Povestea lui Eusebiu

Moderators: camel, moderators

Postby vali » Tue Jul 03, 2007 11:59 am

2007 06 30| de Adriana Oprea Popescu

Este un băieţel de la ţară, care suferă de autism sever. Mama lui, o femeie cu puţină carte, dar cu mult suflet, nu l-a legat pe Eusebiu şi nici nu l-a închis într-un ţarc, aşa cum fac părinţii copiilor care apar la televizor.

Mama lui Eusebiu trimite scrisori celor care crede ea că o pot ajuta, bate drumurile spitalelor cu copilul în braţe, speră şi se luptă pentru el. Eusebiu nu e subiect de ştire. Iar lupta unei femei necăjite de la ţară cu indolenţa unui sistem în care viaţa copiilor nu contează e o banalitate trecută sub tăcere.


FĂRĂ TV. La 4 ani, băieţii inventează poveşti cu Scooby Doo şi colecţionează figurine cu Shrek. Cum e viaţa lui Eusebiu? Actele medicale sunt crâmpeie din jurnalul lui. Martie 2006, bilet de ieşire din spital: "În cabinet, copilul se află într-o continuă mişcare (fără finalitate), alegându-se obiecte, jucării, nu este capabil să le folosească în mod adecvat. Când vrea ceva anume, se foloseşte de mâna mamei. Prezintă stereotipii motorii. Mama relatează că din mică copilărie a stat în faţa tv şi, în prezent, copilul este fascinat de reclame (atunci când le aude se precipită în faţa tv pentru a le auzi). Absenţa deprinderilor de viaţă zilnică. Limbaj absent (nu pronunţă decât «mama», «baba»)". Eusebiu este unul dintre puţinii copii din România pentru care un medic a recomandat, pe un act oficial, "interzicerea totală a tv".


"VINE MOŞUL". La 4 ani, băieţii se uită la "Winnie Pooh" şi strâng surprize cu "Spiderman". Eusebiu "manifestă sensibilitate la plânsul copiilor, îndepărtându-se de aceştia, ţipând foarte tare" (din evaluarea psihologică iniţială făcută la Complexul de Servicii "Sfânta Margareta", septembrie 2006). "Nu răspunde cu zâmbet la atenţa acordată de adult (atunci când i se acordă începe să ţipe mai tare); participă la jocul cu mingea pentru trei-cinci secunde doar dintr-o anumită poziţie (stând jos, faţă în faţă, împingând-o uşor); la jocul de tipul «Vine Moşul… «tit», întinde nasul pentru a i se face «tit»; programul de toaletă nu este însuşit (foloseşte scutec); îşi şterge nasul cu mâneca sau mâna (refuză şerveţelul); are stereotipii – flutură mâinile şi ţopăie; rar, se leagănă de pe un picior pe altul; în momente de frustrare caută afecţiunea adultului, se lipeşte cu spatele de pieptul acestuia; încearcă să fie în centrul atenţiei (atunci când nu i se acordă atenţie, plânge foarte tare sau întrerupe jocul altor persoane, luându-le de mână); prezintă atracţie pentru produse cosmetice, manipulează obiectele care-l atrag (pliculeţele de şampon) în mod stereotip."


PRIMII PAŞI. Aceasta e copilăria lui. A fost diagnosticat, după îndelungi şi repetate bâlbe ale medicilor, cu "autism sever infantil". Un sindrom ale cărui cauze nu se cunosc încă. O tară pentru care nu e vinovat nici Eusebiu, nici părinţii lui. Reparabilă. Dacă ai fi părintele unui astfel de copil, cât de departe ai merge pentru a-l aduce în lumea ta?

Eusebiu e din comuna Racova, judeţul Bacău. Povestea acestui băieţel a ajuns (şi) la noi pentru că mama lui nu s-a resemnat. Chiar dacă uşile la care a bătut i s-au închis rând pe rând în nas. Alte file de jurnal scrise de mâna mamei… "În urmă cu doi ani am fost la medicul de familie şi am întrebat de ce nu vorbeşte şi este foarte agitat, dar medicul a spus că este mic şi o să vorbească. Atunci am cerut o trimitere la un medic psihiatru. Doamna doctor psihiatru, când l-a văzut, mi-a zis că o să aibă un pic mai mult de lucru cu el şi mi-a recomandat să-i fac copilului o electroencefalogramă şi un control la ORL (n.r. – copilul a fost suspectat iniţial de hipoacuzie). După trei zile de chin, am reuşit să-i fac electroencefalograma şi nici măcar nu mi-a citit-o. După aceea am fost la ORL şi mi-au zis că are limba prinsă (n.r. – ?!) şi, de agitat ce este, nu îşi pot da seama dacă aude. Mi-au dat o trimitere la Iaşi, la Spitalul de Recuperare ORL. În martie am plecat cu băiatul la Iaşi, unde s-au chinuit o noapte să-i facă o audiogramă şi mi-au zis că aude normal, iar medicii de acolo nu ştiau totuşi de ce este aşa agitat şi mi-au dat trimitere, fiind internată la ei, la medicii specialişti din Spitalul «Sf. Maria». În urma analizelor făcute a fost diagnosticat cu autism infantil sever şi suspect de sindromul x-fragil. Când am venit acasă, o prietenă m-a sfătuit să merg la o altă doamnă doctor, care mi-a recomandat să îi dau Rispen şi Tanakan, iar când mergeam după reţetă îi ziceam că nu se vede nici o schimbare la băiat şi era mai agitat, ea îmi zicea să îi dau Diazepam şi, când întrebam dacă sunt şanse de recuperare, ea îmi zicea că nu."


ÎN GOL. "Între timp, am încercat şi la o fundaţie din Bacău şi nu am primit nici un răspuns. A fost la Pro TV o emisiune, «Dansez pentru tine», unde un unchi dansa pentru nepotul lui, iar coordonatorul de la Fundaţia «Sf. Margareta» l-a primit pe băiat acolo. Eu am sunat la Pro TV şi mi-au dat numărul de telefon al coordonatorului, care m-a programat la data de 6 septembrie. Am fost şi i s-a făcut o evaluare, dar, deoarece nu am avut resurse financiare, nu am putut rămâne pentru a continua terapia. Când am venit de la fundaţie, o vecină de-a mea m-a sfătuit să merg la un medic homeopat de la Iaşi, care vine o dată la două săptămâni la Bacău. Tratamentul homeopat nu a avut nici un efect asupra lui, deoarece începuse a-şi da cu pumnii în cap, cu capul de pereţi şi nu îl puteam scoate nicăieri, deoarece era foarte agitat.

Soacra mea, când a văzut cum este băiatul, a trimis cu o vecină o scrisoare la «Surprize, Surprize», de unde nu a primit nici un răspuns, iar eu am trimis o scrisoare la Mihaela Rădulescu, de unde nu am primit nici un răspuns. Între timp, vecinul meu, Jaleru Adrian, care are internet, a trimis pentru mine e-mail-uri la «Poveştiri adevărate», «Surprize, Surprize»", de la care nu a primit nici un răspuns. Am mai trimis e-mail şi la UNICEF, de unde am primit răspuns că nu ajută persoane fizice."


SUNT ŞANSE. "Văzând că nu primesc nici un răspuns pozitiv, am trimis e-mail-uri la câteva ziare şi ne-a răspuns Jurnalul Naţional, care s-a oferit să mă ajute trimiţându-ne o adresă a unei fundaţii din Bârlad, judeţul Vaslui. Vecinul meu a intrat pe site-ul fundaţiei şi a luat numărul de telefon, la care am sunat şi m-au programat la data de 12-06-2007 pentru o evaluare. Am fost acolo şi am stat în acea zi să mi se arate cum să lucrez cu el acasă. Cei de acolo au spus că sunt şanse de recuperare şi că mă aşteaptă peste o lună pentru a-l introduce în program, asta însemnând să mă mut cu băiatul la Bârlad pentru o perioadă mai lungă. Nu vreau prea multe pentru băiat, doar să se descurce pentru el şi să meargă, poate, la o şcoală. Dacă doriţi să ajutaţi un copil care are şanse să se recupereze, mă puteţi suna la telefon 0743-77.29.94. Vă mulţumim din suflet!"




Ajutaţi-l să meargă la terapie!
Aceasta e povestea lui Eusebiu… Şi-a celor cărora, atunci când un înger le-a bătut în geam, au tras jaluzelele. Bejan Petruţa, mama băiatului, n-avea nevoie atunci decât de o informaţie. De o îndrumare. A aflat între timp, de la cei din Fundaţia "Cristi’s Outreach Program", că cel mic poate deveni un copil normal. S-a înscris în programul fundaţiei din Bârlad, fără să ştie dacă are unde locui vreme de doi ani, cât durează terapia, fără să aibă bani să-şi plătească o cămăruţă cu chirie. Costurile s-ar ridica la vreo 2.500 de euro. Noi am sfătuit-o să-şi deschidă un cont în bancă, în regim umanitar. Poate cine ştie, mai există încă pe lumea asta ferestre ale sufletelor deschise spre îngeri…
Cei care vor să-l ajute pe Eusebiu să urmeze programul de terapie pot face donaţii, oricât de mici, în contul deschis la Banca Transilvania, sucursala Buhuşi, judeţul Bacău, pe numele Bejan Petruţa: Cont (RON): R047BTRL00401201G57811XX.
Cei care-l pot ajuta pe Eusebiu cu cazare gratuită în Bârlad sunt rugaţi să sune la 0744-31.43.60. (A. Oprea-Popescu)



Campanie Jurnalul Naţional

"Apă pentru oameni"
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 397
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby dora » Mon Jul 09, 2007 11:04 am

Articolul are si un titlu frumos
Bătaia îngerilor în geam... si poze
http://www.jurnalul.ro/articole/96112/b ... or-in-geam
dora
 
Posts: 3696
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Feb 01, 2010 3:19 pm

«Leagă-ţi copilul!», dar mama nu a ascultat de rude

L-a dus la doctor şi a aflat că băiatul e autist
Marţi 19 Ianuarie 2010 - 17:53 4924 afişări


Eusebiu şi mama lui Petruţa
Când avea 3 ani se dădea cu capul de pereţi, se lovea cu palmele şi se muşca singur. Nu vorbea, doar ţipa. După un an de terapie, violenţa a încetat. A început să vorbească şi să asculte. Acum are aproape 7 ani şi este aproape un copil normal.


„Leagă-ţi copilul de picioare, nu ai cum să îl stăpâneşti altfel" - i-au spus rudele Petruţei când îl vedeau pe Eusebiu, un copil de nici 3 ani, că îşi face rău singur.

Şi-a zis Petruţa în gând că o fi ea femeie simplă, de la ţară, dar înapoiată nu e. A făcut un copil ca să îl iubească şi să îl crească cu drag, nu să îl lege ca pe animale.

„E copilul meu şi pentru el merg până la Dumnezeu, trebuie să existe o cauză de nu se poartă ca un copil normal şi trebuie să descopăr de ce, trebuie să existe şi o rezolvare" şi-a mai spus mama copilului.

*Eusebiu Constantin Bejan s-a născut pe 17 mai 2003. Când a început să crească, Petruţa a observat că Eusebiu nu se comporta firesc.

Avea jucării, dar nu ştia să se joace cu ele. Eusebiu se mişca haotic prin casă, fără un scop anume, îşi flutura mâinile şi ţopăia tot timpul, se legăna de pe un picior pe altul.

Copilul era fascinat de reclamele tv, imediat ce le auzea se aşeza în faţa televizorului. Eusebiu rostea doar două cuvinte: „mama" şi „baba".

În rest doar ţipa. Apoi a început să îşi dea cu palmele peste cap, să se muşte. În anumite momente se lovea cu capul de perete.

Nu suporta să audă şi să vadă copii plângând - Eusebiu fugea de ei, ţipând cât îl ţineau plămânii.

Dacă cineva îi zâmbea, ţipa îngrozitor. Nu ştia să folosească toaleta. Avea 2 ani şi 10 luni.

*Petruţa Bejan s-a dus la medicul de familie şi a întrebat de ce copilul nu vorbeşte şi de ce este atât de agitat, făcându-şi rău singur. Medicul i-a spus că este încă mic şi ca va vorbi.

Mama a cerut o trimitere către un medic specialist. Medicul psihiatru l-a văzut pe Eusebiu şi a recomandat o electroencefalogramă şi un control ORL.

Petruţa Bejan: „După 3 zile de chin, am reuşit să facem cele recomandate. Doar că encefalograma am făcut-o degeaba, că medicul nici nu s-a uitat la ea, iar medicul de la ORL au zis că Eusebiu „are limba prinsă" şi de aia nu vorbeşte. În plus, mi-a spus că nu îşi dă seama dacă aude sau nu, că e prea agitat". Mama copilului nu s-a dat bătută. A cerut altă recomandare şi s-a internat cu copilul în Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, pe 28 martie 2006. La internare, Eusebiu era „suspect de hipoacuzie" (deşi copilul auzea, mama relatând că atunci când aude reclamele se aşează în faţa televizorului) şi cu diagnosticul de „întârzierea dezvoltării limbajului".

Audiograma, făcută cu greu pentru că Eusebiu era foarte agitat, a arătat că auzea normal. A primit trimitere şi la Spitalul Sfânta Maria, pentru a afla de ce copilul este atât de agitat.

La externare, pe 31 martie 2006, Eusebiu era diagnosticat cu autism infantil sever şi suspect de sindromul x-fragil: „Copilul prezintă stereotipii motorii; absenţa deprinderilor de viaţă zilnică. La pacient nu este afectat auzul; el nu este capabil să decodifice mesajele pe care le aude în jurul său - nu este capabil de a stabili un contact adecvat".

Eusebiu a primit un tratament medicamentos, interdicţia de a se mai uita la televizor, recomandarea de a merge la psiholog şi logoped şi socializare într-un centru de zi.

Pentru stările de agitaţie extremă putea să folosească un sedativ şi neuroleptice cerebrale. Aşa a trecut un an.

Starea copilului se înrăutăţea, copilul devenea din ce în ce mai violent şi agitat. Petruţa a întrebat medicii dacă Eusebiu are vreo şansă să i se schimbe ceva în comportament.

Răspunsul lor a fost: „Nu". Nu i-au spus nimic despre vreo terapie de recuperare.

*Petruţa a rugat un vecin, care avea internet, să caute date despre autism. A luat legătura cu specialiştii Complexului de Servicii Sociale Sfânta Margareta din Bucureşti.

Petruţa l-a adus pe Eusebiu la Bucureşti şi după 3 zile i-a fost indicată terapia de recuperare. Nu aveau bani să rămână în capitală, doar pe hotel Petruţa dăduse singurii bani pe care îi avea, 5 milioane.

A continuat să caute informaţii şi astfel Petruţa a aflat despre fundaţia din Bârlad. A înscris copilul pentru Terapia ABA.

Pe 12 iunie 2007, Eusebiu a fost acceptat gratuit pentru terapie - cu şanse mari de recuperare -, logopedie şi socializare, urmând să plătească doar o taxă de 20 de lei lunar pentru rechizite.

Petruţa avea de rezolvat însă problema mutării cu copilul, pe o perioadă lungă, de 2 ani, în judeţul Vaslui, ei fiind din judeţul Bacău.

Petruţa a trebuit să suporte cheltuieli enorme, care ajungeau la 2.000 de lei lunar, însă efortul a dat roade. După doar un an de terapie, Eusebiu se schimbase total.

Era liniştit, violenţa dispăruse ca prin farmec. Copilul vorbea şi asculta ce i se spunea.

Petruţa putea să meargă cu el în oraş, să intre în magazine la cumpărături - fără teama că Eusebiu va începe să ţipe şi să se lovească.


Eusebiu mai are nevoie de 1.000 de lei lunar pentru a putea rămâne la Bârlad, până în august 2010.

O şedinţă particulară de 2 ore pentru Terapia ABA costă 50 de lei. Dacă va avea aceşti bani, băiatul se va putea bucura de copilărie, iar mai târziu nu va fi povară pentru nimeni
http://www.click.ro/din_inima_pentru_co ... 11336.html
dora
 
Posts: 3696
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri Dec 17, 2010 9:53 pm

Vă mulţumim pentru fiecare viaţă salvată!

Am trecut printr-un an de criză. Dar nimeni n-a reuşit să pună taxă pe bunătate. În ciuda tuturor greutăţilor, aţi reuşit din nou să faceţi minuni. Voi, cei care aţi citit în fiecare săptămână „Pa­gina de suflete” şi n-aţi rămas indiferenţi la suferinţa celor care v-au cerut ajutorul prin intermediul ei. Aproape 80% din cazurile pe care vi le-am prezentat în acest an şi-au găsit rezolvarea. Şi pentru asta vă mulţumim. Pentru fiecare viaţă salvată.
Autor: ANDREEA SMINCHISE 17 decembrie 2010

Eusebiu Bejan
Sebi Bejan are 7 ani. La 2 ani a fost diagnosticat cu autism infantil sever. Jurnalul Naţional a făcut de-a lungul timpului mai multe apeluri pentru băieţelul din Racova, judeţul Bacău, a cărui mamă, Petruţa, a luptat şi luptă din toate puterile pentru ca puiul ei să devină un copil normal şi să se poată descurca singur. Când am scris despre el pentru prima dată, în iunie 2007, Eusebiu era un copil foarte agitat, care se lovea singur şi nu putea comunica. Astăzi, acelaşi copil merge la şcoală şi ia „Foarte bine” la citire.

http://www.jurnalul.ro/via-s-n-toas/tru ... 63073.html
dora
 
Posts: 3696
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri May 27, 2011 12:12 pm

Ajutor pentru Sebi

Autor: ANDREEA SMINCHISE
27 mai 2011

Eusebiu Bejan are 7 ani. E din comuna Racova, jud. Bacău. La vârsta de 2 ani, Petruţa, mama lui, l-a dus la medic, pentru că nu vorbea şi era foarte agitat. Se mişca încontinuu, nu ştia să folosească nici un obiect şi făcea crize de plâns. Abia al cincilea doctor i-a pus lui Sebi diagnosticul corect – autism infantil sever. Băieţelul a primit doar medicamente care să-l calmeze. „Adică să-l tran­sforme într-o legumă. Şi nici o altă informaţie. Nimeni nu-mi spunea ce e autismul ăsta şi ce şanse are copilul meu să-şi revină”, spune Petruţa Bejan.

Rudele au sfătuit-o să-şi lege copilul, ca să-l stă­pâ­neas­că, dar ea nu s-a resemnat. A refuzat să-l trateze pe Sebi ca pe un animal şi a încercat, din căsuţa ei de la ţară, să se informeze. A scris zeci de scrisori către fundaţii şi persoane publice, întrebând ce este autismul şi cum se tratează. În cele din urmă a ajuns la Bucureşti, unde lui Sebi i s-a făcut o evaluare la Comple­xul de Servicii Sociale „Sfânta Margareta” şi i s-a recomandat terapia ABA. Petruţa a găsit Fundaţia Cristi’s Outreach în Bârlad, unde băiatul ei a fost primit în programul de terapie. Aşa că l-a luat şi s-a mutat cu el, cu chirie, în oraş. Astăzi, Sebi e alt copil.

E liniştit, ascultă, vorbeşte şi... merge la şcoala normală din Racova. E în clasa I. Progresele şcolare sunt însă greoaie. Petruţa a aflat în urmă cu puţin timp despre Centrul de Medicină Hiperbară din Constanţa, unde se face terapie cu oxigen. „Oxigenul l-ar putea ajuta pe Sebi să acumuleze mai repede şi mai bine cunoştinţele. Această terapie este recomandată pentru copiii cu autism”, spune mama. Pentru a ajunge acolo şi a face cele 40 de şedinţe necesare, Sebi are nevoie de 4.000 de euro. Dacă vreţi şi puteţi să-l ajutaţi, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la Banca Transilvania, sucursala Bacău, pe numele Bejan Petruţa:

CONT RON: RO47BTRL00401201G57811XX; CONT EURO:
RO22BTRL00404201G57811XX. Petruţa Bejan poate fi contactată la numărul de telefon 0743.772.994.

http://www.jurnalul.ro/viata-sanatoasa/ ... 79451.html
dora
 
Posts: 3696
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to MEMORIALUL DURERII...COPII AUTISTI SI FAMILIILE LOR

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest