar în vară a luat premiul al II-lea.
Călin Sobaru avea 15 ani când tatăl lui s-a aruncat de la balconul Parlamentului, cu două zile înainte de Crăciun. Adrian Sobaru purta atunci un tricou alb, pe care era scris, cu o cariocă albastră, „Ne-aţi ciuruit!!! Ne-aţi vândut şi ne-aţi trădat. Ne-aţi ucis viitorul copiilor. Ne puteţi lua viaţa şi banii, dar nu libertatea!!!". Gestul disperat al bărbatului venea după ce familia lui întâmpina greutăţi în a-i oferi lui Călin, diagnosticat cu autism infantil, o terapie specializată. Ajutorul a venit, câteva luni mai târziu, din partea soţilor Diana şi Dan Şucu. Cei doi, care deţin Fundaţia Mobexpert, i-au oferit lui Călin şedinte de terapie cu doi psihologi care, în doar un an şi jumătate, au reuşit să-l recupereze pe băiat. „Noi am fost aproape de familie şi trebuie să spun că dragostea lor a lucrat poate la fel de mult ca terapia. Se poate, vă spun! Sunt oameni disperaţi, sunt părinţi cu probleme şi ştiu cât le este de greu şi nu doresc nimănui să treacă prin aşa ceva, dar ajutorul, dragostea, familia şi cei apropiati pot schimba lucrurile!", a declarat Diana Şucu pentru Libertatea. Aşa cum spun părinţii, Călin a făcut primele nouă clase într-o şcoală specială, pentru că n-a fost acceptat la una de masă. „Noi ştiam că poate mai mult, însă nimeni nu i-a dat nici o şansă", spune Adrian Sobaru.
Vrea să facă facultatea în Germania

Diana Şucu a reuşit însă să-l înscrie la un liceu de masă, unde Călin a repetat, anul trecut, clasa a noua, iar astă-vară a luat premiul al doilea. „El nu făcuse istorie, geografie sau limbi străine. Acum e ca o enciclopedie. Are o capacitate enormă de a stoca informaţii. Când a luat primul 10 am plâns. Am plâns şi la al doilea, şi la al treilea. Apoi a devenit o obişnuinţă", adaugă tatăl lui Călin. Adolescentul îşi doreşte acum să urmeze o facultate în Germania, unde să studieze informatica, pasionat fiind de tehnologie.

[dora]

http://www.youtube.com/watch?v=2qmPGGbxGW8

[dora]

Baiatul lui Adrian Sobaru, tvr-istul care s-a aruncat de la balconul Parlamentului, a fost admis la Politehnica! Desi sufera de autism, tanarul a ajuns sa fie student la stat!

Duminică, 27 Septembrie 2015

http://www.wowbiz.ro/baiatul-lui-adrian ... 62258.html

Adrian Sobaru, cameramanul TVR care s-a aruncat in cap de la balconul Parlamentului, in iarna lui 2010, in semn de protest pentru ca Guvernul nu sprijina parintii copiilor diagnosticati cu autism, are un mare motiv de mandrie.



Fiul sau, Calin, diagnosticat cu autism de la varsta de trei ani, a fost admis la Politehnica si a devenit student la stat.
“Baiatul meu, Sobaru Calin George, ar trebui sa fie un reper pentru societatea romaneasca, caci de anul acesta este student la Politehnica. Si asta, in conditiile in care este inca un copil cu handicap ce a reusit sa depaseasca granita problemelor de sanatate si a aratat ca se poate. (…) Daca in 2010 am fost erou si nu a contat acum, eu si sotia am fost eroii copilului nostru prin toate sacrificiile pe care le-am facut si sau dovedit ca au meritat.
Multumim familiei care a fost alaturi de noi si in special langa copii si la bine si la greu.



La multi ani, Calin! Mult succes in viata si nu il copia pe tatal tau ca nu meritam astfel de oameni.
Cu onoare si respect, Adrian Sobaru”, a scris Sobaru pe pagina sa de socializare, anuntand astfel reusita fiului sau si multumindu-le celor care i-au fost alaturi.



Intr-adevar, performanta lui Calin Sobaru este demna de remarcat si poate sa fie considerata o reusita medicala. Baiatul, acum in varsta de 20 de ani, a fost ajutat in ultimii ani de doi psihologi, ale caror costuri au fost suportate de Diana Suciu prin fundatia sa, tanarul fiind transferat de la o scoala pentru copii cu nevoi speciale la una normala. Calin s-a integrat perfect si anul acesta, in vara, a reusit sa ia examenul de Bacalaureat, ulterior fiind admis in primul an la Politehnica, in Bucuresti.