Un articol dezinformat intr-o revista cu pretentii

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Un articol dezinformat intr-o revista cu pretentii

Postby adinac » Tue Aug 21, 2007 5:28 pm

http://www.revistafelicia.ro/da_Spectac ... 002094.htm

Spectacolul s-a incheiat





Nu ma numar printre telespectatorii care urmaresc emisiunea “Dansez pentru tine”. Detest comertul cu sentimente la bucata sau cu ridicata, nu-mi place ca PRO TV are echipe specializate in a stoarce lacrimi de la public, lacrimi socotite drept potentiale puncte de audienta. In loc de o competitie in pasi de dans, show-ul lor e pe trei sferturi o telenovela in care sunt calcate in picioare lacrimile celor necajiti, oameni care se leapada de jena si vorbesc despre necazuri in speranta primirii unui ajutor. Peste tot si peste toate, detest ipocrizia. Atat in sezonul trecut, cat si in cel aflat in desfasurare, s-au prezentat rude ale unor copii bolnavi de autism pentru a castiga bani in scopul de a-i vindeca pe cei mici. Oameni buni, autismul este o boala psihica foarte grava, care nu se vindeca! In strainatate, exista scoli speciale pentru copiii cu acest gen de probleme, unde unii dintre ei au inregistrat ceva progrese, in niciun caz insa, deocamdata, nu s-a inregistrat in lume un singur caz de vindecare a acestei cumplite boli. Intr-una dintre editii am deschis televizorul si m-am oprit la PRO TV pentru ca erau stransi prezentatorii si participantii la duel – dupa cum aveam sa-mi dau seama - intr-o procesiune solemna. Acela a fost, totodata, momentul in care am realizat ca si lacrimile concurentilor fac parte din scenariu, la fel ca si lumanarile din platou, juriul sau orchestra. Mama fetitei bolnave de autism trebuia sa tina o cuvantare ca sa convinga telespectatorii sa o voteze. In mod clar, primise indicatii de la producatori sa planga, doar ca femeii nu-i venea sa scoata lacrimi la comanda. Au urmat cateva minute penibile, pentru ca tanara mama a inceput sa mimeze plansul si se tot stergea la ochii din care lacrimile, incapatanate, nu voiau sa iasa. La sfarsitul “recitalului”, concurenta a privit intrebator spre Amalia Enache, aflata in public, iar aceasta a incuviintat usor din cap ca a fost bine, ca falsul plans a fost totusi emotionant. Doamnelor si domnilor, pentru mine spectacolul PRO TV s-a incheiat definitiv.
Articol scris de Cristina Paun
Dumnezeu mi-a vorbit ! Atunci m-am nascut .
adinac
 
Posts: 62
Joined: Tue Feb 07, 2006 1:29 pm
Location: CONSTANTA

Postby BurnedBrain » Wed Aug 22, 2007 9:38 am

S-a pornit de la un adevar - emisiunea respectiva are un pronuntat caracter comercial, realizatorilor putin le pasa cui dau premiile ci mai degraba ce rating fac sau cati suna sa voteze la numerele cu suprataxa - si s-a introdus o aberatie. Autismul nu este o boala psihica ci este o tulburare de dezvoltare cu fundament strict neurologic. Iar vindecarea completa este in mod evident imposibila - de aceea se si merge foarte mult pe "recuperare" in sensul "fortarii" copiilor autisti sa se adapteze (cumva) lumii in care traim. Dar oricum sunt notiuni prea profunde si prea amestecate pentru a fi digerate de catre un jurnalist platit cu 500ron pe luna din care jumatate probabil la negru :x
BurnedBrain
 
Posts: 48
Joined: Thu Mar 22, 2007 10:54 am
Location: Bucuresti

Postby gabi.b » Wed Aug 22, 2007 10:05 am

Ce ar fi sa trimitem un protest????????Revista Felicia e a lui Voiculescu ,cred , asa ca nici nu ma mir! Sa-i fie rusine , doamnei sau domnisoarei , care s-a putut indoi de lacrimile ,Doinei! Poate ca ar trebui sa fie doar o clipa in locul nostru si sa vada ce mult iti doresti o mica sansa pentru copilul tau!!!!!Chiar nu mi-a picat bine ceea ce am citit ! Sunt constienta de faptul ca emisiunea respectiva e comerciala , dar aici nu era vorba de castigarea unei case sau a unei maistiueuce premiu material ! Mamica respectiva chiar crede in vindecare , altfel de ce suntem noi aici? Zicea , cea care a scris articolul ca pentru ea ,,spectacolul s-a incheiat,, , din pacate pentru noi continua .....Poate i-ar sta mai bine doamnei sau domnisoarei in cauza sa priveasca altfel lucrurile , din ,,acel,, show TV , chiar daca e comercial , chiar daca e al unei televiziuni concurente , sa invete ceva , sa intinda o mana de ajutor , macar mamicilor in situatii similare cu a Doinei , daca tot e o reviste de femei ...nu mai zic nimic , sunt foarte revoltata , eu si inca alte cateva zeci de mamici am votat-o pe Doina in draci , chiar daca e ,,comercial,, ceea ce am facut . Asta e unul din indemnul site-ului : NU STA DEOPARTE! Asa ca n-am stat ...
O mamica suparata.........foc :cry:

Se vede can-am ce face la ora asta...au trecut cinci minute de cand am scris ce am scris mai sus , nu mai sunt suparata ...Mi-a venit o idee , nu stiu daca e buna sau daca imi impartasiti punctul de vedere .aceasta doamna sau domnisoara e si ea AUTISTA , sau cel putin da semne ca asa ar fi daca ne gandim ca nu se poate desprinde de lumea ei : CEA COMERCIALA , nu intelege lumea cealalta , reala cu probleme care se pot rezolva sau nu , vorbesc aici despre problemele noastre ...poate ar trebui s-o ajutam sa-si revina , s-o aducem cu ajutorul ABA sau a altei terapii mai aproape de noi , poate ca atunci ar intelege un pic mai mult...
O mamica ce nu mai e asa de suparata , chiar zambeste :D
gabi.b
 
Posts: 247
Joined: Tue Mar 20, 2007 3:42 pm

Postby vali » Wed Aug 22, 2007 11:41 am

Nu cred ca este mamica inca, de moment ce nu a sensibilizat-o deloc situatia acestui copil...e bine totusi ca majoritatea nu este la fel ca ea... inca mai sunt optimista.
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

dap

Postby layla » Mon Sep 03, 2007 4:57 pm

Nu cred ca cea care a scris a articolul se referea la atat la lacrimile mamei, cat la faslsitatea care inconjoara aceasta emisiune, si ca ea, atatea altele. intamplator, am vazut si eu acea emisiune. Sa ma ierte Dumnezeu, nu vreau sa judec pe nimeni, dar, lucrez cu copii autisti de ceva timp, si, deci si cu parintii lor!
Va ganditi ca poate exista ceva adevar in cele spuse ede domnisoara editor?
layla
 
Posts: 45
Joined: Wed Jan 03, 2007 2:03 pm

Postby dora » Tue Jan 15, 2008 9:10 am

Articol aparut in numarul 53 la data 2006-12-21
Enigma autismului


Valentin Protopopescu


Boala ca o inchisoare tacuta

Nimic nu este mai terifiant decat un om care tace. Misterul tacerii sau al gesturilor lui dezlanate, lipsite de orice noima, ne aseaza fata in fata cu limitele noastre omenesti. O angoasa radicala pare atunci sa puna stapanire pe noi, deveniti brusc incapabili sa comunicam cu semenul nostru transformat intr-un diferit absolut. De aceea, enigma autismului ne copleseste si ne sfideaza. Nimic din ceea ce suntem nu ne poate ajuta sa pricepem ce se petrece dincolo de zidul de tacere si raceala afectiva ce constituie fiinta insului autist. Inumanitatea unei fapturi umane aparent identice cu noi ne paralizeaza si ne ingrozeste. Iar cei care au in familie un copil atins de aceasta stranie si cumplita maladie stiu dureros de bine cum este sa fii aproape si totusi departe de cel pe care-l iubesti. Asadar, in aceste randuri, va propun o nevolnic de scurta incursiune in universul subiectului bolnav de autism.


Putina etimologie si o prima descriere




Substantivul austism este derivat din termenul elin autos (sine-insusi), iar formele adjectivale autist-autistic fac referire la insul suferind de aceasta boala psihica sau la subiectul care dezvolta un comportament asemanator, dar fara un substrat patologic atestat. „Petit Larousse illustré“ pune accentul pe caracterul patologic al autismului, in timp ce „Le Petit Robert 1“, „Chambers Twentieth Century Dictionary“ si DEX contabilizeaza si un al doilea sens, fara conotatie maladiva: absorbirea subiectului in universul propriilor dorinte si ganduri, insotita de pierderea temporara si reversibila a contactului cu realitatea. in plan medical, autismul inseamna refugierea psihotica a subiectului in universul sau launtric, repliere care poata sa mearga pana la respingerea oricarui raport afectiv cu mediul exterior (forma radicala a acestei maladii o reprezinta mutismul).

Autismul este considerat un simptom secundar al schizofreniei si reprezinta o tulburare semnificativa, ce afecteaza cea mai mare parte a ariilor de interactiune cu ceilalti oameni, dar si cu lumea inconjuratoare. Multe dintre persoanele cu autism au si probleme de integrare senzoriala a informatiilor si pot fi foarte sensibile la zgomot, lumina, atingeri si chiar miros.

De asemenea, ele pot sa nu reactioneze la durere si la unele zgomote, fiind nevoie de un antrenament special pentru a le ajuta sa faca fata pericolelor astfel incat sa adopte o atitudine corespunzatoare in raport cu pastrarea propriei securitati si sanatati. Comportamentul persoanelor autiste reprezinta o incercare de a se descurca intr-o lume de multe ori dificila si care le pune in incurcatura, ele avand nevoie de sprijin pentru a-si dezvolta cai eficiente de adaptare la mediul de existenta.

Au existat numeroase incercari de a deslusi misterul autismului. in ciuda unor progrese reale, ne aflam inca la inceputul unui drum deloc incurajator. Cu toate ca stiinta nu ne poate spune inca mare lucru despre universul subiectului bolnav de autism, totusi, in domeniul medical, neuro-psihiatria si psihanaliza au oferit cele mai substantiale abordari ale acestei maladii, desi viziunile lor difera radical cat priveste explicarea originii sale si orientarea tratamentului adecvat.

Conceptia neuro-psihiatrica despre autism

Sistemele de clasificare internationale (ICD 10 1992 – Clasificarea Internationala a Tulburarilor, DSM IV 1994 – „Manualul de Diagnostic si Statistica al Asociatiei Americane de Psihiatrie“) includ astazi autismul intr-o categorie mai larga de tulburari pervazive de dezvoltare, iar in functie de criteriile indeplinite se pot distinge urmatoarele tulburari: tulburarea autista (pentru cazurile grave), tulburarea Asperger (pentru cei cu comportament autist si abilitati verbale bine dezvoltate, dar manifestand o atitudine sociala neindemanatica si neobisnuita), tulburarea pervaziva de dezvoltare – nespecificata altfel (PDD-NOS) pentru cazurile mai usoare prezentand unele simptome specifice si identificabile.

Istoric, notiunea de autism a fost omologata de psihiatrul elvetian Eugen Bleuler care, in lucrarea sa din 1911, „Dementia praecox sau grupa schizofreniilor“, l-a definit drept o tulburare caracteristica schizofreniilor intalnita, mai ales la adulti. in 1943, psihiatrul american Leo Kanner, pe baza unui tablou nosografic diferit de cel al schizofreniei infantile, s-a referit la autism ca la o afectiune psihogena ce il impiedica inca de la nastere pe copilul mic sa stabileasca un contact afectiv normal cu mediul inconjurator. Potrivit lui Kanner, cinci ar fi trasaturile care permit diagnosticarea autismului: caracterul timpuriu al bolii (ea debuteaza in primii trei ani de viata), inexistenta celui mai marunt contact cu exteriorul din partea subiectului afectat, necesitatea unei vieti monotone si previzibile, gesturi mecanice si stereotipe, masive tulburari ale limbajului discursiv, in masura in care copilul autist fie nu ajunge sa vorbeasca, fie foloseste un jargon ininteligibil, neputand sa localizeze nici un fel de alteritate. Kanner a fost cel care a evidentiat specificul precoce si psihotic al autismului, dar ulterior a evoluat catre o intelegere organicista a maladiei, aspect care l-a pus in conflict cu interpretarea unui mare psihoterapeut american al maladiei, Bruno Bettelheim. Alti psihiatrii care au contribuit la dezvoltarea clinicii autismului au fost francezii Eugène Minkowski si Henry Ey, elvetienii Otto Binswanger si Carl Gustav Jung, americanul Abraham Maslow.

Desi in anii ’80 ai secolului trecut neuro-psihiatria a inregistrat o evolutie spectaculoasa, mai ales sub influenta geneticii, biologiei si cognitivismului, cercetarile in domeniul autismului, psihozei maniaco-depresive si a schizofreniei nu au izbutit sa ofere argumente concludente pentru a demonstra originea pur organica a acestor maladii psihice, in absenta unei leziuni neurologice demonstrabile. Unii cercetatori au subliniat importanta factorului ereditar in geneza bolii, iar altii au observat anumite diferente structurale sau chimice la nivelul creierului (de exemplu, nucleul amigdalian, cu rol important in initierea si dezvoltarea relatiilor sociale, ar avea dimensiuni mult mai mici la persoanele autiste; lobii parietal, temporal si occipital ar prezenta un volum mai mare decat in mod obisnuit, iar activitatea cerebrala la nivelul acestora este si ea usor diferita, inregistrandu-se disfunctionalitati in diverse regiuni si sisteme ale creierului). Mai multe mecanisme organice, toate implicate in dezvoltarea circuitelor cerebrale ce guverneaza stabilirea relatiilor sociale, ar putea fi cauza autismului. 10-15% dintre cazurile de autism pot fi asociate cu una dintre tulburarile medicale cunoscute: aberatii cromozomiale, infectii pre- sau peri-natale, intoxicatii timpurii. in toate celelalte cazuri exista dovezi convergente care indica implicarea unei vulnerabilitati genetice incluzand mai multe gene. Asa se explica varietatea larga de manifestare a autismului, ca si faptul ca boala este mult mai frecventa in familiile cu mai multi copii.

http://revistacultura.ro/articol.php?re ... Field.y=25


Articol aparut in numarul 54 la data 2007-01-11
Enigma autismului (II)


Valentin Protopopescu


In ciuda unor usoare progrese obtinute in tratarea psihiatrica a copiilor care sufera de autism, cu greu se poate vorbi, totusi, de „normalitate“ sau de „depasirea“ bolii prin recuperare.

Chiar si dupa un tratament psihiatric de lunga durata, copiii autisti se confrunta in continuare cu dificultati grave, iar problemele mai mult sau mai putin serioase in relatiile sociale, in comunicare sau la nivelul imaginatiei persista, chiar daca IQ-ul lor ajunge sa fie aproape normal sau chiar superior, iar in plan cognitiv disfunctiile sunt ignorabile. Cercetatorii americani Eric Frombone si Ami Klin apreciaza ca doar 1-2% din persoanele atinse de simptome localizabile in cadrul spectrului autismului ajung sa functioneze „normal“ (adica traiesc independent si isi pot obtine si pastra o slujba), 1/3 din ei manifesta diverse nivele de independenta, iar 2/3 au nevoie de sprijin substantial de-a lungul intregii vieti. Specialistii citati subliniaza ca identificarea, diagnosticarea cat mai timpurie si interventia cat mai rapida sunt mijloacele care pot ameliora existenta copilului austist. Prin urmare, desi cauzele precise ale autismului nu sunt cunoscute, neurologii si psihiatrii sustin ca acesta este o tulburare cu baza biologica ce afecteaza dezvoltarea creierului. in prezent, aceasta tulburare nu poate fi diagnosticata la nastere, pentru ca este identificata prin niste pattern-uri de comportament care nu apar la copil decat intre 1 luni si 3 ani. in unele cazuri, exista o perioada de dezvoltare aparent normala, dupa care copilul se izoleaza si ajunge sa piarda din abilitatile dobandite. Nu sunt cunoscute in intregime motivele unei asemenea evolutii, dar este evident ca instaurarea acestei boli produce multa suferinta si confuzie pentru familia bolnavului.

Viziunea psihanalitica asupra autismului

Bruno Bettelheim, in calitatea lui de director al Scolii ortogenice a Universitatii din Chicago, a tratat in perioada razboiului copiii autisti recurgand la niste masuri de securitate psihica maxima, astfel incat subiectii sa fie feriti de actualizarea „situatiilor extreme“ care au declansat maladia. Demersul sau, desi de tip psihanalitic, se opunea, paradoxal, principiilor clinice curente care incurajau deschiderea subiectului catre lume. Bettelheim era convins ca antidotul autismului nu il constituie autonomizarea psihica a bolnavului, ci sustinerea protectoare a acestuia si urmarirea terapeutica a simptomelor sale.

In psihanaliza postbelica, doua au fost curentele care au acordat o atentie deosebita autismului. Margaret Mahler, de pe pozitia Annei Freud, a asimilat maladia cu o forma a psihozei simbiotice, iar terapeutii kleinieni au inregistrat succese promitatoare in tratarea acesteia. in anii ’70, britanica Frances Tustin a revolutionat viziunea psihanalitica asupra autismului, propunand o tripla tipologie nosografica: autismul primar primordial, inteles ca o consecinta a carentei afective arhaice si particularizat prin absenta diferentierii intre corpul matern si cel infantil; autismul secundar de tip carcasa, care coincide cu descrierea clinica oferita de Kanner; in fine, autismul secundar regresiv, care ar reprezenta o psihoza din familia schizofreniilor prilejuita de mecanismele identificarii proiective. Potrivit lui Tustin, copilul autist constientizeaza separarea de obiect inainte ca putinta lui de integrare sa se fi maturizat neuro-fiziologic, esuand astfel intr-o persistenta depresie psihotica (de exemplu, in reprezentarea autistului pierderea sanului este insotita si de pierderea gurii, de unde si mutismul). Copilul autist neaga psihic in scop defensiv orice alteritate si separare, elaborand inconstient o cuirasa constituita din propriile senzatii interioare si transformand astfel lumea exterioara in univers launtric.

Jacques Lacan explica instaurarea autismului ca pe o ratare a localizarii imaginii corporale. Daca raportul specular este deficitar, adica stadiul oglinzii functioneaza nesatisfacator, consecinta va fi o patologie a simbolizarii fundamentale, prezenta originara a Celuilalt diminuand sau chiar absentand. Relatia simbolic-corporala raspunzatoare de nasterea identitatii proprii este minata, iar constituirea eului nu se produce la parametrii normali. Fara o imagine speculara de sine configurata, nici obiectul exterior nu are contur precis, iar libidoul subiectului nu va investi decat propriul launtru: asa se constituie autoalienarea bolnavului de autism. Britanicul Donald Meltzer a confirmat ipoteza lacaniana, postuland ca telul autistului este sa anihileze „orice distanta dintre self si obiect“, operatiune psihica posibila prin doua mecanisme specifice, nimicirea si identificarea adeziva. Pentru subiectul autist, eul si obiectul sunt plate, suprapunandu-se, ceea ce antreneaza o reprezentare securizanta asupra coerentei propriului sistem corporal.

in concluzie, daca explicatia cauzala propusa de neuro-psihiatrie pare mai substantiala si mai intemeiata empiric, in plan terapeutic eficienta psihoterapiilor psihanalitice este dificil de contestat, cu toate ca niciuna, nici cealalta dintre abordari nu a explicat / tratat in chip performant maladia ca atare. Prin urmare, din pacate, misterul autismului ramane aproape intact.

Autismul in arte

Dupa cum am vazut, autismul este acel gen de boala psihica despre care neuro-psihiatria, psihanaliza si diversele psihoterapii nu pot emite un tablou explicativ cu totul multumitor, iar rezultatele tratamentului sunt departe de a izbuti sa elimine integral disfunctiile maladiei.

Cunoasterea stiintifica a acestei boli prezinta serioase lacune. De aici si fascinatia pe care autismul a exercitat-o asupra diferitilor artisti. Enigma omului care, organic si corporal, pare normal, dar care se izoleaza psihic de semeni s-a reflectat si in campul creatiei artistice. Cinematografia si literatura s-au aratat cele mai sensibile in abordarea temei autismului. Filmul din 1988, „Rain Men“, regizat de Barry Levinson, in care au stralucit Dustin Hoffman si Tom Cruise, productia „Silent Fall“ din 1994 in regia lui Bruce Beresford, in care protagonisti au fost Richard Dreyfuss si Liv Tyler, precum si „Mozart and the Whale“, film regizat in 2004 de Petter Naess, in care s-au evidentiat Josh Hartnett si Rachel Weisz – sunt numai trei dintre cele mai reusite abordari cinematografice recente ale maladiei. in literatura universala, un personaj cu trairi marcate de simptome anestezice de tip autist ar putea fi Meursault din romanul „Strainul“ de Albert Camus. in sfarsit, in Romania ilustrarea literara nonfictionala cea mai elocventa o reprezinta cutremuratorul volum de consemnari al lui Matei Calinescu, „Portretul lui M.“, in care acesta a notat cu sfasietoare luciditate evolutia fiului sau autist, cu intregul cortegiu de trairi dureroase si reflectii surprinzatoare care intovarasesc o astfel de observatie.

http://revistacultura.ro/articol.php?re ... Field.y=21
dora
 
Posts: 3782
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri Oct 03, 2008 2:33 pm

Numarul copiilor autisti a crescut in ultimii doi ani cu 50%



Pentru a evita aceasta afectiune din ce in ce mai frecventa, medicii recomanda teste riguroase inainte de casatorie si educarea parintilor cu privire la modul in care ar trebui sa se comporte cu copiii.

Prin definitie, autismul reprezinta o stare patologica, manifestata prin ruperea legaturilor psihice cu lumea exterioara si trairea intensa in lumea interioara.

Semnele autismului se dezvolta aproape intotdeauna inaintea implinirii virstei de trei ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata mai tirziu. Potrivit medicilor de la Spitalul de Copii „Sf. Maria“, numarul copiilor depistati cu autism a crescut anul trecut cu peste 50%, comparativ cu 2005. „Este un fenomen ingrijorator faptul ca numarul copiilor autisti a crescut. Nu putem sa nu ne gindim ca miine, cei care ne vor lua locul sint copiii din ziua de azi. In cazul unei societati bolnave, evolutia sociala, economica si culturala devine mai dificila“, a declarat dr. Ion Arsene. In general, sint 10-20 de cazuri la 10.000 de persoane.

Interiorizarea, semn de alerta

Autismul poate fi o boala nativa sau, la fel de bine, dobindita. Conform specialistilor, autismul dobindit apare in general la baieti, datorita asa-numitului cromozom „X sensibil“. In celelalte cazuri, cauza autismului nu a fost inca identificata concret, dar exista supozitii.

Cea mai titrata dintre ele este teoria comportamentului parintilor (in special al mamei) fata de copii. Aceasta cauza a fost la un momentdat scoasa din calcul de specialisti, insa dr. Arsene sustine ca acesta este motivul principal al autismului: „Dupa parerea mea, comportamentul parintilor – in special al mamei – este foarte important pentru micuti, pntru ca autismul poate aparea ca urmare a distorsionarii ingrijirilor parentale“

. Un alt caz care poate determina aparitia autismului infantil este cel in care copiii sint supraincarcati cu responsabilitati de la virste fragede.

„Aceste cazuri de autism atipic se intilnesc, in general, in mediul rural. Copiii se interiorizeaza si refuza sa mai comunice fie de frica parintilor, fie din alte motive“, a mai spus medicul neuropsihiatru.

--------------------------------------------------------------------------------

A.S.
http://www.jurnaluldeest.ro/viewart.php ... 1%26page=0
dora
 
Posts: 3782
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby Zugoor » Fri Oct 03, 2008 3:05 pm

Mi se pare incredibil faptul ca unii inca mai subscriu acestei teorii.Insa mi se pare f. periculos faptul ca el face aceasta declaratie intr-un ziar de oarece circulatie.Dupa ce ca lumea deja are idei preconcepute despre acesti copii si familiile lor,neavand nici o idee ce inseamna acesta boala,UNII DOCTORI incearca sa intoarca istoria,nepasandu-le prin ce torturi au trecut inainte acesti parinti si copiii lor,care ajungeau sa fie institutionalizati de mici din cauza acestei ipoteze.
Zugoor
 
Posts: 209
Joined: Mon May 01, 2006 9:29 pm
Location: iasi

Postby vali » Fri Oct 03, 2008 3:19 pm

Cu asa specialisti sa tot avansam in cercetare! Auzi, cromozom "X sensibil" la baieti. In cazul in care toti membrii familiei exsotului meu au acest sindrom mai poate fi vorba de "cromozom X sensibil"? Nu stiu de ce nu apare aceasta boala la maturitate deoarece problemele din viata de zi cu zi se inmultesc.
Sunt f. dezamagita de articol!
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby shakalu » Fri Oct 10, 2008 10:15 am

hahahaha ... uite nah declaratii ale unui "specialist" . si dupa ce citesti un astfel de articol si stii despre ce e vorba, lumea specialistilor se intreaba de ce increderea parintilor in sistem si in "specialisti" scade spectaculos si toata lumea ii priveste cu suspiciune ...
shakalu
 
Posts: 589
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

Postby caro » Fri Oct 10, 2008 5:26 pm

Tovarasi, eu propun sa-l impuscam pe acest asa-numit doctor specialist care vehiculeaza conceptii invechite, reactionare, aberaciuni care se constituie in insulte la adresa clasei autiste din ce in ce mai constiente de ea insasi si de puterea ei si care jignesc sensibilitatea noastra de specialisti in autism si care ne-a inselat in asteptarile noastre celei mai intime ca nu e Specialistul(desi indrazneste sa apara intr-un mare ziar de larga circulatie), Mesia mult asteptat , care sa ne duca spre lumina( sau macar sa puna intr-o lumina mai buna aceasta , cum sa-i zic, binecuvantare si sa nu o faca un fel de sperietoare...).
He he he, mie articolul cu pricina mi se pare extrem extrem de amuzant si relaxant...o bucatica scrisa de un jurnalist cinci la legatura despre un subiect care il cam depasea, cu un doctor care nu prea stia cu ce se mananca problema( dar cine stie?, nici macar tov. Shakalu nu stie), un articol de dupaamiaza -intr-un ziar oarecare- bun de speriat cucoanele fataliste in timp ce sunt la coafor. Life still goes on.
caro
 
Posts: 58
Joined: Wed May 31, 2006 11:21 am

Postby clery » Sat Oct 11, 2008 6:49 pm

Diletantismul a devenit caracteristica de baza a societatii noastre, asadar opiniile de genul devin frecvente. Nu ne putem complace nici in perplexitate in fata lor, nici in dezgust si nici in amuzament. Din moment ce avem niste principii bine definite in ceea ce priveste analiza comportamentala aplicata, cea mai buna varianta este sa le aplicam nu numai in terapia de acasa, ci si in societate. Ignorul este o metoda buna in acest caz pentru ca avem capacitatea de "a le da peste bot" cu argumente serioase cand vine vorba de confruntari directe cu acesti domni prostuti!
clery
 
Posts: 33
Joined: Tue Aug 22, 2006 6:11 pm
Location: Bucuresti

Postby vali » Fri Oct 31, 2008 11:11 pm

Copiii de azi, “legumele” de mâine: Autismul, o boalã în expansiune
Stire de Sabina GHIORGHE | (3) Opinii

Sãnãtatea generatiilor viitoare este amenintatã de boli, de multe ori incurabile, care afecteazã dezvoltarea fireascã a nou-nãscutilor. Tot mai des întâlnim copii cu diferite malformatii sau grave disfunctii psihice sau fiziologice. Am ajuns sã-i privim firesc, fãrã sã ne punem întrebãri. Singurul sentiment pe care îl stârnesc astfel de imagini este compasiunea.

Dacã acum zece ani puteam sã vedem doar în filme copii care suferã de autism, acum îi vedem în jurul nostru. La Spitalul de copii “Sf. Nicolae” Bârlad sunt în evidente 24 de copii cu aceastã boalã.

“Înregistrãm o crestere pe acest segment de boalã si este foarte important sã informãm cât mai mult populatia cu privire la ceea ce înseamnã autismul. Colaborãm cu specialisti din aproape toatã tara pentru a avea rezultate cât mai bune în recuperarea acestor copii, dar si pentru cã pacientii migreazã cãtre alte zone ale tãrii si medicii care îi preiau doresc sã le cunoascã antecedentele”, ne-a declarat Eva-Maria Cojocaru, medic neurolog pediatru la spitalul bârlãdean.

Autismul reprezintã o dereglare a activitãtii creierului care se manifestã la copii de timpuriu, înainte ca acestia sã împlineascã trei ani. Cei care suferã de autism au probleme majore în ceea ce priveste

recunoasterea si capacitatea de retinere a informatiilor, nu comunicã, prezintã deviatii de comportament, nu interactioneazã cu cei din jur.

Caracteristicile acestei boli se mentin si la maturitate, însã variazã ca grad de severitate.

“În Bârlad functioneazã un program ABA (applied behavior analysis) care dã rezultate foarte bune. Bârladul e unul

dintre putinele orase din România în care a fost introdus si constã în lucrul de modelare comportamentalã a copilului autist în care parteneri sunt pãrintii si personalul calificat. Terapeutii lucreazã cu fiecare copil în parte si, în cei aproximativ trei ani de când se lucreazã cu ei, avem deja doi copii recuperati 100%”, ne-a spus Eva-Maria Cojocaru.

Concret, copiii autisti învatã sã decodeze semne si semnale emise de semeni. Pentru a se ajunge la aceste rezultate e nevoie de muncã asiduã. Lucru care meritã din plin a fi fãcut, dacã se reuseste ca mãcar o parte din acesti copii sã fie adusi la normalitate.

“Când cresc, rãmân cu un retard sever si incapacitate de a se adapta în mediul

social. Cu terapie adecvatã, cu medicatie (antipsihotice etc) în unele cazuri si educarea lor în grãdinitele obisnuite, putem face minuni. Au fost acceptati cu greu în grãdinitele bârlãdene cîtiva copii. Mã bucurã faptul cã în aceastã zonã oamenii sunt toleranti si acceptã acesti copii destul de usor. Nu sunt marginalizati autistii sau copiii cu alte deficiente, asa cum se întâmplã, de exemplu, în Ardeal”, afirmã Eva-Maria Cojocaru.

Cercetãtorii nu au putut sã identifice factorii care duc la prezenta bolii, ci doar au emis niste teorii. În unele cazuri, autismul a fost asociat ereditãtii, traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale din timpul sarcinii. Alte cauze ar putea fi lipsa oxigenului în timpul nasterii, encefalita sau infectii grave care afecteazã creierul sugarului.

“Este o boalã multifactorialã, cu implicatii genetice, neurologice, biochimice, modificãri structurale genetice. Cresterea numãrului de autisti poate fi trecutã în contul altor factori. Mã refer aici la ingestia de alcool a mamei pe timpul sarcinii, dar, în mai micã parte, si a tatãlui. Faptul cã viitorii pãrinti nu au grijã de sãnãtate duce la îmbolnãvirea copiilor. Consumul de alcool, fumatul sunt factori favorizanti”, a concluzionat medicul neurolog.

http://www.obiectivdevaslui.ro/index.ph ... _news=6333
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am


Return to REVISTA PRESEI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests

cron