FAMILIA COPILULUI CU AUTISM

[remus_ku]

Buna ziua! Sunt interesat cum se manifesta familia (parinti, fratii) copilului cu autism, fata de societate, fata de copil si intre ei. Daca vreun parinte de pe acest forum a avut nevoie de consiliere si a urmat cateva sedinte, as vrea sa discut cu el. Va multumesc anticipat !

[shakalu]

remus ... ce te intereseaza mai exact? nu e sigur dar s-ar putea sa-ti pot raspunde la niste intrebari mai concrete . intorcandu-ma la intrebarea ta .
in romania arareori se intampla ca parintii copiilor cu autism sa apeleze la sfatul unor psihologi pentru consiliere . de cele mai multe ori se intampla ca unul dintre parinti sa-l considere pe celalalt vinovat si sa-l blameze ... alteori se intampla ca unul sa lupte iar celalalt sa nege existenta vreunei probleme . cazuistica e diversa . nu exista insa o reala aplecare spre consiliere . si nu doar in cazul familiilor cu copii autisti ci in general in societate . in romania apelatul la consiliere e vazuta ca o slabiciune si deci procentul celor care o folosesc e foarte mic .
in cazul parintilor care se implica de obicei , cu cateva exceptii notabile , de obicei unul din parinti e activ si unul pasiv . asta e procentajul cel mai mare de altfel . si nu doar in romania . ideea e ca in general se intampla cateva fenomene : unii neaga cu desavarsire ca ceva se intampla cu copilul lor iar altii o privesc ca pe o raceala care trece . din pacate se intampla de obicei ca la un moment dat sa se trezeasca dar in cea mai mare parte din cazuri asta este prea tarziu ....
un alt fenomen este cazul , si nu rar , in care unul din parinti da bir cu fugitii si paraseste familia .
un al treilea ,si din fericire din ce in ce mai des, este cel in care ambii parinti se implica activ in recuperarea copilului . de altfel este cazul si cel mai productiv dintre toate .
oricum cert e ca relatiile interumane intre parinti se schimba . fie se leaga mai mult unul de celalalt fie se indeparteaza . de cele mai multe ori , atunci cand amandoi se implica , se intampla primul fenomen . dupa ce imparti transeele cu un astfel de camarad e greu sa nu-i porti respect vesnic .

totul depinde de cum privesti viata . exista fara indoiala un sentiment de vinovatie uneori , alteori un sentiment de rusine . e o imbecilitate . pana la urma primul pas trebuie sa fie unul de a accepta ca ai un copil special . si abia dupa ce accepti acest fapt ca pe o chestie normala poti sa te apuci sa lupti pentru copil ... pana la urma nu e nici o rusine . e un fapt de viata si ar trebui tratat ca atare . viata iti poate rezerva surprize... si nu toate negative

[formykid]

r
nu exista insa o reala aplecare spre consiliere . si nu doar in cazul familiilor cu copii autisti ci in general in societate . in romania apelatul la consiliere e vazuta ca o slabiciune si deci procentul celor care o folosesc e foarte mic .
)

Hmm..."Aplecarea aceasta de care vorbitzi dvs poate vine si din o lipsa a resurselor financiare extraordinare
La ce varsta a fost diagnosticat fiul dvs?Sunt curioasa si va felicit pentru rezultatele deosebite(am citit la alt topic)
Merci anticipat de raspuns.