Sala de lectura


Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Postby dora » Tue May 15, 2007 8:00 am

Duminica a 16-a după Rusalii
- Pilda talanţilor -

Ev. Matei 25, 14

Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.

Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat.

Indată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi.
Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.
Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând:

- Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul:
-Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis:
- Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.

Zis-a lui stăpânul:
-Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis:
- Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.
Şi răspunzând stăpânul său i-a zis:
-Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor


Pilda ne adevereşte mai departe că Dumnezeu e milostiv către toţi, pentru că fiecare primeşte câte ceva în dar. E drept că unora li se dă mai mult iar altora mai puţin, dar aceasta nu schimbă cu nimic lucrurile, pentru că celor ce li s-a dat mult, li se si cere mult, iar celor cărora li s-a dat puţin, mai puţin li se cere. Fiecăruia însă i se dă atât cât îi trebuie spre a sa mântuire şi spre ajutorarea mântuirii altora.




Ar fi greşit să credem că în această pildă Domnul are în vedere doar pe bogaţii — de un fel sau altul — ai lumii acesteia. Nu; El vorbeşte deopotrivă despre toţi oamenii. Toţi, fără deosebire, sunt trimişi în lume cu un dar oarecare.

Văduva care a lăsat în templul din Ierusalim singurii ei doi bănuţi era săracă în ce priveşte banii, dar nu era săracă în ce priveşte jertfa şi frica de Dumnezeu. Dimpotrivă. Iar pentru că a folosit bine aceste daruri — bănuţul ei sărac — a fost lăudată de Domnul Însuşi: “Adevărat vă spun că aceasta văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi” (Marcu 12, 43).

Să ne gândim acum la un lucru ce pare mai greu de dezlegat. Iată bunăoară un om orb, mut şi surd din naştere, care şi-a petrecut toată viaţa sa, din leagăn până la mormânt, în această stare.
Ce fel de dar a primit unul ca acesta de la Dumnezeu ? Cum să se mântuiască?” poate să întrebe cineva. Ei bine, are un dar, şi unul mare. Nu-i vede pe alţii, dar este el văzut. Nu dă milostenie, dar îndeamnă pe alţii la milostenie. Nu vorbeşte despre Dumnezeu, dar el însuşi e o pomenire a lui Dumnezeu. Nu propovăduieşte cu cuvântul, dar adevereşte propovăduirea. Cu adevărat poate aduce pe mulţi la mântuire, şi prin aceasta şi el se mântuieşte.


Pilda talantilor aduce lumină, pace şi înţelegere în suflete. Ne îndeamnă să nu întârziem a face lucrul pentru care ne-a aşezat Domnul în piaţa cea mare a acestei lumi.

Timpul trece mai grabnic ca un râu repede curgător şi curând — luaţi aminte: curând — va veni asupră-ne sfârşitul.

Nimeni nu se va mai putea întoarce din veşnicie ca să ia ce a uitat şi să facă ce nu a făcut. Să ne grăbim aşadar să folosim darul ce ni s-a dat, talantul împrumutat nouă de Domnul domnilor.

http://www.voscreasna.com/227/duminica- ... imirovici/

Poate va zice cineva: "Eu nu am talant!" Mare minciună spune unul ca acesta şi nu trebuie nicidecum ascultat. Noi vedem din Sfînta Evanghelie de azi, că toţi au primit talanţi, unul cinci, altul doi, altul unul, dar nici unul nu a rămas fără de talant. Dacă ar fi fost vreunul fără de talant, ar fi zis Domnul că altuia nu i-ar fi dat nici un talant. Dar arătînd că toţi au luat talanţi, nimeni nu se poate încumeta a zice: "Eu n-am nici un talant!" Putem zice că nu toţi au primit la fel talanţii, că unii mai mulţi, alţii mai puţini şi că nu toţi au primit acelaşi fel de talant, aducîndu-se aminte de mărturia Sfintei Scripturi care zice: Duhul este unul, iar darurile felurite (Romani 12, 6; Efeseni 4, 7; I Corinteni 7, 7; 1, 24).

Dar şi în altfel poate creştinul şi mai ales preotul a-şi înmulţi talantul său spre slava lui Dumnezeu şi folosul de obşte al oamenilor. De exemplu, dacă cineva are darul propovăduirii şi predică Evanghelia după măsura credinţei sale; dacă altcineva are slujbă şi o săvîrşeşte cu evlavie; dacă altul are darul învăţăturii şi se sîrguieşte a învăţa cele sfinte pe alţii; dacă unul face milostenie cu voie bună, dacă altul lucrează în orice fel spre binele aproapelui său, toţi aceştia îşi înmulţesc talanţii lor (Romani 12, 8).

Deci nimeni să nu creadă că îl va mîntui credinţa cea moartă, care nu este urmată de fapte bune. Ci avînd în vedere că este muncă şi pedeapsă pentru nelucrarea faptelor bune, precum şi mare răsplată pentru cei care se îngrijesc de mîntuirea sufletului, înmulţind talanţii daţi lor de Dumnezeu, fiecare să se silească cu toată sîrguinţa în această viaţă trecătoare, la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu şi la toată fapta bună.

http://paginiortodoxe2.tripod.com/predi ... salii.html
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri May 25, 2007 12:18 pm

Un om si cainele lui mergeau de-a lungul unui drum.

Omul admira imprejurimile, cand deodata isi dadu seama ca nu mai este pe pamant, ci in lumea celor drepti. Isi aduse aminte cum a murit si ca prietenul sau necuvantator murise de cativa ani. Se mira si merse mai departe, gandindu-se unde duce drumul pe care mergea.

Dupa putin timp, ajunsera la o stanca alba si inalta ce se intindea pe o parte a drumului. Parea ca este facuta dintr-o marmurafoarte fina. La capatul unui deal, stanca era impartita in doua de un arc care stralucea in lumina apusului. Cand ajunse in fata arcului, vazu o poarta imensa, iar strada pe care mergea vazu ca este facuta din aur. Omul de indrepta spre poarta si in timp ce se apropia vazu un om care statea la un birou in fata intrarii.

Cand ajunse destul de aproape ii striga omului "Scuzati-ma, unde ma aflu?"
"Acesta este Raiul, domnule" raspunse omul de la birou.
"Imi puteti da si mie niste apa, va rog?"
"Bineinteles. Intrati va rog, si o sa va aduca cineva apa imediat."
Omul de la poarta gesticula si poarta se deschise.
"Prietenul meu poata sa intre si el?" intreba calatorul si arata spre cainele sau.
"Imi pare rau dle, nu aveti voie cu animale."

Calatorul se gandi o clipa si apoi se intoarse si isi continua drumul pe care mergea impreuna cu cainele sau. Dupa o buna bucata de vreme si dupa ce strabatu o distanta considerabila, ajunse la un drum noroios care ducea spre o ferma, poarta fermei aratand ca si cum nu ar fi fost niciodata inchisa. Nu erau garduri si cand se apropie vazu inauntru un om sprijinit de un copac, citind o carte.

"Scuzati-ma, aveti putina apa?" intreba calatorul.
"Da sigur, este o pompa chiar aici, intrati va rog."
"Dar prietenul meu, poate intra?"
"Cred ca este un castron langa pompa."
Calatorul intra impreuna cu cainele sau si gasi o pompa veche de mana cu un castron langa ea. O umplu, bau pana se satura si apoi o dadu cainelui sau. Dupa aceea, calatorul se indrepta catre omul care citea in continuare o carte langa copac si il intreba
"Cum se numeste acest loc?"
"Acesta este Raiul", raspunse omul.
"Hmm, este destul de ciudat, omul de mai inainte mi-a spus de asemenea ca acela este Raiul."
"Ahh, locul acela cu poarta de sidef si drumul pavat cu aur? Acela este Iadul."
"Si nu va deranjeaza ca se folosesc de numele dvs?"
"Nuu, ne bucuram ca ei departajeaza oamenii cei buni de cei care si-ar lasa cel mai bun prieten in urma."
http://forum.desprecopii.com/forum/topi ... ichpage=15
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu May 31, 2007 11:05 am

Un roman a inventat Ziua vecinului cumsecade
Cornelia Gereanu


--------------------------------------------------------------------------------
Pe 29 mai, cetateni din 22 de tari ale Europei si din Canada participa la sarbatoarea vecinilor, gratie initiativei unui roman stabilit la Paris.

Peste sapte milioane si jumatate de europeni, din care cinci milioane numai in Franta, au participat ieri la cea de-a VIII-a editie a manifestarii „Imobile in sarbatoare sau sarbatoarea vecinilor“.

Actiunea a depasit granitele europene, reusind de doi ani sa “molipseasca” si locuitorii de pe celalalt mal al Atlanticului, respectiv din Canada.

Ideea organizarii manifestarii a fost lansata in 1999, in arondismentul XVII din Paris, de asociatia „Parisul prietenilor“ si apartine fondatorului, romanul Atanase Perifan.

Ideea, considerata simpla, usor de pus in aplicare si cu efecte remarcabile, a avut un succes imens si a inceput sa cistige adepti in toate tarile. “Am plecat de la dorinta de a «deschide inima cetatenilor catre aproapele lor» si a crea posibilitatea intaririi legaturilor sociale intre locuitorii aceluiasi cartier sau aceluiasi imobil.

In realitate, totul a plecat de la o intimplare reala si tragica”, spune Perifan. In imobilul in care locuia la acea vreme a murit o doamna in virsta de 80 de ani, care a fost gasita dupa doua luni de la deces. Vecinul de palier nici nu o stia cum arata, desi locuia la acea adresa de cinci ani.

Proiectul a evoluat si, in 2000, Asociatia Primarilor din Franta a aderat la actiune, lucru care determina extinderea initiativei la scara nationala. Din 2003, sarbatoarea a devenit europeana, fiind instituita Ziua Europeana a Vecinilor, sarbatorita in fiecare an, in ultima zi de marti a lunii mai.

Sondajul efectuat la editia precedenta arata ca peste 62 la suta dintre francezii care au participat la sarbatoare sint gata sa dezvolte intrajutorarea si buna vecinatate (incepind cu a se ocupa de exemplu de un vecin mai batrin sau cu handicap).

„Obiectivul nostru insa este sa mergem dincolo de sarbatoare. Intr-o societate in care fiecare se simte tot mai fragil, solidaritatea cu vecinii trebuie sa intervina in completarea solidaritatii institutionale si familiale“, mai spune Atanase Perifan.

El sustine ca fiecare dintre noi are o doza de egoism in el, dar ideea sarbatorii este de a evidentia partile bune ale caracterului uman - solidaritatea de proximitate si ajutorarea vecinilor in suferinta, lucruri care pot deveni o solutie sau un amortizor social in cazul unor probleme sociale.

„Viata este ca un ascensor - urca si coboara, iar intr-un moment de cadere, solidaritatea vecinilor poate fi salvarea pentru o persoana“, mai spune Perifan.

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=1 ... 21be548829
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby Magister » Sat Jun 09, 2007 5:42 pm

Trei seniori medievali japonezi:
- Daca cucul nu canta, omoara-l. - Oda Nobunaga
- Daca cucul nu canta, convinge-l sa cante. - Toyotomi Hideyoshi
- Daca cucul nu canta, asteapta si va canta. - Tokugawa Ieyasu.
Si asa a ajuns Shogun...

Acum mai zic eu despre cucii cu pricina:
- Stie cucul 1 ca va putea fi omorat ? Are cum sa cante, sau sa fuga ?
- Are cucul 2 interes pentru ceva ca sa poata fi convins ?
- E in cucul 3 vreo dispozitie sa cante candva, de la sine ?
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 235
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti

Postby caro » Mon Jun 11, 2007 1:37 pm

Salut Magister, sper ca nu te deranjeaza o tzara de polemica. Iti propun o problema : se dau trei cuci, unul mai istetz ca altul... Intrebarea este care este cel mai istet dintre ei? Daca stii sa raspunzi, te inscaunez Regele Cucilor cu mana mea si apoi poti sa-mi tai capul. Pt ca ceea ce scrii tu acolo foloseste asa de mult logica cucului, incat e la leghe departare de ceea ce au vrut sa spuna seniorii aia japonezi. Pt ca nu ai 3 cuci ( cucu 1, cucu 2, cucu 3), ci o singura situatie ( cucul care nu canta) si trei atitudini in fata acestei situatii( il omori, il convingi sau astepti). "Cucu care nu canta" care va sa zica, ceva ce canta prin natura sa, gratis, fara sa platesti si care, dintr-un motiv oarecare, nu vrea sa "cante" la un moment dat, taman cand avem noi nevoie. Capisci, mi boy?! Dar lucrurile astea sunt asa de simple pt un neurotipic...Oricum, e amuzant macar ca literatura suprarealista umoristica ceea ce ai scris( cucul care sa stie ca va putea fi omorat, cucul care are un interes, cucul care are vreo dispozitie de a canta, parca suntem in Miorita). Sal'tare!
caro
 
Posts: 58
Joined: Wed May 31, 2006 11:21 am

Postby caro » Mon Jun 11, 2007 2:08 pm

Si ca sa fiu mai stufos , cucul aici inseamna o persoana de rang inferior, un clevetitor, un barfitor, un pandac pe la colturi, unul care face antecamera, o persoana de categorie morala si de prestanta inferioara, un misel, un prost, unul care ti-ar infige cutitul in spate fara nici un scrupul, un colportor. Are vreo noima sa te preocupe mantuirea sufletului unui astfel de ins? Cu siguranta ca se gandeste la pielea lui si ca trebuie sa fiu "vigilent" dar, la naiba, de ce sa-i acord mai multa valoare morala decat isi acorda el siesi? Ei, bla bla, bla bla...
caro
 
Posts: 58
Joined: Wed May 31, 2006 11:21 am

Postby dora » Thu Jun 14, 2007 7:17 am

Dă mai departe!

Am revăzut de curând un film: Dă mai departe! Un gen de basm modern în care un tânăr erou vrea să schimbe lumea. Ca răspuns la o temă dată la şcoală, un băieţel trebuie să imagineze o cale (aplicabilă!) prin care lumea în care trăieşte şi de care e nemulţumit să devină mai bună. Astfel, el se gândeşte la un lanţ al "binelui". El va face bine unor oameni iar aceştia, la rândul lor, vor "da mai departe" binele, ajutând alte persoane. Şi tot aşa, din mână-n mână, binele se va răspândi în întreaga lume, schimbându-i faţa.
Şi, ca în orice basm, ideea, deşi pare utopică şi lipsită de orice şansă de împlinire, prinde şi se răspândeşte. Oamenii primesc binele, promiţând să-l dea mai departe. Serviciu contra serviciu, chiar dacă beneficiarul binelui cuiva devine binefăcătorul altcuiva.
Mă întreb dacă scenaristul, actorii sau regizorul acestui film cred în ceea ce au încercat să transmită celorlalţi. Mă întreb dacă, plecând de la filmări, s-au gândit măcar o clipă să facă un bine cuiva necunoscut pentru a vedea dacă povestea pe care o joacă ei devine realitate. Pe mine m-a fermecat. Cu atât mai mult cu cât, la prima vedere, pare atât de simplu. Să ajuţi trei persoane nu e greu. Sunt mulţi dintre noi care susţin că fac bine unui număr imens de oameni în fiecare zi. Poate unii şi fac. Dar unde se duce binele acela? Unde se opreşte? Binele pe care ni-l fac părinţii, crescân-du-ne aşa cum trebuie, binele pe care ni-l fac profesorii deschizându-ne ochii asupra lumii, binele pe care ni-l fac prietenii, descoperindu-ne universul, binele pe care ni-l face cineva care ne zâmbeşte într-o friguroasă seară de toamnă. Unde se pierde? De ce nu naşte alt bine, ca în poveste, de ce nu se înmulţeşte şi nu se răspândeşte în jurul nostru ca o epidemie binefăcătoare? Cine rupe acel "contract" pe care specia umană ar fi trebuit să-l aibă înscris în ADN, prin care te obligi să devii Om, dăruind ceea ce ai primit şi înzecit, chiar?
Un copil dintr-un film a reuşit să demonstreze, la nivelul teoriei sau al lumii de celuloid, dacă vreţi, că se poate şi de unul singur. Că un om, unul singur, poate schimba lumea. Dar, ideea centrală e că fiecare dintre noi trebuie să fie acel singur om. Fiecare dintre noi ar trebui să vrem să schimbăm lumea, aşa nemulţumiţi cum ne declarăm.
Interesant e că problema nu începe cu faptul că nu vrem, nu ştim să facem bine sau nu credem că putem schimba ceva prin el. Problema e că nu ştim să primim binele. Am ajuns la stadiul "evoluţiei" noastre în care, dacă cineva ne face un bine, ne întrebăm imediat ce urmăreşte. Dacă te lasă să te urci prima în autobuz, te întorci să vezi dacă nu vrea să-ţi fure portofelul. Dacă cineva îşi dăruieşte cărţile de poezii e bănuit că vrea să candideze la o funcţie publică. Şi chiar dacă nu descoperim pe moment substratul gestului binefăcător (pentru că trebuie să aibă unul, nu?) întrebarea rămâne undeva în subconştient, diminuând până la anihilare binele primit. Şi, evident, acesta nu poate trezi în noi dorinţa de "a-l da mai departe". Uimitor, în epoca noastră de măreţe evoluţii spirituale, omul care face bine nu devine un model ci un specimen ciudat, suspect chiar.
Oamenii fac în fiecare zi fapte bune, oamenii beneficiază în fiecare zi de binele făcut de alţii. Problema noastră e că nu-l conştientizăm, nu-l recunoaştem ca atare, în primul rând pentru că nu vrem, cu nici un preţ, să rămânem datori cuiva pentru binele făcut. Şi, inteligenţi cum suntem, nu ne dăm seama că există şi pentru această frică un antidot. Să nu rămânem datori, dând mai departe binele primit. E adevărat că trebuie să facem puţin efort pentru a înmulţi binele. Şi-atunci, primim binele făcut (cine-a mai văzut să refuzi atunci când ţi se oferă ceva?) dar îl trecem la capitolul "gesturi întâmplătoare", "gesturi interesate", "nebunie", "idealism caraghios" sau, de ce nu, atunci când nu putem găsi vreo hibă binefăcătorului, la secţiunea "răsplată pentru meritele noastre incontestabile". Da! Ni se face bine pentru că merităm! Iată una dintre credinţele cele mai vechi ale omului. Care se traduce prin următoarea axiomă : "Eu merit tot binele din lume, prin urmare, e normal să mi se dăruiască. Nu sunt dator nimănui pentru acest bine". De aici, mergem mai departe : "Dacă eu merit (şi, de cele mai multe ori, numai eu merit!), ce să dau mai departe? N-am cui, pentru că ceilalţi nu merită acest bine".
Aristotel spunea că scopul nostru, al acţiunilor noastre este binele suprem. Nu e vorba de "binele" platonician, abstract şi suprauman, ci de cel accesibil omului, binele realizabil. Aristotel definea actul moral, cel prin care faci bine altui om, ca pe unul voluntar, conştient, rezultat al analizei profunde şi al deciziei de a acţiona în favoarea cuiva. Şi are dreptate. Binele nu se face din milă ci din dorinţa de a-l face, de a-i aduce pe oameni mai aproape de fericire. Din necesitatea de a-l face. Binele nu se face pentru că aşa am învăţat noi că e frumos sau pentru că ne e frică de cine ştie ce pedeapsă divină. Binele se face pentru că e nevoie de el. Şi pentru că noi, fiinţe evoluate, vrem să schimbăm ceva!
Copilul din film gândea aristotelic (chiar dacă nu ştia ce-nseamnă). Convins că lumea trebuie să se schimbe, conştient că numai binele poate naşte bine, s-a decis să acţioneze. Pentru binele suprem. Dar nu al lui (de altfel, în final, el moare, urmând tiparul eroului antic) ci al umanităţii.
Dar, într-un final, e doar un film, nu? Şi, după cum ştim, viaţa bate filmul!



de Radu Herjeu
http://www.agonia.ro/index.php/article/ ... index.html
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Jun 20, 2007 6:28 am

O poveste irlandeza

Numele lui era Fleming, si era un sarman fermier scotian.
Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina inveninata.

Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un
baietel ingrozit care se lupa sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din
ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.

A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a
coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il
salvase.
"Vreau sa te platesc", a spus nobilul. "Ai salvat viata fiului meu".

"Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut," i-a raspuns fermierul
refuzand oferta.
In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
"Acesta este fiul tau ?" l-a intrebat nobilul .
"Da", a raspuns mandru fermierul .
"Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va
primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti." Si asta a facut.

Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit
Scoala de Medicina St. Mary's Hospital Medical School din Londra si a
ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.

Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit
de pneumonie. .

Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina.

Numele nobilului ? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau ? Sir
Winston Churchill.

Cineva a spus candva: Ce pleaca se si intoarce.
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Jun 25, 2007 9:44 pm

Cine spune "multumesc" invinge insomnia
Numarul 8, Ianuarie - Februarie 2007
Sectiunea: Sanatate » Terapii alternative

Mii de persoane testate

Exprimarea cu voce tare a propriei recunostinte da nastere unei serii de reactii psihologice in lant. Efectul imediat este o senzatie de calmare si liniste sufleteasca care, treptat, stimuleaza chiar entuziasmul si deschiderea fata de ceilalti. Pe parcursul studiului meu, realizat in Departamentul Psihologic al Universitatii din California, am verificat daca toti cei care obisnuiesc sa multumeasca adesea au de castigat si in plan fiziologic.
Am lucrat pe un esantion format din femei si barbati adulti, impartiti in trei grupuri.

Primul grup a primit sarcina de a tine un jurnal in care sa-si scrie propriile trairi, in timp ce persoanele din al doilea grup trebuia sa astearna pe hartie ceea ce ii enerva cel mai mult.

In fine, cel de-al treilea grup a trebuit sa-si aminteasca anumite situatii in care au fost ajutati si sa-si exprime recunostinta fata de acele persoane. Prin acest test am urmarit sa vad cati se simt bine si am masurat anumiti parametrii fizici.

Persoanele din cel de-al treilea grup s-au dovedit a fi cu 25% mai fericiti, decat ceilalti, care au reiesit drept persoane care-si reprima umorul, plictisite, bolnavicioase.

In plus, celor fericiti le-a sporit atentia si au dormit cu o ora sau doua in plus pe noapte fata de ceilalti. Cu toate acestea, pentru multe persoane pronuntarea cuvantului magic sau a-si cere scuze e foarte dificil, daca nu chiar tabu. Exista indivizi care au suferit imediat o puternica dezamagire afectiva si care raman inchisi in ei. Mai mult, evita riscul de a mai spune multumesc si de a mai cere ajutorul altora. Recunostinta este o trasatura personala. Ingratul nu doreste sa se simta dator nimanui si, din aceasta cauza, nu este in masura sa faca nici macar un gest politicos.



Zambete impotriva stresului

Eu si echipa de certetatori cu care am lucrat am vazut ce face diferenta si chiar care este viziunea asupra lumii. Persoanele care luau in considerare ceea ce faceam si luau drept o oportunitate studiul, s-au lansat la sfarsit in noi experiente. Recunostinta functioneaza apoi ca un paravan in fata stresului si a angoasei. Obisnuiti-va sa zambiti si sa reduceti doza de invidie, ura si resentimentele.



Sa invatam sa fim recunoscatori!

Este posibil sa invatam sa fim recunoscatori? Da. Faceti-va un obiectiv din a spune multumesc in fiecare zi.



Iata solutia!

tineti un jurnal in care sa scrieti situatiile in care ati spus «multumesc». Traduceti-le si ganditi-le intr-un limbaj concret, cat mai aproape de realitate.
Aminteste-ti clipele negre si situatiile dureroase din trecut: atunci ai avut forta de a supravietui. Trebuie sa-ti arati recunostinta fata de acele sentimente. Identifica gandurile neplacute, care iti afecteaza umorul si te impiedica sa atingi starea de bine. Fii atent la limbaj, evita sa folosesti cuvinte negative atunci cand iti descrii viata, trairile. La fiecare tentativa de lamentare, spune un multumesc.
Scrie-i o scrisoare cuiva care te-a ajutat, chiar daca iti este jena si te face sa te simti mai putin independent si sigur pe tine acest gest. Obisnuieste-te sa fii recunoscator.
Depaseste tiparele cu care te-ai obisnuit, intra in joc si incearca noi experiente pe care sa le privesti drept oportunitati.


Robert Emmons, psiholog



Este din 1996 profesor de psihologie la Universitatea California Davis. Specializat in psihologia personalitatii si psihologie clinica, desfasoara activitati de cercetare asupra raportului dintre starea de bine fizica si cea psihica, mentala. A scris studii despre recunostinta si in revista Time.
http://www.fitform.ro/revista/module.asp?type=art&id=58
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Jul 10, 2007 8:56 am

DOAMNE,



Pentru ca DRAGOSTEA ESTE RABDARE,

Ajuta-ma sa fiu inceata in a judeca, dar iute in a asculta pe altii ; sovaitoare la a critica, dar dornica la incurajare, amintindu-mi rabdarea Ta infinita cu mine.

Pentru ca DRAGOSTEA ESTE BUNATATE,
Ajuta-mi cuvintele sa fie blande si placute iar actiunile sa-mi fie bine gandite, preocupate de altii. Aminteste-mi sa zambesc, sa spun ‘te rog’ si ‘multumesc’ pentru ca aceste lucruri mici inseamna, totusi, atat de mult.

Pentru ca DRAGOSTEA NU PIZMUIESTE, NU SE LAUDA SI NU ESTE MANDRA,

Ajuta-ma sa am o inima smerita si sa vad ce e bun in altii. Fa-ma sa apreciez si sa sarbatoresc ceea ce am si tot ceea ce sunt si sa fac la fel pentru toti cei din jurul meu.

Pentru ca DRAGOSTEA NU ESTE NECUVIINCIOASA SAU EGOISTA,

Ajuta-ma sa folosesc cuvinte pe care fiecare inima sau ureche sa le inteleaga. Cand sunt tentata sa fiu absorbita de propria mea lume mica, aminteste-mi ca exista o lume mare, acolo afara, plina de nevoi si durere.

Pentru ca DRAGOSTEA NU SE MANIE SI NU TINE SOCOTEALA GRESELILOR,

Ajuta-ma sa iert pe altii cum Tu m-ai iertat pe mine. Cand vreau sa port pica sau sa invidiez, ajuta-ma sa renunt si in schimb sa intind o mana plina de dragoste.

Pentru ca DRAGOSTEA NU SE BUCURA DE RAU CI SE BUCURA DE ADEVAR,

Ajuta-ma sa stau in picioare pentru ce este drept si bun. Fa-ma sa apar pe cei fara aparare si sa ajut pe cei neajutorati. Arata-mi cum sa fac diferenta.

Pentru ca DRAGOSTEA INTOTDEAUNA APARA SI INTOTDEAUNA CREDE,
Ajuta-ma sa fiu un refugiu pentru cei din jurul meu. Cand lumea de afara este aspra si rece, fa inima mea sa fie un loc al acceptarii si caldurii.

In cele din urma, pentru ca DRAGOSTEA ESTE STARUITOARE,



Ajuta-mi inima sa-mi bata continuu cu dragoste pentru Tine si pentru ceilalti. Multumesc pentru aceasta zi in care sarbatorim iubirea si pentru ca ne arati ce inseamna cu adevarat acest cuvant.

http://forum.desprecopii.com/forum/topi ... hichpage=2
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Jul 16, 2007 2:26 pm

"N-am stiut. Traisem ca un dobitoc, ca o vita, ca un orb.

La inchisoare, inspre amurg, am aflat ce-i aia bunatate, buna cuviinta, eroism, demnitate. Vorbe mari! Vorbe goale!


Vorbe mari si goale pentru smecheri si pentru turnatori; vorbe mari si de mare folos si pline de inteles cand le simti racoarea in iezerul de foc si le poti gusta farmecul experimental.

Creada fiecare ce vrea, de valoare absoluta nu am caderea sa vorbesc, una stiu: ca vorbele acestea mari si insusirile pe care le semnifica erau acolo mai de pret decat un siret, o ata, un cui (cuiul pe care a invatat sa-l respecte si Geo Bogza in puscaria de drept comun), o hartie sau alt obiect interzis, de natura sa-si fericeasca posesorul.

H.C. Wells in The Research Magnificient: doua mari forte: frica si aristrocratia.
Acum il inteleg. Frica trebuie invinsa. Nu exista in lume decat un singur lucru, decat unul: curajul.

Iar secretul este sa ne purtam aristrocratic. Numai gentiletea, bunatatea, calmul, purtarile frumoase au haz.

Incep sa-mi dau seama ca numai caracterul importa.
Convingerea politica, parerile filosofice, originea sociala, credinta religioasa nu sunt decat accidente: doar caracterul ramane dupa filtrarile produse de anii de puscarie ori de viata -, dupa ale uzurii si oboselii: schelet, cod, model electric


Nicolae Steinhard _ Jurnalul fericirii

http://www.librariabucuresti.com/cgi-bi ... 99-19-.htm
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Jul 19, 2007 3:03 pm

Paradigme de gandire: succes vs. esec




A castiga este o deprindere.
Ca si a pierde.
Si cum orice deprindere are la baza conceptii care ne conditioneaza comportamentul si modul cum interpretam evenimentele devine importanta constientizarea paradigmelor asimilate inconstient si eliminarea celor nocive dezvoltarii noastre viitoare.

Toate trairile, atitudinile si comportamentele noastre decurg din felul cum percepem realitatea iar aceasta perceptie este influentata de o grila de repere subiective, creata in timp.

Ea este rezultatul influentei mediului in care traim, a educatiei, a trairilor emotionale profunde care ne-au marcat existenta.

Pe baza acestui reper credem cu convingere deplina ca felul in care privim lucrurile este chiar modul lor de a fi sau modul in care ar trebui sa fie.

Vedem astfel lumea nu asa cum este ci asa cum suntem noi conditionati sa o vedem.

Pe masura ce constientizam ideile care stau la baza modului nostru de percepere a realitatii, va fi mai usor sa ne intelegem reactiile si mecanismele care le-au declansat.


Asa cum mentionam anterior, multe din convingerile noastre sunt generalizari bazate pe interpretari ale unor experiente din trecut, placute sau dureroase.

Odata ce adoptam o o astfel de credinta care ne poate limita sau impulsiona intr-un anumit aspect al vietii noastre, uitam rapid ca concluzia la care am ajuns este doar o interpretare si o tratam ca pe o realitate palpabila, la care ne raportam constient sau nu, prin tot ceea ce facem.

Astfel, convingerile noastre au puterea de a ne aduce esecul sau succesul in demersurile pe care intreprindem, nu lucrurile imposibile creandu-ne reactii ci reactiile noastre determinand aparitia unui numar de imposibilitati corespunzator convingerilor limitative pe care intretinem.

A te autocenzura sa nu te simti fericit, increzator, capabil decat atunci cand un set particular de asteptari iti este implinit reprezinta o abordare des intalnita in viata multor oameni, incercarile de depasire a barierelor interioare fiind probabil destul de rare, altfel am trai intr-o lume plina de oameni realizati si fericiti.

Dupa cum remarca Zig Ziglar, in studiile sale cu privire la peste 300 de oameni celebri, clasici si contemporani, mai mult de 75 % din ei au atins performante remarcabile cu toate ca s-au ridicat din situatii si experiente descurajatoare.

Un exemplu celebru il reprezinta Thomas Edison care a facut numai 3 luni de scoala. La 12 ani lucra la caile ferate. Nu a facut niciodata studii de matematica sau fizica dar a perseverat in a depasi circa 10000 de experimente esuate pentru a ne putea oferi lumina electrica in case.

Pentru a o imagine mai clara a diferentelor de gandire existente intre cele doua categorii de oameni, iata 10 din caracteristicile care ii separa pe oamenii de succes de ‘’ceilalti’’ (acea majoritate care nu isi foloseste eficient potentialul cu care este inzestrata nativ):

•Oamenii de succes stiu ca visele nu se nasc din lene si indiferenta asa ca isi fixeaza teluri clare, pentru a caror implinire sunt gata sa faca sacrificii personale.

Este vorba de scopuri aproape obsesive, de o pasiune ce spulbera barierele interioare, conferind putere si sens vietii acestor oameni. Aceasta pasiune le intareste convingerea despre ceea ce pot deveni si realiza, tranformand visuri ireale in realitati palpabile.
Fara pasiune, alte ingrediente ale succesului, ca o strategie bine elaborata si in deplina concordanta cu conceptia pesonala a ceea ce este important in viata, nu ar avea efectul scontat.


O deosebire importanta intre oamenii cu realizari deosebite si cei mediocri o reprezinta capacitatea de a depasi programarea negativa.

Un exemplu plastic a ceea ce inseamna ‘’programare negativa’’ este cel al elefantului adult, care poate fi legat cu usurinta de un mic tarus, dar pe care el nu incearca sa-l smulga deoarece, cand a fost mic, a fost legat de un stalp solid pe care nu a putut sa-l darame. Astfel ca, in timp, a fost programat sa creada ca daca funia este in jurul gatului si simte o mica smucitura cand incearca sa plece, atunci trebuie sa se opreasca pentru ca eforturile lui vor fi in zadar.


Tot astfel, mediul in care traim, parintii, colegii, profesorii, prin reactiile lor transmit copiilor si tinerilor mesajul ca nu au ceea ce le trebuie pentru a-si realiza visul. De aceea, in general, ei nici nu vor incerca sa obtina realizari extraordinare: isi doresc foarte putin si aceasta primesc. Teama de a fi respins devine teama de schimbare, cautarea sigurantei; teama de schimbare se transforma in teama de success iar aceasta este la fel de puternica ca teama de a fi respins.


Oamenii de succes au teluri bine stabilite pe care le urmeaza si considera obstacolele drept trepte spre succes.

Un tel este o convingere izvorata din purificarea visului, este un obiectiv pentru a carui implinire am stabilit o data limita. Telul trebuie sa fie expresia vocatiei, gandul care ne creste puterea instantaneu, pentru ca doar astfel nu vom renunta in fata obstacolelor ce vor apare.
Daca nu sunt intretinute de un efort sustinut, care sa le confere substanta, telurile sunt sortite pieirii, pentru ca, asa cum spunea Emerson, ‘’intre irosirile noastre, primitive sau rafinate, nu este nici o diferenta’’.


• Oamenii de succes persevereaza ‘’ against the odds’’ pentru ca ei stiu ca nici educatia si nici talentul nu pot inlocui staruinta.

Convingerea lor este ca a renunta la lupta, a accepta infrangerile temporare ca fiind definitive inseamna a intra in categoria celor ce cedeaza usor iar aceasta ar crea deprinderea esecului.
Motto-ul lor: ‘’Invingatorii nu renunta iar cei ce renunta nu ajung invingatori.’’


Oamenii de succes considera ca reusita nu este un accident, iar succesul se afla la intersectia dintre pregatire si ocazie favorabila.

Ei sunt convinsi ca doar de ei depinde sa-si atinga telurile in vreme ce ceilalti se apara cu scepticism, regrete, indecizie, etc.


•Oamenii de succes au convingerea ca fiecare problema cu care se confrunta are o solutie, iar ei, pe baza experientei, increderii si intuitiei, il vor descoperi.
In general, cei ce au success manifesta o mare usurinta in vizualizarea anticipata a rezultatului final, in trairea sentimentului de reusita ce va insoti succesul.
Oamenii de succes asimileaza intotdeauna scopul pentru care depun eforturile cu placerea;
spre deosebire de ei, ‘’ceilalti’’isi doresc lucruri pe care mintea lor le identifica cu durerea (ex. Ei vor bani, dar in mintea lor ii asimileaza inconstient, datorita programarii negative, cu durerea (dificultatea) de a ii obtine;
neuroasociatie: a avea bani inseamna a fi zgarcit, a fi respins poate de grupul meu actual de prieteni, a imi schimba prea mult rutina cotidiana (si alte situatii assimilate cu durerea).
•Oamenii de succes gandesc la scara mare, asumandu-si riscuri calculate.

‘’Ceilalti’’ concep planuri relativ minore deoarece le este frica de esec sau success si nu se simt suficient de buni pentru a realiza schimbari majore.

•Oamenii de succes considera ca secretul succesului nu consta in a incerca sa eviti sau sa-ti micsorezi problemele cu care te confrunti ci sa te dezvolti tu ca persoana si ca abilitati deasupra nivelul problemelor tale.

•Oamenii de succes si-au dezvoltat o puternica incredere in fortele proprii, au o mare capacitate de pesuasiune, sunt disciplinati si nu minimizeaza importanta echipei.


Ei sunt pozitivi si relaxati inaintea unei competitii, traiesc in pace cu ei insisi.Pe de alta parte, ‘’ceilalti’’ tind sa fie mai deprimati si mai tensionati, astfel ca chiar daca reusesc in demersurile pe care le-au initiat, paradoxal, nu se pot bucura de realizari in aceeasi masura ca oamenii de succes. .

•Spre deosebire de oamenii de succes, ‘’ceilalti’’ se autosaboteaza mai mult sau mai putin constient.



Ei fug de responsabilitatea implinirii propriilor teluri, refugiindu-se dintr-o situatie in alta, fara a se putea elibera de convingerile eronate care nu permit punerea in valoare a calitatilor pe care fiecare le poseda.
Complexul sistem de interdictii si indoieli, de culpabilitate pentru incapacitatea de a se ridica la standardele propuse, se manifesta printr-o teama de esec puternica, insotita de un sentiment de neputinta, izolare si refuzul de a lua initiativa.

Multi dintre ei nu doresc sa traiasca in prezent, autocompatimindu-se si invinovatind in acelasi timp pe altii de esecul lor.
Unora din ei le pare rau ca nu s-au nascut bogati

; altii cred ca doar un miracol ar putea sa le imbunateasca viata, ei
neavand nici o influenta asupra cursului vietii lor; altii traies sub semnul fricii a tot ceea ce s-ar putea intampla, fiind atat de preocupati de nenorocirile din viitor ca nu mai acorda atentie prezentului.


Astfel, realitatea ia pentru ‘’ceilalti’’ o forma invalida, fiindu-le frica sa aprecieze adevarata situatie, sa intre intr-un mediu nou,
sa actioneze altfel decat altii se asteapta ca ei sa faca, sa iasa din capcana rationalizarii (a inventarii pretextelor).

Legenda: ‘’Succes in viata’’ inseamna implicarea continua in atingerea unui tel care sa merite, tel realizat pentru binele celorlalti mai degraba decat pe seama lor.

A avea success nu se refera strict la averea pe care o ai, ci la implinirea ta ca persoana, la dezvoltarea ta armonioasa astfel incat sa-ti poti impartasi calitatile si viziunea ta cu cati mai multi oameni. A avea success inseamna implicit sa-ti aduci contributia la evolutia societatii in care traiesti.


 2004 Adrian Andreescu
http://grajdaru.3x.ro/e107_plugins/cont ... content.32
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Jul 19, 2007 3:17 pm

De la paradigme la subconstient



Continuarea articolului "Paradigme de gandire: succes vs. esec"


In articolul ‘’Paradigme de gandire: success vs. esec’’, enumeram 10 caracteristici care ii separa pe oamenii de success de ceilalti.

Insa a schimba paradigmele ce aduc esec cu cele care stimuleaza succesul inseamna a introduce obisnuinta unui nou mod de a gandi si reactiona la circumstantele exterioare aparute.

Orice noua obisnuinta inseamna iesirea dintr-un obicei si inlocuirea semnificatiei pe care el o avea pentru acea persoana.


Partea din mintea umana care se ‘’ocupa’’ de obisnuinte si alte automatisme necesare supravietuirii noastre biologice poarta numele de ‘’subconstient’’.

Aceasta structura complexa si misterioasa care este activa 24 ore/zi, coordonand activitatile biologice de baza (respiratia, functionarea organelor vitale, etc.) este cheia transformarii profunde a modului de gandire si perceptie pe care o avem despre noi insine si propriile limite.

Fiecare om foloseste mai mult sau mai putin eficient, intuitiv sau deliberat, resursele propriului subconstient. Deoarece mecanismele pe baza carora subconstientul functioneaza sunt insuficient popularizate (iar mediul academic nu-i acorda atentia pe care o merita), este important sa fie prezentata o imagine de ansamblu a reperelor dupa care subconstientul actioneaza, motiv pentru care va recomand cu caldura cartea intitulata ‘’Puterea extraordinara a subconstientului tau’’ de Joseph Murphy (Ed. Deceneu).

Primul lucru care trebuie mentionat referitor la subconstient este ca acesta se afla in raport de subordonare fata de constient, altfel spus, ceea ce noi acceptam ca adevarat, dupa ce trecem respectivul fapt prin prisma spiritului critic al mentalului constient, va fi acceptat automat si de catre subconstient.

A accepta constient ceva este in aceasta acceptiune o acceptare deplina, de genul celei ca ‘’soarele va rasari maine dimineata’’, nu o acceptare cu indoieli sau dubii privind valoarea de adevar a mesajului.

Schimbarea paradigmelor lucrand direct asupra subconstientului se poate face in principal prin autosugestie si vizualizare.

Autosugestia implica un mesaj care este repetat des (de cateva ori pe zi, preferabil dimineata si seara) pana cand este acceptat ca fiind adevarat de catre mintea noastra, comportamentul modificandu-se in consecinta. Acest mesaj trebuie sa fie simplu, pozitiv (sa nu exprime eliberarea de o obisnuinta negativa ci crearea uneia positive) si sa nu intre in contradictie cu simtul critic.

Deoarece nu veti obtine rezultate afirmand ceva ce stiti ca nu este adevarat, o solutie pentriu a evita conflictul aparut este de a folosi o formulare de genul ‘’Pe zi ce trece devin tot mai…’’,etc.

Evidentierea importantei conflictului intre vointa si imaginatie este data si de un simplu experiment: multi pot merge pe o barna pusa pe sol dar daca aceasta este ridicata la 100 m inaltime (unind pe o suprafata mica acoperisurile a doua blocuri), numarul celor care ar mai merge pe ea de la un capat la altul ar fi considerabil redus.

Autosugestia are efecte substantial marite daca este insotita de vizualizari ale implinirii telului dorit. Aceasta atat pentru ca subconstientul gandeste in imagini cat si a faptului ca mintea noastra nu poate face deosebirea intre ceea ce este real si o imagene foarte vie, sustinuta afectiv (sentimental bucuriei pentru implinirea respectiva).

Astfel, ne obisnuim sa acceptam reusita ca pe ceva normal (fara a insemna ca nu trebuie sa muncim pentru ea), eliminand insa obstacolele interioare ce altfel ar sta in calea focalizarii noastre spre scopurile propuse, blocandu-ne in diverse inertii negative.

Succesele obtinute in acest sens de Programarea Neuro-Lingvistica sunt remarcabile. R. Bandler, unul din cofondatorii acestui curent al psihologiei spunea elocvent:’’Oamenii vorbesc despre un ‘’viitor intunecat’’ sau de ‘’proiecte luminoase’‘’’

. Aceste cuvinte nu sunt metafore ci ele descriu modul cum persoana in cauza percepe situatia respective. Asa ca creati imagini cat mai clare, vii si reale care sa exprime reusita dvs. si focalizati-va des asupra lor pana devin naturale, imaginile mentale negative existente fiind astfel ‘’rescrise’’.

Iata doua citate edificatoare din partea unui om de succes (este vorba de Arnold Schwarzenegger, actor de cinema si Guvernator al Californiei), o persoana despre care s-ar putea crede de catre unii ca nu cunoaste eficienta programarii subconstientului prin vizualizare:

‘’Cand eram tanar, ma vizualizam fiind si avand ceea ce doream. Mental nu aveam nici un dubiu in aceasta privinta. Mintea este atat de incredibila. Inainte de a castiga primul meu Mister Univers, mergeam in turneu ca si cand l-as fi castigat. Titlul era deja al meu. L-am castigat de atat de multe ori in mintea mea incat nu mai aveam nici un dubiu ca il voi obtine si in realitate. Apoi, cand am trecut la filme, acelasi lucru. M-am vizualizat ca fiind un actor de succes si castigand multi bani. Puteam sa simt si sa gust succesul. Stiam ca toate acestea se vor intampla.’’

‘’Lucrul de care sunt cel mai fericit este ca ma pot focaliza pe o imagine a modului in care vreau sa fiu in viitor. Pot vedea aceasta imagine atat de clar in fata ochilor atunci cand visez cu ochii deschisi incat este aproape reala. Apoi traiesc un sentiment de usurare si nu mai
trebuie sa fiu incrancenat sa ajung unde doresc deoarece eu deja simt ca sunt acolo, fiind doar o chestiune de timp sa reusesc.’’

Dincolo de rolul autosugestiei si vizualizarii in schimbarea paradigmelor de gandire, ele pot juca un rol important in imbunatatirea sanatatii, constatandu-se ca cca. 10-20% din populatie pot obtine performante uluitoare in acest sens, performante care pot merge pana la suportarea de interventii chirurgicale fara anestezie. De asemenea, in cazul bolilor ce implica sistemul imunitar se pot obtine imbunatatiri remarcabile daca focalizarea si increderea in capacitatea corpului de a se vindeca este substantiala.

In lucrul cu subconstientul apar si esecuri datorate efortului fortat (incerci sa te convingi de ceva in care nu crezi) si lipsei de incredere in puterea transformatoare a subconstientului.


Pentru astfel de situatii, urmatoarele 10 sfaturi, adaptate din cartea ‘’Puterea extraordinata a subconstientului tau’’ de Joseph Murphy se vor dovedi de ajutor:

1.Sentimentul care insoteste vizualizarea este foarte important . De aceea, trebuie sa simtiti orice sugestie pe care o trimiteti catre subconstient ca si cand aceasta reprezinta o realitate.


2.Nu dati atentie diferitelor obstacole (argumente ale ratiunii privind inutilitatea efortului dvs.) si nu incercati sa va impuneti vointa. Tot ceea ce aveti de facut este sa aveti imaginea clara si précis conturata a ceea ce doriti sa obtineti, pastrandu-va increderea.

3.Un citat din Biblie exprima intr-o forma plastica o idée fundamentala: ‘’ Tot ceea ce cereti, sa credeti ca ati primit deja si vi se va da’’. A crede inseamna a accepta un lucru ca fiind adevarat, inseamna a trai cu senzatia ca el exista. Pastrati mereu aceasta stare in voi insiva; veti trai in realitate, dupa un timp, bucuria implinirii.


4.Unii ar putea spune: ‘’ Mi-am umplut mintea de sugestii positive si totusi nu s-a schimbat nimic in viata mea’’. Raspunsul la acest argument este ca nu ati facut ceea ce spuneti deoarece ati lasat mintea sa se intoarca la gandurile pesimiste cu care ea era deja obisnuita, ganduri care au neutralizat repede eforturile dvs. anterioare.


5.Cand semanati un bob de grau nu-l mai dezgropati pentru a vedea daca a incoltit, ci asteptati increzatori ca el sa rasara si sa dea rod. Tot asa procedati si in lucrul cu subconstientul. Lasati sugestiile sa prinda radacini adanci si sa dea roade in viata de fiecare zi.


6.William James, parintele psihologiei americane, spunea vorbind despre puterea subconstientului: ‘’Actioneaza ca si cand lucrul pe care ti-l doresti exista deja si el va aparea cu siguranta, implinind astfel dorinta ta puternica’’.

7.Subconstientul accepta tot ceea ce ii este impus sau, cu alte cuvinte ceea ce ganditi in mod permanent. El nu este interesat daca gandurile dvs. sunt bune sau rele, adevarate sau false. Desi subconstientul are propria sa vointa, va acepta in intregime sugestiile si imaginile mentale cu care il hraniti perseverant si va va rasplati in consecinta.

8.Legile subconstientului sunt legi care implica foarte mult puterea credintei din partea unei fiinte umane. Prin urmare, trebuie sa credeti in actiunea sa pentru a avea rezultate.

9.Exista doua tipuri de oameni: pe de o parte sunt cei plini de incredere si speranta, care stiu ca s-au nascut pentru a reusi in tot ceea ce intreprind ; iar pe de alta parte sunt cei plini de indoieli si teama, de incertitudini si prejudecati. La ambele categorii subconstientul lucreaza pentru a realiza ceea ce a fost programat.

Cu totii vedem rezultatele datorate modului in care ne-am programat pana in acest moment, constient sau nu, subconstientul. Reprogramarea subconstientului, dupa cum ati vazut, este o alegere personala care implica sacrificii, focalizare, incredere, inainte ca rezultatele positive sa apara.
10.Esti ceea ce gandesti, aspiri si crezi cu fermitate. Vizualizati deznodamantul fericit al situatiei cu care va confruntati si traiti anticipat bucuria reusitei.

copyright 2004

http://grajdaru.3x.ro/print.php?plugin:content.35 Adrian Andreescu
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri Aug 03, 2007 9:20 am

În fiecare an trecem nepãsãtori prin ziua mortii noastre.



Si bunãtatea trebuie drãmuitã. Uneori, pomii se frâng sub greutatea fructelor.


Nu-i cereti unei femei imposibilul. E capabilã sã vi-l dea



Ca sã primesc aripi a trebuit sã jur cã nu voi zbura


Într-o bibliotecã numai un prost se poate plânge de singurãtate.



Folclor. Ciobani întelepti, oi docte.


Uneori, numai lovindu-l pe cel cãzut îl faci sã se ridice.

Sã nu ne risipim în mii de pagini. Dumnezeu a luminat Universul în douã cuvinte.

Seara, ca o dimineatã a noptii.


http://www.observatorul.com/articles_ma ... il&ID=2677
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Aug 26, 2007 11:46 pm

A darui , de Stefan N. MAIER

(Material propus pentru publicare la data de: 19-06-2006)

Actul daruirii este tema pe care as fi vrut sa v-o propun ca meditatie in aceasta saptamana, si incep sa scriu cu temerea de a nu repeta ceea ce puteti citi in Biblie sau in alte carti sfinte, la tot pasul. Vorbind despre actul daruirii exista riscul de a aluneca intr-un discurs motivational, de a folosi un ton parintesc sau, mai rau, din care sa transpire un usor aer de superioritate sau de ipocrizie. As fi vrut sa scriu despre a darui, in cei mai simpli termeni posibili, cautand exemple din viata de zi cu zi si invitandu-va sa veniti cu completari si opinii personale.

Sir Winston Churchill, ale carui cuvinte intelepte pot fi efectiv catalogate intr-un urias dictionar de concepte, spune «Traim din ceea ce primim, dar ne cream o viata din ceea ce daruim». O alta expresie preferata apartine Annei Franck: «Nimeni n-a devenit vreodata sarac, daruind». In fine, Ralph Waldo Emerson, poet si filozof american din secolul al XIX-lea spune: “Dorim sa ne sustinem pe noi insine. Pe cel care ne daruie nu-l iertam niciodata complet. Mana care ne hraneste este mereu in pericol de a fi muscata”.

O stire care a facut inconjurul lumii saptamana trecuta ni-l prezinta pe Bill Gates, omul cel mai bogat din lume, retragandu-se de la conducerea Microsoft, corporatia gigantica pe cel putin unsprezece niveluri de ierarhie, pentru a se dedica fundatiei non-profit cu o capitalizare de 29 de miliarde de dolari pe care tot el a creat-o. Dupa ani de munca si venituri astronomice (a fost nevoie de ceea ce a oferit Microsoft omenirii, de vreme ce s-a cumparat atat de mult), Gates se retrage in fine si, probabil, abia de acum incolo se pregateste sa intre in istorie - daruind. Multi pot spune "bineinteles, pai ii da mana, ia s-ajungem si noi ca el". Indraznesc insa sa presupun ca Gates (care nu-mi este simpatic in nici un mod particular de altfel) a fost preocupat de a darui dintotdeauna, de vreme ce a dobandit atat de mult!

Romania imi pare astazi o tara condusa de structuri politice si institutionale care n-au auzit nici in vis de conceptul de a darui. Cu mici exceptii incapabile sa dea un ton sau macar sa fie notabile, toata spuma gravitand pe diferite niveluri in jurul Puterii, functionari de stat si administrativi, descurcareti si invartitori, politicieni, oameni ai legii, pana si cei avand atributiuni in domeniul educatiei, sunt pusi pe apucat. Toti vor sa primeasca. Iminenta intrarii in tara a Fondurilor Structurale asociate intrarii in UE imbata deja de multa vreme sute de mii de minti in legatura cu ce se va da. Si febra este in crestere, iar interesul pentru gestionarea cat mai corecta a fondurilor, in scadere. In paralel, alte sute de mii de minti omenesti aflate la vest de Romania, jubileaza la gandul ca au cui darui (conditionat) miliarde si miliarde de Euro, controland prin aceste donatii mersul unui intreg popor catre un fagas al eficientei, al legalitatii, al performantei civilizatoare. Dar poate ca exemplul este nepotrivit, prin magnitudinea cifrelor.

Inapoi pe pamant, la noi acasa. Cati dintre noi nu sunt mai buni si mai bogati in micul nostru cotidian pentru ca avem cui darui ceva, fie ca acel ceva se numeste dragoste filiala sau parinteasca, adapost, caldura, stiinta, hrana, bani, un cuvant bun? Cati dintre noi suntem nefericiti pentru ca nu exista acel recipient care sa primeasca din preaplinul nostru de ganduri, de avant de a fi buni si generosi, de pasiune pentru descoperirile pe care le facem deschizand ochii pe un colt sau altul al lumii si ridicand cate un colt de voal de pe cate un secret care, parca, ni se infatiseaza numai noua?

Am un sentiment special de respect pentru aceia dintre dv. care, poate infrangandu-si timiditatea, participa la micul dialog al acestei comunitati virtuale cu poeme, fragmente de proza, eseuri, stiri, articole, traduceri, ecouri, anunturi si asa mai departe. Toti acesti oameni au capacitatea de a darui pur si simplu pentru ca asa simt ei, au aceasta chemare speciala de a impartasi si de a schimba idei, stiind de la inceput ca nu-i asteapta premii, celebritate, tiraj.

Un coleg de serviciu – si intamplator multi ani webmaster chiar al sitului romanialibera.com imi povestea astazi despre soarta unui site web pe care l-a construit din pasiunea pe care o are pentru monitorizarea satelitilor artificiali ai Pamantului, pe baza unor informatii pe care o institutie apartinand Guvernului SUA a considerat ca i le poate oferi cu regularitate. Institutia respectiva a inteles ideea lui de a darui acel web-site comunitatii internationale. Colegul meu urma sa dea un mic interviu asta-seara cunoscutului cotidian Wall Street Journal (WSJ).

Mi-am amintit fara sa vreau, de pe vremea cand lucram la ambasada, cu cate eforturi se incerca «apucarea» cate unui interviu sau macar a unei notite in WSJ pentru vreuna dintre personalitatile istoriei pasagere a Romaniei (nu dau nume, cum nu dau nici numele colegului, desi el ar merita). «Apucatorii Romaniei» incercau sa apuce atentia WSJ. Colegului meu care daruieste dezinteresat, WSJ ii daruieste atentie si respect.

Oare cand vom invata, in lumea asta in care nu scapam nici o ocazie sa ne autovictimizam, ca suntem datori sa oferim acestei lumi cel putin atata cat ne-a oferit ea? N-o spun eu, a spus-o Albert Einstein. Iata ca nu reusesc sa vin cu nimic nou pe tema lui «a darui». Dar poate imi daruie cate cineva o mana de ajutor …

http://www.romanialibera.com/editorial/ ... col&id=213
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

PreviousNext

Return to DIVERSE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest