Gradinita/ scoala

Moderators: camel, moderators

Gradinita/ scoala

Postby Milena » Thu Sep 16, 2004 1:41 pm

M-am gandit ca ar fi util un asemenea topic, mai ales pentru parintii care au copii care frecventeaza asemenea institutii, speciale sau nu, dar si pentru parintii care isi doresc integrarea copilului lor cu autism intr-un colectiv. De asemenea, asteptam sa se implice si cadrele din invatamantul special, cu sfaturi si sugestii.


Cu multumiri,
Milena
Mara - aprilie 2000; diagnostic: autism infantil; alte observatii: prematur gradul III
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby Flower » Sun Oct 17, 2004 2:52 am

Ultima oara cand am intervenit pe forum spuneam ca am mari emotii pentru integrarea in scoala de masa a fiului meu. Am asteptat o luna de scoala ca sa pot spune linistita ca integrarea a fost un succes. Copilul a reactionat mult mai bine decat speram.
Nu ne-au lasat sa stam cu el in clasa deloc. In primele zile am stat la usa clasei. Copilul a stat linistit in clasa daca ne stia la usa, ne vedea in fiecare pauza. In urmatoarele zile, de comun acord cu copilul, am venit numai in pauze(el stia ca nu mai stam la usa si ca venim numai in pauza).
Dupa alte cateva zile am inceput sa venim numai in pauza mare. Acum mergem decat sa il ducem si sa il luam de la scoala. Intr-o zi a terminat orele mai repede si a venit singur acasa(scoala este destul de aproape de noi). Stresul cel mai mare a fost pana s-a obisnuit, pana cand s-a simtit el in siguranta acolo in clasa. Are douazeci si ceva de colegi.
Cea mai grea a fost prima saptamana. In timpul orelor statea linistit, in pauze se legana usor. Dupa prima zi de scoala spunea ca nu ar vrea sa se mai duca acolo. Atunci am recurs la strategia recompensarii oferindu-i ceea ce isi doreste cel mai mult adica o suma de bani zilnica pe care sa o cheltuiasca pe ce isi doreste. Si a mers strategia. Acum spune ca ii place mult la scoala. Ce il atrage acolo? Faptul ca este in mijlocul copiilor, ca are asa multi colegi. Tot timpul este atent la ceea ce fac colegii lui, mai ales in pauze. Este incantat de tot ce se intampla la scoala , incepand de la cum ii cearta doamna pe copii pana la prostioarele pe care le fac ceilalti colegi. Am avut si un eveniment mai neplacut in sensul ca un copil mai mare l-a imbriacit putin in curtea scolii. De atunci i-am interzis sa mai iasa in pauza in curte.
Era si mai este inca foarte incordat tot timpul cat este la scoala.
Cu invatatul este bine deocamdata pentru ca l-am inscris tot in clasa a doua. Materia o stie pentru ca a facut clasa a doua si la scoala speciala.
Copilul incearca sa fie tot timpul atent si sa se controleze. La inceput mai vorbea si neintrebat in timpul orei, de cateva ori pe ora. Acum mult mai rar. El singur a observat ca ceilalti copii sunt cuminti si incearca si el sa ii copieze. M-a intrebat de ce colegii lui cei noi sunt diferiti de cei de la scoala speciala, si de ce nu l-am adus de la inceput, din clasa intai, la scoala aceasta.
Cel mai greu se intelege cu orele de religie si de engleza.
In clasa se descurca, cu ajutorul doamnei invatatoare. Ea este atenta sa il indrume daca este incurcat. El se straduieste foarte mult sa nu greseasca .
In ultima saptamana invatatoarea s-a gandit sa puna in banca un copil mai slabut la invatatura cu unul mai bun. Astfel fiul meu beneficiaza si de ajutorul colegului sau de banca. Acesta il mai indruma daca nu intelege cum sa faca ceva ce spune invatatoarea.
Totul este bine daca nu apar evenimente neprevazute care sa il afecteze direct. Intr-o zi a uitat penarul acasa si nu avea cu ce sa scrie. S-a agitat putin pana cand a gasit invatatoarea un pix pentru el. Tot timpul trebuie sa il linistesti, sa ii spui ca se descurca perfect, ca e cel mai bun. Acum este preocupat exclusiv de ceea ce se intampla la scoala. Nu se mai joaca pe calculator, nu se mai uita mult la televizor. Cand vin eu de la serviciu facem lectiile apoi imi povesteste(asa cum poate) ce a facut la scoala in ziua respectiva. In continuare, zilnic, ii povestesc eu despre copiii colegelor mele de serviciu, intamplari adevarate sau inventate de mine. Una dintre colegele mele are copilul de varsta fiului meu. Acest copil reprezinta pentru copilul meu un model, un etalon. Fiul meu vrea sa stie tot timpul tot ce face copilul colegei pentru a-l imita. Asa ca eu inventez tot felul de intamplari cu erou principal copilul colegei.
De fapt in acest moment acesta este modul de lucru cu copilul. Discutii despre tot ce vrea el, povestiri imginate de mine, din care el sa preia anumite intelesuri ,anumite comportamente, anumite feluri de a reactiona.
Cand este foate preocupat are obiceiul sa vorbeasca sigur, de fapt sa repete conversatii auzite in acea zi. Daca stau si il ascult , fara sa ma vada, aflu tot ca s-a intamplat in ziua respectiva. Eu analizez tot ce se intampla si incerc sa il "prelucrez". Aproape tot timpul vrea sa facem activitati impreuna: sa vorbim, sa jucam carti, sah, remy,sa coasem la goblen(l-a invatat mama). In fiecare zi acelasi program. Sunt anumite intamplari pe care le repetam zile de-a randul pana se plictiseste si pana intelege el tot.
Au inceput sa apara si senme de prepubertate. Alte griji. Se uita si dupa fete.
Grija mea cea mare este cum se va descurca in continuare cu invatatul, ma refer la anii viitori si la alte materii precum limbile straine, fizica, chimia... toate. Va putea el sa le inteleaga? Este prematur sa imi fac astfel de griji.
M-am cam lungit cu vorba.
Parerea mea este ca nu am fi ajuns aici fara tratamentul homeopat. Daca la inceputul tratamentului ma cam speriasem ca devenise extrem de agitat, acum sunt multumita de rezultat.
TOTUL ESTE O CHESTIUNE DE RABDARE
Ma rog la Dumnezeu sa imi dea sanatate si rabdare....
Flower
 
Posts: 17
Joined: Fri Mar 05, 2004 1:15 am

Scoala

Postby jumbo » Mon Oct 18, 2004 12:51 pm

Acestea sunt vesti foarte, foarte bune Flower ! Dealtfel si topicul este util si ma tot straduiesc sa imi gasesc timp pentru a povesti despre integrarea lui Ionut in gradinita.
Am inceput de o luna cu o gradinita normala si lucrurile par sa mearga. De fapt merg bine dar, precum spuneai, parintii au emotii si isi fac griji.
Lucrurile merg bine si datorita faptului ca am aplicat multe din sugestiile descrise pe forum. Iar gradinita la care merge este una de care am aflat tot de aici (gradinita 87 din Drumul Taberei de care am aflat datorita anuntului Liubei Toader facut acum cateva luni de zile - multumesc Liuba!). Nu cred ca se bucura cineva ca trebuie sa "integreze" un copil mai deosebit dar cel putin au fost intelegatori si onesti spunandu-mi ca vor incerca. Daca merge bine, daca nu asta este. Si chiar au incercat iar acum Ionut e foarte dornic sa mearga acolo. Si devine din ce in ce mai "pamantean". La aceste progrese au contribuit mult toti cei care au scris pe forum (multumesc tututor!).
Stiu ca o sa mai dureze dar nu mai sunt chiar atat de ingrijorat ! Incet, incet parca se face putina lumina. Sau am invatat sa ma descurc mai bine pe intuneric. Nici nu conteaza, atata timp vat nu ma lovesc foarte tare.
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
jumbo
 
Posts: 354
Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
Location: Bucuresti

Postby Milena » Mon Oct 18, 2004 2:22 pm

Draga Flower, felicitari! Doar voi stiti de cat efort a fost nevoie sa ajungeti aici.
Spune-mi, te rog, baietelul tau e hiperactiv sau nu? Are tulburari de comportament? Cum ai caracteriza comportamentul lui in situatiile in care nu intelege ce se intampla, cand e frustrat? Stiu ca sunt multe intrebari, dar vreau sa inteleg cat de "pregatit" trebuie sa fie un copil pentru a incerca sa-l integrezi intr-un colectiv normal. Noi nu primim incurajari, inca...

Eu revin la o intrebare mai veche si o preocupare personala a mea totodata, aceea a educatorului de sprijin... fiindca eu n-o vad pe Mara descurcandu-se intr-o clasa/ grupa obisnuita, deocamdata. Motiv pentru care Marut merge in continuare la o gradinita speciala. Pe de alta parte, simt ca daca ar fi un adult in preajma care s-o sprijine la nevoie, ar fi OK. Nu pot sa pretind unei educatoare sa-i acorde vreun interes deosebit, atata timp cat trebuie sa se mai ocupe de 10 copii... Si astfel, aman momentul in care s-o duc pe Mara la o gradinita normala. Oare e bine ce fac?


Jumbo, imi raspunzi si tu la intrebarile pe care i le-am adresat lui Flower?
Ai spus la un moment data ca Ionut seamana oarecum cu Mara, in unele privinte. La ce te-ai referit? E de bine? :) Adica as putea incerca o gradinita normala?


Noi ne-am gandit s-o ducem intr-o gradinita privata peste vara, 1-2 ore pe zi, s-o luam incetisor, fara educator de sprijin. Iar daca nu va merge ok dupa 2 luni, sa incercam din toamna tot o gradinita normala, dar cu educator de sprijin. Vad insa ca aproape nimeni nu agreeaza ideea asta. Ma intreb ce va retine... poate am scapat eu ceva important din vedere.

Milena
Mara - aprilie 2000; diagnostic: autism infantil; alte observatii: prematur gradul III
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby shakalu » Tue Oct 19, 2004 12:02 pm

milena ... am sa incerc eu sa-ti raspund chiar daca in mod indirect ... si am sa iti expun ceea ce am facut noi cu radu

...dupa cam 6-7 luni de terapie radu ajunsese sa inteleaga aproape tot ce i se spunea - inca destul de prost la capitolul vorbire si comunicare spontana si implicit cu dificultati serioase la capitolul joaca spontana cu alti copii. locul unde statea cel mai bine era cel cognitiv unde noi am insistat foarte mult ; in acel moment am hotarat sa il dam la o gradinita obisnuita - am vazut cateva gradinite si am ales-o pe cea care lua in considerare cele mai multe din cererile noastre : sa accepte un copil cu probleme inclusiv asistat de un tutore , sa aiba un program flexibil in sesul in care la inceput l-am dus doar 2 ore /zi , sa aiba o programa mai putin academica ( asta am gasit la o gradinita step by step ) si sa gasim niste educatoare care sa fie indeajuns de dragute (chiar daca speriate) sa le putem explica care ar trebui sa fie modul de abordare cu el ... intr-un
final am gasit ceea ce cautam si l-am dus acolo ptr acele 2 ore /zi . La ajutat enorm faptul ca din punct de vedere cognitiv stia tot ptr ca frustrarile cauzate de capitolul asta nu au aparut . Tutorele care il insotea se baga doar ca sa intermedieze si sa il impinga catre interactiune cu ceilalti copii si sa-l fereasca eventual de rautatile copiilor (care apar oricum ) . Dupa cateva saptamani , vazand progresele pe care le face radu la toate capitolele educatoarele de acolo au inceput sa intrebe tutorele cum sa se comporte cu radu intr-un caz sau altul si asa cam intr-o luna si jumatate tutorele se retrasese aproape complet - practic 70%din timp statea la 2-3 m de radu apropiinduse doar in cazul in care necesita ajutor ( si de fiecare data incerca ca ajutorul sa fie cat mai non verbal si cat mai putin intruziv) si cam toata munca o facea educatoarea iar radu se mula pe cerintele acesteia aproape de fiecare data . Pe masura ce progresele lui in gradinita s-au inmultit hiperactivitatea a scazut progresiv pana a ajuns in acest moment ca pe perioada cat este la gradinita sa fie la fel ca si ceilalti copii timp de patru ore (4 ore sta acum la gradinita zilnic) ... isi reprima practic singur orice pornire de autostimulare sau de hiperactivitate cat sta acolo - in acelasi timp insa incercam sa-i oferim seara cel putin 2 ore de activitate intensa ca sa isi consume energia ptr ca altfel dupa 2-3 zile fara devine agitat. O alta tactica pe care am adoptat-o este sa luam si sa disecam acasa atat urmatoarele activitati pe care urmeaza sa le faca radu in zilele urmatoare la gradinita (ne dadeau programul pe o saptamana inainte) cat si eventualele situatii aparute in fiecare zi cu ceilalti copii ; astfel data viitoare cand se intalnea cu o situatie similara sau cu o activitate noua el stia cam ce are de facut si frustrarile sau nu existau sau erau nesemnificative.

daca simti ca ai orice intrebare pune-o :)


aaa... sa nu uit : intre timp am schimbat gradinita lui radu si le-am spus dinainte celor de acolo ca radu a fost diagnosticat cu autism infantil dar ca acum este mai bine ... la inceput au fost destul de speriati si ne-au propus 1 saptamana sa incerce ... dupa 3 zile ne-au intrebat cine ne-a pus noua diagnosticul de autism ca ei nu vad nimica de genul asta :)... in orice caz radu se simte foarte bine acolo si asa cum evolueza lucrurile speram ca in 5-6 luni sa retragem complet tutorele de la gradinita . la modul practic acum cu greu ( si daca esti avizat) realizezi ca exista o diferenta intre el si ceilalti
shakalu
 
Posts: 597
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

Postby Milena » Tue Oct 19, 2004 1:20 pm

Multumesc pentru raspuns, shakalu. Am sa tin cont de toate sugestiile. Mult succes cu Radu in continuare, nu-mi vine sa cred ce progrese a facut. Imi amintesc ce povesteai in urma cu abia un an. E fantastic. Felicitari.

Acum, bineinteles ca mai am intrebari :) . In cazul nostru, contextul e oarecum altul, asa ca mai am cateva retineri in a o muta pe Mara la alta gradinita. Cea la care merge acum e pentru copii cu retard neuro-motor, drept pentru care comportamentele sociale pe care le copiaza/ invata acolo sunt dintre cele mai normale. In plus, s-a imprietenit cu o fetita de aceeasi varsta cu ea. N-as vrea sa stric ceva atat de important, urmarind alte scopuri care s-ar putea sa nu se finalizeze inca...
O sa mai astept o vreme, dupa care voi incerca varianta de integrare cu un tutore. Mi se pare ca se potriveste cel mai bine pentru Mara. Si aici vine intrebarea nr. 2 :) . Sa solicit un tutore inspectoratului?

Milena
Mara - aprilie 2000; diagnostic: autism infantil; alte observatii: prematur gradul III
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Am incalecat pe o sa. Si ne-am tinut cat am putut de bine.

Postby jumbo » Tue Oct 19, 2004 2:00 pm

Ionut are un fond hiperactiv.
Dupa ultima tocanita de constatari si diagnostice suntem in zona: hiperactivitate cu note autiste pe un fond de instabilitate emotionala si intarziere in dezvoltare (cam doi ani dupa scara Portage).
Nu este Asperger, nu este un autist tipic. Ecolalia sau lipsa vorbirii reflexive, interesul scazut manifestat fata de ceilalti copii (manifestat pana de curand) il incadreaza la autisti. Este insa un baiat afectuos si nu a reactionat negativ la atingeri practic niciodata. Mentine contactul ocular suficient de bine. Hiperactivitatea il incadreaza la ADHD (attention deficit and hiperactivity disorder) un alt univers poate mai vast ca autismul (si el definit in DSM IV dupa americani). Se plictiseste repede insa daca stii cum sa il iei poate sta linistit o ora intreaga. Instabilitatea emotionala este o notiune pe placul psihologilor, buna pentru noi ca o minge uda pentru un portar. La el se manifesta printr-o timiditate in interactiunile sociale. Insa, intr-un mediu sigur pentru el, se desfasoara in voie si chiar manipuleaza. De pilda canta si e bucuros cand primeste aprecieri si aplauze. Din combinatia de mai sus rezulta, destul de logic, intarzierea in dezvoltare.
Totusi, elementele “negative” au inceput sa diminueze considerabil.
Am pornit de la aceste obesrvatii si am incercat sa vedem ce are ca puncte tari si ca parti mai slabe. Ca puncte tari ar fi dezvoltarea cognitiva, capacitatea de luare a deciziilor si calitatea lor. Am remarcat destul de devreme o buna orientare in spatiu, memoria si strategiile pe care le adopta zilnic sau in jocurile pe calculator. Aici a stat bine de la inceput. Se loveste foarte rar si invata din greseli.
Am cautat sa gasim aplicatii utile ale acestor calitati in relatia cu gradinita si pentru viata de zi cu zi. Am temperat incercarile de a deveni expert in cateva activitati placute pentru el prin marirea permanenta a zonelor de inters. Jocuri diferite, activitati mai multe, indemanari diverse. Partile mai slabe (motricitatea fina) sau exercitiile fizice cu oarecare grad de dificultate pentru ele au fost partile slabe la care am avut si mai avem de lucru. Le dezvoltam cu ajutorul unui psihopedagog. Asta vara lucra 2 ore pe zi. Acum persoana respectiva, care a facut o treba foarte buna, nu mai este disponibila dar am gasit pe altcineva.
Am lucrat si lucram in continuare cu un profesor de educatie fizica. Rezultatele au fost foarte bune. Ionut a capatat incredre si a castigat multe abilitati. Vara trecuta a fost trei saptamani zi de zi la Gradina Zoologica si a invatat sa se mentina pe cal (un poney) cateva sute de metri. Sa isi mentina echilibrul si sa parcurga cateva ture de manej ( vreo 300 m – circa 10 minute) fara ajutor permanent. Era definitia incantarii. Acum, continuam programul o data pe saptamana pana sa strica de tot vremea.
Citisem undeva despre beneficiile hipoterapiei. Pentru a testa situatia am luat si eu doua lectii de calarie. Pentru cine nu e obisnuit, este o experienta deosebita. O sedinta dureaza cam treizeci de minute. Putin pentru cunoscatori sau spectatori. Destul de mult pentru incepatori. Cand am coborat de pe cal se balanganea toata lumea cu mine.
Totusi, conteza foarte mult cine il initiaza pe copil (anul trecut cu innotul am luat teapa si mai mult am speriat copilul). Trebuie sa fie o persoana cu multa rabdare si intelegere. Intrucat eu nu am prea multe calitati de educator pentru copii, nici macar pentru al meu – bila neagra, am preferat sa angajez pe altcineva. Si merge chiar bine. Iar cei de la Zoo au fost chiar draguti.
Cam acestea au fost activitatile pregatitoare.
Milena, am raspuns poate prea putin la intrebarile tale referitoare la gradinita. Revin cat de curand.
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
jumbo
 
Posts: 354
Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
Location: Bucuresti

Postby shakalu » Tue Oct 19, 2004 3:51 pm

deci si prin urmare referitor la prietenia cu un alt copil de varsta lui ... unul din cele mai importante ajutoare in cazul lui radu a fost o fetita de aceasi varsta cu el la prima gradinita care era extrem de materna si acaparatoare si care l-a luat pe radu ca pe un fel de jucarie umana care face cam orice ii spui sa faca fara sa protesteze foarte tare :)... pare ciudat dar pentru radu a fost aur purtarea asta ptr ca a reusit sa se integreze deosebit de repede cu ajutorul acestei fetite . ulterior cand a mai progresat si cand au inceput sa-l deranjeze efectiv "comenzile" ei i-a spus pur si simplu sa-l lase in pace atunci cand nu vroia sa faca ceva dar momentul integrarii trecuse si radu beneficiase enorm de pe urma acestei amicitii...

in ceea ce priveste tutorele - nu stiu daca legal poti cere inspectoratului asa ceva ... daca insa raspunsul este da , atunci recomandarea mea este sa afli care sunt cerintele inspectoratului ptr a incadra o astfel de persoana si sa o gasesti singura urmand sa o bagi pe gatul lor ulterior ; asa vei avea un control mai mare asupra ei si de asemenea vei putea sa-i ceri ceea ce stii ca are mara nevoie si nu sa fii la mana unei persoane despre care doar speri ca va face echipa buna cu mara.

succes

daca vrei pot sa incerc sa iti trimit niste cursuri de shadowing (cursuri ptr tutorii "umbre" care instotesc copii cu dizabilitati la ore) - este adevarat ca se refera la aba dar principiile sunt sanatoase oricum si s-ar putea sa o ajute si pe persoana in cauza si pe tine si pe mara


multumesc si ptr gandurile bune :)... vrei sa-ti spun eu care este culmea ?:) ... in ultimele 2 saptamani la gradinita actuala,ptr ca orele se desfasoara si in engleza si in romana, radu a inceput sa invete engleza ...are cam 20 de cuvinte invatate in engleza ... daca imi spunea cineva asta acum un an de zile cand radu nu vorbea de loc nici romaneste fie eram tentat sa cred ca face misto de mine fie ca este dus cu capul ... dar nah , viata bate filmul ...
shakalu
 
Posts: 597
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

Postby tanina » Wed Oct 20, 2004 1:45 am

Milena, eu sunt de parere ca un tutor (shadow) ar fi de folos Marei. Cred ca exista o diferenta intre profesor de sprijin si tutor. Profesorul de sprijin are studii superioare si este platit de inspectorat pe cand tutorele este o persoana care este angajata de parinti. Va rog sa ma corectati daca gresesc.
In USA se foloseste termenul de shadow pentru o persoana fara studii superioare angajata de district pentru a ajuta elevii care au probleme de integrare in scoala sau gradinita. Tutorele este un profesor calificat angajat de parinte ca sa ofere ajutor suplimentar la domiciliu.
Copilul cu care lucrez eu este in clasa intai, integrat intr-o clasa normala si beneficiaza de mai multe servicii speciale printre care si un "shadow". Copilul s-a integrat foarte bine in clasa intai, a facut mari progrese de la inceputul anului si ii place mult la scoala. Eu consider ca shadow-ul lui a avut un rol foarte important. In momentul in care copilul vorbeste sau nu face ceea ce i-a cerut invatotoarea, shadow-ul il redirectioneaza verbal sau cu ajutorul pozelor. Si shadow-ul a beneficiat de ABT training, incearca sa il ajute pe elev, dar in acelasi timp incearca sa nu-l faca pe copil dependent de ea. Scoala comunica zilnic cu parintii prin intermediul unui formular special cerut de parinti in care se inregistreaza toate reactiile copilului in diferite situatii. Avantajule aici e ca invatamantul american e foarte flexibil, inclusiv promovarea elevului in clasa a doua se va discuta la sfarsitul anului scolar in cadrul unei intalniri cu toti membrii echipei. Se vor analiza toate obiectivele atinse si pe baza acestora elevul va promova in clasa a doua. Tocmai azi am avut o intalnire pentru a discuta serviciile speciale de care beneficiaza copilul, durata acestora si obiectivele fiacarui specialist. De asemenea s-au discutat acomodarile si modificarile care trebuie sa se faca in clasa normala ( asezarea in calsa, sarcini mai scurte, sau i se va acorda mai mult timp pentru terminarea sarcinii, mai mult timp pt. testare..etc.) S-a ajuns la concluzia ca un Alpha Smart il va a juta pe viitor pe acest copil.
Mult succes tuturor!
Tanina
tanina
 
Posts: 18
Joined: Mon Jun 07, 2004 8:23 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby Milena » Wed Oct 20, 2004 11:43 am

Va multumesc tuturor pentru implicare. Jumbo, sa stii ca si noi am acaparat un parc de distractii :) , ba chiar ne-am imprietenit cu proprietara parcului... care a facut o adevarata pasiune pentru Mara. Si Marut face hipoterapie de mai bine de un an si sunt sigura ca a ajutat-o foarte mult, cel putin in plan motor.

Mara e si ea hiperactiva si, din pacate, si foarte posesiva. Revendica toate jucariile, se joaca cu alti copii doar daca acestia respecta intocmai regulile propuse (impuse...) de ea. Ceea ce nu i se intampla decat daca respectivii copii sunt cu cativa ani buni mai mari ca ea, care ori accepta, ori pleaca intr-un mod pasnic. De circa 1 an si aproape 2 luni, in paralel cu gradinita, se joaca in fiecare zi cu trei fetite, doua eleve de scoala generala, de 11 si 12 ani, iar una de 5 ani, acasa la noi, aprox. cate 2 ore pe zi. Am convenit cu fetele sa nu intervin deloc in jocul lor, sa rezolve situatiile dificile asa cum ar face cu orice alt copil cu care se joaca. Chiar sa plece daca nu le convine ce face Mara etc. Mie imi revenea sarcina ingrata sa-i explic lui Marut de ce au luat fetele o anume hotarare, de ce au plecat in alta camera etc. La inceput a fost un dezastru, pe cea mica n-o agreea deloc din motivele mai sus amintite, dar in ultimul timp pe ea o asteapta sa vina in fiecare dupa-amiaza. Ma gandesc ca are legatura si cu relatia foarte buna pe care o are cu Daiana, prietena de la gradinita... A inceput sa accepte si compania, jocul cu copiii de aceeasi varsta cu ea.

In plus, are uneori accese de violenta. Merge inca foarte mult pe varfuri, iar unii copii din curtea blocului o ridiculizeaza. Ea intelege acest lucru si sufera. Astea ar mai fi inca doua motive pentru care as mai mentine-o cateva luni la gradinita de acum... Toti colegii ei au probleme motorii, asa ca macar acest aspect nu e o problema aici.

Concluzia mea e urmatoarea. Mara va mai merge circa 6 luni la gradinita aceasta, timp in care voi cauta un tutore pentru Mara, care s-o insoteasca ulterior la o gradinita normala. Voi apela la Inspectorat, in masura in care imi vor oferi persoana de care am cu adevarat nevoie. Daca nu, voi angaja eu pe cineva... pe baza cursului de shadowing pe care mi-l va trimite shakalul :) .


Tanina, cand te intorci in tara? si cand ne primesti in audienta? :)

Cu multumiri,
Milena
Mara - aprilie 2000; diagnostic: autism infantil; alte observatii: prematur gradul III
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby Milena » Wed Oct 20, 2004 11:59 am

Tanina, cum arata, mai bine zis ce se urmareste mai exact in formularul special desepre care ai scris mai sus? Presupun ca e diferit, de la caz la caz. Dar, daca nu e confidential, bineinteles, poti sa ne trimiti si noua un model? Si daca ai timp, si daca nu e foarte mult de scris, si daca... :)

Milena
Mara - aprilie 2000; diagnostic: autism infantil; alte observatii: prematur gradul III
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby tanina » Wed Oct 20, 2004 5:25 pm

Milena,
Formularul despre care vorbeam este facut de parinti in colaborare cu inspectoarea responsabila de copiii autisti. Nu e confidential atata timp cat nu e scris numele copilului sau alte date personale. Are 4 pagini si am sa ti-l trimit scanat cat mai repede pe adresa ta. Daca vrei pot sa ti-l si traduc in urmatoarele zile. Formularele care se completeaza in educatia speciala aici se pot accesa de catre oricine. Fiecare district (inspectorat) are formularele lui.
Tanina
tanina
 
Posts: 18
Joined: Mon Jun 07, 2004 8:23 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby Milena » Thu Oct 21, 2004 11:56 am

Tanina, iti multumesc. Nu e nevoie sa traduci formularul, doar sa mi-l trimiti. Sunt sigura ca o sa-mi fie de folos.

Milena
Mara - aprilie 2000; diagnostic: autism infantil; alte observatii: prematur gradul III
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby Guest » Fri Oct 22, 2004 1:20 am

Milena, scuze pentru intarzierea raspunsului la intrebarile tale.

Problema invatatorului de sprijin m-a framantat mult, inainte de a afla concret ce se poate face in acest sens. Practic lucrurile s-au desfasurat cam asa: eu am cautat o scoala cu o directoare si o invatatoare care sa il primeasa; l-au testat putin si au spus ca il accepta; mi-au spus ca exista invatatoare de sprijin si ca ea poate lucra in cabinetul ei cu copiii cu dificultati de invatare;mi-au mai spus ca nu cred ca pot accepta pe altcineva,un tutore, cu copilul in clasa pentru ca nu stiu cum ar reactiona ceilalti copii; am facut cerere de orientare scolara(multa birocratie la fel ca pentru dosarul de insotitor) la Ocrotirea Copilului.Toate avizele si aprobarile care mi-au trebuit se bazau pe faptul ca am gasit invatatoarea care sa accepte copilul. La un moment dat au vrut si acceptul scris al acesteia. Asa ca am renuntat la ideea cu invatatorul de sprijin, idee care oricum nu era binevenita la scoala.
M-am gandit si ca as vrea sa pun copilul in situatia de a se descurca singur la ore,de a lua decizii.
Cred ca un adult in plus care sa il monitorizeze l-ar fi deranjat.
Poate ca i-ar fi fost mai usor cu un tutote dar se descurca destul de bine acum.

Cat de pregatit trebuie sa fie un copil ca sa poata sa fie integrat intr-un colectiv normal? Pentru scoala cred ca prima conditie este sa poata sta linistit la ore. Altfel nu il primeste nimeni, pentru ca nu se pot desfasura orele, copiii ceilalti avand motiv de veselie.O clasa de scolari e destul de greu de stapanit. A doua conditie ca lucrurile sa mearga bine este nivelul la care este copilul din punct de vedere cognitiv si al limbajului. Cerintele scolii nu sunt foarte mari dar ceva cunostinte tot trebuie sa acumuleze copilul. Important este si interesul pe care copilul il manifesta fata de scoala, daca il atrage compania colegilor.
Avand in vedere ca scoala este una obisnuita si nimeni nu lucreaza special cu copilul acolo, parintii (sau altcineva specializat) trebuie sa gaseasca acasa cele mai bune metode de a-l face pe copil sa inteleaga materia scolara.
Este foarte greu. Bietul meu copilas este atat de preocupat de tot ceea ce vede si aude la scoala incat nu se mai gandeste la nimic altceva.

In legatura cu hiperactivitatea. In trecut a fost problema numarul 1. Pe masura ce copilul a crescut ea s-a diminuat. Acum, este agitat cand nu are o preocupare care ii place, mai precis cand nu are ce face. La scoala se controleaza,se abtine de la orice fel de iesiri. Cred ca totusi acumuleaza la scoala tensiune nervoasa pentru ca uneori incepe agitatia de cum iese de pe poarta scolii. Toate lucrurile noi din viata lui din ultimul timp il afecteaza. Agitatia este si fizica si psihica: imi spune de cateva ori orarul in fiecare zi; cum intru pe usa casei vrea sa incepem sa facem lectiile; ma suna de cateva ori la seviciu sa imi spuna sa ii cumpar nu stiu ce culori; vorbeste singur(repeta cuvant cu cuvant ceea ce aude in clasa la ore),obicei care ii disparuse de ceva timp.
Doamna invatatoare este foarte multumita de el. La toate evaluarile de pana acum s-a descurcat rezolvand cam 80% din ceea ce avea de facut.
Nu intelege el cam tot ce se discuta . Intr-o zi mi-a spus ca o parte dintre colegii lui merg la un spectacol la Galati. Am aflat apoi ca de fapt o trupa din Galati venea in orasul nostru sa dea un spectacol. Si tot asa.
Tot timpul sunt atenta la ce zice si la ce face pentru a-l indruma si a-i explica.
Un lucru pozitiv este acela ca are multa vointa de a reusi. Nu reusea sa linieze singur caietele. L-am instruit. S-a straduit mult, a sters, a mototolit foile, dar in final, dupa vreo 2 ore, fara nici un ajutor, liniase tot caietul.

Tulburari de comportament are. Au fost multe si grave. Au mai ramas destule. Cele mai multe deriva din incapacitatea lui de a avea rabdare.
La scoala se abtine cat poate. Si in public. Asta daca nu este prea grav.
Daca noi facem tot ce vrea el, este cel mai bun copil. Nu intelege de ce nu vreau sa fac un anumit lucru asa cum spune el. Incepe si tipa la mine, imi mai zice si proasta(cu toate ca nu intelege prea bine notiunea dar stie ca e cava urat), mai acum cateva luni se repezea sa-mi dea si o palma.
Sunt multe de spus la capitolul acesta. Incercam sa corectam tot ce se poate. De multe ori aceste comportamente reprezinta reactia instinctiva pe care o are in anumite situatii noi. De fiecare data cand se comporta gresit eu ii spun care era comportamentul corect. Si el imi pune tot timpul fel de fel de intrebari in legatura cu toate lucrurile pe care le aude si nu le intelege.

Gandind putin la evolutia copilului mi-am dat seama ca o etapa foarte importanta a fost aceea in care el s-a "ancorat" in spatiu si timp. Cunoasterea datei calendaristice si a orei au adus un plus de siguranta si stabilitate psihica. Pur si simplu cunoste mai bine lumea in care traieste.
Daca este intrebat, poate sa spuna data ,luna si anul, precum si ora aproximativ. Se uita de multe ori pe zi la ceas pentru ca stie la ce ora trebuie sa se trezeasca, la ce ora trebuie sa plece la scoala, la ce ora incep emisiunile lui preferate,etc..Uneori exagereaza cu exactitatea.
Nu mai stiu daca am spus vreodata cum a invatat notiunile de zi, luna, an.
I-am cumparat calendare din acelea cu foi. Luni intregi am rasfoit calendarele impreuna pana s-au rupt. In fiecare zi rupeam foaia respectiva. Sunt mai atractive cele cu retete de mancaruri pe verso, se poate asocia o anumita data cu un fel de mancare. Pe retetele acelea am inceput si sa invatam literele.

Nimeni nu trebuie sa isi piarda speranta. Orice progrese atrag dupa sine alte progrese, mai mari. Important este sa existe un progres initial.
Acum sunt convinsa: se poate.
Guest
 

Postby Flower » Fri Oct 22, 2004 1:23 am

Eu sunt guest-ul de mai sus.
Flower
 
Posts: 17
Joined: Fri Mar 05, 2004 1:15 am

Next

Return to GRADINITE,SCOLI, UNIVERSITATI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest