Despre discriminarea persoanei cu handicap in Romania

Moderators: camel, moderators

bataie de jok

Postby seba8nst » Tue Jun 10, 2008 8:37 pm

Postez aici ceva ce seamana a discriminare. am depus cam de o luna cerere pentru tabara gratuita in care am specificat ca dorim la eforie sud nu in statiunea de nudisti 2 mai, si in perioada iunie nu septembrie si pana azi la ora 15.00 stiam ca este aprobata cererea si ca urmeaza sa mergem intre 18 si 24 iunie l eforie, aveam 2 locuri si urma sa mergem cu un grup din bistrita. azi ne-a sunat domnisoara de la tabere sa ne zica cum c a nu se mai poate ca este nu stiu ce festival de folclor sau etnic sau nu mai stiu ce.
daca poate cineva sa ma ajute cu un nr de telefon de la administratia taberelor din bucuresti, va rog sa o faceti. de asemenea, dintre cei din constanta daca puteti sa ne gasiti o gazda acceptabila ca pret si in conditii cat mai linistite, va rog sa o faceti. acum fata stie ca mergem in iunie la mare, o sa mergem in iunie la mare!
seba8nst
 
Posts: 211
Joined: Sat Oct 16, 2004 8:46 pm

Postby gabi.b » Fri Jun 13, 2008 12:29 pm

http://www.e-tineret.ro/ , aceasta este adresa site-ului , ANT , de unde vin locurile pentru tabara . Aceasta institutie face repartizarile pe judet . In acest an , fata de anul trecut cand am umblat de ne-au sarit capacele dupa locuri , desi trambitau pe toate posturile Tv despre locurile pentru copiii nostrii , nu am primit aprobare decat dupa telefoane insistente,ei anul acesta am primit , la mare 49 de locuri . Fiecare judet ar trebui sa aiba o repartitie pentru astfel de locuri , indiferent de ce se desfasoara acolo. Incearca totusi adresa de mai sus , are date de contact si cred ca si numere de telefon . SUCCES!!!
gabi.b
 
Posts: 249
Joined: Tue Mar 20, 2007 3:42 pm

Postby seba8nst » Sat Jun 14, 2008 7:41 am

in iunie cand aveam cele 2 locuri nu mai mergem sigur. Nu stiu ce aranjamente sunt dar e foarte urat din partea lor cum procedeaza. am inteles
ca decizia a luat-o o anume doamna Naum din Constanta, nu stiu exact ce functie are.
Din moment ce si celelalte institutii ale statului sunt la pamant, de ce nu ar fi si "taberele scolare" la fel.
seba8nst
 
Posts: 211
Joined: Sat Oct 16, 2004 8:46 pm

Postby dora » Mon Jun 16, 2008 7:01 am

Ar trebui sa scriem despre asta, seba...sa nu tacem...
poate ar trebui sa le explicam calm si cu rabdare situatia si nevoile acestor copii


Andrei Ciurunga - Noi nu tăcem


Cu dinţii strânşi de aspra suferinţă
urcăm pe brânci Golgotele, cădem,
ne ridicăm, scrâşnind de neputinţă
şi iar ne prăvălim – dar nu tăcem.


Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată
în trupul nostru oase ce s-au frânt
şi strigă morţii ce-au tăcut odată
cu gura caldă plină de pământ.

Urcăm Golgote aspre de credinţă,
venim spre piscuri tari, îngenunchem
şi iar ne scuturăm de neputinţă
cu pumnii strânşi în trup – dar nu tăcem
http://www.cerculpoetilor.net/Noi-nu-ta ... runga.html
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby vali » Mon Jul 21, 2008 3:34 pm

Curtea Europeana de Justitie

Parintii copiilor cu dizabilitati, protejati de orice forma de discriminare

21 Iulie 2008
Anca Dumitrescu


Interzicerea oricaror forme de discriminare vizeaza atat persoanele cu dizabilitati, cat si parintii in a caror grija se afla, conform unei decizii luate saptamana trecuta de Curtea Europeana de Justitie.


Interzicerea discriminarii se bazeaza pe directiva Curtii Europene de Justitie nr. 2000/78, ce stabileste un cadrul general pentru tratament egal la locul de munca.

Decizia curtii vine pe fondul unei plangeri intentate de o persoana din Marea Britanie, care a suferit discriminari la locul de munca, datorita faptului ca avea un copil cu dizabilitati, a carui ingrijire si tratament depindeau in principal de ea.

Aceasta s-a adresat unui instante din Marea Britanie, acuzand angajatorul de discriminare, pe motiv ca dupa nasterea copilului i-au fost refuzate intoarcerea la vechiul loc de munca, un program de lucru mai flexibil, in conditiile in care, in circumstante similare, parintii copiilor fara dizabilitati au avut parte de un tratament diferit.

Instanta a decis sa se adreseze Curtii Europene de Justitie pentru a stabili daca directiva privind tratamentul egal la locul de munca vizeaza doar persoanele cu dizabilitati, sau se poate aplica si pentru persoanele ce au in grija copii cu dizabilitati.

Curtea a stabilit ca, desi directiva contine dispozitii ce se adreseaza direct persoanelor cu dizabiliati, acest lucru nu trebuie sa fie interpretat in mod restrictiv, in sensul ca interzice doar discriminarea acestora. Potrivit Curtii, directiva ce are drept scop combaterea tuturor formelor de discriminare, nu se aplica doar unei categorii determinate de persoane, ci se aplica in functie de natura discriminarii.

In acest sens, directiva nr. 200/ 78 vizeaza atat pentru persoanele cu dizabilitati, cat si pentru parintii care se ocupa de tratamentul si ingrijirea acestora.

http://www.avocatnet.ro/content/article ... inare.html
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 397
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Conventia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati

Postby caty » Fri Aug 08, 2008 9:19 pm

caty
 
Posts: 45
Joined: Thu Apr 20, 2006 6:37 pm
Location: bucuresti

Postby dora » Sat Oct 04, 2008 10:31 am

„TRECE-MI, DOAMNE, CU VEDEREA GRESELILE TINERETII”

Mi-am amintit citind acest articol de o intamplare din copilarie...prima mamica a unui copil cu disabilitati pe care am vazut-o(avea o fetita cu distrofie musculara)
Era duminica seara...eu aveam 3-4 ani si stateam cu bunica "pe sant'' in fata portii, cu femeile...

Era palida, se uita in pamant, a dat "buna seara' cu glas stins...

Dupa ce s-a indepartat o batrana a zis(destul de tare ca sa fie auzita)...
_Eheeee, Dumnezeu nu doarme....

Adica sigur a pedepsit-o pentru pacatele ei...
M-am revoltat atunci ...mi-era atat de draga...ce pacate sa fi facut?
O fi fost vrajitoare???

Era frumoasa, foarte frumoasa, si era din alt sat...
Si venise dupa omul iubit aici, si facuse nunta...

A picat nenorocirea ...si cum o nenorocire nu vine niciodata singura...patea acum si rusinea...

Ma intrebam odata ce e mai greu de suportat, rusinea sau pacatul?! Desigur, pacatul apasa greu asupra constiintei omului crestin, dar nici rusinea nu se lasa mai prejos. Faci un lucru care stii ca nu trebuie facut si obsevand ca esti observat, te autocondamni pentru deserviciul facut propriului tau statut in comunitate. Rusinea ia nastere prin raportarea la ceilalti membri ai grupului tau social, pacatul prin relatia individ-divinitate. Dar pacatul individual adus la cunostinta comunitatii poate deveni usor o alta rusine. Totul este sa stii ca ceilalti stiu ca tu ai pacatuit.

http://paginiromanesti.com/articol.asp? ... -E01-05051
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Oct 26, 2008 8:05 am

Don't go outside - you are a deviant


Suntem în training pentru No5. Până acum ea este exact ce ne-am dorit pentru echipa noastră: o fată calmă, tenace, inteligentă şi cu ceva experienţă în creşterea copiilor. De data aceasta am făcut un training mai puţin formal (cel de anul trecut, stil clasic, a prins greu la No4 - m-am gândit să schimb stilul): acum este stil conversaţie, materiale citite de ea acasă pe care le discutăm în fiecare zi printre alte secvenţe relevante din istoria terapiei de până acum.

De asemenea, s-a desfăşurat mai mult în parc, pentru că a doua zi de stat în casă au apărut nişte reacţii de tip forward care ne perturbau, iar pe ea au făcut-o să pună întrebări dacă s-ar descurca.
În timp ce suntem afară şi povestim, îi spun câte ceva de reacţiile de respingere din mediu.

La început nu îi vine să creadă, spune că nu s-a gândit niciodată şi nu îşi dă seama dacă aceasta este o problemă.

Însă ieri, în cursul a numai trei ore de plimbat pe la diverse locuri de joacă, a văzut minim trei reacţii din partea bunicilor, vânzătorilor şi trecătorilor, la comportamente minore ale lui M. - comportamente care nu stricau nimic, ci mai mult enervau şi păreau nepotrivite cu vârsta lui

. Chiar erau, pentru că M. pare întreg, dar nu este...I-am explicat pe scurt care sunt calculele pe care le fac atunci când apar astfel de situaţii, în care eu sunt interfaţa lui cu lumea - ceea ce înseamnă calcul, decizie şi negociere continuă.
Dacă reacţiile lui nu sunt în sine dăunătoare (nu pot leza copilul/adultul sau nu pot strica nici un obiect de-al lor sau public) nu intervin sa i le reprim.


În fond, sunt lucruri mărunte: îi mai necăjeşte pe copii pentru că vrea să le atragă atenţia, le strică înadins munţii de nisip, le mai ia câte o jucărie, se agaţă de balansoar...

Bunicii/bunicele însă, le receptează ca pe ceva major şi sar ca arşi cu observaţii. Eşti mai mare, de ce faci aşa ceva? De ce te urci invers pe tobogan? De ce o iei invers prin tunel? De ce te-ai aşezat acolo? De ce nu eşti atent când îţi dai drumul pe tobogan? De ce faci praf când te învârţi în tiribombă?...


Dacă însă situaţia devine periculoasă pentru M. (copiii şi bunicii îl resping constant iar el se încăpăţânează într-o anumită acţiune) atunci trebuie scos din contextul respectiv dar cu tact, pentru că interpretarea lui este sumară şi poate să înţeleagă altceva.

El a vrut doar să ia contact cu nişte oameni, asta e tot - la nivelul lui afectiv, dacă nu poate să atragă atenţia vorbind şi făcând ce fac ceilalţi, încalcă regulile ca să câştige atenţie.


Una din cele mai mari greşeli pe care le-aş face ar fi să accept sistemul de gândire al celor din jur, doar pentru că sunt mai mulţi.

Acest sistem de gândire spune că regulile rigide ale adulţilor sunt valabile şi pentru copii...sunt valabile nu numai în situaţii formale (şcoala) ci şi în situaţii informale (locul de joacă). Tot ce nu se supune lor este respins. Cu alte cuvinte, mai bine nu veni printre noi, pentru că eşti altfel....

http://weandautism.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sat Jan 03, 2009 2:27 pm

Mentalitate cu dizabilităţi în România



13/11/2008 (1506 vizite)
de Paula Anastasia Tudor


“Cine n-are copil cu probleme nu ştie... lumea nu este tolerantă faţă de copiii ăştia”, mi-a spus mama unui copilaş special.

În copilărie, ţin minte că erau multe “defecte”, motiv de băşcălie pentru unii copii.

Dacă erai prea slab ori prea gras, dacă erai prea scund ori prea înalt... ce să mai spun de cazul în care trebuia să porţi ochelari...

Mai ales în cazul celor din urmă! Comportamentul colegilor răutăcioşi era unul social acceptat, iar celorlalţi le rămânea să se izoleze într-un colţ de clasă, cufundându-se în paginile vreunei cărţi după ce-şi ştergeau ochelarii aburiţi de lacrimi.

Exista un fel de trafor în care trebuia să te încadrezi, iar aceste mici defecte reuşeau să se strecoare trase-mpinse, însă nu fără a deveni ciuca bătăii.

Pe-atunci nu existau copii speciali, deoarece cei care nu se încadrau în trafor erau bine ascunşi de o societate cu o mentalitate aproape spartană. Copiii descoperiţi “cu probleme” erau îndepărtaţi, iar părinţii erau sfătuiţi să-i lase în “grija” statului, să-i ţină în casă sau să-i interneze în vreun cămin spital.


Dar, cel mai adesea, părinţii erau încurajaţi să-i părăsească şi să facă alt copil.

SFATURI VECHI, CHIPURI NOI
Vremurile acelea au trecut, dar sfaturile au rămas. Sunt părinţi care-şi retrag copiii de la grădiniţa la care a fost acceptat un copil special şi-şi smucesc copilul de mână, să nu se uite, în timp ce ei aruncă răutăcios un “Da’ ce? Asta-i grădiniţă pentru handicapaţi?”.


Sunt părinţi care-şi iau copilul de la joacă atunci când lângă el apare un copil diferit, explicându-i odraslei că celălalt copil “nu-i normal!”, sunt părinţi care-şi retrag copilul din clasa în care a fost primit un copil cu nevoi speciale şi sunt chiar şi profesori care se întreabă “ce-i cu handicapaţii ăştia aici?”.

DUMNEZEU NU DOARME
Sunt persoane respectabile, de vârsta a treia, şi ele bunici de copii, care dacă găsesc pe palierul lor “normal” un copil cu probleme de comunicare îl iau de mânuţă şi-l dau frumos afară, în stradă, în frig, cu mândrie că şi-au îndeplinit o datorie obştească.

Şi mai sunt şi tantile cele îmbrobodite şi duse la biserică, da’ mai mult pe la pomeni, care, când văd un astfel de copil, punctează cu înţelepciune “Dumnezeu nu doarme, aşa îi pedepseşte pentru păcatele lor!!! Cine ştie ce-au făcut...”. Dacă ne-am gândi mai puţin la păcatele celorlalţi... poate am reuşi să vedem că un coleg special poate transforma copilul “normal” într-un om deschis, adaptabil, sufletist şi mult mai înţelept...


http://www.jurnalul.ro/viata-sanatoasa/ ... 38231.html
Last edited by dora on Thu Jul 07, 2011 6:09 pm, edited 1 time in total.
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Jan 28, 2009 4:58 pm

dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Sep 13, 2010 1:16 pm

Ministerul Educaţiei cumpără păpuşi cu handicap
.

Ministerul Educaţiei vrea să cumpere păpuşi. Şi nu orice fel de păpuşi, ci unele cu handicap. Fiecare grădiniţă va primi şase astfel de jucării. Dar şi alte 12 care reprezintă diferite rase. Ministerul îşi propune să-i înveţe pe micuţi, cu ajutorul acestor păpuşi, să nu mai discrimineze persoanele cu handicap sau persoanele de alte rase.

Ministerul estimează că va cheltui pe jucării peste nouă milioane de lei, bani alocaţi printr-un proiect co-finanţat de Guvern şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Astfel, fiecare grădiniţă va primi câte şase păpuşi cu handicap şi 12 păpuşi de rase diferite. În total, peste 220.000 de păpuşi.




În caietul de sarcini al licitaţiei, se cere ca păpuşile să prezinte şase dizabilităţi diferite. De exemplu: o păpuşă ar trebui să fie într-un scaun cu rotile, iar alta să aibă malformaţii faciale. "Cred că nu este o idee foarte bună, pentru că trebuie promovat un cadru cât mai de destindere într-o grădiniţă, de bucurie, de a susţine un viitor cât mai fericit şi nicidecum ceva trist", a declarat o mămică.

Nici psihologii nu cred că metoda aleasă de Minister pentru a-i educa pe copii este una utilă. "A face o investiţie în păpuşi care să fie ca şi simbol al unor probleme, cu care ei se vor confrunta mult mai târziu decât în acest interval de viaţă, este practic un moft al Ministerului. Nu avem nevoie doar de păpuşi pentru a ne educa copiii în a fi altruişti", a declarat psihologul Mirela Zivari.

Şi pentru a înţelege şi mai bine diversitatea, copiii vor primi şi păpuşi, care vor reprezenta fete şi băieţi, cu trăsături asiatice, africane şi caucaziene.

Pe lângă păpuşi, ministerul vrea să cumpere frigidere şi maşini de spălat în miniatură pentru a le dezvolta copiilor şi "capacităţile de comunicare".

Accesari: 723

Publicat Marţi, 07 septembrie 2010


http://www.cotidianul.ro/124062-Ministe ... u_handicap
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Sep 19, 2010 10:35 am

joi, 16 septembrie 2010


Situatia invatamantului romanesc vizavi de hotararea ministrului de a cumpara papusi cu handicap pentru copiii din gradinite


Si pentru ca inca parlamentarii mai au dreptul de a-i interpela pe guvernanti,luni 13 septembrie,m-am adresat dl.ministru Funeriu pentru a afla mai multe detalii privind hotararea total nepotrivita privind alocarea unor sume in investitii inutile si chiar jignitoare.Prin acest demers ma alatur celor care contesta aceasta abordare fie ea si doar ca discutie, ca sa nu mai vorbim de reactia care s-ar naste daca micutii chiar ar trebui sa se joace cu aceste inventii nepotrivite.Astept bineinteles raspunsul oficial la interpelarea sustinuta in plenul Senatului.


,,Aflam cu stupoare despre intentia d-voastra de a cumpara peste 12.000 de papusi cu handicap care ar urma sa fie trimise in gradinite, pentru a invata copiii ca trebuie sa respecte si persoanele cu dizabilitati .Pentru aceasta sunteti dispus sa puneti la bataie cca. 3 milioane de euro. Subsriu celor care au combatut si au sesizat ca nepotrivita aceasta hotarare ,atat pentru persoanele cu dizabilitati cat si pentru micutii care ar urma sa se joace cu aceste inventii meschine si va atentionez ca educatia si intr-un sens si celalalt nu se rezuma la hotararea la care sper ca veti renunta.


În acelaşi timp Guvernul prin nepăsarea faţă de persoanele cu dizabilitate din România a diminuat multe drepturi sau nu le mai acordă pentru a se scoate România din criză.



Normalitatea şi demnitatea persoanelor cu dizabilitate se realizează prin schimbarea de atitudine şi mentalitate, fapt ce trebuie pornit din familie, grădiniţă, şcoală, universitate.
Interacţiunea copiilor teferi cu persoanele aflate în nevoie, copii şi adulţi, se realizează prin acţiuni reale, permanente în centre sau în familia persoanei cu dizabilitate deoarece multe sunt imobilizate.
Excursii, vizite la muzee, în parcuri, spectacole organizate împreună, ajutorul efectiv şi dialogul cu persoanele cu dizabilitate sunt lucruri fireşti pentru care nu trebuie cheltuiţi bani guvernamentali ci doar implementat voluntariatul ca în toată Europa.
Cat despre investitia inutila pe care doriti sa o faceti in gradinite va rog sa luati act de adevaratele ineficiente si disfunctionalitati in sistemul pe care il conduceti si sa hotarati caatare.Va aduc la cunostinta ca la acest inceput de an scolar sunt sute de unitati de invatamânt nu au primit avizul sanitar din motivele enumerate:

- cladiri vechi cu structura de rezistenta afectata,daca vorbim de scoli neizolate termic e prea mult
- grupuri sanitare inadecvate sau insuficiente raportat la numarul de elevi
- lipsa apei curecte
- lipsa canalizarii
- mobilier inadecvat,iluminat artificial necorespunzator, instalatii electrice vechi
- spatii insalubre, neigienizate
- spatii care necesita reparatii ample sau chiar capitale
- spatii improprii desfasurarii activitatilor scolare
- lipsa trusa prim ajutor
- materiale de curatenie si substante de dezinfectie insuficiente

Exista scoli noi in care s-a investit parca fara nici un studiu asupra perspectivei populatiei scolare ,care vor intra in conservare din acest an scolar, iar elevii vor trebui sa faca naveta catre alte locatii,pentru care adaug:
- lipsa mijloacelor de transport,a microbuzelor scolare in multe zone neagreate politic la momentul repartizarii.
-primarii care nu mai pot suporta costul reparatiilor si asigurarilor pentru mijloacele de transport.
-primarii care nu au achitat costul lemnelor consumate in anul trecut si asigurarea necesarului pentru aceasta iarna..
Deasemeni consider ca reducerea dramatica a salariilor cadrelor didactice si ale parintilor elevilor , concedierea a mii de cadre didactice,desfiintarea scolilor de arte si meserii din mediu rural si comasarea scolilor vor contribui la cresterea abandonului scolar.
Va intreb ce considerati mai util achizitionarea unor jucarii inutile sau rezolvarea problemelor pe care tocmai le-am enumerat.Cum ,cand si ce masuri veti lua ca invatamantul romanesc sa intre in normalitate.Daca bugetul alocat ministerului pe care il conduceti va fi diminuat de la un an la altul,motiv pentru care sunt atatea deficiente in sistemul de invatamant cine va deconta aceste nerealizari si cu ce pret pentru societate.

Astept raspuns scris.,,


http://elenamitrea.blogspot.com/2010/09 ... izavi.html
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Sep 19, 2010 10:39 am

Parintii copiilor cu dizabilitati, revoltati de folosirea in scoli a papusilor stricate

Alexandra Vasiliu 17:44 (joi 16 Sep 2010)


Parintii copiilor cu autsim sunt indignati de initiativa Ministerului Educatiei de a folosi papusi stricate pentru a-i constientizeze pe elevi in privinta persoanelor cu dizabilitati.

Ei spun ca mai util si benefic ar fi ca scolarii sa aiba de-a face chiar cu copiii bolnavi, astfel incat acestia sa se cunoasca intre ei si sa inteleaga ca sunt la fel.

"De ce oare la noi toate sunt cu susul in jos? Se pare ca Ministerul Educatiei a facut 'studii'... Si cum au studiat ei asa, au realizat ca, pentru a realiza integrarea copiilor cu dizabilitati, trebuie sa cheltuie o gramada de bani pe papusile cu dizabilitati care vor ajunge in gradinite pentru ca, cei mici, sa se joace cu ele...

Nu pot sa nu ma intreb de ce oare nu se fac studii si investitii in specilisti pentru ca, in loc de papusi, sa aducem copiii cu dizabilitati in scoli si gradinite.
Copiii i-ar cunoaste astfel, s-ar juca cu ei si nu cu papusi, si ar vedea cat de minunati sunt si cat de multe poti invata de la un astfel de copil.


Fiul meu cel mic este un copil fara probleme, un copil care a devenit mai bun, mai atent la nevoile celor din jurul sau, mai intelegator fiindca are un frate care este altfel decat el...

Haideti sa incercam si cu alti copii si cu siguranta vom schimba mentalitati si mituri”, a spus Carmen Gherca, presedintele Asociatiei Nationale pentru Copii si Adulti cu Autism din Romania.

http://www.iasiplus.ro/news/4/33562/Par ... icate.html
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Jul 07, 2011 9:42 am

miercuri, 6 iulie 2011

Când îţi eşti ţie însuţi prea de-ajuns, bubiţele dor mult prea tare


"Îmi pun ceasul să sune la şase treizeci, mă spăl, beau o cafea şi am fugit. O să ajung la paşapoarte pe la opt fără un sfert, e destul de bine, deschide la opt jumate, intru prima, a doua, termin pe la nouă, cel mai târziu, ajung la birou la nouă jumate. Destul de rezonabil, sefu' n-o să zică nimic.


Zis şi făcut, e opt fără cinci, sunt a treia la coadă, ok, termin repede.... Hai că e deja opt şi douăzeci, bine că au început să ne primească!... Gata, după ăsta, intru eu, iu-huuu! Hei, stai aşa, ce face ăsta, ce crede el, 'hei, domnu', domnu', ah, a intrat, nesimţitule!' Intră ăştia aşa, cum vor ei, prin faţă? Stai, că văd că iese, ce vrei? Da, şi nu mai pot eu că ţie îţi pare rău că ne rogi să te lăsăm în faţă cu handicapata ta, îhî, îhî, eu trebuie să ajung la serviciu!...


Incredibil, au intrat toţi, mai stau mult înăuntru? De ce nu ies odată, mă aşteaptă ăia la serviciu!....E nouă şi se supără sefu', îhî, îhî, îhî, cât mai aştept aici, am venit de dimineaţă, cine se cred ăştia?...Se deschide uşa, domnu', nu e vina mea că aveţi un copil handicapat, eu întârzii la serviciu, îhî, îhî, cum, ieşiţi singur, ceilalţi mai stau înăuntru?...


Uite-i că ies, îhî, îhî, şi-a luat handicapaţii şi a plecat. 'Proasto!'..."



Recunosc, mă simt vinovată când trebuie să intrăm în faţă câteodată, foarte rar de altfel.

Trebuie să îi facă poză lui Kiti şi dacă începe să plângă de nerăbdare n-o să îi mai găsească o mimică acceptabilă pentru o fotografie de paşaport curând. Nu mai vorbesc că există lege că avem prioritate. Dar aici nu este vorba de nici o lege scrisă. Mi-e foarte clar, în general, în România, oamenii sunt răi şi egoişti. Iarăşi, nu e vina lor, sunt prost educaţi.

Dar nici nu se străduiesc să înţeleagă ce-i cu ei pe pământ. Nici nu ştiu ce să cred, mie îmi e foarte uşor să trec peste frustrările mele egocentrice şi meschine ca să îmi cedez locul unuia care are mult mai multă nevoie de el, dar sunt privilegiată, am învăţat practic această lecţie. Totuşi, cred că lecţia poate fi învăţată şi numai teoretic.

Nu este vorba despre biata femeie de mai sus, o femeie tânără, îmbrăcată frumos, care plângea de îi sărea cămaşa de pe ea şi se lamenta că i s-au răpit treizeci de minute din timp, adică despre femeia al cărei univers este mult prea îngust ca să ţină în el mai mult decât a sa persoană, ci despre mulţimea prea largă de oameni autosuficienti şi orbi la ce e în jurul lor, pentru care viaţa şi pământul sunt pline de oglinzi hiperbolizante. Şi cărora le-aş mai da din când în când câte un quiz la care să reflecteze.

Femeii de mai sus i-am pregătit deja unul: spune tu, cu mintea ta şi numai a ta, dacă ar fi să alegi între a fi nevoită o dată, de două ori, de cinci ori, nu mai mult, în viaţa ta să îţi prelungeşti şederea la o coadă cu treizeci de minute în favoarea unui copil cu handicap sau în favoarea oricui are o nevoie mai mare decât a ta SAU a naşte un copil cu handicap sever pentru care trebuie, nu ai încotro, să te milogeşti la rândul tău de alţi oameni să te lase în faţa lor la o coadă banală, CE AI ALEGE? Nu uita, însă, trăieşti pe pământ şi nu există altă variantă, aşa că, alege!

O fi greu? O fi uşor?



http://doileisiopisicuta.blogspot.com/2 ... ajuns.html
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Jul 07, 2011 3:22 pm

Românilor le este milă de semenii cu dizabilităţi intelectuale, dar 45% nu vor să trăiască lângă ei, iar 33% nu vor să-i aibă colegi de muncă
de Postat la: 21.06.2011 13:42


Trei sferturi dintre români cred că persoanele cu dizabilităţi intelectuale sunt discriminate în România, 45 la sută resping probabilitatea de a locui cu o astfel de persoană, iar 33 la sută nu ar fi de acord să lucreze cu cineva care are astfel de probleme, rezultă dintr-o cercetare a IPP.

Institutul pentru Politici Publice (IPP), prin IPP DATA RESEARCH, a realizat, în perioada 9 - 16 aprilie, primul sondaj de opinie naţional privind percepţiile românilor asupra persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi locul lor în societate, din care rezultă că 75 la sută dintre români cred că persoanele cu dizabilităţi intelectuale sunt în prezent discriminate în România.


În urma centralizării răspunsurilor, a rezultat că românii nu percep persoanele cu dizabilităţi intelectuale ca fiind egale celorlalţi oameni din societate, ci ca persoane născute cu o anormalitate care le afectează gândirea (88 la sută), persoane având nevoie de sprijin în luarea deciziilor (64 la sută), persoane ce nu pot fi făcute responsabile pentru propriile fapte (59 la sută).

"Un sfert dintre respondenţi cred că persoana cu dizabilităţi intelectuale nu poate trăi în societate alături de oamenii fără dizabilităţi, o situaţie extrem de gravă pentru şansele imediate de integrare în societate a acestor oameni, pentru respectarea dreptului lor la o viaţă normală", arată coordonatorul cercetării şi directorul de Programe de la IPP, Elena Iorga
.

Cercetarea, realizată pe un eşantion de 1.018 persoane, reprezentativ pentru populaţia adultă a României, indică în mod clar faptul că, în prezent, deşi formal, se declară toleranţi cu persoanele cu dizabilităţi intelectuale, în realitate nu sunt de acord ca acestea să se găsească şi să trăiască în imediata lor apropiere. Astfel, 45 la sută dintre respondenţi resping probabilitatea de a locui cu o persoană cu dizabilităţi intelectuale, iar 33 la sută nu ar fi de acord să lucreze împreună cu o astfel de persoană.

"Românii au tendinţa de a răspunde cu un grad ridicat de conformism la întrebările care privesc toleranţa/nondiscriminarea persoanelor cu dizabilităţi intelectuale: 88 la sută spun că ar trebui să avem un grad mai mare de toleranţă faţă de aceste persoane, 75 la sută declară că nimeni nu ar trebui să separe de familie sau de societate persoanele cu dizabilităţi intelectuale iar 74 la sută afirmă că cea mai bună terapie pentru aceste persoane este să facă parte din comunitate. În realitate, ei practică în continuare o atitudine segregaţionistă. Întrebaţi concret despre dreptul la un loc de muncă ca al oricărei persoane din societate, 38 la sută nu sunt de acord cu acest lucru, iar 43 la sută nu sunt de acord cu faptul că persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi-ar putea întemeia familii şi creşte copii", rezultă din cercetare.

Românii resimt un sentiment de milă, de compasiune faţă de persoanele cu dizabilităţi intelectuale, 18 la sută afirmând că acesta este primul cuvânt la care se gândesc referitor la o persoană cu dizabilitate intelectuală, ceea ce indică faptul că politicile publice privind integrarea persoanelor cu dizabilităţi în societate, inclusiv pe piaţa muncii pentru a avea o viaţă normală, vor necesita eforturi serioase pentru a fi puse în practică.

"Majoritatea consideră că Statul ar trebui să se ocupe mai mult de aceste persoane (peste 75 la sută dintre respondenţi consideră că statul nu susţine suficient persoanele cu dizabilităţi), în general atitudinea fiind mai degrabă de asistare pasivă faţă de ele decât în favoarea creării unui cadru social care să le dea şansa la o viaţă normală pe care să şi-o poată administra singure. Cei mai mulţi consideră că Statul ar trebui să aloce mai mulţi bani (42 la sută), numai 27 la sută apreciind că trebuie sporit suportul pentru familie în vederea integrării persoanei cu dizabilităţi intelectuale în comunitate", susţin realizatorii cercetării.

Doar 16 la sută dintre românii chestionaţi sunt pentru creşterea accesului la educaţie şi la celelalte servicii publice, 15 la sută considerând că ar trebui create locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale.

De asemenea, deşi peste jumătate dintre români declară că locul persoanei cu dizabilităţi ar trebui să fie în familie (56 la sută), există încă un număr semnificativ care cred că persoanele cu dizabilităţi intelectuale ar trebui să stea în instituţii - în mijlocul comunităţii, dar cu supraveghere permanentă (24 la sută).

Doar şapte la sută dintre români mai consideră că persoanele cu dizabilităţi intelectuale nu au dreptul la o viaţă normală în societate şi că ar trebui să fie izolate cât mai departe de comunitate şi puse sub supraveghere.

Andreea Marin, Silviu Prigoană, Monica Tatoiu şi Mihaela Popa au fost personalităţile publice din România percepute ca susţinând drepturile acestei categorii sociale.

"În general, dizabilitatea intelectuală este percepută ca o problemă gravă, dar după boala psihică (considerată cea mai gravă problemă de 33 la sută dintre respondenţi), respectiv după infectarea cu HIV/SIDA (23 la sută) şi consumul de droguri (14 la sută).

Cifrele sondajului arată că la nivelul societăţii româneşti se produce treptat o schimbare de mentalitate care trebuie susţinută prin măsuri active de incluziune a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale în societate şi prin promovarea exemplelor de succes din comunităţile din România", se mai arată în cercetare.

Cercetarea a fost realizată cu finanţare din partea Open Society Institute prin Mental Health Initiative.

Aurelia Alexa, aurelia.alexa@mediafax.ro


http://www.gandul.info/news/ipp-romanil ... ca-8366793
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

PreviousNext

Return to MEMORIALUL DURERII...COPII AUTISTI SI FAMILIILE LOR

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest