Unde incepem scoala?

Moderators: camel, moderators

Unde incepem scoala?

Postby dora » Mon Jun 15, 2009 7:59 am

12 iunie 2009
Unu si cu unu fac doi? Nu intotdeauna!


Kiti a terminat grădiniţa. De la toamnă va fi şcolăriţă. Cu buchetul mare de flori în braţe am păşit în grădiniţă pentru ultima zi din etapa preşcolară a lui Kiti. Cu mulţumiri pe lângă buchetul de flori i-am spus la revedere doamnei educatoare. Fără nostalgie, totuşi cu o strângere de inimă, am urat ceea ce se urează în situaţiile astea iar cu speranţă am încercat să descopăr bucuria în ochii educatoarei pentru şansa extraordinară ce i s-a dat prin prezenţa lui Kiti în grupa ei. Nu am găsit-o. Bucuria. Sau recunoaşterea. Am dat însă de resemnare şi neputinţă. E greu şi extenuant să dai. E simplu şi extenuant să ceri.

Suntem excesivi sau deficitari. Suntem dezechilibraţi. Primim necritic şi oferim neempatic. Nu ne plac lecţiile. Nu ne plac profesorii pentru că şi ei, la rândul lor, ne dispreţuiesc (uneori). Suntem mândri şi nearmoniosi. Însă am primit un mare dar. Acela de a putea să descifrăm şi să corectăm încetul cu încetul misterele. Doamne-ajută


http://doileisiopisicuta.blogspot.com/


MihaelaMaria spunea...
multumim, Marius! am inscris-o deocamdata la o scoala speciala de stat. va fi intr-o clasa intai formata doar din 4-5 copii si va merge in continuare insotita ceea ce imi da un grad necesar de confort psihic. avem si noi nevoie de diverse foi semnate si parafate, insa pana acum treaba a mers. mai avem inca...succes si voua!
12 iunie 2009 22:25



Marius Filip spunea...
Clasă din 4-5 copii şi cu însoţitor?

Mi se pare super, comparat cu ororile despre care am în citit în presă (clase supra-aglomerate, copii cu dizabilităţi diferte băgaţi la grămadă indiferent de specific, personal fără pregătire în domeniul autismului, programă neadecvată, etc. etc. etc). Dar poate o fi fost exagerare gazetăreacă.

Când va începe şcoala, să împărtăşiţi din experienţe; iar noi îi ţinem pumnii de pe acum!

Bănuiesc că veţi continua terapia, nu?

12 iunie 2009 22


https://www.blogger.com/comment.g?blogI ... 1189946515
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Sep 07, 2009 11:29 am

septembrie 2009
To be or not to be in school


Bilanţul primei săptămâni de căutări în direcţia "şcoală normală pentru M." este descurajant.

Nu ştim, nu putem, nu vrem...sau mai bine zis, invers. Ca să evit drumuri inutile şi răspunsuri stereotipe gen înscrierea s-a încheiat acum "n" luni, am încercat să găsesc cunoştinţe care să ne recomande, împreună cu ceva date despre cum priveşte "familia" problema (integrare cu însoţitor, obiective comportamentale, terapie acasă, coordonatori etc.). Concluziile discuţiilor pe care le-am dus sunt că:
- există multă rigiditate la nivelul învăţătorilor şi multă lipsă de informare cu privire la fenomenul ADHD (nu mai vorbesc de autism);
-acele câteva persoane din sistemul educaţional care au ajutat la integrare copii cu ADHD /autism au făcut-o mai mult pe bază de bun simţ decât pe baza unui program de integrare clar;
- refuzurile anticipate au drept cauză cazurile problemă care le-au fost "aruncate" în grijă unor învăţători de către familii care nu voiau să recunoască problema şi să trateze copilul;
- absolut toţi copiii care au fost integraţi cu însoţitor plus terapie acasă au făcut progrese mari, indiferent de la ce nivel plecau.
Aşadar...unde să îl duc pe M.? Din nou îmi vine să plecăm pe Lună...


http://weandautism.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby rodicac » Mon Sep 07, 2009 3:37 pm

BUNA ziua eu nam mai scris demult aici dar am vazut subiectul despre scoli asa ca am zis sa va spun si voua ce am realizat anul acesta.
In primul rind mam dus la inspectorat in audienta la domnu general de unde am obtinut promisiunea ca daca gasesc 8 copii ne face o clasa speciala zis si facut am gasit 8 copii mam intors la inspectorat impreuna cu o lista de semnaturi din partea parintilor cum ca ne dorim infintarea unei clase speciale si in 2 zile am obtinut aprobarea :lol: acum ma tem totusi de invatatoare nu am incredere deloc in ele vesnic se pling ca ele nu stiu sa lucreze cu ei, ca nu ar fi mai bvine sai ducem la centre de parca ar fi asa ceva la noi cel mai aproape este la 40 de km in alba iulia
etc....etc. RAUL plinge intuna cind eaduc aminte de sc. zice ca nu merge el sta acasa vom avea un an foarte greu tinind seama ca noi am somat un an va fi forte dificile pina se acomodeaza dinou cam astea am facut noi in privinta sc.doam,ne ajuta sa fie bine am uitat sa specific ca clasa speciala este in-tro sc normala
rodicac
 
Posts: 19
Joined: Fri Sep 19, 2008 11:28 am

Postby dora » Mon Sep 07, 2009 7:44 pm

Povestea unui baietel ce sufera de autism. Robert trece in clasa a II-a
Wednesday, 26 August 2009



In Pascani se intampla din cand in cand si lucruri frumoase, si avem drept dovada faptul ca in anul scolar care a trecut, a reusit sa fie introdus intr-o scoala de masa, un copil care sufera de autism. Astfel de realizari nu s-au mai intamplat de foarte multi ani in acest oras. Robert Ardeleanu avea doar 2 ani cand parintii sai l-au depistat cu autism. Deoarece acestia au vrut tot ce e mai bun pentru el, au fost la medici psihologi si logopezi din Iasi pentru ca mai apoi sa reuseasca sa-l inscrie chiar intr-o scoala normala si anume Liceul Teoretic “Miron Costin”.

Aici prin eforturile invatatoarei Mariana Tarcan, a psihologului Daniela Ciobanu si ale invatatoarei de sprijin Adriana Macovei, de la Scoala Nicolae Iorga, Robert a reusit sa fie integrat fara probleme intr-o clasa de 18 elevi. Eforturi? Noi spunem ca nu. Doar dedicatie fata de meseria aleasa. Invatatoarea a avut ceva mai multa grija si rabdare cu el, psihologul s-a ocupat de integrarea sa, iar invatatoarea de sprijin venea de doua ori pe saptamana pentru a face cu el Limba Romana si matematica.

Prima interactiune cu invatatoarea a fost anul trecut in iunie, moment care avea sa schimbe in bine viata lui Robert. Au urmat apoi toate procedurile de inscriere in scoala primara, care insa nu au fost lipsite de impedimente. In final a reusit sa fie integrat, iar intregul an scolar a fost un succes.

Dupa primul an de scoala stie deja sa scrie urmand un sablon si a inceput deja sa rosteasca propozitii, un lucru extraordinar pentru un copil care sufera de autism.

Daca in general principala problema cu care se confrunta copiii cu astfel de dizabilitati este acceptarea de catre colectiv, Robert nu a avut parte de o astfel de situatie. Mariana Tarcan impreuna cu psihologul, au reusit dupa discutii cu copiii si jocuri desfasurate cu acestia, la care a fost implicat si Robert, sa ii faca sa se comporte frumos si sa aiba grija de el oriunde s-ar duce.

El a ajuns sa iubeasca foarte mult scoala si sa ii simta lipsa acum in vacanta: “Robert a vrut sa mai mearga la scoala chiar daca era vacanta. A fost o munca titanica de citeva zile pana i-a explicat mama lui ca nu se mai merge la scoala. Asteapta cu nerabdare dupa fiecare vacanta sa vina la scoala”, ne-a dezvaluit invatatoarea Mariana Tarcan.

Pentru ca invatatoarea sa devina o persoana cunoscuta, familiara ( n.r. autistii nu pot comunica decat cu persoane de care sunt atasati sau pe care ii cunosc foarte bine) a avut discutii cu el inca dinaintea anului scolar, iar in timpul acestuia Robert a fost asezat in prima banca pentru ca acesta sa aiba un contact vizual permanent cu Mariana Tarcan. Chiar daca a mers mai greu decat colegii sai, Robert a reusit sa arate ca se poate, dar cu multa munca si mult sprijin de la ceilalti, fiindca dupa cum ne-a declarat Mariana Tarcan, “Robert nu ar fi reusit acest lucru intr-o scoala speciala”.

Robert este inscris in Asociatia “Salut Prieteni” alaturi de inca aproape 40 de copii. Exemplul parintilor si al invatatoarei care l-au indrumat pe Robert, constitue un model pentru toti parintii care AU astfel de copii si pentru toti invatatorii care NU AU astfel de elevi.


Daca sunteti invatatori sau directorul unei unitati de invatamant si cititi acest articol ganditi-va ca puteti face si dumneavoastra la fel. Este unul din cele mai frumoase lucruri pe care le poate face un om, si unul dintre cele mai marete pe care o scoala le poate oferi societatii.

Felicitari din partea redactiei newspascani.com Liceului Teoretic “Miron Costin”, directoarei Carmen Apostol care a acceptat un astfel de copil in aceasta unitate de invatamant, psihologului Daniela Ciobanu pentru efortul depus, invatatoarei de sprijin Adriana Macovei pentru orele suplimentare in care a lucrat cu Robert si invatatoarei Tarcan Mariana pentru devotamentul sau….

http://www.newspascani.com/index.php?op ... 2&Itemid=4
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Sep 08, 2009 8:32 am

Art. 24 La cererea parintelui, elevul este înscris la ce scoala doreste acesta.
Unitatea de învatamânt este obligata sa-i acorde asistenta educationala, fie prin
cadru didactic de sprijin, fie prin programe de interventie personalizate



R E G U L A M E N T U L
de organizare si functionare a învatamântului special si special integrat
http://www.isjcj.ro/crei/crei/pdfeuri/C ... 0spec..pdf
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby simona » Tue Sep 08, 2009 1:24 pm

perfect, dora

dar e foarte important ca cererea de inscriere sa fie SCRISA!!! Altfel vom tot primi raspunsuri verbale negative la nesfarsit. Daca cererea e doar verbala, adresata interogativ, e nula.

e foarte important ca raspunsul (negativ) al scolii sa nu fie acceptat decat in forma scrisa.

In plus, scolile speciale au programe scolare pentru elevii cu dizabilitati severe, profunde si asociate (a se vedea OM 5235/2008). Ceilalti pot fi integrati cu succes in invatamantul de masa. Cu cerere de inscriere adresata oficial, in scris.
simona
 
Posts: 50
Joined: Wed Oct 26, 2005 9:29 am
Location: Bacau

Postby dora » Tue Sep 08, 2009 3:22 pm

Cu inima stransa si cu un dosar in mana, aceasta mamica isi face curaj sa treaca pragul unor scoli, unde ar vrea sa o vada pe Andreea din toamna. Stie din experienta ei si a altor mamici ca nu va fi usor. Trei incercari la scolile din cartier, trei esecuri ce o demoralizeaza.

Ceea ce nu stiu directorii de scoli este ca “nu au voie ca directori, ca functionari, ca personal in invatamant sa interzica accesul vreunui copil in institutiile scolare. Acest copil ca orice alt copil are dreptul sa fie inscris in scoala arondata cartierului sau, cea mai apropiata de locul de munca al parintilor”, subliniaza Adrian Cosma, inspector in invatamantul special.


Realitatea parinitlor nedreptatiti este alta: functionari sau directori cer acte de care nu este nevoie. Vor sa vada copiii inainte sa ia o decizie. Sau pur si simplu spun ca nu pot face fata unei asemenea responsabilitati.

“Ma simt obosita psihic in primul rand si descurajata pentru ca stiu ca e greu sa integrezi un copil cu probleme intr-o scoala normala. E foarte greu”, marturiseste cu lacrimi in ochi, Cristina Cucos, mama Andreei.

Refuzuri directe sau voalate... Este ceea ce mii de parinti traiesc pe nedrept. In Romania, acestor micuti aparent fragili li se refuza dreptul la educatie, distrugandu-li-se astfel viitorul. Conform legii 446/ 2006 singurii care decid unde isi vor inscrie copilul sunt parintii.


Persoana cu handicap sau, dupa caz, familia ori reprezentantul legal constituie principalul factor de decizie in alegerea formei si tipului de scolarizare, precum si a unitatii de invatamant.

In fata usilor inchise brutal, multi parinti se gandesc sa renunte si isi trimit copiii cu handicap fizic, dar cu intelect peste medie, in scoli speciale.

Uneori consilierii si psihologii reusesc sa le schimbe parerea. Si uneori presiunile din partea Directiei de Protectie a Copilului dau roade in scoli. Nu intotdeauna si, oricum, nu asa ar trebui sa se intample. Cifrele vorbesc de la sine. Numai in Bucuresti 7.000 de copii cu handicap sunt integrati in scoli speciale si doar 1.000 in scoli normale. La nivel de tara sunt 27.000 in scoli speciale si doar jumatate in scoli normale.

“Romania este una din tarile cu cel mai mare procent de copii cu dizabilitati analfabeti. Peste 50%”, spune Francisc Simon, presedintele Organizatiei Nationale a Persoanelor cu Handicap din Romania, el insusi in carucior.

Mii de parinti au obosit sa strige nedreptatea care li se face, fara ca cineva sa auda. Au renuntat la viata lor, la serviciu, la prieteni pentru a-si face datoria. Iar atunci cand scoala ar trebui sa le sustina eforturile, sacrificiul lor nu inseamna nimic.


http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te ... urere.html
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sat Sep 12, 2009 1:32 pm

rodicac wrote: In primul rind mam dus la inspectorat in audienta la domnu general de unde am obtinut promisiunea ca daca gasesc 8 copii ne face o clasa speciala zis si facut am gasit 8 copii mam intors la inspectorat impreuna cu o lista de semnaturi din partea parintilor cum ca ne dorim infintarea unei clase speciale si in 2 zile am obtinut aprobarea :lol:




Rodica,


ne-ai dat un mesaj de speranta si o sugestie pentru celelalte mamici...


Sa mearga la inspectorul pentru invatamant special si special integrat sau la inspectorul general, sa fixeze o audienta, eventual cu alte mamici din zona
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Sep 29, 2009 12:34 pm

15 septembrie 2009
clasa I - acum e momentul?



Astazi am primit un telefon de la una dintre fetele care lucreaza cu Ema...era de fapt o propunere, o intrebare, o sugestie... SA MEARGA EMA LA SCOALA SPECIALA.


Pe moment inima mi s-a micsorat, nu sunt pregatita pentru scoala Emei, nu sunt pregatita moral...ea s-a dus azi la gradinita, la grupa pregatoare.
Tot ma intreb daca e momentul, daca nu ma grabesc, daca nu o sa fie prea...brusca trecerea la scoala, daca nu o sa vina cu stereotipii... mii de ganduri prosi contra fug prin capul meu si nu stiu ce sa fac.
Totusi trebuie sa-mi fac un plan, intai voi merge la scoala sa vad despre ce e vorba, se pare ca sunt 6 copii in clasa si ca Ema poate merge cu insotitor, iar dupamasa va continua ABA acasa.
Dupa spusele terapeutei care lucreaza la acesta scoala se pare ca la anul nu se va infiinta clasa I doar peste 2 ani...


18 septembrie 2009
vizita la scoala speciala



dl director mi-a explicat ca vor fi 5 copii in clasa ca se va urma o programa specifica claseiI adaptata pt fiecare copil ( unii nu vb deloc, altii pot mai mult) vor face multa comunicare, cunoasterea mediului, educatia fizica, arte plastice etc, dupamasa au si ore de terapii: kineto, logopedie etc, eu insa doresc sa continui terapia ABA acasa dupamasa si sa ramana sa faca doar logopedia la scoala.

va fi o clasa nou echipata special pt acesti copii ci diferite dizabilitati nu doar autism...
cadd am pasit in sclala era o liniste deplina si pe pereti erau picturi si obiecte decorative facute de copiii speciali.

se pare ca invatatoare va fi una dintre fetele care lucreaza cu Ema de 1 an, a luat cea mai mare nota la titularizare si a facut psihologia la zi...
nu vreau sa ma hazardez pt totul pare ok acum, o sa vad cum va fi pe parcurs, inca nu incepem scoala pt ca am nevoie de orietarea scolara de la DGSPA si e gata pe 24 septembrie, sper sa fie o alegere buna si lucrurile sa mearga bine.


http://florina-emilia.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Oct 08, 2009 1:36 pm

PRIMA ZI DE SCOALA - clasa I (2009)


Toata noaptea m-am foit. Am dormit cu Ema, am invelit-o, am lasat-o sa ma mangaie si
sa ma ia de gat…nu aveam somn si ma tot gandeam cum a fost prima mea zi de scoala in urma cu multi ani… Eram mica de statura si ghiozdanul albastru, mare, il purtam in spate peste uniforma proaspat calcata. Am ajuns in curtea scolii,care se afla in spatele blocului, si un am simtit un ghem mare in stomac…era senzatia care o aveam de fiecare data cand recitam poezia pentru “Cantarea Romaniei” - toata lumea se uita la mine …iar eu ma straduiam sa imi stapanesc tremurul glasului… Mama ma tinea de mana si in multimea de oameni am auzit cum plangea o fetita imbracata ca si mine…era prietena mea. NU am plans in prima zi de scoala si nu intelegeam de ce colegii mei isi strigau mamele…
La ora 6.45 a sunat ceasul sin u mi-am mai permis luxul de a mai zabovi in pat 5 minute, am inceput sa vad daca totul e ok cu tinuta Emei, i-am facut pachetelul, am trezit-o pe Ema si ne-am pregatit, am luat buchetul de flori si am plecat la scoala impreuna cu terapeuta Emei...

e cam dimineata pentru mine...dar trebuie sa merg la scoala, am si eu emotii

Am ajuns in scoala si Ema era curioasa… am intrat in biroul d-lui director care ne-a intampinat cu blandete, a facut cunostinta cu Ema, i-a facut poza apoi am mers sa vedem clasa si noua invatatoare.

primul contact la dl director in birou

Am ajuns intr-o clasa primitoare, spatioasa in care 3 copii stateau cuminti la o masa mare si in fata lor doamna invatatoare le povestea ceva cu voce calma… Am facut cunostinta cu doamna si am lasat-o pe Ema sa inspecteze terenul , iar eu incepusem sa-I povestesc despre anumite obiceiuri ale Emei…bune si rele.

clasa in care invat de acum inainte, Elena si colega mea Katy



Doamna invatatoare m-a asigurat ca dupa o perioada in care o va observa si va vedea cum se descurca imi va spune daca are sau nu nevoie de insotitor. Mi-a placut ca nu m-a descurajat, ca nu m-a incurajat ,ca nu mi-a povestit despre succese ori esecuri in lucrul cu copiii speciali, mi-a placut blandetea si rabarea, fermitatea si atitudinea de …bunica ce doreste sa educe nepotei.
In scurt timp am plecat si am lasat-o pe Ema in grija doamnei invatatoare si a terapeutei Emei care este si ea invatatoare dar care lcureaza cu Ema dupamasa…am convenit ca e mai bine pt Ema sa fie 2 persoane diferite si apoi trebuie sa testam si cum reactioneaza si preajma altor persoane.
In jurul pranzului E. m-a sunat si cu o voce tremuranda de emotie mi-a spus ca prima zi de scoala a Emei a fost un succes. Ema a stat langa doamna invatatoare si pana la finalul programului a fost cuminte.
Mi se umpluse sufletul de emotie si desi aveam un client in fata , in ochi am simtit lacrimile care se plimbau dintr-un colt in altul…am povestit colegilor si s-au bucurat o data cu mine.
Terapia de dupamasa a fost mai anevoioasa pt Ema era obosita… in seara asta se va culca mai devreme…
Asta a fost prima zi de scoala a Emei…da Doamne sa fie si mai bine.
http://florina-emilia.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Waldorf, Step-by-step sau Invatamant de masa?

Postby lumealuiteo » Thu Nov 19, 2009 11:05 am

Are cineva experiente recente legate de orientarea catre scoala a copiilor cu autism? Despre Waldorf sau despre Step-by-step, dar pentru acesti copii?

Ma gandesc ca aceste forme alternative de invatamant sunt mai accesibile acestor copii, mai ales cand sunt si hiperkinetici si cu deficit de atentie.

Suntem acum la grupa pregatitoare dintr-o gradinita de masa, unde nu merge insotit, dar am gasit persoana foarte potrivita (o doamna educatoare care a luat autismul ca pe o provocare!!!); nu stiu daca vom mai gasi si o invatatoare asemenea si, in plus de asta, orele sunt prea mari (40-45 min.) si nu ar avea rabdare.

Multumesc mult!
lumealuiteo
 
Posts: 54
Joined: Tue Mar 17, 2009 2:46 pm

Re: Unde incepem scoala?

Postby dora » Thu Mar 25, 2010 1:13 pm

dora wrote:12 iunie 2009
Unu si cu unu fac doi? Nu intotdeauna!




http://doileisiopisicuta.blogspot.com/


MihaelaMaria spunea...
multumim, Marius! am inscris-o deocamdata la o scoala speciala de stat. va fi intr-o clasa intai formata doar din 4-5 copii si va merge in continuare insotita ceea ce imi da un grad necesar de confort psihic. avem si noi nevoie de diverse foi semnate si parafate, insa pana acum treaba a mers. mai avem inca...succes si voua!
12 iunie 2009 22:25



Marius Filip spunea...
Clasă din 4-5 copii şi cu însoţitor?

Mi se pare super, comparat cu ororile despre care am în citit în presă (clase supra-aglomerate, copii cu dizabilităţi diferte băgaţi la grămadă indiferent de specific, personal fără pregătire în domeniul autismului, programă neadecvată, etc. etc. etc). Dar poate o fi fost exagerare gazetăreacă.

Când va începe şcoala, să împărtăşiţi din experienţe; iar noi îi ţinem pumnii de pe acum!

Bănuiesc că veţi continua terapia, nu?

12 iunie 2009 22


https://www.blogger.com/comment.g?blogI ... 1189946515



joi, 18 martie 2010
How could you?

M-am strecurat tiptil în sus pe scara întunecată şi rece. Am încercat să deschid o uşă dar nu am reuşit. De aceea am hotărât să intru în camera de unde se auzeau voci de femeie. Am salutat politicos şi am pus o întrebare. Una dintre cele două femei m-a condus printr-un culoar mai luminos decât scara dar tot la fel de rece. A deschis o uşă doar ca să pătrundem în alt culoar pe care am găsit uşa. Acolo, în faţa uşii n-am mai avut scăpare, m-au prins. Mi-au aruncat un sac pe cap şi m-au împins în încăpere. Nu m-am împiedicat, m-a ţinut Felix de picior, el nu a fost considerat în schema lor. În schema mea are mereu un loc. Mi-am eliberat faţa şi am rotit ochii de jur împrejur. Eram într-o cameră multifuncţională. Cu trei mese înconjurate fiecare de scaune, ca trei insule coliniare. Cu o imprimantă, şi ea multifuncţională suită pe un dulăpior. Cu rafturi pentru cărţi, foi, jucării şi alte dulapuri pentru diverse dosare. Cu o a patra masă într-un colţ pentru un aparat de făcut cafea. Şi o teracotă maro ca un urs brun imens în faţa geamurilor. M-am aşezat pe unul dintre scaunele albastre, cu faţa la urs. S-au stins toate luminile înafară de una. Cea îndreptată spre ochii mei. Au tranchilizat copilul cu un pumn de maşinuţe şi au deschis focul asupra mea. M-au schinjuit fără de milă şi m-au arătat cu degetul mulţimii din ochii lor. N-am plâns şi nu m-am perpelit.

Am întrebat ce vreţi de la mine? Nu mi-au răspuns franc dar m-au somat, 'dă-i neuroleptice lui Kiti sau...'

Sau ce, n-o mai primiţi? Spuneţi-mi cinstit, aşa cum cinstit vă spun şi eu, acum NU-i dau neuroleptice, vreţi să nu mai vină la şcoală?

'Nu, nu, dar Kiti deranjează orele fiind agresivă'. Asta e o noutate pentru mine, Kiti NU este agresivă, e cel mult autoagresiva, replic.

'Şi ţipă'. Dar nu ţipă, în viaţă ei n-a ţipat, emite nişte sunete care da, pot deranja, explic.

'Şi demonstrează negativism. Vedeţi, vedeţi, ha, ha, vedeţi negativismul ei, nu vrea să facă ce i se cere'. Acum e atentă la mine, mama ei, se răsfaţă, ce frumos râde!, admir.

'Şi nu ştie să se încalţe, nici să se îmbrace, nu ştie nimic'. Draga mea Kiti, eşti de râsul lumii, "eşti varză, fată", ridiculizez.

***

Nu spun că nu îi vom da vreodată medicamente lui Kiti. Dar deocamdată nu credem că este nevoie de ele iar acest fapt este de neînţeles pentru stafful de la şcoala pe care o urmează Kiti. Fetita e chiar specială pentru o şcoală unde toţi elevii iau neuroleptice!


marți, 23 martie 2010
O, sancta simplicitas

Înjunghiaţi pe la spate, aşa ne-am pomenit acum, aproape de sfârşitul anului şcolar, de către un grup aflat în cârdăşie, şi eu şi Alina 1 şi Alina 6 dar mai ales Kiti. Am cerut o caracterizare de la şcoală şi am obţinut-o împreună cu toată frustrarea eruptă din neputinţa unei profesoare de a ţine cinci copii în frâu, frustrare pe care a mascat-o, poate neintenţionat, în chip de plângere 'mai sus' împotriva celui mai nou şi mai neconvenţional elev al clasei şi anume, Kiti. Şi, ca o potrivire miraculoasă, azi de dimineaţă, în ziua în care am fost chemată din nou la şcoală pentru a mi se înmâna caracterizarea copilei mele, reprezentanta părinţilor clasei lui Kiti, evident, o mamă, a dat dirigintei o foaie scrisă la computer în care ei, părinţii copiilor clasei a doua, se plângeau pe aceeaşi melodie falsă, cu aceleaşi versuri învechite, de Kiti, Kiti cea pe care abia au zărit-o de câteva ori în viaţa lor. Au pecetluit foaia trădătoare cu semnăturile lor laşe, uitând pentru moment că sunt şi ei părinţi. Nu i-am văzut la faţă pe ei, semnatarii, însă iscăliturile lor iresponsabile şi egoiste mi-au fost fluturate prin faţa ochilor de toate trei doamnele din faţa mea ca argument decisiv în favoarea...în favoarea unui fapt pe care n-au avut curajul şi temeiul legal să mi-l spună verde-n faţă. Le-am ajutat eu dar n-au recunoscut. Atunci what is the point? Am convenit, în ciuda lor, să încheiem anul şcolar în aceeaşi formulă de frecvenţă a lui Kiti la şcoală. Apoi, mai vedem. În definitiv şi paradoxal pentru tot circul ăsta toţi cei direct implicaţi recunosc că progresele lui Kiti sunt evidente. Tocmai de aceea cred că diriginta clasei s-a folosit, repet, poate nepremeditat, de cele trei probleme comportamentale ale lui Kiti pentru a îşi manifesta necontrolat frustrările legate de meseria ei şi condiţiile grele în care aceasta se desfăşoară.Ceea ce este profund nedrept si imoral.

http://doileisiopisicuta.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Apr 22, 2010 12:39 pm

16 April 2010
Un nou proiect DGASPC sector 6 si Puzzle Romania

Proiectul pe care ni l-au prezentat azi se refera la integrarea copilului cu dizabilitati in sistemul de educatie, gradinita si scoala.

Asa am aflat ca in sectorul 6, anul acesta vor intra la scoala 15 copii cu autism. DGASPC ofera 12 psihopedagogi de sprijin pentru toti copiii cu dizabilitati din sectorul 6, adica foarte putini oameni. Acestia vor veni doar 2 ore pe saptamana pentru un copil, si vor hotara cu invatatoarea adaptarea programei scolare la nivelul si capacitatea copilului, adica volumul de informatii, modalitatile de evaluare. Initial acest psihopedagog va face o evaluare a copilului. Pentru a beneficia de un astfel de sprijin trebuie sa depuneti la DGASPC, in luna septembrie o cerere si o adeverinta de la scoala la care este inscris copilul.

S-a discutat foarte mult de atitudinea educatorilor fata de copiii cu autism. S-a propus infiintarea unui grup de pregatire pentru gradinita, cel de pregatire pentru scoala fiind deja in derulare. In cadrul lor vor fi maxim 6 copii care vor fi invatati sa stea in banca, sa fie focusati, sa indeplineasca aceeasi sarcina in acelasi timp si mai ales sa relationeze in orele de pauza, de joaca.

Vor continua evaluarile, ca si pana acum si se prevede infiintarea unor grupe de copii care sa faca kinetoterapie. Asta ma intereseaza si pe mine pentru Dani.

Din septembrie se va introduce in acest program si un curs de muzicoterapie tinut de o doamna din Franta. Se va mentine cursul de art-terapie.

Pentru cei interesati, se va incheia un acord cu Universitatea Biblica, zona Militari, pentru constituirea unui afterschool pentru copiii cu autism, total gratuit.

In final am discutat despre proiectul de lege acceptat de Senat, pe 13 aprilie. Am si rasfoit putin proiectul initial si am descoperit ca multe cerinte au fost eliminate. In consecinta s-au adoptat doar doua lucruri mari si late: Screening pentru autism, pentru toti copiii incepand cu varsta de 0-2 ani si legalizarea terapiei ABA, fara decontarea cheltuielilor parintilor sau subventionarea terapiei. O conditie impusa a fost ca terapeutii ABA sa depinda de Colegiul Psihologilor din Romania.
http://altheate.blogspot.com/2010_04_01_archive.html
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Mar 14, 2011 3:22 pm

9martie 2011
6 ani si 5 luni

Razvan are 6 ani si 5 luni.Stau aici si nu ma pot concentra pentru ca in capul meu se invart aceleasi cuvinte si se invart din ce in ce mai repede:integrare, profesor de sprijin, terapie, egalitate la sanse, discriminare,...

Cred ca incep sa capitulez, sa ma resemnez, nu mai e nici un obiectiv de atins, nici un scop.Sfaturile sunt foarte bine intentionate insa sunt neprofesioniste, nu poti sa-l inscrii pur si simplu la scoala si sa vezi ce se intampla, nu functioneaza asa si nu are cum nici in cel mai optimist scenariu.

Ar fi trebuit o munca intensa dupa un plan avand ca obiectiv final integrarea inca de la diagnostic ca sa putem avea o sansa.Ar fi trebuit sa treaca cel putin 1 an prin gradinita ca sa putem avea o sansa.De acum va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea ca va urma o scoala speciala, am crezut foarte tare in sansa lui si in potentialul lui, avea tot ce ii trebuia ca sa reuseasca dar, desi suna stereotip pana la urma banii au fost piedica cea mai mare.E nevoie de bani pentru orice.Cel putin in cazul copiilor cu autism banul are un rol important.Dupa ce ca sunt cateva centre pentru ei, nimeni nu spune ca cele mai multe dintre ele sunt contra cost, unele din ele avand niste costuri pe care putini si le permit.

Mai sunt cele cateva centre de stat, gratuite ca cel unde merge si Razvan, si iarasi nimeni nu spune ca aceste centre nu au bani, personalul se imputineaza de la o zi la alta(datorita salariilor mizerabile), la noi personalul il numeri pe degetele de la o mana.Oricat de profesionisti si binevoitori ar mai fi acesti oameni ei nu pot face minuni.Prezentul si viitorul acestor copii e un hău.
In prezent Razvan se bucura de o ora si jumatate de socializare pe saptamana in cadrul unui proiect initiat de Asociatia Invingem autismul.E o binecuvantare pentru noi si multumim ca facem parte din acest proiect.


Vorbeam cu cateva mamici de copii autisti si la un moment dat cineva spunea ca nu mai vrea si nu mai poate sa gateasca, alta spunea ca nu mai vrea si nu mai poate sa faca curat...discutia s-a lungit si ne-am regasit toate in acest tipar in care toate treburile casnice au devenit un chin mult prea mare.Unii ar spune ca suntem doar puturoase altii ca suntem intr-o depresie.

Nu stiu unde e adevarul, stiu doar ca inainte aveam energia necesara sa fac toate aceste lucruri bine iar acum trag de mine sa fac cat de putin incat sa nu traim in mizerie.
Impactul autismului este mare si vad ca intr-adevar e ca un balaur cu multe capete, tot scoate cate unul si ataca din toate partile.Ne sleieste de puteri iar eu nu ma pot lupta cu acest balaur.
Inca visez la niste centre pentru acesti copii, niste centre cu program prelungit, unde copii sunt acceptati, iubiti, ingrijiti, se joaca, invata si sunt fericiti.

Centre pentru tinerii si adultii cu autism unde isi pot petrece timpul frumos.Sunt doar vise, nimeni, niciodata nu va cheltui atatia bani pentru ei.
Am vazut filmul Temple Grandin de doua ori si totusi nu a reusit sa-mi aduca nici o raza de speranta intr-un viitor mai bun, Temple are o minte sclipitoare si de aceea a reusit toate acele lucruri.

Ceea ce a reusit insa filmul sa-mi aduca este o mai buna intelegere a fiului meu.Acum inteleg mai bine ce simte si de ce reactioneaza in anumite feluri la anumite circumstante.Acum inteleg de ce are uneori atacuri de panica si ii inteleg frica, frica aceea paralizanta.

http://copilulcurcubeului.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Mar 15, 2011 5:34 pm

Eu am inceput niste cursuri de perfectionare in psihopedagogia speciala, pentru a fi pregatita sa fiu profesorul itinerant al lui David, daca va avea nevoie si daca va merge in scoala de masa. Sunt foarte interesante si profesorii sunt foarte buni.
Undeva, in sufletul meu spre sa nu fie nevoie in cele din urma, dar trebuie sa fiu realista si sa iau in calcul orice posibilitatea.

Bine ca legislatia permite copiilor cu handicap sa frecventeze scolile publice, copilul meu, copii nostri au o sansa de care ar trebui sa profite!

http://cuvintedespreautism.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Next

Return to GRADINITE,SCOLI, UNIVERSITATI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest