Studenti romani de top mondial

Moderators: camel, moderators

Postby Magister » Tue May 15, 2007 8:12 pm

Studenti romani premiati pentru o descoperire in autism
3 Aprilie 2007 - Evenimentul Zilei Online
Cristina Olivia Moldovan

Dupa un an de cercetare in laboratorul de neurostiinte al Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila”, din Bucuresti, doi studenti au descoperit date noi privind autismul.

Rezultatul la care au ajuns, privind modificarile de la nivelul talamusului in cazul autistilor, este o premiera in domeniu, pentru care au primit, luna trecuta, marele premiu la o conferinta internationala din Olanda.

La evenimentul la care au participat studenti la medicina si tineri medici din 55 de state, printre care Japonia, China, Taiwan, Canada si SUA, tinerii romani s-au plasat inaintea unor reprezentanti ai universitatilor celebre, precum Oxford si Cambridge.

Lucrarea lui Claudiu Barsila si a Laurei Spanu abordeaza rolul talamusului (parte a encefalului, situat in mijlocul creierului) in autism. Simturile, cu exceptia mirosului, trec prin talamus spre cortex, unde au loc majoritatea procesarilor informationale.

„Modul in care talamusul isi pune amprenta asupra procesarilor din cortex duce la simptome asemanatoare autismului”, explica pe scurt Claudiu descoperirea lor.

„Exista foarte putina literatura de specialitate despre radacinile acestei boli, s-au tot facut cercetari la nivelul creierului, dar sub cortex sunt o multime de structuri care nu au fost luate in seama”, isi motiveaza el interesul pentru acest subiect. Pana la studiul pe om drumul este foarte lung.

„Descoperirea noastra este doar o piesa dintr-un puzzle, insa nu ne vom opri aici cu cercetarea”, e decis studentul. Odata ce cauzele bolii sunt descoperite, drumul spre gasirea unui tratament s-ar scurta cu siguranta.

Entuziasm si cafea

Claudiu, student in anul IV, este autorul principal al lucrarii, iar Laura, anul III, coautor. Formeaza un cuplu in cercetare, dar si in viata de zi cu zi. De doi ani, de cand au inceput sa lucreze in laborator, tinerii nu si-au luat nicio vacanta, iar in ultima perioada au muncit aproape zi si noapte, incurajati de profesori.

In prima etapa a studiului, tinerii au „creat” si studiat 16 sobolani autisti. „Supusi anumitor factori, dobandesc un comportament similar copilului autist: miscari repetitive, automutilare, agresivitate”, explica Laura.

In etapa a doua, cea mai importanta, au reconstruit un talamus virtual, printr-un soft medical, pornind de la modelul obtinut pe sobolani si modificand ulterior parametrii. Acest aspect al lucrarii se pare ca i-a „dat gata” pe evaluatorii conferintei internationale.

Laura si Claudiu s-au intors din Olanda cu un trofeu si cu 1.000 de euro. Dorinta tinerilor este ca studiul lor sa fie publicat intr-o revista de specialitate de prestigiu, ceea ce ar insemna un nou imbold pentru continuarea cercetarilor.

Nici unul dintre ei nu a luat in calcul deocamdata varianta plecarii din tara, desi rezultatele lor ar convinge usor o universitate sa-i accepte. „Afara este, clar, un mediu stimulent, dar nici Romania nu e de lasat”, spune Claudiu.

Dileme

Boala cu multe enigme

Autismul este o disfunctie care naste mari controverse, cauzele aparitiei nefiind clar stabilite. Indivizii cu autism inregistreaza disfunctii la nivel neuronal si in biochimia creierului.

La nivel comportamental, un copil autist comunica si interactioneaza greu sau deloc cu cei din jur, are comportament repetitiv, plange foarte des, este agresiv si se opune oricarei schimbari (spre exemplu, devin extrem de iritati cand se afla in spatii noi sau in compania unor persoane necunoscute).

--
www.evz.ro/article.php?artid=299030
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 235
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti

Postby dora » Sun Jan 27, 2008 11:22 am

Studenti romani de top mondial!

--------------------------------------------------------------------------------

Alexandra Manaila

Doi studenti romani au “suflat” Premiul cel Mare unor studenti eminenti de la universitati celebre precum Oxford, Cambrige, UCLA. Claudiu Barsila si Laura Spinu, de la Universitatea de Medicina “Carol Davila” din Bucuresti, au demonstrat ca prin munca asidua pot aduce „Semnul Exclamarii” in Romania.

Ei au participat anul acesta la Conferinta Internationala pentru Studenti si Tineri Medici, sustinuta la Leiden in Olanda si au luat Premiul cel Mare (un trofeu sub forma unui Semn al Exclamarii si 1.000 de euro, suma care nu acopera investitiile facute in proiect de cei doi tineri) pentru cercetarea facuta privind rolul structurilor subcorticale in schizofrenie si autism. Din cele 200 de lucrari acceptate, cea a romanilor, care a presupus munca neintrerupta a cel putin un an atat in Laboratorul de Neurostiinte al Universitatii de Medicina, cat si acasa, le-a luat ochii evaluatorilor conferintei. Cei doi tineri au obtinut rezultatele cercetarii ,,in silico”, simuland retelele neuronale talamo-corticale pe calculator, asta dupa ce, in prealabil, studiasera comportamentele a 16 sobolani autisti. Plecand de la ideea ca talamusul are procesari proprii ale informatiei primite de la receptori, tinerii cercetatori au vrut sa demonstreze ca, atunci cand echilibrul dintre diferitele structuri e schimbat, procesarile se fac eronat. Cu ajutorul unui soft medical, ei au reusit sa dovedeasca pe calculator, pe retele simulate, ca procesarile respective capata o alta natura.

Claudiu Barsila este student la Medicina in anul IV, dar pasiunea pentru biologie, anatomie, stiinta viului o are inca din scoala generala.




De ce ai schimbat centrul universitar?

Am dat la Medicina la Cluj si am luat din prima. Eu sunt din Curtea de Arges si mi-era mai aproape Bucurestiul. Dupa primul an la Cluj, care nu e un oras atat de vestic pe cat se spune, am preferat sa ma transfer in Bucuresti, pentru ca de aici se da ora exacta. Am simtit-o cumva pe pielea mea si cred ca deschiderea este mult mai larga aici in Capitala, si accesul la informatie, la proiecte, la evenimente. Orasul e mai mare, sunt mai multe oportunitati.

Cat de mult a contat in viata ta de student faptul ca ai schimbat un centru universitar cu altul?

Pentru mine a fost un pas in fata, pornind mai mult de la o afinitate personala. Uneori locul care ti se potriveste trebuie cautat.

Dar cum a fost pentru tine primul an la Medicina?

Stiam cum va fi, pentru ca inca din liceu intrebasem studentii la Medicina si imi facusem o parere. Primul an nu a diferit prea mult de liceu, poate doar prin volumul de informatie. Trebuie sa inveti mult. Dar a fost ok, conteaza foarte mult ce asistenti si ce profesori gasesti. Acestia iti pot schimba optica asupra materiei, ce poate fi si anosta, dar ea devine mai prietenoasa prin omul care ti-o preda.

Cum ai ajuns sa cercetezi autismul?

Ce m-a interesat pe mine dintotdeauna a fost talamusul. De aici am plecat si in cercetarea noastra am ajuns la implicarea talamusului in autism. In prezent, lucram si incercam sa vedem daca reusim in paralel continuarea cercetarilor despre autism si despre schizofrenie. Ele au niste structuri nervoase care merg impreuna. S-ar putea ca pana la un moment dat sa aiba o patologie comuna autismul cu schizofrenia. Actualmente, sunt foarte putine date si cercetari facute pe talamus in relatie cu autismul. Am zis ca cel mai bine ar fi sa cercetez acolo unde este un teren gol. Si ce sa mai… Eu si cu prietena mea, Laura, ne-am apucat de treaba.

Cu ce finantare?

Proiectul a fost finantat din banii nostri, ai parintilor. Ne-am cumparat doua calculatoare performante, soft performant si ne-am apucat de lucru. Nu-i normal ca intr-o societate dezvoltata un student sa fie nevoit sa-si plateasca din banii lui munca de cercetare. E total aiurea…

Dar celor din facultate le-ati spus ce vreti sa faceti?

Of, bineinteles ca da. O buna perioada de timp am colaborat cu Laboratorul de Neurostiinte, dupa care probabil aveau alte proiecte in desfasurare, deci colaborarea noastra s-a rezumat mai mult la nivelul unor discutii de principiu. Noi ne-am dat seama ca treaba cu adevarat se face atunci cand iei taurul de coarne. Iar acolo se mergea foarte mult pe cercetare fundamentala, iar ceea ce faceam noi era cercetare clinica.




Cand ai intrat prima data in contact cu medicul tau de familie?Ce relatie ar trebui sa existe intre medicul de familie si neurolog?

Primul contact a fost in facultate, din dorinta mea de a prinde cate ceva din ceea ce presupune medicina de familie. Ca sa-mi pot forma o opinie clara despre relatia medic de familie-neurolog, cred ca ar trebui sa am mai multe contacte cu acest domeniu. Totusi, fara a generaliza si limitandu-ma la experienta mea, cred ca afectiunile neurologice sunt considerate mai mult un soi de „Cenusareasa”, afectiunile care nu reprezinta o urgenta medicala de natura neurologica fiind de multe ori trecute pe planul doi. Asemanator este si cazul afectiunilor neuropsihiatrice. Nici pacientii nu sunt, de multe ori, constientizati asupra afectiunii neurologice de care sufera (daca este cazul), constientizare ce ar putea fi facuta usor de medicul de familie, aceasta atributie cazand pe umerii medicului specialist. Insa nu pot generaliza si nici macar extinde aceasta opinie, caci nu am interactionat cu un numar suficient de medici de familie.

Cum ar trebui sa-i priveasca medicii de familie, pacientii cu autism si pe cei cu schizofrenie?

Aceste doua afectiuni, deocamdata, sunt privite ca fiind de competenta medicului psihiatru si, pe masura ce cercetarile avanseaza, pot deveni si de competenta medicului neurolog. Mai nou, si de competenta neurochirurgului, tot mai multe studii vizand, in prezent, o noua perspectiva asupra psihochirurgiei. Totusi, medicul de familie este primul care intra in contact cu un pacient cu autism, schizofrenie. El poate informa corect familia si pacientul in legatura cu boala sa, influentand complianta pacientului si chiar insuflandu-i acestuia o anumita conduita legata de aceste afectiuni. In conditiile in care fie familia, fie pacientul considera autismul nu ca pe o afectiune, ci ca pe un „alt fel de a fi”, medicul de familie poate limpezi aceasta opinie. El usureaza astfel munca specialistului si poate supraveghea evolutia afectiunii pe termen lung. Poate ca o interactiune stransa cu organizatiile care se ocupa de cazurile acestor bolnavi si cu organizatiile ce ofera terapii comportamentale autistilor ar spori eficienta si beneficiile (in ceea ce priveste starea de sanatate) pe care acesti oameni, bolnavii, le-ar putea obtine. Ar putea deveni, pe langa specialistii care se ocupa de patologia in cauza, un al doilea „factor coagulant”.

Ce parere ai de Rezidentiatul pe post? E o solutie la care ar apela tinerii medici?

Aici cred ca depinde de cum isi planifica fiecare medic viitorul, cel putin pe termen mediu. De asemenea, aspiratiile fiecaruia joaca un rol important in luarea unei astfel de decizii si depinde de capacitatea fiecarui medic tanar de a putea sa-si evalueze intentiile pe o perioada de cativa ani. Am inteles ca au fost cazuri neplacute, mai ales prin schimbarea unei decizii (de a pleca din postul respectiv), dupa ce initial parea o alternativa viabila. Rezidentiatul pe post ca o solutie pentru a stopa plecarea medicilor nu cred ca se va dovedi eficient pe termen lung. Motivarea financiara si motivarea prin conditiile de desfasurare a activitatii si prin perspectiva unei cariere multumitoare sunt elementele naturale care te fac, ca tanar medic, sa nu pleci din tara. Explicatii de genul „traim in Romania si mai mult nu se poate” nu incalzesc pe nimeni, atat timp cat se poate mai bine in alta parte. Atata vreme cat un medic tanar abia isi gaseste unde sa locuiasca in Romania, din pricina unor costuri egale cu alte regiuni europene, dar cu un salariu mult mai mic, nu vad de ce ar accepta un trai mult prea modest, atunci cand e capabil ca in urma muncii lui sa traiasca bine.




Ti s-au facut oferte din strainatate? Cum de nu ai ramas acolo?

Oferte sunt in continuare, consider insa ca trebuie ales momentul propice. Nu toate ofertele tentante apar in perioada cea mai potrivita. Faptul ca ele exista e un semn bun. Consider ca o atitudine corecta este aceea ca o schimbare de registru trebuie facuta in deplina cunostinta de cauza si doar atunci cand esti absolut convins ca este momentul unei schimbari, fie ca e vorba de o anumita locatie, fie de o noua maniera de lucru. Deocamdata, incerc sa fac treaba buna aici. Daca lucrurile functioneaza corect, este in regula. De obicei, schimbarile majore (ca plecarea in strainatate) se fac atunci cand efortul trebuie canalizat (in tara, de exemplu) nu pe cercetarea efectiva, ci pe ajustarea unui sistem imperfect de lucru, desigur imperfectiuni care au alte cauze decat maniera personala de a munci. In momentul in care se va impune problema financiara insa, lucrurile devin si mai nuantate, iar decizia plecarii, probabil mai usor de luat.

Laura Spinu este colega de facultate a lui Claudiu, fiind studenta tot in anul IV, dar si prietena sa. Dintotdeauna si-a dorit sa fie medic, dar nu chirurg. Acum stie clar ce vrea: neurologia e directia spre care a ales sa mearga.

Cum au primit profesorii vostri vestea premierii?

Cativa profesori si asistenti au reactionat exceptional. Cativa, nu toti... Cam 30-40% dintre ei. Li se citea pe chip bucuria pentru rezultatul nostru. Si asta e incurajator. In schimb, din partea unora a fost un soi de indiferenta, ceea ce ma mahnit un pic, pentru ca sunt putini studenti medicinisti romani care se implica sa faca ceva din timpul lor, din banii lor, fara sa fie impinsi de la spate de nimeni.

De la colegi ce fel de reactii ati cules?

Diverse, depinde cat de prieteni suntem. Daca vorbim de colegii-prieteni, reactiile au fost excelente… Daca ne referim la colegii-rivali, atunci felicitarile au fost un exercitiu al politetei. Iar altii au fost, evident, neutri.

Ce le lipseste la ora actuala colegilor tai ca sa faca cercetare?

Accesul la informatie despre ceea ce inseamna cercetarea si ce presupune ea, despre ce oportunitati creeaza munca de cercetare si un mediu deschis si prietenos in care efortul lor sa fie util si apreciat. Daca aceste elemente ar fi indeplinite simultan, cred ca activitatea studenteasca in domeniu ar fi mult mai dinamica

Care este povestea proiectului web pe care l-ati inceput amandoi?

Acest proiect s-a nascut din dorinta de a face publica pasiunea noastra pentru cercetarea talamusului. Mai vazusem vreo doua site-uri pe acest domeniu, unul al Societatii Nationale de Neurostiinte, iar celalalt al Laboratorului de Neurostiinte, dar acestea mizeaza pe transferul de informatii. Noi am vrut sa aducem si un design deosebit, poate chiar neasteptat pentru un site stiintific. E animat, e cu staif si, speram, de folos si altora. Daca cineva vrea sa gaseasca un review pe o tema fie legata de cercetarea fundamentala, fie de patologia talamusului o poate gasi pe www.thalamus.ro. Vrem sa folosim acest site si pentru a selecta si coagula o echipa, un grup cu aceleasi idei si pasiuni in cercetare. Macar virtual, pentru inceput….

Cati utilizatori aveti?

Variaza de la o zi la alta, in functie de noutatile postate pe site. Exista zile cu 100-200 de utilizatori sau cu 10 sau 20 de utilizatori. De exemplu, cand apare un topic nou, ne confruntam cu un val de comentarii.

Care sunt asteptarile tale cu privire la cariera in viitor?

Vreau sa devin neurolog intr-un spital dintr-un centru universitar. Este dorinta pe care as vrea s-o implinesc, fiindca un centru bun ofera multe perspective si satisfactii pe masura

Dar cat ar trebui sa castige un tanar rezident pe neurologie la noi astfel incat sa nu fie tentat sa plece la munca in strainatate?

Exact ca in celelalte tari ale Europei, atata timp cat nivelul sau de pregatire si eficienta este ca acela al unui medic din strainatate. Aceeasi munca - aceeasi bani. Romania nu are de ce sa-si asume statutul de „defavorizata” din moment ce altii pot sa ofere medicilor conditiile pe care le merita..




Cum vezi peste 20 de ani generatia ta de studenti medicinisti?

Fiecare isi va gasi un drum, ghidat de modelele si mentalitatea pe care si-o va modela cu timpul si influentat clar de o circulatie mult mai libera in ceea ce priveste locul in care-si va desfasura profesiunea. Locul isi va pune si el amprenta pe viitorul fiecaruia. Modelele si aspiratiile sunt diverse. Nu cred ca se poate vorbi de o omogenitate a generatiei si este mai bine asa, caci fiecare devine responsabil de propriile alegeri. Una peste alta, sper sa devenim o generatie care sa traiasca, ceea ce de multe ori, vedem acum la altii sau la televizor, in documentare.

Povestea cobailor Laura si Claudiu locuiesc impreuna, lucru ce i-a ajutat teribil in munca de cercetare. Printre alte indeletniciri casnice, cei doi tineri s-au ocupat si de cresterea in locuinta lor a unor cobai, pe care i-au folosit in slujba stiintei. „Modelul de cobai/soareci (utilizand acid valproic in perioada gestatiei) pentru realizarea de modele de autism, prezentat si folosit intr-o serie de lucrari stiintifice publicate in cateva jurnale din Statele Unite ale Americii, fusese la un moment dat contestat de un grup restrans de cercetatori, mai mult dintr-o neintelegere a mecanismelor neuronale ale modelului (sub influenta unor teorii mai vechi) sau din pricina unei viziuni superficiale. Asa ca ne-am hotarat sa vedem daca intr-adevar modelul este viabil”, a precizat Claudiu. Tinerii au folosit o „mamica” gestanta, urmand protocolul prezentat in articolele deja publicate si au analizat daca puii, dupa nastere, prezinta comportamente „autistic like”. „Intr-adevar, modelul este functional si puii prezinta comportamente asemanatoare autismului: interactiune sociala foarte redusa, comportament repetitiv, uneori automutilare si agresivitate. Puii nu necesita ingrijire speciala decat in prima perioada a vietii, atunci cand trebuie separati periodic si pe durate lungi de mama (reducand astfel reperele vietii sociale, foarte dezvoltate de altfel, in conditii normale, la aceste animalute). Odata dezvoltati si capabili sa se hraneasca singuri, lucrurile evolueaza usor, insa nu sub statutul de pet, ci trebuie priviti ca parte a experimentului. Altfel, interactiunea cu ei le-ar favoriza un alt traseu al dezvoltarii neuronale si al stabilirii sinapselor”, a subliniat Laura. Cobaii nu sunt animale de laborator afectate de autism, ci doar regiuni corticale si subcorticale ale creierului, care prin interventia si factorii experimentului capata un alt „destin” neuronal, deci prelucrarea informatiilor (a stimulilor) se face dupa alte tipare, consecinta comportamentala fiind una asemanatoare autismului. Se creeaza astfel un punct de plecare in analiza mecanismelor neurofiziologice ale autismului, nu o explicatie. Datele trebuie calibrate apoi intre diferitele metode experimentale si experimental, „in silico”, se proiecteaza pornind de la astfel de observatii, abia apoi putandu-se trece la o analiza fina si la o interpretare coerenta.

Perspective

Cercetarea celor doi tineri romani ar putea aduce noi sperante in tratarea copiilor care se nasc cu autism. Daca este vorba de acel dezechilibru dintre diferitele structuri neuronale, transplantul de celule stem ar putea fi o solutie. Noi orizonturi s-ar putea deschide si in cercetarea si crearea unor molecule care sa imbunatateasca functionalitatea celulelor ramase la pacientii care deja au acest dezechilibru in asa fel incat sa se poata compensa lipsa morfologica a celorlalte. O viitoare colaborare cu doi medici rezidenti din Olanda si cu laboratorul la care sunt acestia afiliati ar putea duce la continuarea cercetarii si aprofundarea ei.

http://medic.pulsmedia.ro/article--x-Pr ... -5286.html
dora
 
Posts: 3725
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to GRADINITE,SCOLI, UNIVERSITATI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests

cron