Centrul "Sfanta Maria", Cluj

Moderators: camel, moderators

Centrul "Sfanta Maria", Cluj

Postby dora » Thu Jan 03, 2008 11:32 am

Adresa Centrului de Zi "Sfanta Maria" str. Milton Lehrer nr. 18, Cluj-Napoca, tel. 064/41.40.22
(Revista "Formula As" isi roaga cititorii din Cluj sa se abata din drumul lor si la Centrul de Zi "Sfanta Maria". Achizitionarea obiectelor create de copiii handicapati ar reprezenta un mare ajutor moral pentru ei.)






Centrul de zi "Sfanta Maria"


O oaza de speranta

In urma cu aproape 30 de ani, Ana Mariana Ilies, o femeie simpla din Cluj, primeste din partea medicilor un verdict teribil pentru baietelul ei de doar un an si doua luni: encefalita virala, deci condamnare pe viata la imposibilitatea de a merge si de a vorbi. Cu credinta in Dumnezeu, cu speranta niciodata secata si cu o tenacitate de fier, minunata mama reuseste sa invinga toate previziunile sumbre ale medicilor si sa recupereze miraculos sanatatea copilului. Nu se opreste insa aici. Simtind ca poate face bine si altora, dupa 1990, se implica in diferite programe de intrajutorare a copiilor si tinerilor cu handicap mental. Iar in 1997, reuseste sa puna bazele Centrului de Zi "Sfanta Maria", o oaza neasteptata de speranta pentru 35 de copii si tineri cu handicap mediu si sever. Povestea Centrului este induiosatoare si zguduitoare in acelasi timp.

"Dumnezeeu ma iubeste asa cum sunt!"

Dimineata inghetata de toamna tarzie, sub razele timide ale unui soare prietenos, dar rece. O zi obisnuita, in aparenta, care avea sa devina insa cea mai minunata intruchipare a devotamentului si a daruirii. Totul a inceput cu un dangat de clopot, care a spart pe neasteptate linistea apasatoare ce ne inconjura in curtea mica, de piatra. Venise vremea liturghiei. Inainte sa ne dumirim prea bine, ne-am trezit intr-o capela luminoasa, inaltati intr-un cantec tulburator, intonat de cativa zeci de tineri, care isi unisera vocile catre Fecioara Maria: "Nu lasa, Maicuta, sa pierim pe cale/ Ca noi suntem fiii lacrimilor tale"
In cei aproape cinci ani de cand a fost sfintita capela Centrului de Zi "Sfanta Maria" pentru ajutorarea tinerilor cu handicap mental, aici s-au oficiat in jur de 750 de liturghii in rit greco-catolic. In fiecare saptamana, de luni pana vineri, ziua la Centru se deschide cu ruga catre Domnul. Nici nu se putea altfel! Centrul exista, printr-o minune dumnezeiasca, prin ocrotirea celor de aici, la fiecare pas, de catre o mare putere nevazuta. Asa simte fondatoarea Centrului, d-na Mariana Ilies, asa simt toti cei care lucreaza cu daruire aici, asa spune si parintele Maties, cel care inlesneste apropierea tuturor de Dumnezeu, zi de zi, intr-o liturghie impresionanta.


"Dumnezeu ma iubeste asa cum sunt" este credinta fiecarui copil sau tanar care vine la Centru, in fiecare dimineata, ca la el acasa. O bucurie sincera si profunda se citeste pe chipul fiecaruia, atunci cand poate fi impreuna cu cei pe care ii iubeste, cu cei cu care se simte in siguranta, cu cei care ii daruiesc dragoste si care nu il privesc, nici macar o clipa, ca pe un om "altfel". Parintele Maties vorbeste cu bucurie despre atmosfera incredibila pe care a gasit-o, de la inceputuri, aici, la Centrul "Sfanta Maria": "Ceea ce ne-a ajutat, in primul rand, sa razbim prin niste timpuri tare grele a fost credinta in Dumnezeu. Satisfactia cea mai mare este ca am reusit sa-i apropiem de credinta si pe copii pe de o parte, sa le insuflam in inimi dragostea de Dumnezeu, iar pe de alta, sa le aratam ca Dumnezeu este mereu aproape de ei, ca ii iubeste pe fiecare in parte, ca ii poate ajuta. Si ajutorul nu s-a lasat mult asteptat. Cand s-a deschis Centrul, abia de puteam sa tin liturghia de la un cap la celalalt. Era aici o vraiste de nedescris, fiecare vorbea cu fiecare, plecau toti de la locurile lor, veneau si ma trageau de maneca, se imbulzeau cand venea vremea impartasaniei. Acum, canta toti la liturghie, stau frumos la rand in fata altarului, vin si vorbesc deschis cu mine cand au vreo problema. Copiii si tinerii de aici au o curatenie sufleteasca la care noi, ceilalti, ar trebui sa ravnim cu adevarat.

Handicapul nu este de fapt al lor, ci al nostru handicap al inimii , pentru ca nu stim sa iubim cu adevarat si sa iertam.

Impresionant este aici felul in care ei inteleg sa-si marturiseasca pacatele. Pentru orice lucru in care stiu ca au gresit, lucruri pe care noi, mirenii, le-am considera pacate cu totul si cu totul marunte, acesti copii vin si cer iertare Domnului.

Nu sunt impinsi de nimeni de la spate, nu se spovedesc pentru ca cineva le impune. Ci pentru ca au inteles ca Dumnezeu ii poate ajuta. Ei, aici, ne dau o permanenta lectie de iubire neconditionata, de puritate, de frumusete a sentimentelor. Ei raman copii toata viata, la nivelul sfinteniei. Imi amintesc si acum de vorbele unui tata care a inteles, dupa mult zbucium interior, ca baiatul sau nu este, de fapt, un sacrificat.

A venit la mine si mi-a spus: <<Acum suntem cu Dumnezeu. Daca baiatul meu s-ar vindeca, m-as ruga Domnului ca el sa ramana sufleteste la fel".

Mestesugari desavarsiti

Desi considerati de specialisti "cazuri pierdute", cu boli precum autism, epilepsie, encefalita virala, cei care vin la Centru nu au nici un moment constiinta bolii lor. Si asta, pentru ca sunt tratati aici de catre toata lumea drept oameni obisnuiti. Vin aici, in fiecare dimineata, ca la o scoala normala, o scoala adaptata nevoilor lor. D-na Ana Mariana Ilies, cea care a infiintat Centrul, vorbeste despre acesti copii si tineri ca despre niste persoane normale cu nevoi speciale, dar cu abilitati deosebite. "Pentru cei care nu ne cunosc, esentiala este intelegerea corecta a ceea ce reprezinta Centrul. In primul rand, cei care vin la noi nu sufera de boli psihice, ci au un handicap mental, ceea ce este cu totul altceva.

Principala problema cu care acesti tineri se confrunta este incapacitatea invatarii, acumularii de cunostinte, desi unii dintre ei au o inteligenta multidisciplinara foarte dezvoltata. Noi am adaptat programul Centrului la nevoile diferitelor categorii de varsta, intrucat avem aici si copii de 5-6 ani lasati pe dinafara de catre orice alt tip de scoala din Romania, considerandu-se cazuri mult prea grave pentru a putea fi recuperate , dar si tineri care se apropie de 30 de ani. Acestia, la 18 ani, au fost dati efectiv afara din institutiile unde fusesera ingrijiti. Fara noi, unii ar fi ramas pe strada, iar ceilalti n-ar fi avut nici o sansa reala de a se bucura de viata. Prin ceea ce facem noi aici, incercam sa ii pregatim pe acesti tineri pentru o integrare socio-profesionala, sa ii ajutam sa-si formeze deprinderi de autonomie.
Eu, noi am crezut ca se poate. Tin minte si acum de cate refuzuri m-am izbit, de cate priviri indoielnice si de cate catalogari, care mai de care. N-am cedat insa niciodata. Credinta mi-a dat putere si incredere. Am fost greu incercata, dar Dumnezeu a fost cu mine, deschizandu-mi o cale pe care am urmat-o cu smerenie si cu mare bucurie in acelasi timp. Am inteles curand ca asa, in felul meu simplu de a privi lucrurile, pot face mult bine.

Pentru copilul meu si pentru altii carora soarta li s-a aratat potrivnica. Aici, la Centru, suntem cu totii o familie. Am luptat mult ca sa razbim, ca sa ajungem unde suntem acum. Dupa o munca titanica, fara ca Statul sa ne fi ajutat in vreun fel, am reusit sa reconditionam cladirea asta, care statea sa cada pe noi, si sa punem, intr-adevar, in miscare o scoala deosebita pentru acesti copii. Avem programe de recuperare aici, sala de kinetoterapie unde exercitiile se fac fie individual, fie in grup si un program, inedit in Romania, de terapie prin muzica, ceva care da roade extraordinare. Ideea este ca Centrul sa nu fie receptat de cei care vin aici drept o institutie rece si distanta, ci drept o casa care ii asteapta in fiecare zi, drept o minisocietate in care ei sa poata fi in largul lor. Mai tarziu, am creat ateliere in care acesti tineri sa poata avea sentimentul utilitatii. Dumnezeu a pus ceva in fiecare dintre noi, ceva care merita descoperit si fructificat. Pe asta punem accentul aici: incurajam inventivitatea, le dam posibilitatea sa se manifeste creator.

Munca in echipa este cea mai buna terapie sa invete sa se ajute unii pe altii, sa nu fie egoisti. Baietii mari fac traforaj icoane si cruci , fac mulaje pe care le coloreaza sau felicitari de Craciun si Paste. Cei mai mici deseneaza, fetitele croseteaza sau lucreaza la razboi. Aici nu exista rebuturi. Totul are valoarea sa. Sentimentul de implinire, pe care acesti copii il au atunci cand realizeaza ceva cu mana lor, este cea mai mare multumire pe care, la randu-ne, o avem noi, cei care ii invitam si le indrumam munca."
Pe langa programul zilnic, normal, de opt ore, Centrul a reusit sa puna in miscare si cateva minunate activitati pe timpul vacantelor. Cele mai apropiate sufletului tuturor participantilor au fost cele cateva pelerinaje la Medjugorie, la muntele aparitiilor Fecioarei Maria. "Acolo, toata durerea este uitata, iar tot necazul paleste in fata bucuriei de a fi iubit si acceptat asa cum esti", continua d-na Ilies. "L-am simtit pe Florin, baiatul meu, cat de schimbat, cat de patruns vine acasa dupa o saptamana petrecuta acolo. O bucurie nemaivazuta ii luceste in privire. Il vad multumit si impacat cu sine insusi. Ma intreaba mereu un singur lucru: <<Cat mai e pana plecam din nou la Medjugorie?"
Centrul de Zi "Sfanta Maria" este pentru cei 35 de copii si tineri, pentru care isi deschide zilnic portile, cu mult mai mult decat o scoala: este izvor de credinta si bucurie, de lumina si incredere in sine. Ultima luna a adus un plus de speranta Centrului care traieste, altfel, din donatii sporadice , un parteneriat incheiat cu Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap, in urma caruia Centrul va primi 280 de milioane de lei in urmatoarele patru luni. Pentru suflet, insa, marea realizare este inaugurarea unei expozitii permanente cu vanzare a pieselor artizanale create de copiii si tinerii de aici. O minunata oaza de culoare, care aduce speranta oricui isi rupe cateva minute pentru a sta sa priveasca. Este mesajul de reusita a unor oameni care au stiut si au avut indeajuns curaj sa invinga destinul potrivnic.Sanziana Demian
Fotografii de Victor H. Mercea
http://www.formula-as.ro/2002/497/s-o-s-34/s-o-s-2845
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Return to JUD CLUJ

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest