Gradinita/ scoala

Moderators: camel, moderators

Postby Milena » Thu Nov 17, 2005 7:00 pm

Draga Lucia,
pentru astfel de comportamente, noi apelam cu succes la social stories. Poate intre timp v-ati rezolvat problema, dar daca nu, incearca sa construiesti un astfel de text pentru el, in care sa ii spui ce nu are voie sa faca, dar si ce are voie apropo de comportamentul respectiv. Daca il poti dubla cu imagini, ar fi grozav. eu as insista pe momentele in care ia de pe tejghea. Incercati sa faceti impreuna o lista de acasa, iar cand mergeti la cumparaturi, spune-i ce urmeaza sa cumparati si lasa-l pe el sa ia lucrurile respective, dar obligatoriu da-i voie si sa le plateasca. astfel va intelege ca nu poate lua decat lucrurile pe care trebuie sa le cumparati. La piata e mai simplu decat intr-un supermarket (eu as incepe de aici), fiidca operatiunile se succed mai repede: alege produsul, e platit, e pus in cos... Ar fi bine sa nu luati toate fructele, de ex., de la aceeasi tejghea, ci sa schimbati, tocmai ca sa poata exersa de mai multe ori situatia...
Mara - aprilie 2000; diagnostic: autism infantil; alte observatii: prematur gradul III
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby dora » Fri Jun 01, 2007 8:32 am

Batalie pe inscrierea la gradinita


E trecut bine de miezul noptii. Ploua cumplit, fulgera, ca-n filmele de groaza. Cineva striga numele de pe o lista. Dupa ce zic prezent, siluetele zgribulite se adapostesc care-ncotro: in scari de bloc, in Dacii trase pe trotuar. Minutele trec incet, cu discutii despre salarii, retete, divorturi - orice, numai sa alunge somnul. Peste o ora, lista se striga din nou - se striga din ora in ora. Cine nu raspunde isi pierde randul.
Cand se crapa de ziua, randurile celor care stau de veghe de mai bine de 12 ore se dubleaza, se tripleaza. Vociferari, inghionteli - vine politia. Unii primesc intariri de-acasa: bunici care preiau stafeta la asteptat, soferul care inlocuieste contabila, ghidat telefonic de patronul din jeep.

Nu e coada la ambasada Canadei.

Sunt parintii care vor sa-si inscrie odraslele la gradinita. Gradinita 38, din Dristor. „E a treia la care tin rand“, articuleaza, ragusit, un nene cu cearcane mari sub ochi. „Am ratat deja doua - sunt prea multi copii. La avizier, s-a anuntat ca inscrierile se fac pe 1 iunie dimineata, la 7,30. Din intamplare, am trecut pe aici cu o zi inainte. Deja se facuse coada“. „De ce sunt mai putine locuri?“, sare o doamna. „Ni s-a spus ca toate grupele au cate douazeci de locuri. Ieri, directoarea ne-a anuntat ca mai sunt doar unspe la grupa mica si paispe la mijlocie. La grupa mare, pregatitoare, nu mai e nimic, zero“. „Sa ne ia dosarele la toti!“, zbiara un tataie. „Asa e peste tot“, se aude o voce.

'
O femeie ne marturiseste ca are cancer la san si copil infiat; spune ca s-a afisat, cu o zi inainte, ca au prioritate la inscriere cei care locuiesc pe strada Odobesti. „De parca am avea o gradinita pe fiecare strada“, comenteaza ea. Doamna blonda, care are o copie dupa lista cu cetatenii care se inghesuie la intrare, isi povesteste epopeea. Prima oara a venit sa se intereseze de conditiile de inscriere in noiembrie. A mai facut o tura prin februarie, prin martie. „In mai, ni s-a spus ca dosarele se depun in iunie. Ieri, am trecut pe aici pe la sapte fara un sfert seara, dupa serviciu. Erau oameni care asteptau de la pranz“. De ani de zile, spune dumneaei, e aceeasi situatie.

„S-au desfiintat gradinitele de la marile intreprinderi - Faur, Republica. E bataie pe astea, de stat. La privati, costa peste 250 de euro pe luna“.

De pe 30 mai, de la pranz, se fac si se desfac liste. Se aude ca Sorin Paliga, fost primar de sector, a urcat in biroul directoarei. „Cred ca vrea si el sa bage pe careva, pe blat“, se aud comentarii. Este luat la rost inclusiv un politist care vrea sa intre in cladire. I se verifica geanta, sa nu aiba vreun dosar de inscriere inauntru.

Directoarea Emilia Ciocarlan este cat se poate de senina. „Din ’99, de cand sunt eu aici, e la fel. La toate gradinitele s-a depasit planul de scolarizare“.

Doamna directoare are explicatii la tot. Numarul mai mic de locuri se datoreaza reinscrierii prichindeilor in grupe superioare. In pliantul de prezentare a institutiei, sta scris totusi ca gradinita pune la dispozitie, in 2005-2006, trei grupe a cate douazeci de locuri. Cum se face ca la grupa pregatitoare nu mai poate fi primit nimeni? „Locurile au fost ocupate de copiii de anul trecut, care au implinit sase ani, dar pe care parintii nu au vrut sa ii dea imediat la scoala“.

Nu se putea gasi o modalitate civilizata de rezolvare a problemei?. „Oamenii nu vor sa inteleaga“, spune ea. „S-a aprobat proiectul de executie pentru construirea a trei noi sali de clasa. Primaria sectorului 3 are grija de asta“.

Afara, se striga lista in continuare. Directoarea iese si anunta ca gata, s-a terminat. Iures. Intrarea e luata cu asalt. Oamenilor li se promite ca vor fi trecuti pe o alta lista - una in atentia primariei, de data asta.
Comentarii

Sursa: averea.ro - Joi, 2 Iunie 2005

http://www.newscafe.ro/content/view/174/51/
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Jun 10, 2007 1:04 am

Nici o gradinita din Bucuresti nu l-a primit pe Alexandru


de Daniel BEFU | 01 NOIEMBRIE 2006 Gandul



Nici o gradinita din Bucuresti nu l-a primit pe Alexandru

.Dincolo de gardul Parcului Titan se afla Centrul de copii autisti "Constantin Gorgos". In cateva salite, oameni daruiti incearca sa-i ajute sa sparga carapacea tacerii lor. Pe hol asteapta cuminti, obositi, dar neresemnati, parintii.

Mama lui Alexandru (5 ani si 10 luni) explodeaza: "E foarte greu cu integrarea in societate. Toata lumea ne respinge. Psihologii ne recomanda sa ii dam la gradinite normale. Insa gradinitele ne resping. Spun ca intreaga clasa s-ar da peste cap din cauza copiilor nostri. E sansa lor sa creasca intre copii normali. I-ar trage inainte".


Aici, la Centru, e salvarea lor. "La Spitalul 9, profesorul Milea s-a uitat 10 minute la Cristian si a spus: "autist". Dupa un an de mers pe la tot felul de doctori si profesori universitari, aici, pentru prima data, m-am simtit ca un parinte. Simt ca pot sa merg si eu cu troleul, cu autobuzul pe sus, ca orice om, nu sa-mi iau copilul si sa merg pe sub pamant", isi spune oful mama lui Cristian (3 ani si 4 luni).

Cristian a fost normal pana la 1 an si jumatate. Incepuse si sa vorbeasca. Atunci a inceput sa aiba probleme cu dintisorii. "I-am plombat 8 dintisori, in 6 luni". Durerea l-a facut pe copil sa se retraga intr-o carapace. In urma cu un an, parintii s-au alarmat. Acum trei luni, au calcat pragul Centrului din Titan. Si, "intr-o luna s-a ameliorat cat intr-un an la ceilalti medici".

Alexandru a fost nascut de mamica lui la 39 de ani, dupa 15 ani de casnicie. "S-a nascut normal, dar a luat o infectie din maternitate. A reusit sa scape. A crescut normal, dar nu vorbea. La 2 ani si 4 luni ne-am dus la doctor. Mi s-a spus ca are simptome autiste (incep sa-i curga lacrimile).

"O luna de zile am plans si am urlat si am fost disperata". De atunci, mamica lui Alex face toate eforturile pentru recuperarea lui. "Medicatia ne costa 8 milioane pe luna. Bine ca avem cu ce".

Alti parinti care nu au bani primesc medicamente gratuite, romanesti, si nu sunt la fel de bune. "In acest Centru am ajuns in martie 2006. Pana atunci am fost la Spitalul Obregia.

Acolo ii dadeau medicatie, dar nu se lucra cu copiii, cum se face aici. A invatat sa scrie, sa picteze, in limita posibilitatilor. Aici a invatat sa spuna vocale. Tot ce spunea era «aaa�», din zori si pana noaptea". (Alex, care a iesit din salita mica de terapie, nu are stare. Se invarte pe langa mamica lui, plange un pic. Il impaca tatal, cu care incepe sa se joace cu o minge. E bucuros si plin de energie. Mai este mult de lucru. Dar e pe calea buna).

Specialista in neuropsihiatrie Rodica Urziceanu clarifica fenomenul: "Nu sunt deloc rare cazurile in care diagnosticul pus de doctori este implacabil: «autism», desi de multe ori copilul are o forma mult mai usoara din spectrul autist.

Parintele merge acasa, se documenteaza si afla ca autismul e irecuperabil. Nu e usor sa fii confruntat cu asa ceva. Parintele isi modifica atitudinea fata de copil, care nu mai primeste nici ce primea pana atunci, chiar cand are nevoie de mai multa grija"

. Autismul necesita un tratament individual. Ca sa cunosti copilul, iti trebuie timp, ore de observatie, ca sa iti dai seama ce are nevoie. Si nu exista o restitutie ad integrum. "Exista cazuri diagnosticate ca autism, care in 2 ani au dat rezultate spectaculoase si care s-au incadrat in colectivitati normale."


Copiii cu dizabilitati sunt inca paria invatamantului


In 1999 - 2000, Andrei Marga a dat un ordin de ministru care prevedea integrarea copiilor cu deficiente in invatamantul de masa. In ciuda acestui lucru, in Romania inca exista 28873 de elevi care invata in cele 175 de unitati scolare speciale. 17948 sunt integrati in programe de terapie logopedica, 1327 sufera de deficiente motorii si neuromotorii, 22550 au deficiente mentale si 4278 de copii au deficiente de auz si de vedere. Motivul principal pentru care aceasta problema persista este lipsa personalului specializat.
Exista numai 7774 de cadre didactice care lucreaza cu acesti copii si incearca sa ii integreze.

In plus, mentalitatea romaneasca este inca invechita, parintii fiind cei care, de cele mai multe ori, refuza ca propriii copii sa invete in clasa cu elevi cu dificultati


. In tarile europene si in SUA, aceste probleme nu prea exista, doar copiii cu handicap sever fiind scolarizati in institutii separate.

daniel.befu@gandul.info
http://www.gandul.info/educatie/nici-gr ... 934;269037
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri Oct 30, 2009 7:23 pm

Copiii autisti, refuzati de zeci de gradinite



Reportaj din oras | 28 Octombrie 2009 - 12:13 |



In timp ce majoritatea parintilor primesc sute de oferte pentru a-si inscrie copiii la gradinite, copiii cu autism risca sa nu poata frecventa o gradinita normala, confruntandu-se mereu cu un refuz. Toata lumea vorbeste de nevoia lor de integrare, insa, putini ii trateaza asa cum se cuvine, nestiind cat de minunati pot sa fie acesti copii.


Antonia si Jojo, doua gemene de doar sapte ani si jumatate, vesele si jucause, ascund in spatele zambetelor o poveste trista, de putini cunoscuta. Daca prima impresie pe care o lasa fetitele este aceea ca sunt complet sanatoase, lucrurile stau altfel.



Ele au fost diagnosticate la varsta de trei ani cu autism: Antonia autism lejer si Jojo mediu spre sever. Cele doua micute s-au nascut in Piatra Neamt si nu au dat semne de ingrijorare parintilor pana la varsta de doi ani. “Am fost chemati la gradinita pentru ca Jojo a lesinat si a intepenit”, povesteste Izabela Baciu, mama fetelor. Atunci, s-au pus pe ganduri si au plecat la Targu Mures unde li s-a pus diagnosticul: autism. “Aici am fost anuntati ca autistii sunt interiorizati si excentrici. Mi-am spus ca am copii faini si deosebiti”, spune mama fetitelor.



Cea mai urata zi din viata sa avea sa fie cea in care a aflat ce inseamna a fi autist. “Vor putea face maxim opt clase si le trebuie educator de sprijin”, le-a spus un specialist din Iasi.


Mai tarziu, cand au cunoscut-o pe Milena Pruna, fondatoarea centrului de Autism Transilvania, au decis sa se mute in Cluj-Napoca. “Am fost ajutati de bunicul, care a vandut casa si ne-am mutat aici”, a povestit Izabela Baciu. Aici fetitele sunt supravegheate timp de opt ore si au realizat progrese foarte mari. “Am venit cu doi copii care de abia vorbeau si acum leaga propozitii intregi”, a spus femeia.


Peste 40 de refuzuri la gradinite
Cu toate acestea, problemele nu au incetat sa apara. Progresele fetitelor le-au oferit sansa sa frecventeze o gradinita normala ajutate de un insotitor, alaturi de copii normali, insa, gasirea unui loc unde sa le accepte s-a dovedit a fi o cautare a acului in carul cu fan.



“Toata lumea vorbeste de integrare, insa, asteapta sa o faca vecinu’. Nu sunt dispusi sa faca un efort sa-i cunoasca pe copii, sa vada cat de deosebiti pot fi”, se plange ea. Umbland de la usa la alta, Izabela Baciu s-a batut de acelasi raspuns, clasic. “Nu putem, pentru ca sunt foarte multi copii, ceea ce poate fi si realitate, dar nimeni nu are atata verticalitate sa spuna clar nu. Se cauta mereu o explicatie eleganta”, afirma Izabela Baciu.



Ea crede ca motivele sunt diferite: fie frica de o responsabilitate mai mare, fie dezacordul ca fetitele sa fie insotite, pentru ca persoanele care le insotesc ar fi un fel de spioni care analizeza fiecare miscare a educatorului.



Fondatorii Centrului de Autism Transilvania au primit peste 40 de refuzuri din partea gradinitelor, fara ca multe dintre ele sa fie fondate. Chiar si cu ajutorul Inspectoratului Scolar Judetean, care le-a recomandat unele gradinite, tot nu a fost usor sa gaseasca una unde sa le primeasca copiii.



Date afara pentru ca Antonia a facut o criza de epilepsie
Ramona Simut, absolventa a Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei face terapie cu Antonia de un an, fiind voluntara la Centrul de Autism Transilvania. De Jojo se ocupa o alta absolventa de psihologie, pentru ca fiecare are nevoie de atentie speciala, in parte.
Ramona este foarte pasionata de munca pe care o face alaturi de copiii cu autism si doreste ca acestia sa reuseasca sa se integreze in societate tot mai bine.



Tanara de 22 de ani a umblat si ea sa caute o gradinita unde fetitele sa fie acceptate, insa s-a confruntat cu aceeasi problema. “Nu le primesc pentru ca ii deranjeaza prezenta supraveghetorului, gandindu-se ca le controleaza felul de a preda. De asemenenea, se plang ca trebuie sa aiba grija de 20 de copii si unul in plus, care are probleme de socializare, pe deasupra”, povesteste ea. Totusi, nevoia de a socializa cu copii normali este esentiala in dezvoltarea si progresarea copiilor cu autism. “E nevoie sa mearga la gradinita pentru ca scopul nostru este acela ca si copiii cu autism sa interactioneze, sa adopte atitudini si comportamentele copiilor normali”, explica Ramona.



In luna octombrie 2008 fetitele au fost acceptate la prima gradinita, Antonia in grupa pregatitoare, iar Jojo in grupa mica. “Am ales sa le punem in grupe diferite pentru ca, daca se intalnesc, fetitele vor fi mult mai distrase, iar doi insotitori ar fi mult mai deranjant pentru educatori. Noi trebuie sa ne facem, pe cat putem “invizibili””, explica Ramona.



Linistea a durat doar pana in ianuarie 2009, cand li s-a cerut sa paraseasca institutia. Motivul? Antonia a avut o criza de epilepsie. “Nici noi nu stiam ca are asa ceva pentru ca a fost la prima ei criza, insa educatoarele ne-au intrebat de ce nu le-am anuntat din timp ca are crize de epilepsie. Au trebuit sa plece amandoua fetitele, chiar daca Jojo nu a deranjat cu nimic”, spune Ramona Simut. Dupa aceasta experienta, fetitele au stat in centru trei luni, pentru ca nu s-a gasit alta gradinita unde sa fie primite. “Toti spuneau ca ba nu mai au loc, ba nu accepta insotitor”, isi aminteste insotitoarea.



Intelegere gasita doar la gradinita Aschiuta
Din luna martie 2009 gradinita Aschiuta le-a primit pe fetite, pe Antonia la grupa mijlocie si pe Jojo la grupa mica.. Grupele s-au schimbat anul acesta si fetitele nu au mai putut sa urmeze gradinita, insa li s-a propus sa mearga la sediul de pe Jiului, unde au fost acceptate cu mare bucurie. Aici, spune Ramona, educatoarele sunt calde si deschise, si fetitelor le place de ele. “Pana si copiii s-au obisnuit si le ajuta. Daca dincolo, cand aveau crize, educatoarele le scoteau afara, aici nu se intampla asa ceva”, povesteste tanara.



Pentru ca nici ceilalti copii sa nu fie nedumeriti, Ramona le-a spus ca este o prietena de-a fetitei si ca o ajuta la lucrurile lavcare nu se descurca. Astfel, Antonia si Jojo au fost acceptat.e “Copiii trebuie sa inteleaga ca nu e o problema in a fi diferit”, afirma Ramona Simut.



Cea care a primit-o pe Antonia in grupa mijlocie este educatoarea Ana Galos. Deschisa, blanda si mereu dornica sa ajute, femeia a inteles necesitatea ca aceste fete sa frecventeze o gradinita normala.



“Gandindu-ma ca parintii sufera deaorece copiii lor nu se pot expirma, am decis ca trebuie sa ma implic si eu”, spune femeia. Educatoarea a mai avut in grupa un copil cu autism, anul trecut, pe care l-a indrumat spre un centru specializat pentru ca problema sa era mai grava. Avand in spate aceasta experienta, femeia a fost de acord ca fetele sa vina la gradinita Aschiuta de pe Jiului, la fel cum si directoarea a fost deschisa in aceasta problema.”Nu ma deranjeaza ca fetitele vin la gradinita aici, pana si copiii sunt obisnuiti. Antonia e indrumata de Ramona tot timpul si e in stare relativ buna”, spune Ana Galos. In momentele in care mai au iesiri, copiilor li se explica ce problema, este, pana si parintilor li se spune ca fetele au nevoie sa urmeze un invatamant de masa. “Nu stiu de ce alte gradinite nu ii primesc. E vorba, poate, de mentalitati, altii nu cunosc problemele si nevoia de socializare”, explica educatoarea.



Despre Antonia ea spune ca se descurca foarte bine, ii place muzica si are o anumita inteligenta. Iar fetita, de partea cealalta, este foarte incantata de doamna Galos. Femeia spune ca si pentru ea aceasta este o experienta foarte buna. “Pana si eu am multe de invatat de la fete, pentru mine este o exerienta noua. Anul trecut a fost primul contact cu copii de genul acesta si am apelat la psihologul gradinitei”, spune ea. Aici, Antonia si Jojo au parte de acelasi tratament precum ceilalti copii, insa, educatoarea are o atentie deosebita cand observa ca se plictisesc, incercand sa schimbe programul cu ceva mai interesant care sa le capteze atentia.



“Noi nu vrem sa ne razboim cu nimeni”


Calin Marta, directorul Centrului de Autism Transilvania, a spus ca, daca anul trecut a avut doar doi copii acceptati in gradinite, anul acesta au reusit sa integreze 12 copii in gradinitele normale, cu insotitor, doi la gradinite speciale si cinci la gradinite normale, dar fara insotitori.”Am fost refuzati cam la 10-15 gradinite anul acesta pe motiv ca nu au loc sau ne-au spus chiar ca nu doresc copii cu autism in gradinita lor”, spune barbatul.



Despre cei cinci copii care merg la gradinite fara insotitor, Calin Marta spune ca parintii acestora refuza sa accepte diagnosticul si nevoia de un insotitor. “Unii dintre ei sunt foarte linistitit si educatoarele spun ca nu au nevoie de insotitor pentru ca sunt cuminti, insa, ei trebuie sa interactioneze, sa fie ajutati, nu sa fie retrasi”, explica directorul Centrului de Autism. Marta spune ca ei incearca sa treaca peste toate rautatile, peste suspiciuni, chiar daca multi dintre copii nu au fost acceptati la gradinite normale.





“Noi nu vrem sa ne razboim cu nimeni, ci incercam sa cautam gradinite unde acesti copii sa fie acceptati si sa li se ofere suport”, spune el.

De altfel, barbatul spune ca intentioneaza sa initieze si o lege prin care 1-2 copii cu autism sa fie acceptati in scolile normale cu insotitor.

Despre integrarea copiilor autisti, si mama fetitelor spune ca ar trebui sa fie o normalitate sa existe cate un copil cu deficiente in fiecare gradinita si scoala. “Copiii normali se vor obisnui cu ei si nu vor mai fi vazuti asa de rau. Vor face parte din peisaj. Ei sunt minunati, nu au rigorile noastre stupide”, aminteste ea.



De asemenea, Izabela Baciu spune despre copiii cu autisti ca sunt un exemplu al puritatii si ca se pot invata foarte multe lucruri bune de la ei.

http://www.citynews.ro/cluj/reportaj-di ... ite-62384/
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Sep 01, 2010 1:20 pm

august 2010
Comisie, gradinita

Razvan a primit gradul 1 de handicap sau grav.Nu ma asteptam la asta, dar nu cunosc criteriile de acordare a gradului de handicap asa ca stiu ei mai bine.
In ceea ce priveste gradinita, dupa ce m-am gandit si m-am razgandit de cel putin o mie de ori, m-am dus si l-am inscris, asa ca de la 1 septembrie incercam sa-l integram.

Am pus in tema personalul cu problemele lui si sper din suflet sa ii placa si lui acolo.E o gradinita frumoasa, la grupa lui sunt in total 7 copii, sunt conditii foarte bune.Nu vom folosi shadow, vom incerca sa il integram independent, sper sa si reusim.L-am inscris la program prelungit pentru ca deja este obisnuit sa manance la gradinita ce e nou la acest program este perioada de odihna.Doamne ajuta!


28 august 2010


La clasa e cuminte, cooperant, sper sa ii placa la noua gradinita si sa-si faca prieteni printre copii.Doamna educatoare pare foarte draguta si dispusa sa-l ajute impreuna cu ceilalti 5 copii din grupa (stiu am zis ca sunt 7 dar se pare ca in final sunt 6 copii), pune la punct un sistem de recompensare pentru copii care il vor ajuta pe Razvan.

I-am dat cartea Autismul la prescolari pentru putina informare.Marti (daca nu facem varicela intre timp) il duc sa o cunoasca si el caci de miercuri va petrece cu ea multe ore pe zi.

http://copilulcurcubeului.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Sep 02, 2010 6:36 am

1 septembrie 2010
Toamna se numara bobocii

Azi a inceput gradinita, cu mari emotii ne-am pregatit ghiozdanul, ne-am oprit la florarie si am pornit catre gradinita.

Razvan abia astepta.Cand am ajuns era toata curtea decorata cu baloane, educatoarele erau imbracate in printese, era si un clown.Razvan i-a dat florile doamnei si a pupat-o, a facut cunostinta cu unul dintre colegi.

Doamna era costumata in albina fiindca ei sunt grupa albinutelor, iar copiilor le-a pus pe cap bentite cu antene.S -a purtat foarte bine, a acceptat sa fie pictat pe fata, a dansat cand s-a dansat, a stat pe scaunel cand s-a stat pe scaunel, nu s-a speriat de clown si nici de muzica tare.A fost toata ziua tot un zambet.

Nu a avut stereotipii si nici comportamente negative, a fost doar un pic mai timid decat ceilalti.Cand petrecerea s-a terminat si au plecat la clasa m-a pupat si mi-a promis ca o sa fie cuminte (mai ales ca ii promisesem ca va primi drept recompensa dupa amiaza figurinele din Hercules si Pocahontas).

La ora 10.00 am plecat si mi-am lasat floricica acolo.Cand m-am dus sa-l iau la 16.30 aveam inima cat un purice mai ales ca nu am putut verifica pe net ce a facut peste zi deoarece nu a functionat serverul.

Insa spre surprinderea mea, cand a coborat cu doamna era foarte vesel si inca mai avea urme de vopsea pe fata ramase de dimineata.A fost cuminte, nu a plans deloc, a mancat si a dormit.A inceput sa-mi povesteasca ca i-a pus doamna o albinuta pe bluza si mi-a aratat 7 buline pe manute.A pupat-o pe doamna inca odata si am plecat spre casa nu inainte de a primi recompensa mult asteptata de el(figurinele).

Este un inceput bun, momentan luam o pauza pana luni fiindca plecam in tabara.Maine dimineata plecam intr-o tabara la Targoviste organizata de o fundatie.Stam pana duminica si de luni ne intoarcem la gradinita.Revenim cu impresii din tabara.Deocamdata cateva poze de azi.
http://copilulcurcubeului.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Sep 14, 2010 1:54 pm

luni, 13 septembrie 2010
prima zi de scoala - clasa a IIa


M-am trezit dimineata si am pregatit intai micul dejun, apoi am lasat-o pe Ema sa manance, desi dormea pe scaun, si am plecat la colt sa cumpar flori pt invatatoare si pentru d-na psiholog.


M-am intors cu ghivecele de flori si sufland din greu ( mai am cca 1 saptamana pana nasc), Ema terminase de mancat senvisurile si m-a intampinat zambind. Am inceput sa o pregatesc pt prima zi de scoala, bluza alba si ciorapei, sarafan de blugi, pieptanata si un puf de parfum.
Tatal Emei a venit sa ma ajute sa duc florile, copilul, ghiozdanelul si cateva jucarii.
Am ajuns cu emotie la scoala, parinti care se intalneau dupa vacanta de vara, copiii care ma salutau si veneau la Ema, doamnele invatatoarea care intampinau copiii si parintii...atmosfera de sarbatoare intr-o zi de toamna, incepe scoala.


Am intrat in holul cancelarie unde o d-na invatatoare a trecut in revista activitatile copiilor mai mari care au participat in tabara si care au adus o multime de lucrari si desene facute de manutele lor, apoi discursul de fiecare inceput de an.


Un tanar preot a oficiat o mica slujba si s-a rugat pt rabdarea profesorilor si acumularea de cunostinta a copiilor.


D-na psiholog ne-a dus personal in clasa si ne-a prezentat noii invatatoarea a Emei. A subliniat faptul ca face psihodiagnoza Emei si ca ii urmareste evolutia si programul educational. M-a emotionat sa vad implicarea din partea dumnaei. Invatatoarea , o tanara miniona curioasa sa vada copilul cu autism. I-am povestit in mare despre Ema, progrese, minusuri si faptul ca doresc o colaborare buna. Ca si invatatoarea de anul trecut ma va ajuta cu transportul pana la scoala a Emei, mai ales ca pana in primavara imi va fi greu sa fiu cu Ema in fiecare zi la scoala din cauza bebelusului.
Ema a fost o cumintica, a facut impresie buna in prima zi, s-a alintat un pic insa a fost asa cum imi doream sa fie.
Am plecat de la scoala impacata ca Ema va fi pe maini bune.
SPER sa avem rezultate bune.


http://florina-emilia.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Sep 15, 2010 12:13 pm

marți, 14 septembrie 2010


Kiti a început şcoala. Aceeaşi şcoală că multe variante nu avem dar cu un program redus la 3 zile pe săptămână. Am anunţat-o de vineri pe diriginta clasei că venim. Luni la 9, când erau aşteptaţi toţi copiii la şcoală şi când am sosit şi noi, în clasa lui Kiti lipsea o băncuţă. Când ne-au văzut, au lipit încă o băncuţă de celelalte cinci.

La plecare, Alina a întrebat-o politicos pe dirigintă când să mai vină Kiti. Răspunsul a venit pe nerăsuflate: vineri. Hmmm

http://doileisiopisicuta.blogspot.com/
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Oct 11, 2010 1:34 pm

Aveam o luna de gradinita, lucrurile mergeau bine din punctul nostru de vedere, Razvan mergea cu mare placere, statea la program prelungit si a invatat destule lucruri noi.De fapt a luat calificative bine si foarte bine la toate activitatile cu vreo doua, trei exceptii, lucruri care de altfel le stie (de ex una dintre ele fiind reconstituirea corpului uman din bucati, lucru pe care l-a executat in cateva secunde la evaluarea de la Obregia in vara iar la gradinita nu a facut).

Din punct de vedere al comportamentului a avut probleme in sensul ca niste imbranceli la inceput timide s-au transformat in agresivitate incet dar sigur datorita faptului ca cineva nu a gestionat situatia cum trebuie( mi s-a explicat azi ca educatoarea a plans zilnic...a fost socant pentru mine sa aflu acest lucru, o avea varsta mentala 10 ani? cum sa plangi in fata copiilor cand situatia te depaseste...)

E o poveste destul de lunga daca as incepe sa povestesc ce s-a intamplat.Cert e ca azi cand m-am dus sa-l iau conducerea mi-a comunicat ca ei nu il mai pot "tine" la gradinita pentru ca e "extrem de agresiv si violent", mi-au aruncat in brate o fituica cu adresa de la Salvati copii si cam la atat s-au rezumat eforturile lor de integrare cum discutasem initial.Am fost destul de bulversata incat nu m-am intins la discutii inutile.Simteam de la inceput ca nu suntem prea bine veniti(oare de ce nu mi-am ascultat instinctele?).
Nu consider aceasta luna timp pierdut fiindca copilul a facut achizitii insa ne-am contaminat si cu aceasta agresivitate de care nu stiu cum si cand o sa scapam.Problema e ca nimeni nu vrea sa faca un efort sa-i integreze, am crezut ca la particular situatia e mai favorabila, insa m-am inselat, e doar un business, important sa aibe profit si cat mai putina bataie de cap.Ce e strigator la cer este faptul ca au adus o psiholoaga (pe care am intervievat-o inainte de a raspunde la orice intrebare) care nu are nici cea mai mica experienta cu copii(este psiholog diagnostician adulti sau ceva de genul), ori poate au adus-o pentru mine...;e strigator la cer spuneam, pentru ca se dau experti si cica au ajuns ei la concluzia ca Razvan nu are autism(deci toti medicii si psihologii care l-au vazut sunt idioti) si ca are alta boala neidentificata pana acum, acum m-am prins ce e cu fituica poate stiu cei de la salvati copii.In fiecare zi isi dadeau cu parerea asupra cauzei agresivitatii insa n-au aplicat nici cea mai banala metoda de corectare, de fapt cred ca n-au facut nimic.

Ce mi-a pus capac a fost faptul ca azi cand m-am dus sa-l iau erau la masa si toti copii stateau la o masa iar el era in capatul celalalt singur la masa, pai era vorba ca il integram nu il izolam.Motivul cica ar fi fost ca nici un copil nu mai dorea sa stea langa el...interesanta metoda de integrare.Sa mentionez ca baiatul patronilor era cu Razvan in grupa si dintre toti el a fost "altoit" sistematic...si ca azi mi s-a explicat ca respectivul nu mai vrea sa vina la gradinita dar acest lucru e imposibil pentru ca e gradinita lui...asa ca dati-l afara pe autist...go baby go.
Nu cred ca Razvan nu e pregatit sau ca nu poate trai printre copii, cred doar ca am facut o alegere gresita care s-ar putea sa ne cam coste un an, nu stiu daca vom mai gasi un loc disponibil acum pe undeva.Si uite asa iar imi vine sa o las balta...mi se face sila pur si simplu.O sa iau la rand gradinitele pana ne gasim locul undeva sub soare?Pai toti se fac ca stiu despre ce e vorba, ca vor sa integreze si sa ajute dar in realitate putini vor cu adevarat.
Si totusi locul lui unde e?
Printre speciali ni se spune ca nu, printre tipici ni se spune ca nu...E ironic...Coeficientul lui de inteligenta e undeva la granita(chiar asa ii spune) si uite cum se reflecta chestia asta in realitate...el e la granita si nu are acces liber nicaieri.

http://copilulcurcubeului.blogspot.com/ ... chive.html
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Oct 27, 2010 1:15 pm

Copiii autişti sunt alungaţi din şcoli pe nedrept

Oana Sandu
104 afişăriLuni 25 oct 2010

Foto: Mihai Ciobanu
Octavian are 3 ani și jumătate și încă nu vorbește Ionelia Marin, din Constanţa, este mama unui băieţel cu autism pe care părinţii celorlalţi copii din grupă au încercat să-l excludă din grădiniţă. Mulţi profesori acceptă doar dacă sunt obligaţi prezenţa unui copil cu dizabilităţi în clasă.

Octavian are 3 ani şi jumătate şi este afectat de autism. Mama lui, Ionelia Marin, spune că a trecut prin mai multe spitale până a aflat de ce băiatul său nu vorbeşte şi nu răspunde la nume sau la rugăminţile ei.

La Spitalul Judeţean Constanţa a primit diagnosticul de „autism sever", în timp ce la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia" din Bucureşti - tulburare comportamentală în negare faţă de mediul înconjurător. A primit şi alte diagnostice, între care retard mintal cu note autiste. Acum, Tavi face terapie comportamentală cu un psiholog şi a înregistrat deja unele progrese. Copilul este înscris la Grădiniţa nr. 53 din Constanţa, iar de curând părinţii colegilor lui au încercat să-l excludă din grupă.

Cum e izolat un copil cu autism

Atunci când l-a înscris pe Octavian la grădiniţă, mama i-a prezentat directoarei problemele copilului. Ionelia nu ştie însă dacă şi educatoarele au înţeles ce probleme are, fiindcă nu i-au relatat că băiatul a muşcat câţiva copii. Mama s-a trezit pusă, acum două săptămâni, direct în faţa unei cereri de excludere a lui Octavian din grupă, cerere venită din partea părinţilor celorlalţi copii. Abia atunci a aflat că băiatul ei a muşcat mai multe fetiţe, iar la una dintre cereri era ataşat şi un certificat medico-legal.

Când le-a întrebat pe educatoare de ce au ţinut secret ce s-a întâmplat, cadrele didactice au dat pur şi simplu din umeri, relatează femeia. „Mie nu mi‑a spus nimeni că băiatul meu i-a muşcat pe aceşti copii. Eu am nevoie să ştiu în ce condiţii muşcă, să-i înţeleg comportamentul, pentru că el nu vorbeşte încă".

Octavian este însoţit la grădiniţă trei zile pe săptămână de Mădălina, o terapeută plătită de mama lui. Copiii cu diferite dizabilităţi pot primi, la cerere, un profesor de sprijin sau itinerant, care să-i ajute la cursuri, pe lângă educatorul principal, însă statul îşi permite să finanţeze o astfel de poziţie doar două ore pe săptămână în multe dintre instituţiile şcolare. În cazul în care grădiniţa sau şcoala are mai mult de un copil cu dizabilităţi, rolul profesorului de sprijin devine aproape inutil.

Situaţie aproape rezolvată

La insistenţele ei, mamei lui Octavian i s-a promis că grădiniţa va angaja un psiholog care să-l ajute pe băieţel. Până acum, în ciuda faptului că are înscrişi peste 400 de copii, instituţia nu avea psiholog, pe motiv că postul e blocat, din cauza unui concediu maternal. Iar după ce mama lui Octavian s-a întâlnit cu părinţii celorlalţi copii, aceştia au renunţat la cererea de excludere.

„După şedinţă am stabilit să le sun eu pe educatoare ca să-mi explice ce s-a mai întâmplat cu Octavian în orele de grădiniţă. Le-am învăţat să-i dea de lucru, fiindcă îl izolaseră aproape. La un moment dat l-am găsit la televizor, ori nu e normal, fiindcă un astfel de copil trebuie stimulat încontinuu".

Autorităţile se declară deschise

Inspectoratul Şcolar Constanţa cere părinţilor ca, în astfel de cazuri, să contacteze imediat instituţia. Autorităţile susţin însă că cererea pentru un profesor de sprijin se poate depune după ce se obţine un certificat de orientare şcolară.

Psihologul Diana Stănculescu, coordonator la „Salvaţi Copiii", se confruntă constant cu astfel de cazuri de discriminare în şcoli sau grădiniţe.„Aceşti părinţi sunt efectiv disperaţi, fie că e vorba de copii de grădiniţă sau de şcoală. Dincolo de evaluare şi terapie, trebuie să-i informăm că nicio şcoală şi nicio grădiniţă nu are dreptul legal să facă o astfel de acţiune", spune Stănculescu.

Petiţie pentru ADHD

Anul acesta, „Salvaţi Copiii" a sesizat Ministerul Educaţiei după ce a primit mai multe scrisori de la părinţii copiilor afectaţi de ADHD, care întâmpinau probleme în şcoli. „Am întâlnit părinţi care nu-şi ştiau drepturile, care au cedat presiunilor făcute de profesori şi şi-au mutat copiii. Acest lucru a fost şi mai grav, deoarece copiii au plecat dintr-o şcoală în alta cu o etichetă gata pusă", adaugă Diana Stănculeanu, coordonatoarea Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii. Ea subliniază că şcolile speciale sunt pentru copiii care suferă de retard mintal, şi nu pentru cei cu autism, ADHD sau cu alte forme de tulburare de sănătate mintală.

„Părinţii trebuie să se adreseze Ministerului Educaţiei sau Inspectoratului în cazul în care copiii lor nu sunt acceptaţi la o şcoală normală. Este un abuz. Ministerul Educaţiei a trimis o scrisoare inspectoratelor şcolare prin care sublinia că orice tentativă de a exclude un copil pe astfel de motive, va fi sancţionată". Potrivit Ministerului Sănătăţii, în România, un copil din 150 este afectat de autism, însă o cifră clară a cazurilor nu este cunoscută. Strategia naţională de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi, cerută de autorităţile europene înainte de aderarea la Uniunea Europeană, este un document încă în lucru, din 2007.

"Părinţii trebuie să se adreseze Ministerului Educaţiei sau Inspectoratului în cazul în care copiii lor nu sunt acceptaţi la o şcoală normală."
Diana Stănculescu psiholog

"Nu mi-a spus niciuna dintre educatoare că băiatul meu i-a muşcat pe aceşti copii, înainte de a primi cererea de excludere."
Ionelia Marin mama lui Octavian

Semnale de alarmă

Posibile semne ale autismului sunt când un copil:

- nu spune niciun cuvânt până la vârsta de 16 luni
- nu arată cu degetul până la vârsta de 18 luni
- nu combină două cuvinte până la vârsta de 2 ani
- îşi pierde limbajul sau abilităţile sociale
- are contact vizual redus
- nu ştie să se joace cu jucăriile
- aliniază jucăriile sau alte obiecte
- nu răspunde la nume
- se ataşează de o jucărie sau obiect anume
- are activităţi repetitive/stereotipe (deschiderea şi închiderea repetată a uşilor, învârtitul în jurul propriei axe, fluturarea şi privitul mâinilor
- nu răspunde la stimuli auditivi
Sursa: www.invingemautismul.ro

Unii directori refuză terapeuţii

Luciana, la grădiniţa specială a Asociaţiei „Învingem Autismul“




Luciana Haloiu este absolventă de Psihologie şi terapeut pentru câţiva copii afectaţi de autism, în Bucureşti. Acum trei săptămâni, directoarea şcolii „Sf. Andrei" din Capitală, în care învaţă unul dintre băieţii pe care îi ajută, i-a spus într-un limbaj periferic că nu crede în cunoştinţele ei de psihologie.

Copilul cu care ea lucrează mai are un frate geamăn, care nu are niciun fel de probleme. Părinţii au cerut conducerii ca cei doi fraţi să fie înscrişi în clase separate, însă în prima zi de şcoală cei doi apăreau pe liste în aceeaşi clasă. Directoarea şcolii a motivat că psihologul şcolii i-a interzis ca cei doi să fie separaţi. "«Dacă au crescut în aceeaşi burtă, aşa vor trăi toată viaţa», ca şi când ei nu pot avea interese, profesii ori vieţi diferite", povesteşte Luciana.

„Eu i-am spus că şi eu sunt psiholog şi, din minimele mele cunoştinţe despre gemeni, lucrurile nu trebuie să stea aşa. Iar reacţia dumneaei a fost: «Dacă tu eşti psiholog, atunci eu sunt o prostituată». Apoi au urmat adevăratele motive: ne-a spus „păi cum sa-i pun în două clase, adică să stric două clase?", îşi aminteşte Luciana Haloiu.

„Cu asta să fac eu activităţi?"

O întâmplare similară a avut loc recent într-o grădiniţă din sectorul 6, nr. 209. Educatoarea fetiţei cu care Luciana face terapie comportamentală aplicată şi-a exprimat făţiş neîncrederea în copil. „I-a spus într-o zi asistentei medicale: „Uită-te la asta! Cum să fac eu cu asta activităţi?" Ea este un copil hiperkinetic, şi devine de necontrolat în lipsa unui program organizat. Am rezolvat problema făcând o sesizare conducerii. Nu mai avem nicio problemă acum, însă este vorba de o problemă de atitudine, pentru că educatoarea nu crede în şansele acestor copii", crede Luciana Haloiu.

Iniţiere, dar cu voinţă

Recent, printr-un proiect al organizaţiei Puzzle România şi al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, sector 6, câţiva profesori care au integrat în clase copii cu autism au fost invitaţi să participe la un atelier de iniţiere. Luciana Haloiu, cea care a susţinut cursul, spune că „doar doi dintre cei implicaţi au venit. Au fost trimişi alţi profesori, care nu aveau copii integraţi. Doamna directoare mi-a spus că profesorii vin în funcţie de disponibilitate. Asta deşi mereu îşi justifică problemele de la clasă cu astfel de copii prin faptul că nu sunt pregătiţi, că nu au informaţii despre dizabilitatea respectivă". La nivelul Bucureştiului, un curs asemănător, organizat de Inspectoratul Şcolar, va avea loc în luna decembrie, pentru aceeaşi categorie de dascăli.

http://www.adevarul.ro/scoala_si_educat ... 64497.html
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun May 06, 2012 10:11 am

Thu, Apr 12 2012|1 Comments, Autor: Florin Ghinda.

Campania “Am autism! Autismul la gradinita”


Campania “Am autism! Autismul la gradinita” organizata de Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism (AITA), avand ca partener Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, s-a incheiat sambata, 31 martie, odata cu sustinerea ultimului curs din seria celor 5. Cursul din 31 martie a avut loc la gradinita nr. 191, a fost sustinut de psihologii AITA Andreea Matauan si Cristina Gheorghe, 45 de educatori fiind prezenti in sala.

AITA a organizat Campania “Am autism! Autismul la gradinita” cu ocazia zilei de 2 aprilie, Ziua Internationala de Constientizare a Autismului, fiind vorba despre o campanie de informare si constientizare. In cadrul campaniei s-au organizat 5 cursuri a cate 3 ore, in fiecare sambata a lunii martie, in cele 5 gradinite partenere care s-au alaturat cauzei: Gradinita Kids Club, Gradinita Romano-Finlandeza, Gradinita Conil, Gradinita Pisicile Aristocrate si Gradinita nr. 191. Specialistii AITA care au sustinut cursurile, in echipe de cate 2, au fost: Daniela Martinescu (Presedinte AITA), Ana Burla, Andreea Matauan, Alina Porumboiu si Cristina Gheorghe. Companiile care s-au implicat in aceasta campanie facand sponsorizari au fost: Paradis Media, Pipo si Lumea lui Bubu.

Cursurile gratuite organizate de AITA au fost adresate educatorilor deoarece exista putine asemenea cursuri de informare la care acestia au acces, iar pe fondul acestei lipse de informatii se ajunge uneori la respingerea copiilor cu autism din gradinite sau la dificultati in integrarea copilului cu autism in grupul de la gradinita. Primul pas spre integrare sociala al unui copil cu autism, care a beneficiat de terapie, este intrarea la gradinita si adaptarea la cerintele si la interactiunile specifice acestui mediu.

Educatorii au primit informatii cu privire la: caracteristici si semne ale autismului, modalitati de a diminua comportamentele inadecvate si de a le dezvolta pe cele adecvate (functia comportamentelor), particularitati in motivarea copilului cu autism (educatia pe baza de recompensa), care este rolul insotitorului (shadow) la gradinita si care este rolul educatorului cand in clasa se afla un copil cu autism, cum se atrage acceptarea din partea celorlalti copii din grupa a copilului cu autism pentru integrarea lui cu succes, obiective personalizate de atins in gradinita si modalitati eficiente si empatice in comunicarea cu parintii.

Feedback-urile legate de curs au fost pozitive, cei mai multi dintre educatori afirmand ca se simt mai pregatiti pentru a primi si a integra un copil cu autism in grupa lor de gradinita.

De asemenea, au apreciat modalitatea interactiva de desfasurare a cursului, insotirea informatiilor teoretice de exemple practice si abordarea unor situatii venite din practica lor la clasa.
http://www.romaniapozitiva.ro/bucuresti ... gradinita/
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby camel » Fri Aug 31, 2012 10:05 pm

Anul scolar 2012-2013, ce incepe in 17 septembrie, va avea 36 de saptamani de cursuri, insumand 178 de zile lucratoare. Exceptie fac clasele terminale ale ciclurilor de invatamant, care vor incheia anul de invatamant la date diferite. O noutate a acestui an scolar este programul “Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”, care inlocuieste activitatile extracurriculare grupate anul trecut in programul “Scoala altfel”. Vezi care va fi structura anului scolar 2012-2013!


Anul scolar 2012-2013 incepe in 17 septembrie 2012, se incheie la 31 august 2013 si se structureaza pe doua semestre:

Semestrul I
Cursuri: 17 septembrie 2012 – 21 decembrie 2012. In perioada 5 – 11 noiembrie 2012, clasele din invatamantul primar si grupele din invatamantul prescolar sunt in vacanta. Vacanta de iarna: 22 decembrie 2012 – 13 ianuarie 2013. Tezele din semestrul I al anului scolar 2012-2013 se sustin, de regula, pana la data de 30 noiembrie 2012.

Semestrul al II-lea
Cursuri: 14 ianuarie 2013 – 5 aprilie 2013. Vacanta de primavara: 6 aprilie 2013 – 14 aprilie 2013. Cursuri: 15 aprilie 2013 – 21 iunie 2013. Vacanta de vara: 22 iunie 2013 – 15 septembrie 2013. Tezele din semestrul al II-lea al anului scolar 2012-2013 se sustin, de regula, pana la data de 25 mai 2013.

Programul „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!” - o noutate in anul scolar 2012-2013
Saptamana 1 – 5 aprilie 2013 va fi dedicata activitatilor educative extracurriculare si extrascolare, in cadrul programului numit „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”. In aceasta saptamana nu se organizeaza cursuri conform orarului obisnuit al unitatii de invatamant. Se organizeaza, in schimb, de fiecare unitate de invatamant in parte, activitati culturale, tehnico-stiintifice, sportive, activitati de educatie pentru cetatenie democratica, pentru promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariat, caritate, implicare activa in societate, responsabilitate sociala, relatii si comunicare etc.).

Unitatile de invatamant sunt incurajate sa permita participarea parintilor, a voluntarilor, a reprezentantilor mass-mediei si a publicului larg la activitatile care se preteaza la acest tip de deschidere spre comunitate. Elevii au obligatia de a participa la activitatile pentru care s-au inscris, absentele fiind inregistrate in catalog la rubrica Purtare.
Last edited by camel on Tue Sep 11, 2012 12:46 pm, edited 3 times in total.
camel
 
Posts: 607
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Postby camel » Sat Sep 01, 2012 5:58 pm

http://www.rtv.net/andronescu-scoala-va ... 42629.html

Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a anunţat sâmbătă, după şedinţa de guvern, că noul an şcolar va începe la 17 septembrie ca urmare a numeroaselor solicitări venite din partea părinţilor, dar şi pentru că, astfel, va fi o săptămână în plus pentru pregătirea unităţilor de învăţământ.

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.rtv.net/andronescu-scoala-va ... z25EaL1nLD


"Au fost foarte multe solicitări din partea părinţilor. Este corect să răspundem acestora", a spus ministrul Educaţiei, care a precizat că începerea anului şcolar la 17 septembrie a fost luată, în şedinţa de guvern de sâmbătă, în condiţiile în care data tradiţională, de 15 septembrie, este o zi de sâmbătă.

Andronescu a subliniat că amânarea începutului de an şcolar din 10 în 17 septembrie va oferi încă o săptămână pentru rezolvarea problemelor pe care le au şcolile, inclusiv cele legate de clasa pregătitoare, introdusă în premieră în ciclul primar.

Anul şcolar 2012-2013 ar fi trebuit să înceapă, potrivit calendarului anunţat de Ministerul Educaţiei, la 10 septembrie, cu primul semestru programat până în 21 decembrie. În perioada 29 octombrie - 4 noiembrie 2012, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar vor fi în vacanţă.

Vacanţa de iarnă va fi în intervalul 22 decembrie - 13 ianuarie.

Semestrul al doilea va începe la 14 ianuarie şi va dura până în 21 iunie, fiind întrerupt de vacanţa de primăvară, în perioada 6 aprilie - 21 aprilie.

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.rtv.net/andronescu-scoala-va ... z25EaH1gER
camel
 
Posts: 607
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Postby camel » Wed Sep 05, 2012 10:22 pm

din pacate doar varianta in engleza, dar e usor de inteles si cred ca merita citit articolul

http://emmashopebook.com/2012/09/05/a-l ... -about-me/

A Letter To My Teacher – 14 Things About Me
Posted on September 5, 2012 | 20 Comments

My name is Emma and I am in your class this year. I want you to know a little about me. I’m nervous and scared to be in your class because this is a new school for me and I don’t know what to expect. I loved my friends and teachers from my old school. I miss them and am sad to leave them. I may need some time to adjust until I am able to feel comfortable. Please don’t judge me on my first few weeks. I sometimes look like I don’t understand, but that doesn’t mean I haven’t. I don’t have the language to say what I feel or think a lot of the time. I don’t have the language to ask the questions I’d like to ask.

I am very sensitive. Sometimes if someone is upset, stressed or angry I become overwhelmed by the feelings and I shut down. I don’t know how to process those feelings. I might not look at you when you talk, but that doesn’t mean I didn’t hear you. I have excellent hearing, but sometimes I don’t know how to process what you’ve just said or I might not completely understand what is expected of me. Sometimes I won’t answer a question I know the answer to, because I don’t understand why the question is being asked.

As I become familiar with you and your classroom I will begin to shine. A great way to speed up this process is letting me know what to expect. Written or picture schedules for the day reduce my anxiety. A five-minute warning before a change of activity can help me too. I love timers. If you let me, I will set the timer to the time you’ve told me and when the timer goes off I will be able to do what you’ve asked.

You are my teacher and role model. I look up to you. I really want you to like me. I need you to believe in me. I need you to help me so that I can succeed.

1. What is my general disposition?

I am happy almost all the time.

2. What am I really, really good at?

I’m good at leading others. I am very persuasive and a good negotiator. Use my negotiating skills for math and science. Use my leadership skills to motivate me.

3. What do I absolutely LOVE doing?

I love music, dancing, being up on a stage, give me a microphone and I will sing. I love “talent shows.” I love any game involving running, swimming under water, laughing and being silly. I LOVE playing “Duck, duck, goose!” and musical chairs. I love having dance parties. I love playing hide and seek. I love dressing up as a princess. I love bouncing, swinging and going to any playground. I am very athletic and also very girly! I LOVE cooking! I won’t eat most of what I cook, but cooking is fun, especially pancakes, I love pancakes.

4. What do I absolutely HATE?

I hate being told I can’t do something, when I’ve just done it. Example: Please do not say, “You cannot shout!” after I’ve just shouted. Obviously I CAN shout, I just did, with you right there watching me, telling me I “can’t” is not true and it’s confusing. Say instead, “You mustn’t shout. Here is what you can do instead.” Then show me how I can speak more appropriately. By doing that, you are helping to give me other choices. Try to remember when you tell me what I cannot do, to tell me what I can do as an alternative.

5. What academics are my strong areas?

Reading, writing, typing and math – I am fairly new to these subjects, but in the last year I’ve gone from just learning how to form the letters of the alphabet to being able to read and write at a 1st -2nd grade level, likewise with math. My favorite museum is the American Museum of Natural History. I love the Hubble Imax movie. I am interested in learning about our world, the ocean, the moon, other planets and the universe. I don’t want to be an astronaut though, I want to be a singer on the stage!

6. What academics do I need a lot of extra help with?

I resist all academics because they are hard for me. I don’t want to disappoint anyone and I hate it when I make a mistake. Try to help me by helping me succeed. If I don’t know something, like a word, wait to see if I can get it on my own, (I often can) but if, after 15 – 30 seconds I am clearly struggling, tell me the word. Don’t say, “sound it out,” or “try again.” I didn’t learn to read by sounding out the letters, and while I am able to do that a little now, it makes words like bomb, limb and thought impossible for me to understand that rule. I want to learn. I want to be independent. With your help, I can learn and I will.

7. Which skills would my parents really like me to work on this year?

My parents want me to continue with my reading, writing, typing and math. I am interested in science too. My parents would love to see me begin understanding the concept of time and money and they would like to see me continue to get better at identifying my emotions. They love seeing me perform and sing and dance. Maybe we could start a theater program! My mom says she would love to help organize that if the school wants.

8. How will you know when I’m getting frustrated?

I will get a look on my face of panic. I begin to breathe differently too and often I will talk to myself, usually in a slightly high-pitched voice laced with anxiety. Sometimes I will start repeating things other teachers in the past have said to me, in a scolding tone, such as, “No Emma! You may not __________. If you _____________ we will take away ______________.” These things may sound scripted and the temptation is to ignore what I’m saying, but it actually means I’m in overwhelm and have to rely on my scripts to say anything at all. So try to listen, even if the words seem meaningless, I am trying to communicate my feelings and distress to you. Sometimes I might say, “You have to ask for help!” This is how I know to ask for help when I’m very stressed. I can’t remember that people may not understand me and then will ignore me instead of helping me. Also I might say, “Do you want to go swimming?” This means I really, really want to go swimming and if you can tell me when that is scheduled and show me on a schedule board, I will understand and become calmer.

9. What can you do to calm me down before the storm hits?

Listen to me, acknowledge my feelings, do not dismiss my upset, speak calmly and lovingly. I am very sensitive and know when someone is angry or irritated and that will only make me more overwhelmed. If you can break things down for me into small baby steps, I will be able to pull myself out of the overwhelming feelings and go on to succeed.

10. Too late! The storm hit! What can you do to calm me down?

This is not the time to engage in a power struggle. I am not trying to manipulate you or upset anyone. I am simply expressing my frustration. Help me learn other coping techniques. Sometimes if I’m very upset I will bite myself or hit myself. Sometimes I will just scream. My mom says my screams can break glass. That’s never happened before, but I know it can be upsetting to see me like this. Please try not to raise your voice. Please do not tell me not to hit or bite, that won’t help me and anyway I probably already have by the time you say that. (See #4) I do these things because the pain I am feeling is so intense biting or hitting my arm or hand lessens that pain, and the pain I feel from hurting myself is pain I’m in control of. Please understand that trying to restrain me, or yelling will not help me stop, it will just add to my confusion and frustration.

What helps you when you feel overwhelmed? What things do you do when you feel so anxious, scared or upset you feel you can no longer cope? Maybe the things that work for you will help me too. I want to learn other methods. But be patient. Showing me once does not mean I will have learned it. Usually there is a sensorial component to my upset. I am overwhelmed with a feeling or a sensation. I am exhausted, tired or hungry. Often a sensory break will do wonders to restore my equilibrium.

11. What strategies work really well to get me to do something I don’t want to do?

Make it into a game! Often music can be incorporated and that will change everything. High affect and silliness can make something that feels difficult seem fun!

12. What typically makes me laugh?

Silly faces, playful interactions, games! I have specific jokes and games I like to play with specific people. Things we do with each other that I don’t necessarily do with anyone else. Maybe it’s a silly dance, maybe it’s making faces at each other, pretending to be someone else or that I’m someone else will usually make me laugh. I love laughing.

13. What consequences backfire and don’t give the desired results?

Sometimes if someone misinterprets what I’m saying or asking, I can get really frustrated. If you say – “You have to do __________. If you don’t, I’m going to take away _________ ” will only make me upset and anxious. I won’t be able to concentrate on what it is you’d like me to do because I will be worrying about having that thing I love taken from me. Instead, if you say, “You can __________, but first you need to do _____________.” That way I can concentrate on having/doing something I love as opposed to taking something away.

14. I would also like you to know…

I have a string that I love. Please do not take my string away as punishment. My string helps me focus and it makes me feel safe. If you take it away or threaten to take it away I will become completely overwhelmed. Sometimes, like when I need to type or write, holding my string too makes it harder to do those things. During those times, you can say, “put your string somewhere close by, so that your hands are free to write or type.” If you let me control where my string is, I will do as you ask. Also (a little secret) if you get a string or ribbon and copy my movements in a playful way, you might see and feel how wonderful it is and I will be surprised and so happy that someone wants to interact with me in a way that I love.

I have no allergies, but I do like to eat the same food everyday. Some foods, look, taste and smell funny. Don’t make me eat something I don’t want to eat. My mom and dad pack me the same lunch everyday. They know it’s what I feel safe with. But sometimes I will see someone eating something that looks good. If I seem interested in trying something and if it’s okay to let me, then do, otherwise please tell my mom so she can get it for me so I can try it.

One last thing – Assume competence and respect my process. I can and do learn. I may take longer than another kid, but I can learn. I am extremely independent. Show me, let me and help me.
camel
 
Posts: 607
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Postby dora » Sun Sep 30, 2012 11:19 am

În sfârşit se mai liniştesc lucrurile şi începem să avem răspunuri la întrebări.
Tudor a început clasa pregătitoare, oficial aparţine de Şcoala Generală Sânmartin, iar efectiv ca locaţie clasa lui este la Şcoala Generală Cihei.

Din fotografii vedeţi clasa cum arată, de mers va merge cu microbuzul şcolar. Sunt elevi relativ puţini în clasă, ceea ce pentru noi va fi un avantaj. Va merge însoţit de shadow (două dintre terapeutele lui, alternativ). Doamna învăţătoare este cu experienţă, iar privind situaţia noastră specială am avut tot sprijinul şi înţelegerea. Azi la şedinţa cu părinţii, îi voi informa şi pe aceştia despre Tudor, încât să fie totul transparent.

Deşi abia ieri l-am dus până la poarta şcolii şi i-am explicat că acolo va merge începând de luni, reacţia lui a fost una pozitivă. Azi cu toată agitaţia şi înghesuiala de început de an şcolar (festivitatea a avut loc în Sânmartin cu toate clasele) şi drumul la Cihei, totuşi nu au fost probleme majore. Ştia deja că trebuie să ofere flori şi să pupe pe doamna învăţătoare, iar drumul cu microbuzul pentru el este o plăcere.

http://david.gamara.ro/2012/09/17/incep ... olar-2012/
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

PreviousNext

Return to GRADINITE,SCOLI, UNIVERSITATI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest