cea mai puternica prejudecata

[dora]

daca inveti mecanic, nu vei putea niciodata sa aplici cunostintele intr-o situatie reala




Toate bune şi frumoase, începe a se face lumină în această încâlceală de programe şi progrămele menite a-l socializa pe un copil.

De exemplu, turn-taking - problema pe care orice părinte al unui copil cu autism o doreşte rezolvată cât mai iute, ţinând cont de dificultăţile de inter-relaţionare produse de autism. Acest turn-taking apare la copiii normali pe la 3,5-4 ani (dacă memoria nu mă înşeală). Înseamnă că dacă respectivul copil nu demonstrează o vârstă socială corespunzătoare este inutil a-l învăţa turn-taking.

El va deprinde “mişcările” comportamentului de turn-taking în mod mecanic, dar nu înseamnă ca va pricepe realmente cum să facă turn-taking într-o situaţie socială reală.
Or, pentru a fi siguri că respectivul copil este pregătit pentru jocurile de 3,5-4 ani (inclusiv turn-taking), el trebuie să fi dovedit că stăpâneşte mai întâi comportamentul de joc şi social corespunzător vârstelor sub 3 ani.
http://mariusfilip.blogspot.com/


Uneori folosesc recompensa,dar cum se stie ca dresarea copilului care nu vorbeste sau a celui care a renuntat sa vorbeasca duce uneori la ecolalie,la repetarea cuvintelor interlocutorului fara ca situatia lor sa fie cunoscuta,am recomandat sa renunte sau sa utilizeze aceasta forma doar in situatiile de criza.
http://www.didactic.ro/files/45/motto.doc

[shakalu]

dora nu stiu de ce ai postat lucrurile astea aici dar deh , faptul ca ai facut asta ma obliga sa incerc sa raspunde la problemele pe care le ridica :

turn - taking este un program care are mai multe scopuri :
- primul este cel de a invata copilul sa-si astepte randul si prin asta de a atinge doua lucruri . unul este acela de a il feri de frustrari si cel de al doilea de a il feri de un comportament care ii va creea alte frustrari prin reactia celorlalti vis a vis de el atunci cand nu-si va astepta randul .
- al doilea scop este acela de a creea un mugure de rabdare . exista alte programe ulterioare care asta fac si anume cresc rabdarea copilului ulterior . trebuie insa inceput de undeva .
- cel de-al treilea lucru este cel legat de socializare. nu se va putea integra si juca un joc daca el nu e invatat sa-si astepte randul . si nici nu-l poti invatat un joc placand de la joc in sine . mai intai il inveti turn-taking si abia il inveti jocul caci nici un joc in mai multi nu se poate juca fara asteptatul celorlalti . asta e ordinea fireasca . asa ca nu ai nevoie ca el sa stie jocuri ca sa-l inveti turn-taking ci invers . il inveti turn-taking si abia apoi il ineti jocuri ...

in ceea ce priveste ecolalia si recompensa . am citit documentul educatoarei respective si m-a luat un fior . este evident ca femeia este de buna credinta dar nu are nici cea mai vaga idee despre ceea ce ar putea sa faca cu copilul si mai mult decat atat este complet depasita de situatie . doar ca este in pozitia de a da sfaturi ...
ecolalia este un fenomen firesc , prin care trece orice copil la o anumita varsta . in cazul copiilor autisti care abia incep sa verbalizeze este evident ca va aparea la alta varsta . este irelevant insa . vine si trece la un moment dat . iar fara recompensa verbalizarea ca si orice alt lucru nu functioneaza ...

in ceea ce priveste lucrurile mecanice si invatatul mecanic sau dresajul . ma ia de cap cand citesc sau aud astfel de lucruri desi si eu le folosesc in anumite cazuri . ideea e ca si noi , ceilalti , care parem normali , tot mecanic invatam . abia atunci cand anumite lucruri ne intra in reflex ele devin intriseci si actionam pe baza motivatiilor interne . cum la copii autisti aceste reflexe nu apar de la sine trebuie induse cumva . e o vorba : "repetitia e mama invataturii " . o spunem firesc cand e vorba despre neurotipici dar ni se pare "invatare mecanica" cand e vorba de copii autisti . e pe dreaq . invatarea mecanica duce la creerea reflexului si apoi , intr-un lant firesc la acceptarea si motivarea intriseca si personala .

cand inveti sa schiezi sau inveti sa inoti prima oara profesorul te pune sa faci niste lucruri pe care habar nu ai de ce te pune sa le faci . le faci doar pentru ca asa iti spune profesorul . abia mai tarziu , cand incepi sa te tii la suprafata sau sa controlezi schiurile incep sa-ti devina reflexe si sa te folosesti de ele intr-un mod intrisec .... asta apropo de invatare mecanica .

[dora]

luni, 15 februarie 2010
ABA si fata ei nevazuta
Daca incerci sa gasesti informatii despre recuperare in autism pe google, n-ai sa gasesti nimic in afara de ABA, mai ales la textele scrise in limba romana. Toti incep, cauta, sunt in curs de...ABA. Nu scrie nicaieri care sunt progresele vizibile, cand poate un parinte cu un copil autist sa inceapa sa rasufle usurat. ABA e ca un fel de guru pe buzele tuturor in ia intra sperantele si toti banii avuti si imprumutati de familia napastuita.
ABA nu e asa grozava precum pare sau precum e descrisa si facuta la noi in tara. De fapt nici nu stiu cati din multi cei care se pretind terapeuti fac ABA ca la carte. Aba e un dresaj priceput al copilului debusolat. ABA ii repeta de 100 de ori si face in locului pana pricepe. Te invata sa spui buna, fara sa pastreze contextul original. Il pune pe copil sa construiasca din cuburi rapindu-i bucuria descoperirii.

Nu-mi place ABA si nu mi-a placut niciodata. Nu am cunoscut niciun copil recuperat prin aba la noi in tara. Din cata psihologie am invatat la scoala, stiu ca ceea ce inveti prin descoperire proprie retii si poti sintetiza si generaliza mult mai tarziu.

David se afla acum in aceasta etapa. Se bucura de tot ceea ce este in jurul sau, le descopera si le intelege in ritmul propriu. E bine pentru el, e bine pentru noi. Chiar daca are 3 ani si inca nu recita poezii, deja nu-mi mai pasa. Copilul meu e vesel si descopera lumea prin forte proprii si intelege ceea ce se intampla in lumea lui. Primeste iubire, multa, nelimitata si el se simte iubit, pretuit si apreciat.

Nu stiu cat de mult voi mai scrie pe acest blog, David are jurnalul sau. Am inteles ce era de inteles: copilul meu e sanatos, e-n viata, zambeste cand ma vede, il striga pe tati, vrea la tara, ma ia in brate la nani. CE vreau mai mult de la el? N-am sa aspir niciodata la coronite, lauri si masini scumpe pentru el. Vreau sa fie EL, sa se simta bine in pielea lui si sa se bucure de viata. Asa cum fac si eu. daca ar intelege toti oamenii asta, am trai intr-o lume mult mai frumoasa. Nu?


http://cuvintedespreautism.blogspot.com ... azuta.html

[stepacro]

As completa ca unul din obiectivele majore ale turn-takingului este dezvoltarea atentiei: copilul trebuie sa ramana intr-o stare de vigilenta ca sa sesizeze randul lui....mi se pare esential...

[shakalu]

am mai intalnit prezumtia asta ... si discursul asta . culmea ca nu de putine ori . e pana la urma o chestie de alegere . se intampla de foarte multe ori mai ales atunci cand copilul este intr-o anumita masura inalt functional si parintii considera ca intr-un fel sau altul copilul isi va acoperi nevoile la un moment dat . abia tarziu , cand copilul creste si remarca ca in 90% din cazuri copilul a ramas undeva foarte foarte in urma parintii realizeaza ce greseala au facut si atunci evident ca se opresc la faptul ca ei i-au oferit dragoste si el e fericit . ce anume ar mai putea sa faca atunci ?!

pe de alta parte david imi pare un copil ...un pic mai mult decat inalt functional (are un jurnal si vorbeste !). deci e fireasca intr-o anumita masura abordarea din perspectiva asta . in acelasi timp e amuzant contextul si pozitionarea . in sensul in care este evident ca nu a vazut niciodata si mai mult decat atat, nu a inteles despre ce e vorba (despre parinte vorbesc ) in ABA . e un text scris din auzite ... si din citite pe bucatele din rezultatele de pe google . copii recuperati sunt si nu unul iar unii au trecut de mult de buna ziua .... fie el si in context

[camel]

https://www.youtube.com/watch?v=zutlFEip0jY

[dora]

Studii versus stiu eu mai bine.
https://www.facebook.com/coaching.autis ... __tn__=K-R

Cand te apuci de o facultate umanista si mai ales cand te apuci de psihologie, psihopedagogie speciala sau oricare alta, similara, iti asumi, prin definitie ca vei lucra cu oameni si vei ajunge sa faci diferenta asupra calitatii vietii lor. Prin urmare sunt surprins cand ramai ancorat fie in chestii si concepte de acum 50 de ani sau cand, in era globalizarii, esti complet rupt de ceea ce se intampla in lume. Pamantul, in intregul lui, a devenit un singur oras. Nu mai e important unde cineva face ceva sau altceva. Unde se publica un studiu sau unde cineva descopera sau valideaza ceva. Am asistat, cu stupoare, cum parintilor sau terapeutilor le e rusine sa se joace cu propriul copil sau ma rog, in cazul psihologului, cu copilul cu care lucreaza. Oameni buni, daca v-ati ales meseria asta si daca vreti sa deveniti buni, lasati sentimentul de ridicol de-o parte si implicati-va. Lasati comfortul si studiati. Copilul mic nu necesita nici predarea abilitatilor la masa, nici intinsul pe canapea si discutii lungi din zona de psihanaliza. Necesita implicare. A tuturor. Daca vreti sa o dam pe studii si pe evidence-based, ultimul studiu al echipei lui Ronald Leaf, la A&P (Autism Partnership - in centrele din Singapore, Hong Kong, Australia, UK si SUA) imi arata ca exista optiunea ca de fapt aproape 70.3% din copii care intra intr-un program intensiv ABA la o varsta pana in 4 ani sa se recupereze. Mai e mult pana sa se legitimeze noul procent. Ani de replici si studii longitudinale. Dar daca le aduni, disparate de prin cele patru colturi ale lumii, remarci ca toate proiectele in care invatarea incidentala a ocupat un loc de frunte in interventie ( un loc cel putin la fel de important ca si discrete trial ), concentrata pe patru arii, au dublat sau chiar triplat rata de achizitie in acelasi interval de timp. Sau, cu alte cuvinte, in proiectele in care accentul s-a pus pe minimul de cunostinte academice si cognitive si s-a favorizat joaca, joint attention, interactiunea sociala si cererile, la copilul mic, pana in 4 ani, rezultatele au fost de-a dreptul spectaculoase.

Foarte adevarat ca desi pare simplu, daca iau la puricat fie si un singur domeniu, JOACA, lucrurile stau foarte foarte prost. Psihologii, de la inaltimea profesiei, uita sa se uite pe orice scala de dezvoltare a copilului mic spre exemplu si sa afle ca un copil neurotipic, invata in jurul varstei de 4 ani, 4 culori. Nu la 2 ani, nu la 3. Nu 5, nu 10 culori. Atunci ce dumnezeu cauta in programe ale copiilor culori, meserii sau multimi la 2 ani?!? Iar la capitolul joaca, terapeutii nu se joaca considerand ca asta e treaba familiei, parintii nu se joaca considerand ca al lor copil ar trebui by default sa stie sa se joace si uite asa, celui mic ii e imposibil sa socializeze. Dar evident, stie culorile si multimile si meseriile. Pai sa-mi explicati cum va folosi el abilitatile astea academice cu un copil neurotipic de aceasi varsta cu el, cand acela nu are in cap decat joaca.

Prin urmare, dragi parinti, invatati sa va jucati. Si daca gasiti un terapeut sau psiholog care nu e in stare sa va tina copilul in sarcina, pe jos, in joaca, mai mult de 5 minute, nu-l angajati. Nu e deloc specialist sau expert in ceva. E doar un domn sau o doamna care a terminat o facultate. Nicio diferenta daca a terminat psihologia sau petrol si gaze, din perspectiva voastra, ca parinti.