Terapia noastra prin joaca

Moderators: camel, moderators

Terapia noastra prin joaca

Postby poly » Fri Jun 03, 2016 7:27 am

Suntem o familie de romani care traieste in Quebec cu un copil autist nascut aici. Copilul a fost diagnosticat TSA canda avea 2 ani si doua luni. A durat 1 an sa ne inscriem pe liste de asteptare sa vedem diversi specialisti. Aici programul de stimulare precoce e gratuit - un fel de ABA modificata si combinata cu multe alte programe adaptate fiecarui copil in parte. Programul consta in 20 ore pe saptmana, divizate intre domiciliu si garadinita. Programul a debutat cand copilul avea 2 ani si 10 luni. La gradinita a mers de la 1 an si 11 luni doar 3 ore pe zi la inceput, numai dupa-amiaza. In asteptarea evaluarilor, diagnosticului si a inceperi terapiei ne-am documentat temeinic si am lucrat noi acasa cu copilul dupa priceperile noastre.
La 1 an si trei luni nu mai scotea nici un sunet in afara de plans si smiorcait cand nu-i convenea ceva (inainte de un an ne-a spus prima data mama si tata), a renuntat intr-o saptmana sa mai manance ceea ce inainte manca cu placere, se juca f repetitiv intorcea niste caronase colorate cu fata in sus dupa ce le arunca in sus si le lasa sa cada - facea asta obsesiz si o ora daca il lasam. Alte activitati preferate - scos si imprastiat totul de prin sertare, inchis si deschis usi, ros cabluri electrice, se ascundea prin cele mai inguste locuri din casa, se uita ore daca il lasam la videouri si desene animate, cand nu-i placea cantecul plangea si daca nu ne executam isi smulgea parul la propriu, reactiona violent la zgomote, mirosuri.
Cam aici se situa copilul nostru cand am incercat prima data noi parinti sa facem ceva prin a aplic ce am citit in cartea A work in progress, care s-a publicat tradusa in Ro in doua volume. A fost o perioada f frustranta ca nu am reusit sa il fac cu nici un chip sa se aseze pe scaun nici cinci secunde (max - a fost trei s), pus un cub intr-o galeata si mai rau a mers. Dupa o luna am renuntat si am incercat floortime si ceea ce am citit in cartea Autism Breakthrough a lui Kaufman.
Am redus cat am putut interdictiile pe care le puneam copilului prin a-i crea un mediul cat mai securitar.
Am scos toate covoarele din casa, am debransat PC, TV, radio si chiar le-am ascuns de vederea copilului. Am pus pe rafturile de jos ale bibliotecilor doar lucruri la care copilul sa poata avea acces, in sertarele de jos tot asa am pus ceva ce el are voie sa aiba acces, am pus bureti la toate colturile de mobila si chiar si la coltul peretilor (i-am tapetat cu cartoane groase), am astupat cu dopuri speciale toate prizele si am indepartat cablurile electrice din preajma copilului, am indepartat vase, vaze, bibelori, detergenti, soluti de curatat, etc. In felul asta am reusit sa fim mai relaxati cand sare, fuge sau trage sertarele si am redus cat am putut folosire lui NU. Am vazut ca ii place sa sara - mai ales pe pat. Am gasit o saltea veche la cineva si am luat-o si cand vroia sa sara ghidonam copilul spre salteauna pe care avea voie, asa a invatat si cand avea chef de sarit aproape ca mergea singur la saltea pt sarit. L-am lasat sa fuga, sa se invarta in cerc, sa mearga pe varfuri, sa stea cu capul in jos. In felul asta a inceput sa planga mai putin si chiar sa coopereze mai bine. I-am amenajat o camera a lui, fara pat doar o saltea de doua persoane pusa direct pe podea lipita de perete (lasat un spatiu de o palma intre unul din pereti si saltea - pt ascuns diverse) nimic pe langa pat ca mobila doar covor cauciucat viu colorat in jurul patului. Pe peretele opus patului o biblioteca cu carti pt copii, reviste de rupt, jucarii, o comoda cu sertare cu obiece de scos. Sifonierul e in perete inchis la care nu i-am lasat acces. I-am facut si o camera de terapie mai tarziu din camera office unde aveam PC-ului. Acolo am pus salteaua de pat veche de sarit, o masa si doua scaune mici, Sifonierul din perete pe post e depozit de materiale la care i-am lasat acces liber. Nu am mai folosit nici un aparat electric in prezenta lui, nu am gatit, nu am spalat vase (face criza de la zgomotul de robinet deschis). Nu am folosit parfumuri sau detergenti parfumati. Nu am vorbit deloc la inceput in prezenta lui, apoi treptat am inceput sa ne adresam cu sunete si f rar cate un singur cuvant,
Materiale didactice de inceput: reviste vechi, coli deja scrise pe o parte, tot felul de containere de plastic de la cele de iaurt, branza, inghetata, etc, linguri, furculite, pahare, farfuri de plastic, bate de lemn de la inghetate, haine de copii variate, cuti mari de carton (de pampers), paturi de diferite texturi (de preferat cele moi), clesti de rufe, suport de cuburi de geata, lingurite de inghetata de diferite culori, parti din furtun taiate de diferite marimim texturi si culori, perii si pipteni, tuburile goale de la hartie igenica si de prosoape de hartie, coca (faina cu apa), cos cu fructe si legume cu ce avem prin frigider, cartonase albe taiate la dimesiuea cartilor de joc, cateva creioane colorate (nu de lemn), linguri si spatule de lemn si plastic, multe si variate pungi de plastic, cateva carioca care iese cu apa, un pachet mare de vata, o punga cu fulgi scosi dintr-o perna veche, acuarele cu pensula subtire si groasa, etc
Am incercat sa surprindem la copil ceva pozitiv si ne-am exprimat bucuria cand a facut-o, mai intai ne-am exprimamt bucuria imitandu-i gesturile pe care le facea el cand era bucuros, sarit pe loc si fluturat din manini cu un zambet larg pe fata si fara cuvinte. La inceput l-am felicitat cand zambea, cand isi lua biberonul singur de pe masa, cand se uita la noi, in general pt orice lucru marunt pe care il facea. obiectivul a fost sa ii redam un pic increderea in sine si sa-l facem sa detina el controlul. Mai tarziu am introdus cuvantul bravo pe langa manifestarile precedente de bucurie alaturi de batutul din palme.
Am inceput prin a sta pe podea alaturi de el cand inepea cu scosul de prin ser
tre, activitate pe care o initia si de 5 sau 6 ori pe zi. Am inceput prin a pune in sertar hainute. Cum deschidea sertarul ma asezam langa el si cu un zambet larg pe fata ii sorbeam toate miscarile. Am inceput prin a scoate si eu cateva lucrusoare din sertar si m-a lasat, chiar s-a uitat la mine de cateva ori sa vada ce fac, motiv pt care am zambit si mai tare. Cand sertarul era gol si toate lucrurile imprastiate prin camera le-a strans pe cateva in brate si le-am aruncat in sus. S-a uitat amuzat cum cad si la fiecare aruncare am spus sunetul ooo prelung. A inceput sa zambeasca de fiecare data cand aruncam hainele in sus, La fiecare zambet al lui i-a pus degetul aratator pe obraz si incepeam sa sar peloc toata numai un zambet. am tot aruncat haine pe sus pana se satura si parasea camera dezinteresat. Fuguta fara sa ma vada indesam hainele la loc in sertar.
Cand dupa cateva ore a devenit iar interesat de sertar, am reluat activitatea cu aruncatul in sus. Ne-am amuzat asa cateva zile si surpriza dupa cateva zile strangea si el din hainte si le arunca in sus scotand sunetul eeee. Eu am renuntat la ooo si am preuat eeee la fiecare aruncat. Am continuat joaca pe muteste. Puneam degetul pe obraz cand zambea si eeee. In alta zi am adus aproape de noi o cutie goala de pampers, cand scotea ceva din sertar eu pe muteste le puneam in cutie - nu i-a placut - s-a enervat si a dat sa plaga - nervos a scos hainele din cutie. Eu am adunat repede de jos un brat de hainute si in loc sa le arunc in sus le-am pus in cutie si apoi am rasturnat cutia cu tot cu hainute. A tacut si s-a uitat mirat si curios - f rapid am reptat operatia umplut cutia cu rufe - golit cutia zacand eeee! Am lasat cutia goala langa noi si ne-am continat tacuti scosul din sertare - acum m-a lasat sa pun haine in cutie, cand o umpleam repetam operatia de golire si eeee! A inceput sa reactioneze si sa zambeasca de fiecare data cand goleam cutia. Intre timp variam si doar aruncatul cu haine pe sus ceea ce face cu mare bucrie. Eu cu cutia el cu bratele si plaoia de haine eeee! si rasete si zambete. Pana seara deja repetasem de cateva ori faza cu cutia si punea haine singur in cutie si astepta pe mine sa o golesc. Ne-am amuzat asa inca cateva zile, numai ca am variat sertarele. Aceleasi operatii le-am facut cu sertar plin cu pahare de plastic, apoi in sertar am pus cuburile de lego - in cazul cuburilor de lego varsam cutia in pat in loc pe podea cum faceam cu hainelesi paharele de plastic. Apoi cand dadea semne ca s-a plicitisit in loc sa arunc in aer obiectele din cutie pur si simplu o varsam inapoi in sertar spunand gataaaa. In afara ca am reusit sa golim cutia in sertar a inceput sa participe si la pusul una cate una la loc in sertar. Am introdus cuvantul - aranjam de fiecare data cand puneam ceva inapoi in sertar. Iar la sfarsit cand inchideam sertarul - toate astea in prezenta lui spuneam gataaaa.
Am reusit sa folosim cutia si cand nu se juca la sertare. II placea la nebunie sa se joace cu pungi de plastic. Le arunca in sus, fugea printre ele, le facea sa zboare prin camera - dupa un timp apaream eu cu cutia. Lua singur intiativa si impreuna le puneam in cutie, dupa ce le varsam de cateva ori si le lasam sa zboare prin aer, spuneam cuvantul arajam si le punem in cutie cand inchideam cutia spuneam gataaa. si treceam la alta activitate. Am schimbat si camera, ne-am mutat la sertarele din bucatarie, apoi la cele din sufragerie si tranzitia a fost fara nici o problema.
In felul asta copilul a fost capabil sa puna orice intr-o cutie nu numai un cub in mai puti de o luna. Nu am utilizat nici o tehnica din ABA, nu SD nu promt, nu recompensa. In acelasi timp de fiecare data cand arunca ceva in sus spunea eeee. Cand spuneam cuvantul aranjam incepea stransul in cutie, iar la gata stia ca am terminat si incepem altceva. Cam atat pt moment.
O sa mai scriu din joaca noastra, poate se gasesc si alti parinti sa incerce. Noi ne-am juca asa cam un an, dupa care ne-am continuat joca in paralel cu terapia facuta de catre o persoana specializata.
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby poly » Sun Jun 05, 2016 5:53 am

Continuare:
Paralel cu joaca la sertare, am inceput joaca cu carti ca tot ii placea sa scoata totul din biblioteca. La inceput scotea totul din biblioteca, dupa care se juca cu cartile ca si cum ar fi cuburi si le punea unua peste alta, uneori mai si varia si le alinia deschise in forma de cort, iar alteori se pornea sa le ascunda prin mai toata casa. Cand se instala langa biblioteca si incepea sa scoata, imediat ma instalam langa el si luam sistematic doar doua carti, una cu pagini groase si cu un animal pe fiecare pagina si o alta cu texturi diferite pe fiecare pagina. Deschideam una din ele si ii dadeam paginile f incet prefacandu-ma f amuzata, din timp in timp mai scoteam si cate un eeeee! El in timpul asta isi vedea de treaba, facut turn de carti si corturi, iar eu de a mea. Cand incerca sa paraseasca camera cu vro carte in mana, i-o luam din mana si o ascundeam dupa pat. A prins repede miscarea si a inceput sa mute cartile dupa pat (intre spatiul dintre pat si perete). Cand dadea semne de plicitseala apaream cu cutia si aramjam - ne apucam de treaba si umpleam cutia cu carti. Lasam cutia plina langa bibiloteca si ne apucam de alta activitate sau faceam o tura prin sufragerie sau pe la bucatarie. Activitatea cu scosul cartilor ca si cea cu sertarele o facea de cateva ori pe zi, asa ca eram prezenta si eu alaturi de el dand pagini, punandu-mi paginile pe fata, mangaindu-le, iar el in treaba lui. De la a doua initiativa nu a mai parasit camera cu carti ci le-a ascuns singur dupa pat. La un moment dat am deschis o cate si am inchis-o din greseala cu zgomot auzindu-se un pac - a ridicat capul din treaba lui si s-a uitat ce fac. Repede am deschis alta si cu si mai mare forta pac. De data asta s-a ridicat si a venit langa mine. Am tot facut pac pac cu cartile pana a dat primele semne de plictseala cand am relauat partea cu cutia. Inainte sa mearga la culcare in seara aia, m-am apucat singura sa asez cartile din cutie inpoi in biblioteca, el repede a venit langa mine si a luat o carte si mi-a intns-o. Eu repede am deschis-o si pac, apoi o puneam in biblioteca. La un moment dat dupa un pac i-am dat cartea lui si a pus-o inapoi in cutie, eu am luat-o si i-am dat-o iar sperand sa o puna el in biblioteca, dar surpriza a deschis-o si a inchis-o - fara sa faca pac ca i-a alunecat din mana si i-a cazut. Am explodat de bucurie si el, inainte ca eu sa pun o carte in bibiloteca, o deschidea si daca nu reusea sa faca cartea pac faceam eu, apoi puneam cartea la loc. A doua zi nu le-a mai ascuns, nici cort, nici nimic de cum le-a scos mi le dadea se le deschid sa fac pac.
Mai facea si el din cand in cand, pana cand a reusit sa le tina bine fara sa-i cada din mana si la fiecare pac al cartii el eeee! Eu numai zambet si raset.
Am continuat asa in fiecare zi, pana cand i-am introdus cartea mea preferata cea cu texturi, Inainte sa o deschis si sa fac pac - o deschideam intentionat la pagina cu ursul care avea blanita moale. Inainte sa fac pac mi-am pus-o pe fata apoi i-am pus-o si lui si apoi pac. Mi-a smuls cartea si nu stiu cum a facut ca pana atunci le deschidea la intamplare - a deschis iar la urs si si-a pus singur pagina pe fata, apoi l-am mangaiat cu cartea si pe mana. vai ce i-a placut!
De cate ori ne jucam cu cartile cauta singur cartea cu texturi. Asa dupa inca cateva zile am deschis la pagina printesei care avea o rochie de matase vaporoasa. Si asta i-a placut. Asta a fost inceputul, asa a deschis fiecare pagina - pana si pe cele rugoase. Apoi am introdus cartea cu animale - am deschis-o prima data la catel ca stiam ca-i plac cainii. Pana intr-o zi cand a scos singur din biblioteca doar cartea cu texturi si a intors fiecare pagina si s-a amuzat, uitand si de pac si de corturi.
La joaca la sertare am facut prima sortare pe culori. Am pus doar rufe de doua culori albe si roz. Si am inceput sa folosim doua cutii in loc de una in una puneam haine roz in alta albe. S-a prins repede. Dupa cateva zile am folosit albastru cu alb. Si de la haine am extins la cuburile de lego. In alta zi am facut gramezi si nu am mai folosit cutii. Eu initiam gramada puneam de exemplu unu doua obiecte diferite rosi si in alta gramada albe si apoi porneam la cautat prin casa si cand gaseam ceva la culoare hat si la gramada cu el. Asta pana a incepu sa caute singur prin cutiile de jucari si prin sertare diverse obiecte la culaore. Am introdus doar numele culorii. De fiecare data cand gaseam ceva la culoare spuneam doar dua cuvinte rosu si alb in momentul cand el avea obiectul in mana.
Tot in paralel cu joaca la sertare si carti ne mai jucam si cu creioane colorate. El scotea creioanel din cutie si le arunca in sus (ii placea la nebunie zgomotul pe care il faceau la cadere pe parchet), le cojea invelitoarea de hartie, le asundea dupa pat. Eu in paralel luam o foaie alba luam o culoare care stiam ca-i place - rosu si ma puneam pe desenat. Cand terminam ii artam si apoi ma aratam f bucuroasa de opera mea - ii aratam si lui tati cand venea acasa care ma felicita si ma lauda. Am facut asa cam pana am introdus joaca cu culorile la sertare, tot atunci a avut initiativa de a sorta creioanele colorate. Cutia avea 60 de creioane cu multe identice si altele doar la o nuanta langa. Atunci a facut selectie si la ale culori pe care nu le mai facusem niciodata cu alte obiecte. A sortat verde, galben. Dupa ce le sorta, eu ma puneam pe desenat. Pe o singura foaie foloseam o singura culoare cu nuanta alaturata (aveam rosu, roz, si siclam). Mare mi-a fost miaraea cand si el a luat pt prima data creionul rosu si a mazgalit, apoi pe aceeasi foaie a folosit roz si siclam. Nu va spun ce explozie de bucurie am avut si eu si tati. Tati l-a laudat doar pe el si i-a lipit opera de arta pe usa. In fiecare dimineata cand veneam la el in camera ca il auzem ca s-a trezit ii laudam opera.
Ne-am jucat luni de zile cu obiecte care in mod normal un copil nu se joaca, numai ca al nostru prefera containere variate in loc de lego. Am inceput constructia turnurilor din cuti de iaurt si mult mai tarziu am folosit lego (cu blocuri mari), mai tarziu am introdus si lego cu piese mici. Din lego cu piese mari a reusit dupa cateva luni sa faca turnuri mai inalte decat el.
Mai tarziu la joaca la sertare am introdus pe langa culori si doar doua articole bluze si pantaloni. Sortam bluzele intr-o cutie si pantalonii in alta - aici lucrurile au evoluat mai incet, dar si cand s-a prins a mers struna. Foloseam doar doua cuvinte: bluza si pantalon. Pe care le foloseam si de fiecare cand il imbracam cu vreo bluza si pantalon.
Tuburile de hartie igenica le-am pictat cu acuarele si incercam sa le punem intr-o cutie folosind un cleste de rufe, tot sortandu-le pe culori. El un cleste eu un clese. Mai variam si cu mototoale de hartie si fulgi si ei colorati si pus de mami la uscat.
In cutia de cubur de inghetata puneam in fiecare compartiment cate ceva de mancat care putea fi mancat cu furculita. Copilul nostru are problem mari de rigiditate alimentara si mananca f limitat. Asa ca tot ce reusea sa prinda in fucrulita imi dadea mine in gura. M-a hranit asa luni de zile. Tine f bine furculita si imi nimereste f bine gura. Din pacate in tot acest timp niciodata nu a incercat nimic pt el. Mai luam eu in furculita si ma indreptam cu continutul inspre el, dar daca insistam prea des renunta la joc si isi gasea altceva de joaca.
Ince, incet am inceput sa ii introduc si alte jucarii mai adecvate pt varsta lui. Avea tot felul de animale de plus, singurul cu care ii placea se sa joace, era un caine mare de plus pe care il plimba prin casa tarandu-l de o lesa (o esarfa legata de mine). Apoi pt ca a inceput sa loveasca cu creioanele in ritmul muzicii i-am luat xilofon pe roti cu care se juca cu placere. O jucarie cu care ne-am chInuit mult a fosr una stil pop up. Luni de zile doar eu invarteam din butoane sau le apasam - el doar lasa capacele casutelor de unde iesea animalutul. Butonul de apasat si pe cel prin invartire le-a exersat cel mai des - pt ca de fiecare data cand dadeam de cate o usa pe la magazine care avea sistem de deschidere pt persoane cu handicap il lasam pe el sa apese pe buton si usa se deschidea automant. Apoi acasa in sticle opace puneam ceva jucarii care sa faca zgomot cand le zgaltaia si puneam dopul care se desfacea prin invartire. Curios vroia sa desfaca si imi aducea jucaria mie sa o desfac. Eu ii luam mana si impreuna desfaceam prin rasucire dopul (folosind doar cuvantul deschide). Dupa ce a invatat aceste operatii imediat a reusit si la jucaria pop up. La celelalte butoane nu am facut nimic special le-a descoperit singur in timp si inainte sa implineasca doi ani deja se amuza cu acest tip de jucarie.
Poate pt unii parinti povestirile mele par banale sau daca copii au alt grad cognitiv poate nici nu au avut nevoie sa treaca prin toate etapele prin care am trecut noi. Eu scriu aceste mesaje in speranta ca cei care au copii care se joaca doar repetitiv, ingnora pe cei din jur, au un timp de atentie f mic (doar cateva secunde) si care isi petrec ziua prin autostimulare (al nostru lovea doua obiecte unul de altul si o zi intreaga), reusesc prin modelul nostru sa ii faca sa fie mai prezenti, sa invete sa zambeasca. Noi am pornit de la timp de atentie doar de trei secunde si dupa un an am avut 15 minute. In zilel urmatoare o sa povestesc cum am introdus mai intai masa si apoi scaunelul de lucru.
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby poly » Sat Jun 11, 2016 12:18 am

Cum am introdus noi statul la masa si mai tarziu scaun fara ABA.
Am instalat in sufragerie masuta de cafea langa un perete astfel copilul sa stea cu spatele la o usa sau la restul camerei. Eu am stat lateral si nu in fata lui. In dormitor la el am instalat o masuta de voiaj plianta tot in pozitia mentionata mai sus. Incet incet am inceput sa ii introducem jucarii, cum am descris mai sus o jucatie de tip pop-up. O puneam intodeauna pe masa cand ne jucam, cu toate ca el o muta repede pe podea sau in pat, eu dupa ce il lasam cateva minute o mutam din nou pe masa si asta pe muteste pana s-a obisnuit. I-am introds si un puzzel cu 3 piese de lemn de timp incastru cu animale. L-am adus direct la masa, dar el a luat cele trei piese si le-a tot invartit in mana, nestiind cum sa-l foloseasca. L-am lasat si apoi i-am aratat fiecare imagine din placa de lemn imitind sunetul fiecarui animal. Se uita amuzat, apoi am inceput sa scot sunetul de animal numai cand puneam piesa respectiva peste imagine. M-am jucat cateva zile singura, el doar lua piesele, le lovea una de alta sau le ascundea dupa pat. Apoi am mutat si desenatul la masa. El statea in picioare si eu alaturi pe genuchi. Am mutat si lego la masa si tot asa a stat in picioare la inceput. Apoi am adus un scaun mic de plastic cu picioare metalice pe care la inceput m-am asezat doar eu. Cand muta ceva de pe masa spuneam doar - la masa si aduceam jucaria pe masa. Asa ne-am jucat saptamani in sir, el in picioare, eu asezat, uneori venea sa se aseze la mine in brate cand ne jucam. Asa am inceput sa il las pe el pe scaun si eu sa stau langa el asezata pe jos. De fiecare data cand statea asezat spuneam doar cuvantul asezat si bravo, il chemam pe tati sa il laude si el. Asa am mutat toata joaca la masa - uitat pe carti, sortat, etc. Alte jocuri pe care le-am introdus la doi ani: un fel de hunt and seek e care l-am confectionat eu. Imaginea am luat-o dintr-o carte - de exemplu am scanat si imprimat o imagine a salii de baie, apoi pe 9 cartonase am imprimat principalele obiecte din baie. II dadeam cate un cartonas sa gaseasca obiectele pe imagine. La inceput nu a intelels ce ii cer, dar eu puneam cartonasul peste obiectul respectiv si i-l aratam si cu degetul pe muteste, fara sa denumesc obiectul - eram multumita ca se uita unde am pus cartonasul. La inceput m-am jucat mai mult eu, dar apoi s-a prins si a inceput vanatoarea. Am facut mai multe palnse (cu anotimpurile, cu bucataria, in parc, etc) si doar 9 cartonase. Puteti folosi si mai putine cartonase la inceput - noi am sarit repede de la trei la 9. De la 9 am sarit direct la jocrile de acelasi tip din comert care au mult mai multe detalii pe imagine si pana la 25 de cartonase. Am cumparat si literele alfabetului in lemn (pe care le-am pictat noi) si in foam pe care le sortam, apoi cuburi care au literele si numerele pe ele pe care le sortam. Adunam toti de A sua E, I etc. Toate astea am reusit sa le facem la masa. Cand a inceput terapia oficial la 2 an si 9 luni deja reusea sa stea la masa intre 5-10 minute fara prea mari probleme. Cand a inceut oficial eucatoarea ne-a recomandat un alt fel de masa. Ne-a pozitionat o masa semicerc la perete, dedesubt o cutie capitonata cu o perna pe care copilul isi putea tine picioarele si chiar putea impinge in perete. Copilul cu fata la perete, iar ea in dreapta lui tot pe un scaun de copil.
Paralel cu joaca am inceput si trapie senzoriala - la inceput doar cu ce citeam noi prin carti. Am utilizat Wilbarger Brushing Protocol si Qigong masaj, masaj prin presiune si strangere (mai ales ale articulatiilor), bai cu sare epsom si sare de mare, masaj cu ulei de magneziu, sarit la greu si invartit pe scaun de birou, in brate, dat peste cap si stat in cap, impachetat intr-o patura moale f strans, dat in leagan la greu, jucat in cort si intr-un tub atasat la cort - intre timp a renuntaat la cort si inca ii place tubul. Rulat mingea medicinala pe care puenem o patura moale (adica peste copil punem patura peste care venim cu mingea si trecem peste copil apasand creeeind presiune - atat cat sa fie confortabila copilului), sarim pe minge atat in pozitie asezat cat si in picioare. Pentru ca sa nu mai framante atat din maini exista manusi cu ceva greutati, apoi de asemenea jucarii de masat de diverse forme (mingi) si texturi. Pe cei care musca si scransnesc din dinti exita jucarii speciale care se musca. Pt crearea de presiune exista paturi si vestoane grele (functie de greutatea copilului) f utile pt somn.
In zilel urmatoare o sa povestesc cum am invatat la toaleta un copil nonverbal fara ABA. De asemenea ma gandesc la o lista de jucari pana la 2 ani.
Nu vreau sa reiasa din mesajele mele ca ABA nu e utila, noi facem deja de un an ICI (care e o derivatie de la ABA), vreau sa-i incurajez pe parintii care inca nu au posibilitatea de ABA sa incerce totusi ceva si terapia prin joaca nu costa f mult, iti trebuie doar timp si nervi.
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby poly » Sat Jun 11, 2016 10:00 pm

Toilet training
Primul pas am inceput sa-I schimbam pamperul in pozitia in picioare prin cat mai multe locatii in casa, pana ne-am oprit fix in baie, nu inainte de a face mici modificari. Usa la baie permanent deschisa, indepartat tot de la indemana copilului, lasat o cutie langa vasul de toaleta cu jucari preferate. Am schimbat asa pampersul la baie mai bine de o luna pana cand copilul a invatat ca acolo mergem cand schimbam. Am schimbat imediat cand a facut un pipi (exista pamepers care isi schimba culoarea la pipi). Cand a fost confortabil la sala de baie la fiecare schimbat il puneam direct pe WC – la inceput o seuunda, pana am ajuns la 30 s. Intre timp ne-am facut un obicei ca atunci cand unul din noi parintii aveam nevoie la toaleta, o anuntam cu surle si trambite pe un ton f etuziastic. Am cumparat niste palmute din plastic care apalauda cand le agiti (ca cele folosite la jocuri sportive) si le foloseam de fiecare data cand unul din noi mergea la toaleta. Ziceam pipi si incepeam sa agitam palmutele de plastic si saream si spuneam bravo. Asa a observant ca se petrece ceva interesant la baie – dupa ce care isi facea nevoiele termina ce avea de terminat, il felicitam si mai tare si topaiam prin baie. Asa a inceput sa vina cu fiecare din noi si sa agite si el din jucaria care aplauda si sa topaie cu celalalt parinte. Tot in perioada aia i-am aratat zilnic fimlulete cu copii si desene pe youtub pe tema asta. Am gasit un video in engleza al unei familii care reactiona cam ca noi cand cineva folosea toaleta. Cand schimbam pampesul am inceput sa punem fiecare jucarie sa faca pipi – papusa, porcu, vaca, trenu, masina, etc si la fel incurajari si bucurie. Am facut testul cu soseta sa vedem daca intradevar deosebeste ud de uscat, chiar daca sunt sigura ca nu cunoastea notiunile respective. Am pus o soseta uscata, incepeti cu cea uscata de fiecare data, apoi udati-o pe cealalta abundant cu apa calda (sa nu reactioneze la rece ci la ud) si puneti soseta si observati-I reactia, daca isi trage pricorul, plange, incearca sa o scoata sau orice urma de disconfort e semn bun. Incercati testul peste cateva zile si cu celalalt picior. Cand a trecut acest test cu amblele picioare, am inceput sa ne notam intr-un table orele la care face zilnic pipi si caca (cam 2 saptamani), intre timp am cumparat un scaun mic de plastic pe care il folosim numai pt urcatul pe toaleta si colac pt wc. (am incercat vreo trei feuri pana am gasit unul pe care sa stea mai mult). Intre timp a inceput sa simta cand face pipi, ma lua singur de mana si ma ducea la baie, la caca la fel – daca inatarziam incerca singur sa isi scoata pampersul si imi manjea peste tot de caca. Asta e tot un semn bun – inseaman ca simte. Am cumparat metri de folie de platic cu care am imbracat toate paturile (l-am pus pe sub cearsaf), canapeaua si fotoliile (peste plastic am pus paturi). Am cumparat chiloti diverse culori si texturi (mai graosi pt gradinita – sa absoarba mai bine dar chiloti nu pull ups) si am hotarat ca zi decisive fara pampers intr-o vineri dupa ce vine de la gradinita. Avea 3 ani si 4 luni cand i-am scos pampersul si i-am pus chilot in vinerea cu pricina (era noimbrei). Am stat numai dupa el si il duceam si il asezam pe toaleta cu 15 minute inainte de ora la care facea de obicei si pe care le aveam notate in tabel minutios. Binenteles ca primul pipi l-a facut chiar in seara aia pe fotoliu. Am hotarat sa nu avem nici o reactie – cand se intampla accidental unul din noi ill lua pe sus si il ducea la baie, il punea pe wc si apoi il schimba, iar celalat pe muteste fara nici un comentariu curate pe unde a facut. In ziua urmatoare tot asa a facut primul pipi la masa la bucatarie, numai ca de data asta a ajuns sa faca un pic si in wc si celalat parinte a lasat curatatul si a venit la felicitat. Apoi il puneam pe wc cam la fiecare ora jumate, numai ca se cam plictisea si pleca repede de la baie. La vremea respectiva ii palcea la nebunie jocurile loto de tip maching. Asa ca am facut eu planse cu numere, cu animale domestic si salbatice (cu ce stiam ca-I place cel mai tare) si ne jucam cu ele doar cand se facea ora obisnuita de pipi. Surpriza a fost ca asa a stat pe wc si 15 minute si asa am obtinut primul pipi in wc. Am facut harmalaie mare ca el s-a ridicat de pe wc si sarea impreuna cu noi.
Cand se facea ora de pipi spuneam dor pipi si mergeam la baie, ii aratam jocul inainte sa se pun ape WC si incepeam joaca, el tine plansa pe genunchi si eu ii dadeam cartonasele unul cate unul. Am facut intre timp planse cu 20 de imagini pe o plansa ca sa marim astfel timpul de stat pe buda. Asa am reusit sa facem si primul caca. Am avut accidente aproape zilnice cam doua saptmani, apoi s-au raritit unul la o saptmana. Apoi si mai rar, a mai facut o data la tati in brate cand se uita la desene chiar in ziua de Craciun si apoi dupa Craciun cand a reluat gradinita si s-a intors acasa dupa prima zi de gradinita. Cand nu am avut un accident timp de trei saptmanani am renuntat la facut la toaleta dupa program, intre timp reusisem sa lungim perioada de mers la toaleta si la trei ore. Cand am incercat asta am avut cateva accidente atat acasa cat si la gradinita. Am continuat incercarile fara orar doar acasa si la gradinita mergea doar de doua ori in patru ore si mereu facea la toaleta. Acum in iunie merge singur cand simte nevoia atat acasa (de curand a inceput si noaptea sa mearga singur) cat si la gradinita, fara loto sau aplauze sau alte strigate entuziaste. Am uitat sa spun ca in momentul cand i-am pus chilot si am scos pampers aceasi metoda am folosit-o si noaptea nu pampers sau pull ups. Au fost doau saptmani cand am spalat zilnic, paturi, cearsafuri, pijamale, dar a trecut.
Cu caca a fost o alta poveste pt ca a inceput sa se tina si cate o saptmana si astfel am ajuns la pediatru unde ne-a facut spalaturi si ne-a dat un laxative. Acum face zilnic singur la wc, dar inca luam laxativ si la caca ne mai scapa cate un bravo.
Ne-am facut obiceiul sa mergem la pipi de fiecare data cand plecam mai mult de acasa, si inainte de culcare, in aceste cazuri spun doar pipi si in rest stie ce are de facut. Tot un obicei ne-am creat ca de fiecare data cand mergem prin oras sa ne oprim la o buda publica dar trebuie tinut ca ii e frica. Nu reuseste sa spele singur pe maini si nici sa se stearga singur la fund, dar isi pune singur colacul, isi trage scaunul, trage apa, isi da singur pantaloni jos si ii ridica. Daca ii dau acces liber la hartia igenica o desira pe toata si umple wc de hartie. De curand am scos-o de pe support si rupe mai putina cand o arunca in wc, a inceput sa faca si gestul sa o duca pe la fund, dar nu se sterge efectiv. Dar lucram, lucram.
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby dora » Tue Jun 14, 2016 11:50 am

Poly,

sa ai incredere ca tot ce spui aici va ajuta cumva pe cineva...am vazut odata in curtea unei familii dintr-un sat uitat de lume pagini de pe acest forum, dupa care lucra mamica...i le adusese un nepot student.
dora
 
Posts: 3718
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby poly » Thu Jun 16, 2016 2:09 pm

Dora, sper din toata inima sa fie cum zici. Mi se rupe sufletul sa stiu ca multi parinti isi izoleaza copii in imposibilitatea de a face ceva pt ei.
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby poly » Thu Jun 16, 2016 2:15 pm

Lista de jocuri si jucarii pt 2 ani: (Cand spun doi ani nu ma refer la varst boilogica a copilului. Trebuie sa va jucati cu jucariile astea si daca copilul are 7 ani si inca ii plac, poate varsta mentala e mai mica.)
Jocuri de sortat forme si culori.
Joc de tip apas un buton si se invarte o roata pe care sar bilute colorate
Jocuri simple de matching
Jocuri simple de tip seek and find (cauta si gaseste) – Cele din comert pot fi destul de complicate puteti face unul chiar voi dupa modelul meu din unul din mesaje.
Puzzle simplu cu trei piese sau mai multe incastru
Jucarii pop-up
Jucarii luminoase si musicale
Lego de dimensiuni mari
Cercuri sau cuburi care se pun pe un bat vertical in ordina marimilor.
Animale si omultei din plastic
Jucari pe roti (de genul impinge si trage)
Papusi si jucarii de plus
Joc vertical cu jetoane (puteti construi dintr-un borcan caruia i se taie o fanta in capac prin care se introduc nasturi sau monezi)
Joc de FantaColor
Jocurii cu bile sau masini de mici dimensiuni care ruleaza pe o rampa (va trebui sa construiti voi rampa la inceput)
Minge de orice marime si tetura
Jucarii pt groapa cu nisip
Jucarii pt baie – rate, baleen de plastic orice jucarie care pluteste. Pesti sau alte jucarii care se scufund, bureti de diferite texture, stropitori
Creioane colorate groase la inceput
Plastelina
Carti cu pagini groase, cu o singura poza pe foaie la inceput si cu putine detalii.
Carti senzoriale (vezi in mesajele de mai sus)
Un cerc mare pe care il tineti vertical pe o usa sau perete in care copilul incearca sa tinteasca cu o minge. La inceput va trebui sa miscati voi cercul dupa minge ca sa ii dati impresia ca el nimereste. Mai tarziu va reusi fara a mai miscati cercul.
Leagane, balante, rotitori si tropogane, tuneluri, etc

Lista ramane deschisa cine vrea o poate continua.

Carti despre autism preferate:
A work in progress Ron Leaf and John McEachim
Autism Breakthrough Raun K Kaufman (Son Rise)
Autistic logistics Kate C Wildee (Son Rise)
Disconnected Kids Robert Melillo (cartea e maculatura cu exceptia a catorva capitole de aur – in care se face o evaluare a dominantei emiferei stangi sau drepte si se propun exercitii pt corectarea imbalantei – exercitii ce nu pot fi facute din pacate cu un copil ce nu raspunde la comenzi)
Manualul Lovaas – tradus partial in Ro – multe din link-urile de aici de pe site nu functioneaza

https://profesoriitineranti.files.wordp ... al-aba.pdf
My toddler talks Kimberly Scanlon
Pentru cei care nu au bani sa cumpere carti. Eu multe le-am citit la biblioteca si le-am copiat cu telefonul paginile care m-au interesat. Un punct f bun de plecare daca nu aveti bani de carti printati (mie mi-au iesit vreo 18 pg) tot ce ascris Shakalu la rubrica Aba Aplicata.
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Despre Recompense (sfat?)

Postby poly » Sat Jun 18, 2016 2:15 pm

Copilul nostru avea un retard sever cand am facut prima data testul portage. Acum e pe undeva la 45 (bine tot nu e) Ce legatura are asta cu recompensele. In cazul nostru cred ca are. De cand am inceput ICI (ABA) mi s-a vorbit de importanta lor. Numai ca nu am folosit niciodata recompense alimentare. Avem o severa rigiditate alimentara si mancam numai patru alimente (paine, cereale, un sort sau rar doua de biscuiti si un singur sort de suc. Asa ca inca de la inceput ergoterapetua nu a fost deacord sa le utilizam. Asa ca am folosit o gramada de alte chestii pentru recompense care se incadreaza mai mult la terapia senzoriala (sarit pe saltea, plimbat mingea medicinala pe el, masaj, invartit pe scaun, etc), plus cele sociale, bravo, ce frumos ai facut, excelent, sau pur si simplu chicotim de bucurie cand raspunde corect. Problema e ca sunt sigura ca nu asociaza recompensa cu faptul ca a dat un raspuns corect. Nu asteapta niciodata recompensa. Am vorbit cu terapeuta si mi-a sugerat ca nu face asocierea dintre raspuns corect si recompensa datorita retardului intelectual. E acum vin si zic ca gasesc ca e o scuza usoara. Copilul e inca nonverbal (cu toate ca e capabil sa repete cand vrea el cuvinte intregi - dar de cele mai multe ori doar de cateva ori dupa care nu le mai repeta nicodata), s-a incercat lucru cu limbajul prin semne si nu a reusit sa invete nici un semn, s-a incercat lucru cu pictograme si la fel nu pare sa inteleaga principiul si mereu s-a dat vina pe retard. Intrebarea mea e cum e posibil sa aiba un asa grav retard si totusi sa fie capabil sa numere pana la 10 si sa asocieze numerele cu cantitatile (inainte de 4 ani- va avea patru luna viitoae)? Terapeuta zice ca e vorba de motivatie ca invata numai ce ii place, dar gasesc ca asa facem toti. Ma gandesc ca daca reusim sa inteleaga legatura dintre recompensa si raspuns corect atunci va fi mai usor de motivat si va progrea mai repede. Numai rcompensele sociale a inceput sa le priceapa ca daca nu ii spunem Bravo cand face ceva de care el e incantat isi spune singur Babooo! (folosind aceeasi intonatie ca noi).
Ce am obtinut dupa un an de terapie ICI (aici e finantat
de guvern programul cu un singur terapeut cate 9 ore acasa si 9 ore la gradinita - adevarat ca intr-un an ni s-au schimbat terapeutii de trei ori): face orice joc de imagini si obiece identice (chiar si cu f multe detalii pe cartons); face categorizari (imagini si obiecte); recunoaste culori si forme; jocuri pt 5 ani de cauta si gaseste folosind uneori toate 25 de cartonase cu obiectele de cautat; numara (e aproape singura data cand ii auzim vocea) pana la 10 cu cateva erori de pronuntie; pune cartonase cu numere la cantitati; fredoneaza oricare melodie care ii place - fara versuri, dar o reproduce identic; recunoaste toate vocalele si le si pronunta; face ca rata, porcu, vaca, cainele, leul, elefant, lup, pisica (dar cand e sa recunoasca animalele nu le recunoaste dupa nume ci doar dupa cum face fiecare); a inceput sa faca bye-bye (si il zice dar nu in acelasi timp cu gestul); accepta cu usurita orice activitate la terapie; isi aranjeaza singur jucariile in timpul terapiei si in afara ei, mananca la masa (atat cat mananca), se dezbraca singur, poate sa se incalte si sa-si puna caciula sau palaria singur; face la WC oriunde; colaboreaza la taiat unghi, pieptanat, spalat, pus termometru; inchide si deschide un fermoar, sufla (doar in trompeta, muzicuta si fluier); scuipa; ne imita cand ne spalam pe dinti - dar nu se spala propriu-zis; raspunde la comenzi simple: vino aici, , nasul - si vine sa-i sterg nasul, pipi si merge singur la baie, in pat si merge singur la culcare, la masa si se aseaza la masa sa manance, afara si incepe sa isi caute incaltarile (nu identifica nici un obiect nici la masa nici in mediu); mergem la gradinita 4 ore/zi de luni pana vineri (cu terapeut de luni pana miercuri) fara probleme; trece cu usurinta de la o activitate la alta. Cam in stadiul asta suntem dupa un an de terapie oficiala si inca un an care l-am facut noi parinti acasa prin terapia prin joaca. Am uitat sa zic ca noi expunem copilul la trei limbi (romana, franceza - la terapie si la gradinita, si engleza) cel mai receptiv e la engleza.
Terapeuta de acum zice ca nu e nici o problema ca nu face asociatia intre recompense si raspuns corect pt ca ea nu intampina greutati la terpaie din cauza asta. Eu insist cu recompensele ca am impresia ca pot motiva mai bine invatarea si am putea avea rezultate mai rapide. Voi ce parerea aveti? Ce sfat imi puteti da in sensul asta?
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby stepacro » Sun Jun 19, 2016 3:37 pm

Recompensele sunt esențiale in orice fel de învățare .
Teoriile învățării spun ca o asociere stimul ( SD) -răspuns (SR) se face in 0,7 secunde, atunci când prezentarea este bine făcută.
Sunt terapeut ABA senior , am lucrat in serviciul ICI si de 7 ani sunt in privat. Acolo avem rezultate deosebite si pt ca motivația terapeutului e alta decât cea a fetelor din ICI.
Pt orice întrebare ma găsiți in Ghidul Pagini Romanești.
Always let your conscience be your guide...
stepacro
 
Posts: 124
Joined: Tue Sep 08, 2009 4:19 am
Location: Montreal

Son rise Program

Postby poly » Mon Jun 20, 2016 3:38 pm

O gramada de idei de jocuri speciale pentru copii autisti la urmatorul link, in engleza din pacate:
https://www.youtube.com/watch?v=SCLngdE ... S5zjpiMu_y
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

joaca cu plastelina

Postby poly » Sat Jun 25, 2016 5:45 pm

Am urmarit un video pus de cineva aci pe forum cum se joaca cu plastelina in cadrul unei sedinte ABA si sincera m-am ingrozit. Copilul din video avea initiativa de joaca, dar terapeuta il directiona in alta directie. El apasa plaselina, iar terapeuta vroia sa o ruleze si ii dadea comanda gresita(joaca-te cu plastelina si ea de fapt rula plastelina facand un sarpe). Daca copilul facea o bila i se spunea Nu. De fapt copilul era invatat sa se joace cu plastelina doar in felul aratata de terapeut. Probabil ca din cauza asta in cadrul ABA e atat de importanta generalizarea. Dar in felul asta copilul munceste teribil de doua ori - o data sa invete sa se adapteze la felul terapeutului si apoi sa invete sa aplice acea tehica in orice alta conditie. Ceea ce pentru mine nu e logic. Copilul chiar daca va generaliza, el nu va fi capabil sa se joace cu plastelina decat facand un sarpe, chiar si atunci cand va fi lasat liber sa aleaga. Va trebui o alta sedinta ABA sa-l invete pe copil sa faca o bila si apoi o alta generalizare ceea ce gasesc ca e o munca titanica pt copil si un timp irosit.
Am mai spus ca aici terapia finantata de guvern se cheama ICI si un fel de ABA adaptata la nivelul fiecarui copil. De fapt e mai mult o terapeie ocupationala decat ABA. Ca sa vedeti diferenta uitati-va la videoul de mai jos incepand pe la minutul 7:00 si veti vedea cum copiluli ii e suprimata orice initiative in cadrul ABA (video in lb romana)
https://www.youtube.com/watch?v=cJnmhxU ... re=related
Mai jos voi face o traducere libera a jocului cu plaselina din cartea “My toddler talks” si este exact ceea ce copilul nostru face in cadru terapiei ICI.

<<Jocul cu plastelina
Materiale: doua sau trei culori de plastelina (dar folositi cate una pe rand) doua trei cutite de plastic de unica folosinta; unul sau doua sucitoare mici; diferite forme de decupat plastelina (dau forme de prajituri) etc
Rutina de joc: Daca este pt prima data cand copilul se joaca cu plastelina, lasa-ti timp sa exploreze si sa simta textura plastelinei. Multor copii le place sa impunga, sa rupa, traga, sa sfasaie, sa apese plastelina.
Incearca sa nu fortezi copilul sa faca o forma cu plastelina. Fa asta numai cand copilul exploreaza textura si devine mai confortabil cu atingerea plastelinei.
Debutul jocului: Da o culoare de plastelina care se afla deja intr-un container inchis si spune “deschide te rog”. Mai mult ca sigur ca el nu va fi capabil sa-l deschida si il va inmana parintelui inapoi. Asteapta un pic ca el sa verbalizeze ceea ce vrea si deschide-l repede, daca o face sub orce forma. Daca copilul nu spune nimic, incurajeaza-l sa spuna “ajuta-ma” sau “deschide”. Apoi deschide continerul si descrie actiunea pe care tocmai ai facut-o. Apoi scoate plastelina din container . Apoi rastoarn-o pe masa, apas-o si strang intre degete marginile spunand “apas si strang” Apoi da-I copilului sansa sa faca si el acelasi lucru.
Mijlocul jocului: Uramareste cum copilul interactioneaza cu plastelina. Daca el se joaca in mod corepunzator cu plstelina (facand o bila, ori apasa plastelina pe masa), imita imediat actiunea lui. Daca copilul nu stie cum sa se joace cu plastelina, arata-I cum o apesi pe masa, cum o rulezi cu un sucitorul din dotare, ect. Daca copilul este capabil sa foloseasca cutitul de unica folosinta, taiati rulourile de plastelina. Daca copilul este capabil sa foloseasca formele pt taiat plastelina, dati-I copilului oportunitatea sa aleaga ce fomra vrea intrebandu-l “vrei sa faci o stea sau un caine?” aratandu-I in acelasi timp forma respective. Apoi jucati-va facand oameni de zapada, serpi, rame, bile, ori forme de mancare (biscuit, mere,ec) sau forma animalului preferat.
Sfarsitul jocului: . Dupa ce copilul s-a jucat ceva timp, sfarsiti joaca inainte sa intervina plictiseala. Inotodeauna farsiti o activitate intr-o nota pozitiva. Incurajati-l sa va ajute sa strangeti plastelina in containerele initiale. Trasformati stansul friiturilor mici de plastelina in joaca.
Sfaturi penru limbaj:
Discutia paralela: periodic narati actiunile voastre si ale copilului( apasa, strange, etc). Improvizati tipul si lungimea enuntului functie de abiltatea coilului (folositi un cuvant pt copii non verbali, doua sau mai multe cuvinte variate pt cei verbali)
Consolidare: Dati o culoare de plastelina copilului intr-un container. Vezi daca poate sa-l deschida. Asteapta cateva secunde si urmareste daca incearca sal- deschida. Intreaba “Ai nevoie de autor?” si asteapta. Incurajeaza copilul sa verbalizeze cuvintele (ajuta-ma sau deschide).
Respectati-i dorintele: Copiati toate actiunile copilului. Daca copilul ciupeste plastelina cu degetele explorand textura, faceti acelasi lucru. Incercati sa intelegeti din perspectiva lui interactionind la nivelul lui. Adaugati cuvinte si enunturi simple si animate la actiunile copilului (ai facut o bila). Daca copilul arata spre plastelina si verbalizeaza ceva nedescifrabil, confirma ceea ce el incearca sa zica (plastelina – daca arata spre plastelina). Dezvolta de la actiunea pe care copilul o face. De exemplu daca coiplul impinge cu degetele in platelina , imitate-l pentru un timp apoi incercati sa adaugati ochi la forma de plastelina, un nas si o gura. Daca copilul accept si se joaca la acest nivel, puteti deja sa treceti la o etapa mai complicata.
Alte sfaturi: va puteti juca cu plastelina pe o tava mare de prajituri pt a facilita joaca si a nu murdari suprafata mesei. >>

Inca o data nu vreau sa se inteleaga ca sunt impotriva terapiei ABA, vreau doar ca cei care nu isi pot permite terapia ABA sa nu dispere si sa afle ca exista si alte mijloace poate mai ieftine de terapie care merita incercate.
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby stepacro » Sun Jun 26, 2016 2:43 pm

Poly
In secvența video , rularea plastilinei cred ca e in introducere ( in limbajul ABA, prima etapa de învățare).
In marea majoritate a timpului, copiii noștri sunt limitați funcțional si vor avea un joc stereotip ( exemplu: face numai bule din plastilina), iar învățarea va avea drept scop introducerea de noi activități cu obiectul respectiv. In ABA este foarte importantă crearea de noi abilitați, iar alte așa-zise Terapii ignora aspectul funcțional al jocului ( ex: Sonrise).
Ar exista alte comentarii pe tema video-ulii, de exemplu nu exista recompensa pt introducerea respectiva sau nu se folosește the erorrless teaching ... Copilul a fost bine recompensat la inceput pt programe deja masterate dar nu si pt programele de intro...

Personal, cred ca nu ai înțeles foarte bine cu ce se mănâncă programul ICI. Se pot crea confuzii, întrucât oamenii din Ro vor crede desigur ca in străinătate se face mai mult, mai bine etc.
ICI ( interventions comportamentale intensives) ar trebui sa fie o metoda ȘTIINȚIFICĂ de strângere de date in vederea modificării comportamentelor. In realitate nu este nimic științific in ceea ce fac educatoarele, cartabilele de lucru au 20 pagini la sfârșitul unui întreg an de lucru, iar programele lucrate lasă de dorit . De fapt, o sa lungească programele din curriculumul debutant pana la intrarea la școala . Se folosesc pictograme absolut nejustificat in cazul copiilor verbali .. ( fetele din ICI au 4 ore la dispoziție in fiecare zi sa imprime, plastifieze pictograme așa ca profita de asta, nu gluma).
Supervizorii sunt adesea NON-formați in sensul științific al metodei...

Ca si mămica îți înțeleg punctul de vedere si desigur respect faptul ca ai ales o altfel de abordare pt copilul tău. E însă alegerea ta si nu aparține de nici o culoare metodei științifice.
Always let your conscience be your guide...
stepacro
 
Posts: 124
Joined: Tue Sep 08, 2009 4:19 am
Location: Montreal

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby poly » Mon Jun 27, 2016 11:48 pm

Steparcro, intentia mea este tocmai sa ofer parintilor alternative ce pot fi facute fara metode stiintifice. Am descries in unul din mesajele mele de mai sus cum am invatat un copil cu retard sever si non verbal sa mearga la toaleta cu success fara ABA. Daca metoda nestiintifica folosita de noi a avut success, poate ca va avea success si in cazul altui copil.
Sunt de acord cu faptul ca cei mai multi din copii autisti nu se joaca funtional, dar ii putem invata sa o faca acest lucru si fara sa le spunem de atatea ori NU si fara sa le suprimam creativitatea sau nevoile sensoriale. Faptul ca un copil autist face bile sau doar strange plastelina in mana, o face mai mult dintr-o necesitate senzoriala. Va fi f greu pt el sa-l invatam sa se joace functional cu plastelina pana nevoia lui senzoriala nu ete satsfacuta, pt ca de fiecare data cand va fi in contact cu plastelina va avea mereu tendinta sa o stranga si sa nu o lase din mana.
Daca in ro parintii pot trage concluzia ca sunt mai bune terapiile de aici decat cele de acolo asta nu sta in puterea mea sa controlez. Lumea e libera sa creada ce vrea. Intentia mea este sa ofer alternative ieftine pe langa terapia ABA. Sunt aici pe forum parinti cu copii care au avut evolutii uimitoare cu terapie prin muzica, asta pe langa ABA.

Tin sa-ti fac mici precizari referitoare la ICI, care poate te vor face sa nu generalizezi. Educatoarea noastra ICI nu lucreaza cu pictograme deloc. Nu avem nici orar vizual nici asta nu a functionat. Nu stiu cine te-a informat pe tine ca cei de la ICI au 4 ore pe zi pt imprimat pictograme, de exemplu educatoarea noastra are doar 2 ore pe saptmana (nu pe zi) de birou. Ce contin dosarele lor la sf de an nu sunt la curent, dar tot nu te cred, pt ca mie personal, de exemplu, in fiecare zi mi se completeaza pe un tabel deja prestabilit toate activitatile facute atat la gradinita cat si acasa. In plus in fiecare luna la intalnirea cu coordonatorul de dosar, educatorul si parintele se face un plan de interventie cu activitatile pt luna urmatoare, iar o data la trei luni se face un alt plan de interventie mai general, care fiecare are cam 10 pg. O data pe an se face un raport de evaluare MHAVIE. Apoi exista un alt plan de interventie al logopedului si altul al ergoterapeutului fiecare are mai mlt de 10 pagini. Ultimele doua se refac anual. Exista cazuri cand isi face aparitia si un phisioterapeut, care si asta vine cu evaluari si planuri de interventie. Asa ca sunt sigura ca daca se aduna la mine hartii, probabil la ele si mai si. Faptul ca se lucreaza programe de inceput introductive pana copilul intra la scoala, asta e posibil – in mare masura depinzand si de capacitatile copilului. In cazul nostru se integreaza pe langa lucru la masa si multa terapie senzoriala, inclusiv Wilbarger Brush terapy.
Noi pana acum am schimbat trei educatoare (nu datorita vointei noastre) si fiecare are stilul ei propriu cum e normal si una sau alta mai putin implicate. Numai ca si in cazul asta parintele are un cuvant de spuns la intrevederea lunara cu coordonatorul de program. Daca am fost nemultumita de ceva, am vorbit mai intai cu persoana in cauza (educatoarea, logopedul, etc) inainte sa ajung la coordonaorul de program si lucrurile s-au rezolvat mereu in favoarea copilului. In plus educatoarele de la ICI insista mult pe implicarea parintilor, sunt deschise sa te invete, constiente fiind ca la 5 ani (varsta copilului) terapia finantata de guvern se incheie. Daca nu stiu sa-ti raspunda la intrebari nu se hazardeaza cu raspusuri alambicate stiintific ci pur si simplu iti cer un ragaz sa se informeze si sa se consulte cu ceilalti membrii ai echipei.
Repet ca nu sunt impotriva terapiei ABA, sunt impotriva celor care iau mii de lei pretinzand ca ce fac ei se cheama ABA ca metoda stiintifica. Atat cat am citit eu de ABA pana acum nu am gasit nicaieri undeva scris ca statistca cam cati din pacientii din grupul Lovaas initial (acum adulti) sunt functionali. Daca ai tu o cifra, ti-as fi recunoscatoare.
Am fost ingrozita de ABA din videourile gasite aici pe site pt ca asta e ABA pentru care parintii din Ro fac eforturi uriase sa o obtina pt copii lor. Apoi copii aia muncesc teribil fara a avea nic o garantie a muncii lor. Asta pentru ca in RO orice student din domeniul social poate sa-si ofere serviciile sa faca ABA dupa ce a participat la cateva workshopuri. Si de fapt invatand meserie pe copii nostril, iar noi parintii acordandu-le toata increderea si banii. Aici in Canada nu exista nici o scoala la nivel colegial sau universitar care sa pregateasca instructori ABA, in schimb stiu ca exista chiar la nivel de master programe care pregatesc terapeuti ocupationali, si in cadrul acestor programe cu toate metoda stiintifica de care vobesti nu se face nici macar un curs ABA. Un ex este programul de master din Halifax. Tot in Canada exista scoli la nivel universitar de masterat de logopedie. La nivel collegial exista programme care pregatesc educatori specializati – adica cei care lucreaza efectiv supervizati de terapeuti ocupationali si logopezi. Nu mai vorbesc de psihologi si pedopsihiatri care nici ei nu lucreaza cu ABA. Asa ca te rog sa nu ne imbatam cu atata stiinta, ci mai degraba sa dam parintilor cat mai multe metode practice de as ajuta copii fara sa cheltuie mii de lei. Sunt atat de multe terapii pe care parintii le pot incerca singuri acasa fara prea multa stiinta si costuri.
De ce crezi ca guvernul Canadian nu finanteaza ABA aia care se face in Ro, in schimb finanteaza logopedie, terapie ocupationala si chiar si terapia cu animale!?. In Quebec exista un organism care ofera caini speciali dresati care sa acompanieze o persoana autista. Acesti caini sunt acceptati chiar si in scoli. Binenteles ca listele de asteptare sunt lungi cand vine vorba de programe finantare de guvern, dar asta e .. si bine ca e pana la urma.
La una din universitatile din provincia Quebec exista un program scurt la care sunt acceptati cei care au deja o licenta intr-un domeniu conex, care este destinat autismului. Nu este o surpriza pt nimeni ca unul din lectorii este o persoana cu autism. Autistii adulti sunt cea mai buna sursa de informatie si de baza de date stiintifica. Exista pe internet multe situri si bloguri ale persoanelor acum adulte cu autism. (despre care o sa scriu in alt post). Daca vrem sa ne ajutam copii, eu cred ca de la ei ar trebui pornit si nu de la metodele stiitntifice de care vorbesti tu. In orasul notru de provincie la nivel collegial exista un program de educatori speciali si ei au nevoie sa faca practica cu copii autisti. Numai ca ei nu invata pe copii nostrii luindu-ne bani pt asta cum se intampla in RO de cele mai multe ori; ci organizeaza sesiuni de cateva luni la care participa studentii de la programul respective si profesori lor si la care se pot inscrie sa participe gratuit copii autisti cu un insotitor din familie. Am avut sansa sa participam si noi la un astfel de program anul asta. Programul a costat in doua zile pe saptmana a cate doua ore in care un student facea cam tot ce face copilul in programul de acasa, supravegheat de un profesor.
Care sunt concluziile tale personale referitoare la ICI sau alte terapii sau ale altora de aici de pe forum, sincer nu ma ajuta cu nimic atata timp cat nu descrii pe larg o strategie care sa fi functionat macar in cazul unui copil. Ceea ce ne ajuta pe noi ca parinti sunt metode practice (stintifice sau nu) care au functionat in cazul unor copii autisti. Chiar daca au functionat doar pentru doi copii sa zicem si deja daca nu ma costa mare lucru sunt deschisa sa incerc.
Spui ca nu consideri programul Sonrise o terapie. Mie mi-e suficient ca autorul cartii Autism Breakthrough si unul din directorii programului este un adult diagnosticat in copilarie cu autism. Ca a facut o afacere din asta Bravo lui si altora ca el! Apoi am citit ca un pacient al Martha Herbert (Assistant Professor of Neurology at Harvard Medical School, a Pediatric Neurologist and Neuroscientist at the Massachusetts General Hospital in Boston) a aut o evolutie spectaculoasa cu acest program. Lucru citit in cartea Autism Revolution al carui autor este. Faptul ca cei de la SONRISE au scos doua carti destul de ieftine ca pret dar pline de tehnici care functioneaza si ca au pus pe youtub la liber multe idei de jocuri concepute pt copii autisti, nu ma face pe mine ca parinte decat sa le incerc metoda chiar si nestiintifica. Poate spre surprinderea ta multe din tehnicile lor sunt utilizate chiar si de cei de la ICI.
Eu ce am scris pana acum aici pe forum, a fost doar experienta mea ca parinte in lucru cu propriul copil autist. Tot ce am invatat, am facut-o din carti varaite (pe cele favorite le-am scris intr-un post mai sus), de la educatoarele ICI, de pe bloguri ale unor adulti autisti, de pe acest forum, de la marturiile si experienta altor parinti cu care am intrat in contact, de la echipa pluridisciplinara de la clinica de depistaj de la noi din oras. Daca tu vrei chestii stiintifice, eu iti propun sa cauti mai mult pe la universitati si articole ale publicatiilor medicale decat pe acest foum. Eu nu scriu aici pt cei care au astfel de preocupari ci pentru un parinte disperat si care nu stie de unde si cu ce sa inceapa in as ajuta copilul recent diagnosticat. Imi pare rau daca s-a inteles altfel din postarile mele sau am dus pe cineva in eroare.
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

din gama terapiilor cu baza stiintifica

Postby poly » Tue Jun 28, 2016 3:22 am

Din gama alte terapii cu baze stiintifice asta sa nu se mai creada ca doar ABA are baze stiintifice. Din pacate totul in engleza. In mesajele mele viitoare o sa povestesc din experienta noastra cu cele pe care le incercam sau le-am incercat.

1.Masajul Qigong.
Treatment of Tactile Impairment in Young Children with Autism: Results with Qigong Massage†
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3838308/
Exista si o carte pt a implementa acasa un program de masaj care costa cam 33$ Canadieni
Qigong Massage for Your Child with Autism: A Home Program from Chinese Medicine DVD included.
O exemplificare pe youtube
https://www.youtube.com/watch?v=KqSemcDqnNI

2. Wilbarger Therapressure Brush.
a)Wilbarger, P. & Wilbarger, J. (1991). Sensory Defensiveness in Children Aged 2-12: An Intervention Guide for Parents and Other Caretakers, Avanti Educational Programs: Santa Barbara, CA.
b) Wilbarger, P. (1984, September). Planning an adequate sensory diet-application of sensory processing theory during the first year of life. Zero to Three, 7-12.
c) Wilbarger, J. & Wilbarger, P. (2002). Wilbarger approach to treating sensory defensiveness and clinical application of the sensory diet. Sections in alternative and complementary programs for intervention, In Bundy, A.C., Murray, E.A., & Lane, S. (Eds.). Sensory Integration: Theory and Practice, 2nd Ed. F.A. Davis, Philadelphia,
youtube:
https://www.youtube.com/watch?v=VgbHlE2Rgzk

3. Video Modeling.
a) Corbett, B.A. & Abdullah, M. (2005)
Video Modeling: Why Does It Work for Children with Autism? Journal of Early and Intensive Behavior Intervention: Volume 2, Issue No. 1, pp. 2-8.
b) Bellini, S., & Akullian, J. Exceptional Children, 73, pp. 261-284, 2007
c) Christos K. Nikopoulos & Michael Keenan 2004 Spring, 37(1): 93-96Journal of Applied Behavior Analysis)
d)The Utility of Commercial Video Modeling to Enhance Learning for Children with Autism Caroline de Fina Monash University, 2010
Carte: Video Modeling for Young Children with Autism Spectrum Disorders: A Practical Guide for Parents and Professionals costa cam 30$ canadieni
youtube: https://www.youtube.com/watch?v=makIgB4X3q8

4. Foor play therapy
a) • Home-based DIR Floortime Intervention Program for preschool children with autism spectrum disorders: Preliminary findings.
Liao S. et al. ( 2014)
Physical and Occupational Therapy in Pediatrics, November, 34(4), pp. 356-367
Abstract: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24865120
b) • PLAY Project Home Consultation Intervention Program for Young Children with Autism Spectrum Disorders: A Randomized Controlled Trial.
Solomon R, Van Egeren L, Mahoney G, Quon-Huber M, Zimmerman P. (2014)
Journal of Developmental and Behavioral Pediatrics, 35(8): 475-485.
Abstract: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25264862
c) Floor time play with a child with autism: a single-subject study.
Dionne M. and Martini, R. (2011)
Canadian Journal of Occupational Therapy, 2011 Jun;78(3):196-203.
Abstract: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=dionne+martini
d) Pilot study of a parent training program for young children with autism: The P.L.A.Y. Project Home Consultation program.
Solomon, R., J. Necheles, C. Ferch, and D. Bruckman (2007)
Autism, 2007, Vol 11 ( 3) 205-224.
Abstract: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?ter ... n+necheles

Toate aste le-am gasit destul de repede cu doar un clik pe google. Nu am intentia sa fac studii mai aprofundate pt a gasi mai multe dovezi stiintifice ale metodelor enumerate mai sus ca nu asta e scopul meu. Doar asa ca lumea sa nu mai creada ca doar ABA este subiect de cercetare.
Si inca o data ca in fiecare mesaj amintesc ca nu am nimic impotriva terapiei ABA.
Cam atat pt azi.
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Video Modeling - carte gratis

Postby poly » Wed Jun 29, 2016 12:58 pm

Am facut primul video pentru receptive labeling, cuvantul suc (in engleza). Dupa ce copilul s-a uitat cam de 10 ori in trei zile a pronuntat pt prima data cuvantul 'dus' pt juce. Tin sa mentionez ca pe receptive labeling copilul nu a fost niciodata capabil sa recunoasca sucul nici in poza nici propria lui sticla de suc. Peste cateva ore vine logopedul sa vada minunea si sa-si dea si ea cu parerea si va mai tin la curent. Copilul e inca nonverbal.
Am gasit o carte mai veche in engleza dar gratis la linkul:
https://materialeaba.files.wordpress.co ... alysis.pdf
Cineva aici pe forum a mentionat-o intr-un post si a utilizat aceasta metoda. Merita incercat.
poly
 
Posts: 47
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Next

Return to MEMORIALUL DURERII...COPII AUTISTI SI FAMILIILE LOR

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests

cron