Terapia noastra prin joaca

Moderators: camel, moderators

Acceptarea persoanelor cu autism in societate

Postby poly » Thu Apr 27, 2017 6:56 pm

In acest post vreau sa incurajez alti parinti sa nu isi ascunda in casa copilul autist. Nu incurajez nici sa ne expunem copii la situatii stresante care sa ii destabilizeze si mai tare.
Noi cu toate ca de la 1 an jumate diferenta fata de alti copii era deja evidenta, am decis sa iesim in lume: parc, la centru comercial, piscina, activiati organizate de municipalitate pt copii, etc. iar de la 2 ani la gradinita (la timp partial initial). Sa nu va imaginati ca aici nu sunt persoane care de la prima privire arunca toata vina asupra parintilor cand vad un comportament inadecvat al copilului autist. Eu am incercat sa nu ii judec pe acestia ci sa gandesc ca poate in viata lor nu au fost in preajma unor copii autisti. Daca noi ii lasam la gradinita, la scoala, la diverse activitati inca de mici ceilalti se vor obisnui cu prezenta lor (ciudata) si mai tarziu cand vor fi adolescenti si adulti nu vor avea aceeasi reactie ca cei care nu au fost niciodata in preajma lor.
La prima sedinta cu parintii de inceput de an la gradi nu am ascuns celorlalti parinti ca copii lor au printre ei zilnic un copil autist. Deja aveam informatii de la educatoare ca copii din grup au acceptat f bine pe al nostru. Am mentionat asta parintilor si le-am multumit pt efortul copiilor lor in momentul cand ne-a venit randul sa vorbim despre copii nostri.
Ceilalti copiii se bucura sincer cand il vede pe al nostru dimineata. Am vazut un video cand al nostru a mancat pt prima data (dupa o pauza de 2 ani jumate) o supa si reactia de bucurie a celorlalti copii. In alta dimineata cand al nostru a intrat in mijlocul camerei era un geamantam imens rosu. Atras ca de un magnet a inceut sa sara si sa dea din manute fericit in jurul lui, un baietel din grup imediat s-a ridicat si s-a oferit sa-i deschida fermoarul. Mi s-a parut incredibil, baietelul stia deja ca al nostru nu e capabil si de asemenea a stiut dupa reactia lui ca vroia sa vada ce e inauntru.
Ieri seara am fost la ultima sedinta cu parinti de la scoala pe anul asta scolar. Copilul nostru merge si la scoala o zi pe saptmana la un program pt copii de 4 ani. Acolo la fel al nostru e singurul autist dintr-o clasa de 14 alti non-autisti. O mamica a fost incantata sa ma cunoasca pt ca copilul ei ii vorbeste in fiecare saptamana dupa scoala despre al nostru si i-ar place sa ne intalnim in parc si dupa ce se termina scoala. Si mamica stia ca al nostru e cel autist.
Nu gasiti ca e incredibil!
Multora din noi ne e greu sa luam decizia sa ne expunem copilul datorita diferentelor evidente. Dificultatea asta vine intotdeuna si ca noi la randul nostru ii judecam pe cei care se utia cu ochi mari la al nostru sau la cei care mai fac si comentarii negative. Daca adoptam ideea: Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac! ne va fi usor sa trecem peste incident si sa ne devina o obisnuinta sa nu punem la suflet. Neafectandu-ne aceste incidente pe noi parinti ne va fi usor sa ii lasam pe alti sa aiba contact cu ai nostri. Si credeti-ma copilul autist imprumuta starea parintelui. Daca noi suntem agasati de o privire sau un comentariu si ei vor fi, si reactii neasteptate pot apare.
Am reusit sa facem pasaport copilului (dupa multe esecuri in a face o poza de pasaport), asa ca vom calatori vara asta. Va face prima lui calatorie cu avionul. Va voi tine la curent despre reactii din partea lui si din partea celorlalti care vor calatori in acelasi timp cu noi.
Am incercat sa mergem cu el si la biserica intr-o zi de duminica cand o gramada de lume e acolo. S-a lasat cu tavalituri pe jos din partea lui sur privirile celorlati care nu intelegeau ce se petrece. Dupa ce al nostru si-a facut numarul a inceput exploratul. Am plecat dupa jumate de ora cand se calmase cu totul pt ca intotdeuna incerc sa terminam o activitate cand el e calm ca sa ii ramana in memorie si partea frumoasa. Nu am renuntat la ideea de a continua sa incercam si alta data. Pt inceput vom incerca cand biserica e goala pt ca sa se obisnuiasca cu atmosfera si treptat, treptat sa revenim cand va fi si lume.
Mi-as dori ca cei care citesc aceste randuri sa nu creada ca noi suntem exertii expertilor in a creste un copil cu autism si asta imi da dreptul sa dau sfaturi. Vreau ca cei ce citesc doar sa incerce si altceva, chiar daca la prima vedere pare greu. Noi am incercat si am avut parte de rezulate frumoase care ne-au bucurat sufletul, dupa cum ati citit mai sus. Succes in ceea ce aveti de facut!
poly
 
Posts: 36
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Clasa Pregatitoare

Postby poly » Tue May 23, 2017 2:57 pm

Avem o veste buna. Copilul nostru de 5 ani (in iulie) a fost primit oficial la o clasa pregatitoare speciala pt autisti intr-o scoala de non-autisti. Asa ca de la sf lui August la scoala.
La gardinita va merge ultimele doua saptmani, dupa care plecam in vacanta. Suntem f bucurosi ca avem comfirmarea inainte e vacanta. Ne-am zbatut pt a avea un loc la clasa speciala, pt ca copilul nostru este considerat non-verbal cu autism sever. Scoala de carter a insistat pt o clasa normala cu acompaniament, din motive economice (e mai ieftin sa platesti pe cineva care sa stea cu copilul doar cand e cazul decat sa platesti pe cineva in permanenta ca in cazul claselor speciale). O sa va mai tin la curent la toamna cu subiectul, ca si noi suntem curiosi cum functioneaza o astfel e clasa.
Orele de terapie ICI se incheie o data cu plecarea noastra in vacanta, dar raman psihologul, logopeul si ergoterapeutul, care vor evalua permanent copilul si va tine legatura cu scoala.
Daca mai am timp inainte de vacanta am sa scriu un post cu pregatirea de vacanta a copilului autist, cu recomandari de la psihologul nostru.
poly
 
Posts: 36
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby elena vasile » Tue Jun 20, 2017 11:14 pm

Salut!
As dori sa te intreb in ce limba ii vorbesti micutului. Eu am un baietel autist care are 3,5 ani dar nu cred ca e o forma severa..a inceput sa vorbeasca, are ecolalia, e foarte inteligent si dornic sa invete. Problema e ca noi traim in Ungaria (sotul e maghiar) si eu nu prea vorbesc bine maghiara..

Multumesc
elena vasile
 
Posts: 3
Joined: Tue Jun 07, 2016 1:50 pm

Re: Terapia noastra prin joaca

Postby poly » Wed Sep 06, 2017 3:30 pm

Pt Elena Vasile
Salut Elena, imi cer scuze ca raspund atat de tarziu intrebarii tale. Nici eu nu vorbesc bine franceza, dar cu toate astea ii vorbesc copilului si in franceza. Copilul nostru e expus la trei limbi: romana, engleza, franceza. Noi ne dormim sa invete franceza, dar cum e atat de grea el prinde mai usor in engleza. Asa ca noi ii vorbim in cuvintele celor trei limbi pe care le stie el. De exemplu, daca el zice apa in franceza si a reusit sa asocieze cuvantul cu apa, din acel moment cand suntem siguri ca el a facut asocierea corect folosim cuvantul apa din franceza. De curand foloseste si gata, terminer in acelasi timp, deci asociaza si cuvantul in romana si pe cel in franceza cu actiunea corecta. Pt noi e mult mai important acum sa inteleaga scopul pt care e necesar sa articulam cuvinte, vom decide mai tarziu daca vom reduce comunicarea doar la una din cele trei limbi. Pentru moment folosim ce e el capabil cel mai bine.
poly
 
Posts: 36
Joined: Tue May 31, 2016 10:02 pm

Previous

Return to MEMORIALUL DURERII...COPII AUTISTI SI FAMILIILE LOR

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest