Povestea lumii lui Teo!

Moderators: camel, moderators

Postby dora » Thu Jul 01, 2010 11:41 am

Mamica lui Teo,

o reteta de succes aflata de la o familie cu tutori, care au facut o vreme ABA acasa...

1) au vorbit cu mai multi profesori si invatatori pana au gasit o doamna draguta care sa le fie un fel de avocat
2) au pregatit prin intermediul acesteia abordarea directoarei
3) au invitat-o la o prezentare a cazului, acasa...cu filmulete, cu interventii scurte ale intregii echipe(cum era inainte, etape ale terapiei, ce urmeaza....)
4)S-au oferit sa asigure ei igienizarea clasei

Si au obtinut sala cu o suma modica...acum se pregatesc de abordarea invatatorilor care iau clasa I dupa acelasi tipic...in speranta ca cineva va raspunde provocarii si va accepta copilul cu cu shadow
Asta-i lumea in care traim...de dragul copiilor trebuie sa invatam sa facem prezentari de succes,sa captam bunavointa, mai cu flori, cu suc si prajituri, cu fete entuziaste si cu toti prietenii
dora
 
Posts: 3718
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Re: Multumim!

Postby dora » Thu Jul 01, 2010 4:30 pm

lumealuiteo wrote: ne vom interesa ... avem o scoala chiar langa blocul nostru (?!).
...


Mamica lui Teo,

Teo are dreptul legal de a fi repartizat la aceasta scoala...e cea mai apropiata de casa

Drumul pana in centru si inapoi, zi de zi, pe ploaie, pe ninsoare, cu diverse mijloace de transport, ani de-a randul inseamna oboseala suplimentara...
Poate ar fi de reluat ofensiva, pe mai multe planuri, cu alte strategii, cu alti combatanti la inaintare...
De exemplu fetele tale minunate...
Am citit cu durere ce ai scris, ce calvar al umilintei...
dora
 
Posts: 3718
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby lumealuiteo » Mon Jul 05, 2010 3:57 pm

Dora (daca-mi permiti sa ma adresez astfel, dat fiind ca nu ne cunoastem, dar ... avem CEVA in comun!),

La aceasta scoala ne-am gandit de prima data, mai ales ca aici "functioneaza" (?!) in regim de STEP BY STEP, ceea ce pentru Teo ar fi fost minunat ... cu regim de lucru relaxat, prin rotirea la mai multe masute (discipline?!) in cadrul aceleiasi ore, cu 2 invatatoare la clasa, etc.
Unul dintre cadrele didactice (?!) de acolo ne-a spus, auzind ca vrem sa-l ducem cu "umbra", ca a mai avut cazuri (MINTEA CU NERUSINARE; stiu foarte bine ce copii cu autism din acest oras merg cu umbra la scoala, si stiu si la ce scoli!) si i s-a intamplat sa-i plece copiii normali din clasa ... .
Cumplit, cat de retrograzi sunt UNII dintre ei ... dupa cum am mai scris, nu a vrut niciunul sa vada copilul; refuzul era (nerecunoscandu-se acest lucru!) din cauza "umbrei" ... nu m-a intrebat nimeni cine plateste persoana respectiva si nu a vrut niciunul dintre cei care ne-a refuzat sa inteleaga care este rolul acesteia!

Si cand te gandesti ca multi dintre parintii ocupati ai zilelor noastre, parinti de copii "normali", asteapta ca aceste "cadre didactice" sa le pregateasca pentru maine, pentru viata, copiii! Daca ei sunt primii care refuza ca exista si copii "speciali" ce pretentii sa ai de la parinti de copii normali carora invatatorul nu le explica nicicum despre acestia.

Stiu foarte bine ca sunt obligati sa-l primeasca, dar, prin INACTIUNEA lor, a cadrelor didactice, m-ar determina sa-l iau rapid de acolo ... stiu ce vorbesc pentru ca am avut experienta gradinitei ...!

Eu am mari emotii in legatura cu scoala, mai ales din pricina parintilor celorlalti copii; DOAMNA ( care a acceptat "din prima", realizand rolul de ajutor al "umbrei"!) mi-a permis ca, la prima intalnire cu parintii (sedinta) sa vina si terapeutele lui Teo si sa le vorbeasca celorlalti parinti!

Nici prin gand nu-mi trecea ca o sa ajungem la o scoala din centrul orasului, una dintre cele mai bine cotate, noi neavand nevoie totusi, de asa ceva!

DOAMNE AJUTA!

Multumim mult pentru interes!
lumealuiteo
 
Posts: 54
Joined: Tue Mar 17, 2009 2:46 pm

Postby gabi.b » Mon Jul 05, 2010 6:36 pm

Nu stiu din ce oras esti , dar la noi in oradea , a fost un caz similar la o scoala cu clasa step by step , pur si simplu au refuzat copilul, iar inspectoarea scolara care se ocupa cu orientarile scolare , le-a reprosat parintilor ca au supraevaluat copilul , desi acel copil , cognitiv era ok , era la nivelul clasei intai , doamnele erau doua la 15 copii , trebuiau doar SA VREA SA AJUTE , SA INTELEAGA....SA SE IMPLICE :shock:
gabi.b
 
Posts: 249
Joined: Tue Mar 20, 2007 3:42 pm

Postby lumealuiteo » Tue Jul 06, 2010 7:02 am

Suntem din Rm. Valcea si avem si noi experiente cu "inspectori de specialitate", pe care-i asteptam si astazi sa ne sune sa ne spuna "unde sa ducem copilul la scoala din toamna, dar, daca s-ar putea ... fara umbra"?! "Ce, el nu sta si singur?" Parca am mai auzit asta!!!!
Inutil sa mai scriu ca am insistat asupra faptului ca dorim (se pare ca numai noi, parintii, nu si societatea aceasta care "huzureste" pe banii si sudoarea noastra!) si o integrare functionala, nu numai fizica ... !
Da, fireste ca, pana la un moment dat sta si singur daca-i permiti sa se autostimuleze, sa-si manifeste stereotipiile, in lumea lui! Dar numai pentru atata lucru sa mearga la scoala? Sau acesta ar fi pretul platit pentru dovada oficiala a unor ani de scoala?!
lumealuiteo
 
Posts: 54
Joined: Tue Mar 17, 2009 2:46 pm

integrarea la scoala romaneasca

Postby mamageorge » Sun Aug 08, 2010 11:29 am

Buna, mama lui Teo!
Eu sunt invatatoare intr-o scoala de stat, de 16 ani, gr I si mama lui George, un baietel cu ADHD si note autiste... Si George are acum 8 ani si 2 luni, cognitiv e super OK, stereotipii nu are, insa puterea de concentare si timpul de stat "in banca" este minim, daca nu reuseste sa fie cointeresat de activitate... Nu-i plac activitatile statice, ce solicita multa concentrare fara deplasare, de ex de scris..."liniute", desi citeste si socoteste!!!
La toamna trebuie sa mergem la scoala! Si eu am mari emotii... NIMENI nu intelege suferinta unui parinte cu probleme la copilul sau decat daca el insusi a avut probleme... Oamenii sunt rai, indiferenti, egoisti si chiar "inumani"... in marea majoritate! E mult mai usor de lucrat cu elevi statici, ascultatori, "ochi si urechi", atenti la doamna invatatoare, elevi care nu se ridica din banca, nu vorbesc neintrebati etc... De stereotipii, ce sa mai vorbim!!!
Invatamantul din Romania este inca unul profund traditional, eu vorbesc acum in calitatea de cadru didactic. Numarul mare de copii la clasa, minim 22 la oras- cu un singur cadru didactic-, pentru a avea salariul "intreg", face uneori imposibila atentia maxima pentru fiecare elev in parte, in orice clipa, in fiecare ora!!! Materia, curriculum-ul este extrem de stufos, inca de la clasa I... Invatatorii sunt un fel de "generali" care transmit informatia, explica asa cum pot ei mai bine, adaptat la nivelul de dezvoltare psihic al fiecarui copil, si evalueaza rezultatele... Multa vreme in scoala romanesca se facea "instructie si nu educatie", acum optica se vrea schimbata, insa curriculum-ul (notiunile) este acelasi poate chiar mai greu ca inainte... Toate acestea in conditiile in care elevii realizeaza sarcinile sunt relativi cuminti, statici in timpul orei, nu distrag atentia celorlalti cu anumite stereotipii, nu intrerup invatatoarea din explicatii cu intrebari "ciudate", uneori stanjenitoare...
Invatatorii nu acepta persoane straine in clasa fiindca au impresia "ca-i urmaresc, ii verifica, le evalueaza activitatea". Neavand experienta necesara, necunoscand gradul de afectare al unui copil, nevoile sale, prezenta unei alte persoane este luata ca atare... Nu inteleg ca "umbra", de fapt il ajuta, ii usureaza munca lui, il face pe respectivul copil mai cooperant, mai putin deranjant in timpul orei. Nu inteleg ca, familiile care au un astfel de copil nu pun pe primul loc gradul de asimilare academic al cunostintelor stiintifice, ci sunt interesate mai ales de socializare, de integrarea lui intr-un mediu adecvat varstei! Aici este una dintre probleme...
Cealalta probleme sunt PARINTII CELORLALTI COPII!... N-as dori sa fiu rea, stiu ca fiecare din noi in lumea asta "poarta o anumita cruce "si ca "Dumnezeu nu da niciodata mai mult decat un om poate duce", insa lumea a devenit extrem de REA, INDIFERENTA la necazurile celorlalti, EGOISTA... Poate asa a fost mereu dar abia acum am realizat eu... Dar stiti, ca in ultima serie de copii pe care o conduc, am trei copii care au vorbit la 5 ani si unul e diagnosticat cu note autiste si lasat de parinti in grija bunicilor??? Intrebati de ce m-au ales pe mine ca invatator, stiti ce mi-au raspuns??? "Am intrebat in tot orasul si am aflat ca si George, baiatul dvs, a avut probleme si ne-am gandit ca poate, sunteti singura care ne-ar putea intelege situatia si suferinta... " Cred ca au facut o buna alegere, fiindca am gasit puterea de a-mi impune punctul de vedere in fata celorlalti parinti in a-i accepta la clasa pe acesti copii cu probleme... Am incercat sa-i sensibilizez, sa-i fac sa inteleaga ce fericiti sunt ca au copiii sanatosi, chiar si nu atat de "destepti", dar sanatosi!!! Le-am explicat ca, atata timp cat acesti colegi speciali nu sunt agresivi fizic cu copiii lor, eu ii primesc in clasa, le dau o sansa, raspund eu de calitatea actului didactic... si atat! Cred ca, avandu-l pe George acasa, am fost foarte "convingatoare", nu exista discutii...
"AVANDU-L PE GEORGE!!!" dar marea majoritate a cadrelor didactice nu au niciun fel de probleme de sanatate ce sa le afecteze persoana, ceilalti parinti nici atat!!! Ce interes ar avea ei ca sa-si ingreuneze viata, profesia iar ceilalti "sa li se stirbeasca din momentele educationale ale copiilor lor???" Niciunul, nici pentru invatator, nici pentru ceilalti parinti!
N-as dori sa ajung sa cred ca "Dumnezeu pedepseste rautatea, dar cred in strafundul sufletului meu ca fiecare din noi vom primi plata pentru masura faptelor noastre!!!" Poate vom reusi sa sensibilizam ambele tabere: pe parinti si cadre didactice... Este singura sansa pe care o vad eu, ca parinte si cadru didactic, fiindca sistemul de invatamant din Romania nu se va schimba in bine nici pentru stranepotii mei, poate... Nu sunt pesimista, dar vedeti si dvs, directia in care mergem: restructurari, reduceri de salarii etc...
V-am retinut cam mult, am si eu mari emotii, George nu va fi elevul meu, l-am inscris la clasa unei colege extraordinare, dar am mari emotii, el nu va sta cele 40 de min in banca in fiecare ora... Ma rog la Dumnezeu sa ne lumineze pe toti: pe mine, pe doamna invatatoare, pe viitorii colegi ai lui George, pe parintii lor si nu in ultimul rand pe EL!!!
mamageorge
 
Posts: 33
Joined: Fri Sep 08, 2006 10:58 am
Location: campulung

"Cealalta problema sunt PARINTII CELORLALTI COPII!... &

Postby lumealuiteo » Sun Aug 08, 2010 9:58 pm

Multumim, "mamageorge",

Da, cele mai mari emotii le avem si noi in legatura cu "comunitatea de parinti" din clasa in care va merge Teo la scoala ... sunt, asa cum recunosteai (?!) cadre didactice care, daca nu au un "George/Teo/..." acasa, nu sunt dispuse/pregatite sa ia autismul ca pe o provocare, ce sa mai spunem de parinti?! Noi am avut mare noroc la gradinita cu un astfel de cadru didactic (o adevarata DOAMNA!), care chiar a luat autismul ca pe o provocare, dar, cum toate au si un sfarsit, asa cum au si un inceput ... trebuie sa mergem la scoala! Va tine foarte mult de felul in care d-na. invatatoare (singura dintre cele pe care le-am contactat, care a acceptat "umbra"!) va stii sa le comunice parintilor (direct sau subtil) mesajul acela de care ziceai si tu! De asemenea, foarte importanta va fi si evolutia comportamentala a lui Teo!!!
Apropos de asta, voi mai luati ceva suplimente (minerale, vitamine, bioflavonoide, antioxidanti) sau cum faceti fata stress-ului? Homeopatie ati incercat?

Multumesc si toate cele bune!
lumealuiteo
 
Posts: 54
Joined: Tue Mar 17, 2009 2:46 pm

"UNDE MERGEM, TATI?"

Postby lumealuiteo » Fri Nov 12, 2010 6:21 pm

"Vrăbiuţele mele, sunt tare trist că voi nu veţi cunoaşte ceea ce pe mine m-a făcut să trăiesc cele mai frumoase momente ale vieţii mele.

Aceste momente extraordinare în care lumea se reduce la o singură persoană şi nu exişti decât pentru ea şi prin ea, şi tremuri când îi auzi paşii, când îi auzi vocea, şi leşini când o vezi. Şi ţi-e teamă să nu o zdrobeşti de cât de tare o strângi în braţe, şi te-aprinzi când o îmbrăţişezi în vreme ce lumea se evaporă în jurul nostru.

Nu veţi cunoaşte niciodată acest frison delicios care vă străbate din cap până-n picioare, tulburându-vă mai rău decât o mutare în altă casă, o electrocutare sau o execuţie. Care vă dă peste cap, vă suceşte capul şi vă învârte până vă pierdeţi capul şi vi se încreţeşte pielea. Vă răscoleşte sufletul, vă usucă gâtul, vă face să roşiţi, să urlaţi, vă zburleşte părul, vă face să vă bâlbâiţi, să spuneţi orice prostie, să râdeţi şi, de asemenea, să plângeţi.

Pentru că, of, vrăbiuţele mele, voi nu veţi şti niciodată să conjugaţi la persoana întâi, singular, indicativ prezent un simplu verb de conjugarea a patra: a iubi."

Jean-Louis Fournier - "UNDE MERGEM, TATI?", Editura NEMIRA, 2010, Colecţia Babel (www.nemira.ro)


În romanul premiat cu Femina 2008, Unde mergem, tati?, autorul scrie despre proprii săi copii handicapaţi. Şi o face fără patos, străduindu-se să ia distanţă faţă de drama prin care trece, cu un umor care i-a permis, fără îndoială, să supravieţuiască.



„Refuz ideea disperată că trecerea lui Mathieu şi a lui Thomas prin această lume nu a avut în cele din urmă niciun rost. Niciun rost în afară de a-l împovăra pe tatăl lor şi de a-i servi drept subiect pentru o carte, oricât de excelentă ar fi ea.“

Jean-Louis Fournier



„Recent, am trăit o mare emoţie. Mathieu era adâncit în lectura unei cărţi. M-am apropiat cu totul şi cu totul emoţionat. Ţinea cartea invers.“

Jean-Louis Fournier, Unde mergem, tati?

http://www.libris.ro/literatura-univers ... 64921.html
lumealuiteo
 
Posts: 54
Joined: Tue Mar 17, 2009 2:46 pm

Postby lumealuiteo » Thu Sep 29, 2011 1:12 pm

lumealuiteo
 
Posts: 54
Joined: Tue Mar 17, 2009 2:46 pm

Previous

Return to MEMORIALUL DURERII...COPII AUTISTI SI FAMILIILE LOR

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests