Scoala si copiii cu CES

Moderators: camel, moderators

Postby dora » Fri May 22, 2009 1:20 am

Incluziunea copiilor cu autism in scoala
Adaugat in: Gradinita/scoala


Scolile de masa se pregatesc sa-I accepte pe copiii cu autism, si asta nu doar la nivelul documentelor si declaratiilor, ci si in mod concret, real prin organizarea de cursuri si intalniri in care profesorilor li se prezinta tehnici de interventie pentru copiii cu autism.

In parteneriat cu CJRAE Ilfov derulam deja activitati de informare asupra problematicii autismului in scolile de masa.

Marti, 7 aprilie am participat la o intalnire organizata in cadrul Scolii Generale nr. 1 Voluntari, de catre aceasta scoala cu spijinul CJRAE Ilfov. Intalnirea a avut ca subiect principal includerea copilului cu CES, respectiv autism, in scoala de masa si prezentarea unor tehnici de logopedie si cognitiv-comportamentale adresate copilului cu autism.

In aceasta scoala lucrurile incep sa prinda contur, copiii cu autism incep sa fie primiti in clasele de copii fara probleme speciale de educatie iar profesorii deja se pregatesc pentru incluziune. S-a pus in discutie Ordinul nr. 5379 din 25 noiembrie 2004 privind Metodologia de organizare si funcţionare a serviciilor educaţionale prin cadre didactice de sprijin / itinerante pentru copiii cu cerinţe educative speciale, scolarizaţi in invaţamantul de masa.


Necesitatea profesorului asistent la clasele cu copii cu autism devine tot mai mult o necesitate. In Romania nu exista profesor asistent, si de obicei, oricat de mare sau de mic este numarul de copii dintr-o clasa, acolo exista o singura persoana la catedra, iar copiii care au nevoie de ajutor suplimentar vin de acasa cu propriul insotitor, platit de catre familie. Aceasta situatie trebuie sa se schimbe, si cred ca aceasta schimbare se va face in curand


Un comentariu to “Incluziunea copiilor cu autism in scoala”



Am o fetita cu Sindrom Asperger si ADHD si acum termina clasa a V-a la Scoala nr. 5 Corneliu Popescu. Pe primul semestru a fost a 5-a din clasa cu media generala 9. Acum cred ca o sa obtina cel putin 8,5. Profesorii sunt foarte bine, pregatiti profesional si sufleteste si au fost foarte cooperanti cu mine in privinta copilului meu. Copii insa au marginalizat-o, nu o inteleg, au agresat-o fizic si psihic (ceea ce a dus la scaderea notei la purtare a respectivilor elevi.Nu se purtau urat numai cu ea ci si cu alti copii si cu profesorii). Acum merge la scoala dar nu comunica cu nici un copil (nu ai ce sa le ceri). Copiii se manifesta la o scara mai mica asa cum vad lumea adultilor. Este nevoie ca sa ma duc la scoala aproape in fiecare zi, trebuie sa ne facem rost de un profesor itinerant si am obosit. Nu mai vreau sa ii explic toate lectiile de la particular la general. Vreu sa se ocupe cineva sa ii faca o programa diferita de ceilalti, mai ales la teze si lucrari. Merg mai departe, lupt pana in panzele albe cu toata lumea. Este o programa dificila si nu prea vad la ce o sa ii trebuiasca. Dar asta e. Traim in Romania.

Beatrice | May 20th, 2009, 1:08 pm
http://autismro.com/2009/04/incluziunea ... in-scoala/
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri May 22, 2009 1:53 am

* Copiii cu sindromul Down sunt nedoriti si prea destepti


* Societatea româneasca nu e pregatita sa primeasca în mijlocul sau persoane cu probleme fizice sau psihice

C.C. este un baiat care a terminat clasa a VII-a si e diagnosticat cu sindromul Down. Este integrat într-o scoala de masa, însa, pentru a se proteja, nu doreste sa-i fie mentionat numele real. Nu a studiat niciodata la o scoala speciala, desi în nenumarate rînduri familia sa a fost „invitata” sa-si mute copilul acolo. C.C. nu a ramas niciodata corigent, iar notele sale concureaza cu notele colegilor sai perfect sanatosi si normali. Tocmai acest lucru a ridicat probleme la un moment dat. De-a lungul anilor de scoala, parintii lui C.C. au fost nevoiti în repetate rînduri sa roage profesorii de la clasa sa nu-i mai dea note atît de mari, pentru a nu trezi invidia sau ciuda colegilor de clasa.

Aceste sentimente de invidie, din partea colegilor, se manifestau oricum. C.C. a venit acasa, mai mult decît o data, batut, scuipat, certat de colegii sai de scoala, fara sa riposteze vreodata. În momentele în care familia sa vorbea cu profesorii de la clasa sa-i dea note mai mici, mai multi profesori chiar îl laudau. „Sînt ore pe care le fac doar cu C.C. E singurul care raspunde, singurul care stie, atunci de ce sa-i dau note mici?”, spuneau unii dintre acestia. În contrapartida, au fost situatii despre care familia sa nici nu doreste sa mai pomeneasca. Usi trîntite în nas, aluzii peste aluzii, uneori chiar vorbe grele spuse prea franc. Cel mai mare dusman al familiilor care au copii cu probleme este prejudecata: a copiilor, a profesorilor si chiar a parintilor altor copii.

„Vreti sa-l faceti prim ministru?”

C.C. este înscris la mai multe fundatii si asociatii pentru persoane cu probleme. Merge acolo de cîteva ori de saptamîna, participa la grupuri cu tematici variate sau la activitati educative. Vorbeste limba engleza, dar si limba franceza la un nivel mediu, este credincios si îi place la nebunie sa calatoreasca cu mijloacele de transport. Trenul este preferat si în curînd va pleca la mare. C.C. lucreaza si cu profesori de sprijin care îl asista în timpul orelor, la limba româna si la matematica. Munceste acasa la teme în fiecare zi si se pregateste pentru fiecare materie, alaturi de mama sa. „Daca nu am lucra împreuna si dupa orele de la scoala, totul ar fi în zadar. Trebuie sa munceasa de trei ori mai mult decît un copil normal, dar avem rezultate. Poate, e capabil si asta este ceea ce ma împinge sa continuu. Cu cît mi se spune peste tot ca el nu poate, cu atît apuc mai tare taurul de coarne”, spune mama lui C.C. Nu de putine ori, familia a fost condamnata ca merge prea departe, încercînd sa-l integreze pe C. într-o scoala normala si purtîndu-se cu el normal. „S-au adunat multe, pentru ca am trecut prin multe. Ni s-au pus în cale nenumarate obstacole, asa ca nu am nici un motiv sa nu fiu sceptica”, a mai adaguat mama lui C.C. Chiar si alti parinti care au copii diagnosticati cu Sindromul Down i-au acuzat, întrebîndu-i „Dar ce? Vreti sa-l faceti prim ministru?”

„Eu am sindromul Down”

Faptul ca C.C. a reusit sa faca fata într-o scoala de masa se justifica si nu e vorba de compasiunea profesorilor. Chiar specialistii de la Scola speciala au sfatuit familia lui C.C. sa continue cu învatamîntul de masa. În fiecare an, o comisie de la scoala speciala îi evaluaeza pe toti copiii cu probleme integrati în sistemul de învatamînt de masa, pentru a verifica daca acestia pot face fata sistemului. C.C. a trecut cu brio de fiecare evaluare. Mediile sale se învîrt în jurul notelor 7 si 8, ceea ce arata ca nu are ce cauta într-o clasa speciala. Acolo copiii cu probleme învata, pîna în clasa a VIII-a, doar sa scrie si sa citeasca. Ani de zile parintii au „cersit” sa i se acorde copilului gradul I de handicap, pentru ca si acest lucru le-a fost refuzat la un moment dat. Într-un final i s-a acordat. „Boala lui este genetica. M-as bucura sa nu fie asa si as merge oriunde în lumea aceasta si daca ar fi sa sap canale, daca s-ar putea sa repare cineva problema lui”, a spus mama lui C.C. Întrebata daca baiatul stie ca este un copil special, familia sa a rîs. Uneori, C. spune ca nu poate sa faca anumite lucruri pentru ca el are sindromul Down. Desi, apoi reuseste sa le faca. Cînd vorbeste despre el, famila sa vorbeste la plural. Ei sînt un tot, inseparabil. „Noi sîntem caracterizati de o stare de „hodina”. Ne place sa spunem nu la început, desi C. stie ca poate sa faca ce i se cere. Aceasta stare de relaxare este o caracteristica a down-ilor”, spune mama sa.

Sistemul nu e pregatit

În toti anii de scoala au existat si profesori care l-au sprijinit pe baiat si au înteles cum trebuie sa se poarte cu el: normal. Este un copil perfect sanatos, nu are probleme fizice, însa cei care sufera de sindromul Down au anumite limite, nedescoperite înca nici macar de cercetatori. Tocmai pentru acest statut se lupta familia sa. Sa fie tratat normal, ca orice copil care primeste sarcini la scoala, are teme de facut, da extemporale, teze, primeste note sau este pus absent cînd lipseste. Din pacate, sistemul nu este pregatit sa primeasca acesti copii sau, macar, sa lucreze cu ei. Cînd a fost înscris în clasa a V-a, familiei i s-a spus ca ar fi bine ca baiatul sa ramîna numai la doua, trei ore. Ceea ce nu ar fi facut nimic pentru educatia sa. În plus, C.C. nu lucreaza nici în ziua de azi cu psihologul de la scoala sau cu psihopedagogul, care a refuzat chiar si sa îi pregateasca pe colegii sai de clasa sau sa le explice acestora situatia lui.

Arestat pentru ca are rude cu sindromul Down

Nevoile educative ale copiilor diagnosticati cu Sindromul Down se afla undeva între învatamîntul special si cel de masa. „O scoala speciala nu le-ar face bine, pentru ca ei pot mult mai mult decît atît. În scolile de masa, acestia reusesc sa faca fata, dar se lovesc prea des de faptul ca sistemul nu este pregatit sa primeasca copii care nu sînt în stare de performante. Sistemul de învatamînt normal vrea sa scoata din copii doar genii, astronauti, informaticieni, însa se face performanta numai cu cine se poate”, este de parere L.U., tatal unei fetite de 10 ani care sufera de Sindrom Down.
Pentru ca în societate nu îsi gasesc locul, chiar si familiile acestor copii au tins sa îi izoleze. Într-o vreme, izolarea lor era chiar o necesitate.

În anii 1960, în SUA, de exemplu, cei care îsi scoteau din casa rudele cu aceasta afectiune, erau arestati imediat. Richard Pimentel este unul dintre acei americani care a intrat în puscarie de mai bine de 50 de ori pentru acest motiv. Pimentel a militat pentru o lege corecta pentru persoanele cu handicap din America si a vizitat asociatia din Cluj la începutul acestui an.
http://www.ftr.ro/se-lupta-cu-sindromul ... i-4857.php
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Jul 07, 2009 6:45 am

Educatia copiilor cu dizabilităti, incompetentă sau nepăsare ?

Mihaela Popa declaratie politica

http://www.mihaelapopa.ro/images/Imagin ... litati.pdf


Având în vedere aspectele mentionate anterior, doresc să trag un semnal de alarmă asupra problematicii educatiei copiilor cu dizabilităti/ cerinte educationale speciale si să-i adresez doamnei Ecaterina Andronescu, ministru al educatiei, următoarea întrebare: când consideră că se vor lua măsuri concrete pentru rezolvarea problemelor sesizate si care vor fi acestea ?
Pentru că pe data de 5 iunie am sărbătorit Ziua Educatorului as dori să închei prin a felicita toate cadrele didactice din Romania si a le transmite guvernantilor mesajul: “când statul nu plăteste profesorii, copiii sunt cei care vor plăti”.
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Sep 08, 2009 8:19 am

Aproape 50 copii cu CES
Scris de Armanda Filipine
luni, 03 august 2009


În perioada specială de admitere a elevilor în clasa a IX-a, organizată la sediul Inspectoratului Şcolar Judeţean, au fost înscrişi şi copii cu certificat de Cerinţe Educaţionale Speciale (CES).


După cum ne-a precizat prof. Aurelia Stroe – inspector şcolar de specialitate, care s-a ocupat de sesiunea admiterii speciale – un număr de 47 de copii cu CES au fost înscrişi la diferite licee.

La fel ca şi în cazul altor tineri care au beneficiat de prevederile legale în baza normelor privind desfăşurarea sesiunii speciale, aceşti copii au fost înscrişi în funcţie de dorinţele lor, de rezultatele şcolare anterioare şi de apropierea de domiciliu.


Subiectul copiilor cu CES ar trebui să fie ceva mai mult în atenţia cadrelor didactice şi a directorilor, în condiţiile în care mai apar uneori refuzuri de înscriere a acestor tineri.


Specialiştii psihopedagogi recomandă prudenţă în abordarea problemelor şi precizează că refuzul înscrierii unor copii cu CES poate dăuna masiv dezvoltării lor ulterioare, fiind demonstrat că în contact cu elevii fără probleme medicale aceşti copii îşi ameliorează situaţia, dacă sunt trataţi şi cu blândeţe, cu înţelegere şi cu simpatie


http://www.ziaruldebraila.ro/social/apr ... u_ces.html
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri Sep 11, 2009 6:03 pm

Satu Mare: Copiii cu handicap riscă să rămână needucaţi
Autor: Theo Guşat
Data: 11 sep 2009


Direcţia Generală de Asis-tenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) are de furcă cu sute de dosare ale copiilor cu probleme speciale. Acestea sunt dosare blocate la Comisia judeţeană pentru Protecţia Copilului.



Tinerii cu handicap sunt purtaţi pe drumuri înainte de a ajunge la şcoală. Copiii cu dizabilităţi mintale şi auditive care trebuie să urmeze cursuri de învăţământ special sunt plimbaţi de la Ana la Caiafa.

Şcoala specială din Satu Mare este împărţită în două: educaţie pentru copiii surzi, respectiv pentru copiii cu dizabilităţi mintale.
Problema este că aceste clase nu pot funcţiona decât cu minim opt şi maxim 12 copii.

Dacă nu se ajunge la limita de jos, sau se depăşeşte cea de sus, dar nu cu suficienţi copii cât să se formeze încă o clasă, cei rămaşi pe din afară sunt trimişi la centrele din Cluj, Arad sau Bucureşti, explică Viorel Bălaj, directorul şcolii speciale.


Eugenia Mălăescu, şef serviciu evaluare complexă din cadrul DGASPC susţine că diferenţa dintre un copil cu dizabilităţi care poate fi integrat în sistemul de învăţământ şi unul care nu poate fi integrat este stabilită de Comisia de Evaluare DGASPC.


Aceasta comisie trimite mai departe dosarele spre aprobare către Comisia judeţeană pentru Protecţia Copilului.
Cornelia Bota, preşedintele acestei comisii, a primit spre semnare 864 de dosare în 12 august, din care a semnat doar 39.

„Nu reţin dacă am semnat sau nu aceste dosare, sunt foarte multe. Interesul nostru este să ajutăm copiii, probabil DGASPC nu a redactat corect acele dosare“, spune acum Cornelia Bota.

235 înscrişi la şcoli normale

Cele 39 de dosare rezolvate trebuiau trimise Inspectoratului Şcolar Judeţean, lucru care, potrivit oficialilor acestei instituţii, nu s-a întâmplat. Prin urmare, nimeni nu ştie în acest moment dacă se va înfiinţa sau nu anul acesta o clasă, sau chiar mai multe, pentru copiii cu astfel de probleme. Următoarea şedinţă pentru aprobarea dosarelor este programată la data de 16 septembrie. Până atunci soarta copiilor cu dizabilităţi este incertă. Prin urmare, la presiunile părinţilor, DGASPC a distribuit 235 de copii cu dizabilităţi medii respectiv doi cu dizabilităţi mintale grave în învăţământul de masă, alături de elevii normali. Aceşti copii cu probleme speciale, vor fi nevoiţi la absolvire să susţină un examen de capacitate.
„Unii copii pot fi incadraţi în învăţământul de masă pentru că din evaluările specialiştilor reiese că pot fi aduşi la normal”, a conchis Eugenia Mălăescu.


http://revista.presei.ro/link-stire-articol-197057.aspx
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sat Sep 12, 2009 1:25 pm

M.E.C.I. desfiinţează învăţământul special?!



Luni, 11 Mai 2009 | Liderul | 0 Comments »
Elevii cu dizablităţi vor învăţa alături de copiii sănătoşi

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (D.G.A.S.P.C.) şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa au o misiune aproape imposibilă: să integreze în învăţământul de masă toţi copiii cu dizabilităţi.


Aplicarea măsurii se lasă aşteptată la nivelul judeţului şi nu este văzută tocmai cu ochi buni. Nu numai că experienţa altor ţări i-a demonstrat ineficienţa, dar, pentru a pune obiectivul în practică, se impune şi o susţinere financiară consistentă.


În momentul de faţă, potrivit purtătorului de cuvânt al D.G.A.S.P.C., Roxana Onea, doar o şcoală din Medgidia şi una din Cernavodă s-au conformat noilor reguli şi au format, atenţie, doar câte o clasă specială.

Fără bani nu este posibil!
Pentru ca învăţământul special să fie asimilat de cel de masă se impune, în primul rând, găsirea de spaţii.


De unde, însă, spaţiu în şcolile de masă, în condiţiile în care foarte multe dintre unităţile de învăţământ se confruntă cu lipsa lui! Pentru că specificul nu-i permite mai mult, o clasă specială este formată din şase, maximum opt elevi şi are un program diferit faţă de cel al educaţiei de masă.

Dacă dimineaţa elevii ţin cursuri, după-amiază urmează terapia recuperatorie care necesită iar locaţii special amenajate.


Pentru a duce la bun sfârşit un astfel de obiectiv ai nevoie, în primul rând, de susţinere financiară, a precizat Roxana Onea, dând exemplu clasa de la Medgidia. Aici învaţă de doi ani o clasă compusă din şase elevi, însă autorităţile locale s-au implicat bănesc pentru ca ea să existe.

Reuşita integrării, sub semnul întrebării
„Formarea claselor speciale în învăţământul de masă nu trebuie să fie una forţată. Nu poţi să-i aduni dintr-o dată pe elevi şi să-i aduci la suprafaţă. Forţat nu va avea niciun succes. Totodată, copiii cu dizabilităţi riscă să fie discriminaţi, să se arate cu degetul la ei. Este nevoie de o politică educaţională pe care miniştrii de la M.E.C.I. sunt datori să o conceapă“, a precizat Roxana Onea.

În prezent, toate ţările membre Uniunii Europene au desfiinţat învăţământul special, iar un eşec a fost deja înregistrat. „Ar trebui să ţinem cont de experienţa Suediei, care şi-a dat seama că reprezintă o greşeală combinarea celor două tipuri de educaţie şi a revenit la învăţământul special“, a explicat purtătorul de cuvânt al D.G.A.S.P.C.

Aproape 2.000 de copii cu dizabilităţi în judeţ
În momentul de faţă, la nivelul judeţului, sunt 1.887 copiii cu dizabilităţi şi, din păcate, cei mai mulţi, 1.336, acuză afecţiuni grave. Din totalul lor, doar 201 urmează cursurile unei şcoli speciale, fie că vorbim de Şcoala Specială nr. 1, nr. 2 sau Centrul de Incluziune Socială „Albatros“.

Întrucât nu au nicio dificultate în a face faţă cerinţelor din învăţământul de masă, 90 dintre copiii cu handicap accentuat sunt integraţi în şcoala publică. Într-o situaţie delicată se află 30 de micuţi care învaţă la domiciliu.

Aceştia sunt prinşi în şcoala de masă, dar nu o pot urma din cauza unor afecţiuni suferite în urma unor accidente rutiere sau a altor suferinţe precum distrofie musculară progresivă.

În cazul acestora, diriginţii sau, după caz, învăţătorii sunt obligaţi ca, după ore, să vina zilnic acasă la ei, pentru a le da lecţiile de la clasă. Sunt şi şcoli precum „Lucian Blaga“ sau nr. 28 care au integrat copii cu handicap grav motor. Potrivit Roxanei Onea, în acest caz integrarea elevilor depinde foarte mult de experienţa cadrelor didactice.

Camelia MATEI

http://lideruldeopinie.ro/social/meci-d ... ul-special
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Nov 30, 2009 1:04 pm

Scris de Anca Dindiligan, 09 Octombrie 2009 «


Asociatia Esperando a organizat timp de doua zile conferinta internationala “Dizabilitate si Terapie”

Timp de doua zile, Asociatia Esperando a organizat cea de-a patra editie a conferintei internationale intitulata “Dizabilitate si Terapie”. La editia din acest an, Asociatia Esperando a invitat specialisti din SUA, Turcia, Italia, Ungaria si Anglia, precum si reprezentanti ai furnizorilor de servicii sociale, ai institutiilor pulice si organismelor private, persoane cu dizabilitati si famiile lor. Lucrarile conferintei au avut loc la Millennium Business Center din Baia Mare.

Conferinta a avut ca scop facilitarea schimbului de informatii intre cei mentionati, prezentarea unor modele si experiente de succes, cresterea calitatii serviciilor oferite persoanelor cu dizabilitati. Cu aceasta ocazie, Asociatia Esperando a lansat cartea “Pasi spre includere. Dizabilitate si terapie”. Dintre temele abordate de specialisti: Terapia prin arte, ca metoda de recuperare a adultilor cu dizabilitati mentale, Terapia cu cai, Tendinte moderne in logopedie, Terapia prin joc, Folosirea terapiilor de integrare senzoriala pentru copiii cu autism etc.

Se doreste implicarea parintilor


Daniel Filipas, presedintele executiv al Asociatiei Esperando, a subliniat< “Intentionam ca aceasta conferinta sa nu fie doar o noua intalnire intre participanti, ci dorim sa dam posibilitatea specialistilor din domeniu sa dobandeasca si cunostinte practice, astfel incat prin munca lor sa poata imbunatati viata persoanelor cu dizabilitati”.

Andrada Craciun, directorul general al Asociatiei Esperando, a declarat< “In cei opt ani de cand existam, am avut multe experiente si am invatat multe lucruri de la partenerii nostri din cadrul proiectelor. Am sperat ca, pe parcurs, parintii sa se implice tot mai mult in educatia copilului cu dizabilitati, am sperat intr-o colaborare mai buna intre specialisti si parinti. Cu parintii mai avem inca probleme. Din cei 50 de beneficiari pe care ii avem, doar trei parinti sunt prezenti in sala, si cu mine, patru. Copilul cu dizabilitati nu are nevoie numai de mancare si imbracaminte. Mai are nevoie de ingrijire, recuperare, atentie, educatie, sa fie tratat ca egal al semenilor sai. Numai in familie acesta nu se poate dezvolta la maxim. De aceea exista centre specializate”.

In alta ordine de idei, aceasta a mai spus “Cea mai mare durere a acestor copiii este partea de educatie. Multi educatori renunta, vazand greutatile care se ivesc pe parcurs. In munca cu astfel de copii trebuie sa intre oameni cu suflet din Baia Mare, care ofera mult, pentru rasplata putina”.

http://www.informatia-zilei.ro/mm/2009/ ... more-13467
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri Mar 26, 2010 2:16 pm

Copil autist, olimpic la patru materii
Azi - 11:34 | 0 comentarii | 166 vizualizari
Rating: 1 voturi
foto(1)
Deşi este bolnav de autism, un elev de 15 ani din Constanţa şi-a uimit profesorii, dar şi colegii. Numai în acest an, băiatul a participat, cu rezultate marcante, la patru olimpiade judeţene, potrivit Libertatea.
26 Mar 2010 Elevi la scoala


La Biologie, Radu Alexandrescu s-a clasat primul pe judeţ, la fel şi la Discursul în limba engleză, în timp ce la Fizică a luat premiul II, iar la Chimie menţiune.

Părinţii băiatului spun că pentru a obţine aceste rezultate, copilul a avut de înfruntat multe prejudecăţi ale oamenilor.

"M-a durut că părinţii copiilor din clasa lui Radu îmi spuneau să îl mut la altă şcoală.

Acasă, Radu nu poate sta singur. Are nevoie de ajutorul meu şi pentru a trage apa la toaletă", povesteşte mama băiatului.
http://www.cotidianul.ro/copil_autist_o ... 10668.html
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri May 14, 2010 12:42 pm

Comunicat de presă
București, 24 aprilie 2010
„Educația -pilon central în dezvoltarea persoanei cu autism
și un drept fundamental”



http://www.autismromania.ro/site/files/ ... %20apr.pdf
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sat Sep 18, 2010 10:49 am

Ministerul Educaţiei acceptă păpuşile, nu copiii cu dizabilităţi



Mihai are sindromul Down şi a fost refuzat din această cauză la patru grădiniţe de stat. Acum e integrat la o altă grădiniţă, şi copiii sunt încântaţi de colegul lor

Păpuşile cu handicap ale Ministerului Educaţiei vor ajunge acolo unde mii de copii cu dizabilităţi sunt refuzaţi: în sălile de clasă ale grădiniţelor normale. Părinţii copiilor cu sindrom Down, cu autism sau cu dizabilităţi psiho-motorii susţin că ministerul ar trebui să fie preocupat de cadrele didactice care încalcă dreptul copiilor la educaţie.
de Ionela Gavriliu
16/09/2010


Mihai are 5 ani şi a fost refuzat până acum de patru grădiniţe de stat normale. Copilul are sindromul Down. La grădiniţa de stat, unde fusese acceptat, într-un final, în momentul în care părinţii au vrut să-i aducă un terapeut pentru a-l ajuta să ţină pasul cu ceilalţi copii, bunăvoinţa direcţiunii s-a terminat. De la Protecţia Copilului, familia a fost îndrumată la o şcoală specială. Mihai a ajuns pentru o scurtă perioadă la o şcoală de hipoacuzici din Bucureşti, dar nu s-a putut adapta la ţipetele profesorilor.

După toate aceste experienţe, băieţelul a ajuns la grădiniţa 222 din Capitală. "Băiatul face toate activităţile, mai puţin limba engleză. Copiii ceilalţi îl iubesc şi-l acceptă. Merg de mânuţă la baie, fac concurs care să-l ajute, mănâncă împreună", povesteşte mama acestuia, vicepreşedinta Fundaţiei UpDown, Gabriela Tănase. Mama lui Mihai se consideră norocoasă că, după atâtea încercări, a reuşit să-şi integreze copilul în învăţământul de stat. Majoritatea celor care au copii cu sindrom Down şi pe care-i cunoaşte îşi duc copiii la grădiniţe particulare. "Am auzit de cazuri când directoarele le spuneau părinţilor că aceşti copii n-ar trebui să existe. Cel mai adesea vin cu scuza că nu mai sunt locuri în grădiniţă şi le spun să încerce în altă parte. Sau că n-au personal calificat să facă faţă unui astfel de copil", explică Tănase.


Ricardo are 8 ani şi jumătate. N-a văzut în viaţa sa o sală de clasă şi părinţii săi nu mai speră la aşa ceva. La 2 ani şi jumătate a fost diagnosticat cu autism, şi de-atunci toate uşile instituţiilor publice s-au închis pentru el. Deşi legea îi asigură aceleaşi drepturi ca oricărui cetăţean al acestei ţări. Inclusiv dreptul la educaţie. La 4 ani, mama sa a încercat să-l ducă la o grădiniţă de stat. Medicul de familie i-a recomandat copilului să stea măcar două ore pe zi între alţi copii, pentru socializare. Mama ar fi stat cu el, să nu deranjeze orele. "De cum am intrat, doamna directoare, nu vă spun de la ce grădiniţă din Iaşi, m-a tratat cu indiferenţă şi refuz. Mi-a zis că nici nu vrea să audă şi că mă roagă frumos să plec. I-am explicat că înţeleg că un astfel de copil cere mai multă atenţie, dar că sunt cazuri de copii cu autism care s-au integrat la grădiniţe. M-a dat afară", îşi aminteşte Dinuţa Crivoi de prima uşă trântită în nasul copilului său.

Femeia nu s-a lăsat şi, până la urmă, a găsit o grădiniţă care i-a primit copilul. Aici, Ricardo stătea două ore destul de izolat. Atât timp cât nu se făcea remarcat, era în ordine. "După câteva luni, doamna educatoare mi-a dat de înţeles că nu-l mai poate primi, că nu ştie să se poarte cu el. Ricardo nu vorbeşte şi e fascinat de telefoane mobile. Doamna
s-a supărat că se tot juca cu mobilul ei", povesteşte mama. Azi, Ricardo merge la o fundaţie, unde are diverse activităţi. A învăţat în scurt timp să mănânce singur şi să meargă la toaletă. Părinţii săi nici nu mai visează să-l înscrie la o şcoală normală.

Diana are 9 ani şi suferă de sindromul Down. N-o cheamă Diana, dar părinţii se tem să-şi dea numele, pentru a nu da nici un prilej de reproş celor de la şcoala unde fetiţa merge acum. Chinul părinţilor a început o dată cu înscrierea la grădiniţă. "La prima încercare ne-au spus că nu mai sunt locuri. După trei zile, un prieten de familie care avea un copil normal şi-a înscris copilul acolo", spune zâmbind cu amărăciune mama Dianei. La a doua încercare, totul părea că decurge bine. Fetiţa era cu mama de mână şi avea bandaj la ochi, pentru că tocmai suferise o operaţie de cataractă. Mama a vrut să le spună din start educatoarelor de problema copilului său, pentru că altfel nu şi-ar fi dat seama că fetiţa are sindromul Down.

"În momentul în care am rostit aceste cuvinte, toată amabilitatea a dispărut. Mi s-a spus să aştept să vorbească mai sus, apoi mi-au zis nu. Abia după buchete de flori, plânsete de disperare şi intervenţii, Diana a fost primită", recunoaşte cu tristeţe femeia. La şcoală aceeaşi poveste. De disperare, părinţii Dianei au decis să o ducă la o şcoală specială, dar psihologul copilului le-a recomandat să încerce să o integreze în învăţământul de masă, pentru a păstra nivelul progreselor. "Acum e la o şcoală normală, dar e marginalizată. Adică învăţătoarea o lasă în colţul său, să se joace, n-o implică în activităţi. N-am găsit un învăţător de sprijin, singurul lucru de care am beneficiat de la statul român a fost indemnizaţia de persoană cu handicap", concluzionează mama. Nici copiii cu handicap neuro-motor nu sunt mai bine primiţi în clasele grădiniţelor şi şcolilor normale.

Psihologul Centrului "Aurora" din Capitală spune că, de la an la an, numărul celor pe care reuşesc să-i integreze în învăţământul de masă scade. "Surprinzător e că reacţia iniţială este foarte amabilă când văd un copil care nu se poate deplasa, care are probleme de coordonare. Dar, pe parcurs, cadrele didactice sunt depăşite, nu ştiu cum să se poarte cu el. Ideea Ministerului Educaţiei de a cumpăra păpuşi cu handicap pentru grădiniţe mi se pare caraghioasă. Jucăriile sunt un simbol al realităţii pe care copilul trebuie s-o cunoască, pentru ca s-o imite. Dar dacă ei nu sunt confruntaţi cu realitatea persoanelor cu handicap, ce să înţeleagă? De ce nu cumpără şi păpuşi gravide?", se întreabă psihologul Sanda Lepoi.

Ion Lică, preşedintele Asociaţiei de Sprijin a Copiilor cu Handicap Fizic din România, arată felul în care societatea reacţionează, în general, la ideea integrării copiilor cu dizabilităţi în învăţământul normal.

"În cele mai multe cazuri, directorii şi profesorii îl iau pe «nu» în braţe. Instigaţi de aceştia, părinţii celorlalţi copii fac front comun, şi în faţa copilului cu probleme se ridică un zid. Vă daţi seama cât de trişti sunt aceşti copii şi cât suferă părinţii lor când, pe lângă crucea pe care trebuie să o ducă, dau şi de acest obstacol... Odată primiţi la şcoală, integrarea lor e un proces complex, copilul trebuie socializat, ceilalţi trebuie învăţaţi să nu râdă de el. Păpuşi ne trebuie".

Nici alte ONG-uri ce se ocupă de persoane cu handicap nu sunt încântate de iniţiativa Ministerului Educaţiei de a cheltui 1.600.000 de RON pe 12.577 de păpuşi cu handicap sau cu trăsături ale altor rase, pentru a învăţa preşcolarii să nu discrimineze.

Cristian Ispas, directorul general al Fundaţiei Motivation, spune că într-o ţară care n-ar avea atâtea probleme cu calitatea educaţiei, ideea achiziţionării unor astfel de păpuşi ar fi bună. "Dacă scoatem din contextul educaţiei româneşti, iniţiativa nu e de condamnat, copiii trebuie să înveţe să se poarte cu persoanele cu handicap", spune Ispas.
Există mai multe ONG-uri, printre care şi UNICEF, care cred că aceste păpuşi sunt "o modalitate esenţială pentru a-l apropia pe copil de lumea în care trăieşte şi pentru a-l face să înţeleagă că persoanele diferite trebuie acceptate". Elena Cămărăşan, reprezentant al Direcţiei pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, nu-şi explică prea limpede ce înseamnă aceste păpuşi şi cum vor ajuta la schimbarea mentalităţii. "Presupun că există nişte studii care au determinat Ministerul Educaţiei să facă aceste achiziţii", a spus aceasta.

Au existat situaţii când Diana, fetiţa cu sindrom Down, a venit acasă bătută de colegi. Iar reacţia învăţătoarei a fost: "Copiii sunt răi la vârsta asta, ce să la fac? Nici ea n-a fost cuminte..." Gabriela Tănase, mama lui Mihai, spune că el are parte des de respingerea celorlalţi. "Părinţii îşi iau copiii în parc de lângă fiul meu, să nu se îmbolnăvească şi ei. Ar trebuie ca profesorii şi apoi părinţii să fie informaţi despre ce înseamnă sindromul Down, ce înseamnă autism şi copiii noştri să nu mai fie doar nişte handicapaţi cu care nu vor să aibă de-a face", spune aceasta. Mai mult, crede vicepreşedinta Fundaţiei UpDown, copiii normali sunt stimulaţi altfel când intră în contact cu cei cu probleme. "În prima zi de grădiniţă, toţi copiii din grupă au sărit pe Mihai să-l pupe. Sunt mult mai atenţi şi mai buni", adaugă Tănase.



Ce drepturi le sunt încălcate copiilor cu handicap
Legea Învăţământului
Art. 5 Cetăţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ, indiferent de condiţia socială şi materială, de sex, rasă, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă.

Legea 448/2006
Art. 15. (1) Persoanele cu handicap au acces liber şi egal la orice formă de educaţie, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap şi nevoile educaţionale ale acestora.
(2) Persoanelor cu handicap li se asigură educaţia permanentă şi formarea profesională de-a lungul întregii vieţi.
(3) Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul legal constituie principalul factor de decizie în alegerea formei şi tipului de şcolarizare, precum şi a unităţii de învăţământ.


Legea nr. 48/2002
ART. 15 (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzare accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educaţie de stat sau privat, la orice formă, grad şi nivel, din cauza apartenenţei la o anumită rasă, naţionalitate, religie, etnie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv datorită convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanei în cauză
http://www.jurnalul.ro/stire-special/mi ... 54618.html
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Oct 27, 2010 1:05 pm

Educatia-pilon central in dezvoltarea persoanei cu autism si un drept fundamental. Studiu de caz.

iulie 5, 2010 prin mmarialj



Cand Liuba m-a invitat sa vorbesc despre experienta mea in calitate de parinte a unui copil cu autism inscris in sistemul educational de stat nu am refuzat-o dar mi-am exprimat scepticismul referitor la beneficiile acestui fapt. M-am gandit ca lucrurile care ni se intampla noua sunt obisnuite si cunoscute de toata lumea, m-am gandit la starea de resemnare generalizata in legatura cu asteptarile de la autoritatile de stat si la concentrarea masiva a tuturor resurselor de care dispunem spre a ne ajuta propriul copil.

Apoi am reflectat si analizat motivele indoilelilor pe care le aveam si brusc, mi-am amintit o mica intamplare: cu o ocazie oarecare, mamica unei colege de clasa a baiatului meu mai mare i-a prezentat acestuia pe fiica ei cea mica, o fetita de varsta fetitei mele cu autism. Prima intrebare pe care Horia, baiatul meu, a pus-o mamicii respective a fost daca fetita ei vorbeste. Mamica s-a uitat ciudat la Horia si i-a raspuns, foarte politicos dealtfel, sigur ca da! …Cu alte cuvinte, provocarile specifice familiilor copiilor cu autism, din pacate aproape banalizate de frecventa mare cu care le traim, sunt deseori necunoscute pentru majoritatea oamenilor. Cred ca este bine totusi ca ceilalti oameni sa afle despre ele.


Eu am fost invitata aici sa povestesc despre ce a insemnat primul an de scoala pt fetita noastra si noi, familia ei. Kiti este inscrisa de anul trecut intr-o scoala speciala, in clasa a doua. Ea a fost insotita in permanenta de cate un psihoterapeut angajat de catre noi. Din cauza tulburarilor comportamentale caracteristice conditiei, Kiti a accentuat heterogenitatea grupului de 5 copii din care a facut parte iar acest fapt a stricat un fragil echilibru obtinut pana la venirea fetitei in clasa. Totusi, fiind mereu insotita, deci atent controlata si discret directionata, Kiti a constituit pentru grupul de copii mai degraba o curiozitate decat un factor de dezechilibru. Din pacate, prezenta fetitei noastre prin tulburarile de comportament specifice autismului dar si programa rigida si inexplicabil de neadaptata pentru copiii acestia a facut-o pe conducatoarea grupului sa piarda controlul asupra grupului, sa se simta depasita. Astfel imi explic ceea ce a urmat.


Primul soc l-am trait la inceputul anului scolar cand am primit un telefon de la scoala prin care mi se sugera sa administrez copilului meu medicamente neuroleptice. A fost o surpriza acest telefon intrucat eram abia la inceput iar persoana cu care vorbeam nu ne cunostea inca. Am explicat ca in acest moment al vietii fetitei noastre noi, parintii ei, nu consideram necesara inceperea unui tratament medicamentos. Desi dupa acest telefon am crezut ca am clarificat nelamuririle cu privire la medicatie, am constatat din nou, cu surprindere dar si cu revolta, ca mai presus de vointa, de drepturile si pana la urma de bunastarea copilului meu, pentru personalul scolii era mult mai importanta asigurarea unei atmosfere cat mai comfortabila pentru el. Ati putea spune ca ii intelegeti, poate fetita mea este un personaj monstruos care distruge, agreseaza si altele. Va reamintesc ca fetita a fost in permanenta insotita de niste persoane competente care nu au lasat sa se intample nimic din cele imaginabile.


O alta intamplare care mi-a creat emotii negative si inutile s-a petrecut cand am cerut o caracterizare a copilului meu pentru ca aceasta caracterizare a cuprins cu o cruzime si o lipsa totala de inteligenta emotionala tot ceea ce fetita mea nu stie, nu face si nu poate si chiar mai mult decat atat. S-a dorit sa mi se demonstreze ca am un copil agresiv, necooperant, negativist, impotent. Nimeni nu a vrut sa imi spuna ca a invatat sa stea cuminte in banca ei sau ca scrie la masa 40 de minute sau ca a inceput sa raspunda si altor persoane. Concluzia formala primita: copilul e imposibil, bun de incuiat in casa pentru tot restul vietii lui.


Alt sentiment neplacut il am cand observ ca parintii sunt in general prea umili in fata autoritatii scolii si nu indraznesc sa ii judece deciziile. De aici rezulta un raport inegal de forte care ii da scolii prin reprezentantii ei posibilitatea sa exercite presiuni asupra parintilor. Lipseste transparenta in relatia scoala-parinti. Am experimentat ambele trairi in legatura cu scoala romaneasca.


In scoala speciala copiii trebuie sa invete lucruri mai presus de intelegerea lor, in general nefunctionale si neadaptate specific nevoilor lor. Au capacitati diferite de asimilare dar au acelasi carnet de note, trebuie sa treaca prin examinari la limba romana, matematica etc. Profesorii au diferite inspectii atunci cand o sala de clasa de 20 de metri patrati se umple cu peste 10 adulti si provoaca anxietate si agitatie copiilor.


Concluzia pe care o trag din experienta mea de parinte in Romania este ca procesul de educatie incepe gresit de la profesori, adica de la ce trebuie ei sa predea, de la cate ore trebuie ei sa predea, de la cum trebuie ei sa performeze in fata unor inspectori etc, iar satisfacerea nevoilor reale ale copilului este mai degraba un efect intamplator si nu cautat. Riscul este ca profesorul sa devina prea arogant ca sa mai poata invata ceva de la copii. Copilul meu, desi sufera de autism, m-a invatat ce inseamna empatia.

http://catincamaria.wordpress.com/
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby Flower » Sun Jan 09, 2011 10:55 pm

Iata-ne in clasa a VIII-a, eu si fiul meu in varsta de 17 ani. A invatat primii 2 ani la scolala speciala, apoi a fost integrat individual in scoala de masa. In toata aceasta perioada a fost un elev cu CES(cerinte educative speciale). Ma aflu in impas deoarece am aflat ca un copil cu CES nu poate urma decat un liceu special. As fi vrut sa existe posibilitatea integrarii individuale in liceele de masa. Conform legii, exista posibilitatea intergrarii de clase cu CES in liceele de masa.
In momentul actual, integrarea copiilor cu CES in invatamantul de masa a facut pasi importanti. Din pacate acest lucru este valabil pentru invatamantul gimnazial. In scoala unde invata baiatul meu sunt in fiecare clasa cate 3-4 copii cu CES. Problema e ca sistemul de invatamant uita de acesti copii dupa terminarea clasei a VIII-a. Ei sunt obligati sa concureze la liceu in aceleasi conditii ca si ceilalti copii sau sa mearga la liceul special.
Stie cineva mai multe despre acest subiect?
Flower
 
Posts: 17
Joined: Fri Mar 05, 2004 1:15 am

Postby dora » Mon Jan 10, 2011 1:21 pm

Flower,

ma bucur ca ai revenit...

Nu cunosc subtilitatile legislative, stiu doar ca certificatul de orientare scolara si repartizarea la cel mai apropiat liceu sunt documente extrem de importante...Si ca directorul nu are cum sa refuze ...este obligat sa repartizeze copilul la o clasa, sa ia legatura cu consilierul scolar, sa solicite profesor de sprijin...

Acum 5 ani a fost repartizata la noi in liceu o fetita cu autism...In mod sigur nu a sustinut testarea nationala, cel putin nu in varianta oficiala...

Nu stiu exact cum a facut scoala generala, probabil la o scoala normala, dar ca elev cu CES


A fost repartizata la uman, era cuminte, dar performantele scolare erau modeste...

Dupa o perioada de inceput furtunoasa, in care diversi profesori incercau s-o convinga pe mamica sa se duca in alta parte , lucrurile s-au linistit...

Au inteles ca trebuie sa-i faca teste speciale si au cam lasat-o in pace...

Dar pentru fetita liceul a insemnat enorm...am vorbit mult cu mama ei...

Colegii ei au fost extraordinari, profesorii, cu regret recunosc, au ramas tributari unei mentalitati...


Vezi cine da certificatul de orientare scolara, cine e in comisie, cum se face pe plan local...(ce obiceiuri ale casei se practica...acum, pentru binele copilului facem orice)
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Jan 11, 2011 2:55 pm

Flower wrote:Ma aflu in impas deoarece am aflat ca un copil cu CES nu poate urma decat un liceu special. As fi vrut sa existe posibilitatea integrarii individuale in liceele de masa. Conform legii, exista posibilitatea integrarii de clase cu CES in liceele de masa.

?



Flower,

dar exista posibilitatea integrarii in orice liceu...Nu exista licee privilegiate, care sa poata refuza din start un elev venit cu repartitie oficiala...
Pe motiv ca nu are clase cu CES si nici nu vrea sa auda...

Mama unui copil cu CES nu trebuie sa mearga pe la licee si sa intrebe daca vor sa-i primeasca copilul...
Cuvantul cheie e apropierea de domiciliu...

Cand a aparut fetita cu autism la noi, profesorii s-au intrebat cine a adus-o in scoala, a cui pila e :D

Pur si simplu era cel mai apropiat liceu de domiciliu...
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Jan 11, 2011 3:24 pm

Ia uite ce am gasit
Articolul e un pic mai sus


În perioada specială de admitere a elevilor în clasa a IX-a, organizată la sediul Inspectoratului Şcolar Judeţean, au fost înscrişi şi copii cu certificat de Cerinţe Educaţionale Speciale (CES).


După cum ne-a precizat prof. Aurelia Stroe – inspector şcolar de specialitate, care s-a ocupat de sesiunea admiterii speciale – un număr de 47 de copii cu CES au fost înscrişi la diferite licee.

La fel ca şi în cazul altor tineri care au beneficiat de prevederile legale în baza normelor privind desfăşurarea sesiunii speciale, aceşti copii au fost înscrişi în funcţie de dorinţele lor, de rezultatele şcolare anterioare şi de apropierea de domiciliu.
dora
 
Posts: 3758
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

PreviousNext

Return to GRADINITE,SCOLI, UNIVERSITATI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest