GANDURI DE TERAPEUT

Moderators: camel, moderators

GANDURI DE TERAPEUT

Postby zaraza » Mon Dec 21, 2009 11:12 am

Fac terapie (ca tutore) de cativa ani buni. M-am schimbat foarte mult, la fel si paintii pentru care am lucrat, desi nu am umblat din copil in copil. Cumva aceasta parte a terapiei, vazuta de tutore, este foarte putin spusa parintilor. Am auzit si am citit multe nedreptati. pe cele mai multe le-am inteles, pentru ca parintii au partea lor de grijji. Nu-mi propun sa ridic standardele terapeutilor, nici sa spal diferitele rusini cunoscute de multi dintre noi. Vreau doar sa transmit ce am simtit de-a lungul acestei perioade pana acum. Nu mi-am incheiat socotelile cu terapia, nicidecum! Doar ca acum am maturitatea sa o vad si sa o inteleg mai mult decat ca pe o meserie.
E o responsabilitate. Si e o sugativa de implicare. Despre cum e cu banii si cu atitudinea terapeutilor o sa va tot povestesc. Poate se apropie mai mult cele doua tabere: parintii, care au nevoie de activitate intensa, sustinuta si de rezultate, platind bani, si terapeutii, care au nevoie de bani, platind in schimb care cat are (suflet, energie, idei, rabdare).
Suntem o echipa pana la urma, nu?
zaraza
 
Posts: 6
Joined: Tue Sep 01, 2009 1:06 pm

Postby zaraza » Mon Dec 21, 2009 11:30 am

Si acum sa va spun despre mine: Am 23 de ani si lucrez ca terapeut de vreo 3 ani.
Am inceput intamplator, o colega de facultate (psihopedagogie speciala, universitatea bucuresti) mi-a spus ca a inceput sa lucreze de curand. era mai mult decat incantata, asa ca m-am hotarat sa incerc, cu atat mai mult cu cat dupa un simplu search am vazut ca cererea e mare. Pana atunci lucrasem ca educatoare, alaturi de alte trei cadre didactice, absolventi toti de pps, sefi de promotie, dintre care doar unul lucra cu copii speciali !!
Si am mers la interviu emotionata, nestiind ce ma asteapta, fara sa fi apucat sa vad inainte un copil special, fara sa stiu exact cum se manifesta autismul.
Ma incadram perfect in "profiluol candidatului cautat"
Am zambit si m-am angajat sa imi pun la bataie toata energia si toate ideile, am promis sa ma joc, sa fiu atenta la celelalte fete si sa am multa rabdare.
De bani mi-a fost rusine sa intreb, dar mamica cu care am vorbit avea experienta cu interviurile si a avut grija sa-mi comunice plata pentru fiecare ora. Pe vremea mea :) in perioada de proba, care nu avea un terman fix, ci urma sa dureze atat timp cat aveam nevoie sa invat ce e de invatat si sa ma descurc fara (prea mari) probleme.
Acum am inteles ca e altfel, sunt multi terapeuti buni doar daca au lucrat 6 luni cu un alt copil (!!) si sunt multi parinti care cred ce li se indruga, le iau de bune si se incred in specialistii la minut, dand cat li se cere.
Am avut inspiratie si lipici la copila si perioada "de proba" a durat doar o luna, chiar inainte de Craciun imi amintesc ca am gasit felicitarile mamei , care, multumita de evolutia mea, a hotarat sa ma plateasca egal cu celelalte fete. Pluteam de fericire, mai ales ca la inceput, un alt tutore mi-a spus ca a durat 6 luni pana "i-a marit salariul".
important e ca banii astia nu erau doar 5 lei in plus. ei reprezentau recunoasterea activitaii mele, a faptului ca am invatat repede, ca are incredere in mine si ca i-am surprins asteptarile. Insemna ca sunt buna! si probabil ca a fost prima vacanta de iarna care de-abia asteptam sa se termine, ca sa ma pot intoarce la treaba!
zaraza
 
Posts: 6
Joined: Tue Sep 01, 2009 1:06 pm

Postby dora » Sat Dec 26, 2009 4:05 pm

Frumoasa poveste, zaraza...
dora
 
Posts: 3725
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby stepacro » Sun Dec 27, 2009 6:16 am

Wow, mai exista si terapeuti.....!!!
Wow, mai exista si Oameni care lucreaza si cu sufletul si cu toata fiinta lor...si care au darul sau harul de a aduce lumina....
Din tot sufletul ma bucur.... Pentru ca am vazut atatia terapeuti transformati in tehnicieni aba, atatia parinti transformati in profesionisti incat nu credeam ca mai exista specia Terapeut cu T mare....
Nu am eu caderea sa judec pe nimeni, insa asa povesti sau confesiuni imi bucura tare mult sufletul....
Always let your conscience be your guide...
stepacro
 
Posts: 124
Joined: Tue Sep 08, 2009 4:19 am
Location: Montreal

Postby zaraza » Sun Dec 27, 2009 1:02 pm

@ dora & stepacro: va multumesc, ma bucur mult ca ati primit bine intentia de a comunica si in alte directii. Pana la urma e important sa se ajute cu informatii parintii intre ei, sa afle informatii importante, e important sa se sustina si sa se asculte, ori sa se aline cu o vorba buna, e extraordinar sa simti ca nu esti singurul si ca mai sunt si altii care simt ce simti tu, ca esti uman si sunt oameni alaturi de tine. e important sa se sfatuiasca parintii cu privire la terapeuti, sa-si impartaseasca experientele, sa comuinice neplacerile auzite sau patite cu diversi terapeuti.
dar sa nu uitam ca si terpeutii sunt importanti, sunt oameni care, chiar daca nu au un copil special, traiesc o parte a zilei cu astfel de copii.
A fi terapeut nu e un job doar pentru "studente fara experienta, carora li se ofera instruire prin consultant din trainatate".
Banii de terapie sunt salariul terapeutilor, din asta traiesc.
Am auzit multi parinti nemultumiti de faptul ca terapeutii care lucrau inainte doar cu copilul lor, acum lucreaza cu inca un copil sau doi. Am auzit multi parinti care nu ar fi dispusi sa dea mai mult de 15 lei, sau 20 pentru o ora de terapie. am auzit multi parinti care nu considera ca au vreun motiv de recunostinta pentru terapeut, ca doar nu stia nimic inainte sa il angajeze ei, cei care i-au oferit training si au platit coordonator de afara.
dar nu uitati ca el, terapeutul, este cel de care depinde succesul unui program, oricat de bun ar fi (programul). De rabdarea si atentia lui.
Nu va axati, dragi partinti, pe terapie "la standardele de afara", luand in calcul doar programele, metodele, jucariile, instrumentele si cartile, consultantul de afara, uitand de terapeut. e frustrant sa stii ca esti capabil sa aplici, sa inveti, sa adaptezi ce se intampla "afara", sa ai satisfactii extraordinare prin rezultatele copilului si sa fii platit ca in Ro.
Nu e o pledoarie pentru marirea onorariului, stiu ca 99.(9)% din parinti platesc terapia din propriile salarii, tot "romanesti", numai ei stiind de unde gasesc banii si cum se descurca!
Dar alta tragere de inima parca au platind un consultant din Israel sau din Anglia si credeti-ma ca stiu onorariile acestora, decat sa dea banii unei studente care aplica ce zice coordonatorul.
Sfatul meu e sa va alegeti terapeutii si sa vi-i apropiati, sa incercati sa-i pastrati. Apreciati-i la adevarata insemnatate a rolului lor in terapie.
Oricat de priceputi ar fi parintii, cu greu ar putea face unui program structurat de terapie, zi de zi. Nu desconsiderati munca lor, nu considerati ca puteti gasi oricand un inlocuitor, pentru ca asa nu faceti decat sa risipiti la nesfarsit energie, bani, traininguri, materiale.
Nu faceti plecaciuni in fata unui terapeut care a lucrat cu alti 5 sau mai rau, 10 copii in 2 ani! Asta nu e terapie, e plimbare din floare in floare!
a fi terapeut, ca si job, implica avantaje si dezavantaje.
Multi parinti considera ca platesc suficient de bine terapia si sunt foarte exigenti in privinta programului, a punctualitatii si a dispozitiei pentru joaca (de exemplu).
Dar nu uitati ca, dincolo de un numar restrans de ore (in medie 4 pe zi), nu e tocmai o perpetua relaxare. Terapeutii nu au carte de munca, implicit nici servicii medicale asigurate gratuit, nu pot face credite, nu exisa o serie de avantaje pe care le ofera un "angajator" propriu-zis.
Atunci eu una consider ca merita sa se bucure de libertatea de a-si lua liber cu o zi inainte, de a nu lucra cu dureri menstruale.
Ganditi-va dragi parinti ca mai important decat o zi de terapie este ca terapeutul sa vina in urmatoarele 10 zile bine dispus si recunoscator pentru o zi importanta libera (sa zicem neprevazuta cu o sapt inainte, deci fara sa va fi anuntat din timp).
ma astept sa isc multe controverse, dar sunt cat se poate de sincera.
e mai important sa lucreze 3 ore 45 de min cu spor, decat sa vina la fix, neintarziind 15 min si lucrand cu frustrarea unei mustrari de genul "profesor-elev"
dupa cum probabil ati dedus, nu sunt culmea punctualitatii, dimpotriva!
parintii uneia dintre copile au reactionat la fiecare intarziere (chiar repetata de 10 ori consecutiv) cu relaxare si m-am simtit de fiecare data datoare sa compensez intarzierea in timpul orelor urmatoare lucrand mai cu inima. parintii celeilalte copile, din potriva, au reactionat de fiecare data ferm exprimandu-si nemultumirea fata de intarziere. oricat de profesionist am lucra, o discutie neplacuta se rasfrange intotdeauna asupra relatiei terapeut-copil. si nu din razbunare, e vorba de stare de spirit, de dispozitie, de drag.
mai am niste exemple relevante, dar astept mai intai reactiile dvs, in asa fel incat sa raspund parerii fiecaruia.
nu mi-am propus sa exprim pareri extreme. asa cum am scris si in posturile precedente, nu iau in calcul terapeutii care isi bat joc pur si simplu de terapie, de copil si de parinti. si stiu sigur ca sunt multi, va pot recomanda chiar cativa :) dar nici sa beneficiem toti de acelasi tratament (ca romanii din italia :lol: )
imi doresc sa fie pretuiti terapeutii care pun suflet, care invata incontinuu si care se implica cu adevarat in ceea ce fac, excluzandu-i pe cei de care vorbeam mai sus. daca parintii procedeaza dupa principiile de terapie, recompensand puternic pe aceia pe care ii apreciaza si recompensand pe masura comportamentele/terapeutii neadecvati, sunt sigura ca stim cu totii rezultatele.
nu anticipati un raspuns negativ cand dati un SD copilului, nu? si daca e totusi gresit raspunsul, dati cumva un prompt?
ganditi-va un pic la comparatie.
zaraza
 
Posts: 6
Joined: Tue Sep 01, 2009 1:06 pm

Postby stepacro » Mon Dec 28, 2009 5:06 am

Mmmmm, that's not what I had in mind....not at all....

Iti apreciez sinceritatea si deschiderea, insa am senzatia ca intram in mitul NU CONTEAZA CAT DE LUNG AM PARUL.....etc....
Pentru mine ca si terapeut aba si ca si "lucrator" in domeniul deficientei mintale si a tulburarilor conexe de vreo 12 ani lucrurile stau extrem de simplu...suntem prestatori de servicii, nu suntem unici pe piata, putem avea contracte bune sau putem fi respinsi...c'est la vie. Dar acu' sa ma apuc sa mentionez ca sa vezi ca n-am asigurare medicala, nu pot face credite etc...mi se pare nasol. Pentru ca a fost cred alegerea ta sa devii prestator (imi place cuvantul asta care si desemneaza o super-realitate unde harta este aproape teritoriul, daca intelegi ce vreau sa zic). Puteai sa alegi sa prestezi la stat la o casa de copii..super...si puteai sa faci credite si aveai asigurare medicala, dar traiai intre paduchi. Asa ca, atunci cand e vorba de alegeri personale, nu cred ca e cazul sa asteptam statui.

dar nu uitati ca el, terapeutul, este cel de care depinde succesul unui [/color[color=red]]program, oricat de bun ar fi (programul). De rabdarea si atentia lui.
Chiar crezi asta??? Ne intoarcem la atotputernicia terapeutuui-parinte din psihanaliza???
Clientii nostri nu au un potential? Eu asa zic...parerea mea.
Si inca ceva deosebit de important... In terapiile comportamentale Terapeutul se cheama ca este o echipa....daca la acest Terapeut te referi, e ok, dar daca nu....inseamna ca stai bine de tot cu stima de sine. Felicitari...asta nu este deloc un lucru de neglijat.

Te consider colega mea si nu-mi place neaparat sa te necajesc cu aceste comentarii personale, insa consider ca uneori tacerea e de aur...

Numai bine
Always let your conscience be your guide...
stepacro
 
Posts: 124
Joined: Tue Sep 08, 2009 4:19 am
Location: Montreal

Postby zaraza » Mon Dec 28, 2009 4:54 pm

@ stepacro: but it is what i had in my mind.

doar nu ma apucam sa scriu povesti frumoase, sa primesc aplauze si felicitari, eventual sa primesc pe pm oferte din partea celor impresionati, care ar dori eventual sa ma aiba in echipa. 8) no way!

te rog nu intelege gresit, nu ma plang de carte de munca sau de alte aspecte pe care le-am enumerat. nu cer drepturi, asa cum nici tarife mai mari sau cine stie ce alte minunatii, eu, aceasta che guevara a terapeutilor din romania :lol:

dar nici sa nu luam in calcul avantajele sau dezavantajele prestatorului, terapeutului, tutorelui sau cum i s-o mai zice pe ici pe colo.

si DA! ma refer la echipa. dar echipa nu inseamna mai mult de un tutore. inseamna terapeut+parinti+copil+scoala+coordonator+bunici+n (evident, variaza in functie de situatie, poate e doar un parinte, sau copilul nu merge in nici un mediu educational exterior, scoala, gradinita,etc, sau poate nu e coordonator, sau poate nu sta cu bunicii deloc, asa cum poate sta cu bunica, de la care primeste in afara programului de terapie toate recompensele primare, cine stie? ideea e ca echipa=toti cei implicati mai mult sau mai putin in toata treaba asta)

tot ca lamurire, nu scriu posturile astea in asa fel incat sa le citeasca cineva anume!! deci nu urmaresc nimic altceva decat reactii si pareri.
asa cum scriam la inceput, nu stiu cat cunosc parintii din tot ce sta in fata si in spatele orelor de terapie. dar, dar, nici eu, ca terapeut, nu stiu cum percep parintii lucrurile astea.
ma bucur de reactia ta, stepacro, astept si parintii sa ma puna la punct daca merit, asa cum am meritat si felicitarile voastre pentru primul post.

dar nu am de gand sa ascund sub plapuma o eventuala "deficienta" a perceptiilor mele. daca ce am scris eu da macar de gandit celor care au de gandit despre astfel de lucruri (deci fie ei terapeuti, fie parinti) e minunat. si daca reactiile voastre imi dau de gandit macar cat sa lucrez la abilitatea de a ma face inteleasa celorlalti, in asa fel incat sa nu existe confuzii de genul tocmai produs ( :roll: ) e la fel de minunat.
asa ca rugamintea mea e sa (ma) cititi incredintati de faptul ca nu vreau sa revolutionez nimic, nici conditii de munca, nici program, nici drepturi sau obligatii, nici onorarii sau altele. o sa incerc in timp ca aici, toti cei pusi intr-o situatie dificila in cadrul echipei de care vorbeam mai sus, sa gaseasca pareri din toate partile si sa discearna cunoscand ambele fete ale monedei.

si hei! nu am vrut sa abordez extremele de niciun fel (desi se pare ca asta am transmis in privinta rabdarii si atentiei terapeutului). dar daca vrei sa faci sarmale si ai o carne minunata si condimente minunate si varza murata bine si "oala minune", dar nu avem o masina de tocat buna, care sa proceseze ingredientele astea asa cum trebuie, s-ar putea sa iasa snitele in foi de vita/varza (dupa caz). asa cum normal, daca ai o masina de tocat ultra performanta, dar carnea e expirata.... sau nu ai varza si atunci iese alta mancare. si tot asa.

tacerea nu e de aur, in afara de situatiile in care punerea sub tacere a propriei prostii e apreciata de cei scutiti astfel sa o auda. dar sa o exprim imi este in primul rand benefic, pentru ca asa am sansa sa o inteleg si sa o indrept. si apoi este benefica si celor care au auzit-o totusi, pentru ca asa ma vor avea langa ei mai buna si mai utila....parerea mea
zaraza
 
Posts: 6
Joined: Tue Sep 01, 2009 1:06 pm

Postby shakalu » Mon Dec 28, 2009 8:44 pm

zaraza , eu ii dau dreptate in mare parte lui stepacro in lucrurile punctate de el . intamplator cunosc foarte bine si cealalta fata a monedei . tot intamplator sunt foarte bun amic cu fostii tutori ai lui radu si intre timp , la centru s-au mai format ceva generatii de terapeuti . ideea e ca asta e un job in care prestezi niste servicii , in anumite conditii date . printre conditiile de plecare atunci cand iti alegi calea asta este daruirea totala in alea cateva ore in care iti omori neuronii acolo . la fel se pune problema si in cazul cartilor de munca s.a.m.d. .Asta inseamna ca cel putin teoretic stii toate conditiile inainte sa te apuci de treaba . De altfel nu cred ca exista vreun domeniu in Romania care sa nu aiba probleme sau in care lucrurile sa fie roz pe toata linia . Asta este societatea romaneasca cu tarele ei .
Nu sunt de acord cu tine nici legat de faptul ca iti poti permite sa intarzii ... nu e un capat de tara daca se intampla o data . daca se intampla insa in mod uzual lasa-ma sa am dubiile mele legate de profesionalism . stii ce se intampla ? in astia aproape 7 ani de cand a inceput totul am vazut sute , daca nu mii de terapeuti . unii dintre ei , dupa ce i-am vazut timp de cateva saptamani am considerat ca au pur si simplu un dar de la dumnezeu : prindeau repede tehnica , erau ingeniosi , plin de viata , iubeau copilul , etc .... din pacate insa multi dintre ei s-au pierdut pe drum exact din cauza asta : incepeau sa intarzie , sa considere ca stiu suficient , ca sunt prea buni si ca pe tema asta merita sa li se ierte multe alte chestiuni de mai mica importanta din perspectiva lor . suficienta se numeste . un terapeut care e mai putin ingenios dar aplica cu strictete tehnica nu va fi niciodata un consultant genial dar va fi un consultant extrem de eficient . Pentru ca , daca e un om inteligent ,va incerca sa compenseze celelalte lipsuri prin studiu si aprofundarea tehnicii si a programelor . Nu sunt un microbist dar e la fel ca la marii fotbalisti sau sportivi in general . Talentul si aplecarea reprezinta 1% din ceea ce poate deveni ... restul de 99% e transpiratie , munca cu sine si cu copilul si intr-un final depasirea propriilor limite .
Singurul lucru in care iti dau dreptate e relatia parintilor cu echipa . Nu neaparat cu un terapeut oarecare ci mai degraba cu toti ... sau ma rog , cu fiecare dupa nevoile lui . binele si multumirea fiecaruia dintre ei inseamna intr-un final multumirea echipei in ansamblu ei . si ca parinte nu ai voie sa lucrezi cu o echipa de pe pozitia de superioritate , indiferent cat de multi bani bagi in pregatirea si plata lor . tu o faci ca ei sa poata lucra mai bine cu copilul tau . deci pozitia din care tutorele trebuie sa iti fie recunoscator e una imbecila din perspectiva mea . e o simbioza intre parinte ca angajator si parte din echipa si tutori ca prestatori de servicii si parte din echipa . simbioza asta presupune permanenta tinere la curent a tutorilor , permanenta lor dorinta de perfectionare , plata lor intr-un mod decent si la timp , cate un cadou , fie el si simbolic , din cand in cand , discutii cu ei legate de problemele lor , eventual iesit la o cafea sau un suc din cand in cand si in general tratarea lor ca pe egalii mei . pana la urma , mentinerea si motivarea unei echipe e testul suprem in management . ....
Last edited by shakalu on Tue Dec 29, 2009 2:34 am, edited 1 time in total.
shakalu
 
Posts: 595
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

Postby zaraza » Tue Dec 29, 2009 1:48 am

@ sakalu: vad ca a luat o amploare majora un aspect pe care nu l-am considerat important. si stiu despre ce e vorba cand imi spui ca, intamplator sau nu, cunosti si cealalta parte a monedei. si inca bine.
asa cum ii spuneam lui stepacro, nu intentionez sa transmit nimic personal, asa ca nu consider necesar sa vorbesc despre echipa din care fac parte, desi ar fi mai mult decat relevant.

inca o data va spun, nu vreau sa cad in extreme de niciun fel. pe cuvant, daca va ajuta.
am vorbit atat despre parinti, cat si despre terapeuti care nu actioneaza intru totul eficient. gresit nu exista (cred eu), pana la urma scopul este comun, deci vorbim de eficienta/ineficienta (ajuta sau nu sa atingem scopul).

parerea mea este ca asa cum sunt multi terapeuti care isi bat pur si simplu joc de copil, de ceilalti terapeuti, de bani, de notiunea in sine de "terapeut", asa cum sunt parinti care cred ca platind bine rezolva totul si pretind de la sine putere sa se recupereze copilul, sau trateaza terapeutii ca pe niste bone care stau cu copilul cateva ore, fara sa conteze ceea ce se intampla cu acelasi copil in restul timpului (de ex reactia la comportamente, recompensele, etc)

am bucuria sa ma simt cu adevarat parte a unui mecanism complex de munca. sa ma simt utila, sa ma bucur de realizari si sa ma inversunez atunci cand lucrurile nu au rezultatul asteptat, cautand drumul corect.
respect rolul pe care il am in tot procesul asta, asa cum probabil un medic isi respecta statutul de om care poate vindeca/salva/inbunatati vieti. desi probabil e mai potrivita comparatia asta pentru un coordonator. dar si in medicina e vorba de un complex de factori si intrumente (medicamente, asistente, anestezist, colaborarea pacientului, bani, indemanarea si interesul medicaului). ideea e ca nu ma consider pe aceeasi treapta cu medicul, comparatia se refera la responsabilitate si respect fata de ceea ce facem, de cat de importanta e terapia pentru VIATA copilului. nu e ca si cum ai incurca un cuvant si din cauza asta ajunge o scrisoare la adresa gresita. sunt atat de bine legate competentele si abilitatile unui copil, incat sa lucrezi insuficient/ineficient jocul simbolic de exemplu, poate afecta alte 5 programe. un sitting iresponsabil facut are efecte asupra achizitiei (in sine, sau asupra timpului de achizitie, sau asupra consistentei ei). deci nu e joaca. si nu e simplu.

nu stiu daca prima mea postare a transmis bucuria pe care o am facand terapie. dar am fost si dezamagita de multe ori, de aceisi parinti, de aceeasi echipa.

IN NICIUN CAZ nu vreau sa ridic in slavi rolul terapeutului, sau sa pretind ca el este cel care face si desface itele. dar vreau sa combat cu toata puterea atitudinea de desconsiderare si de minimalizare fata de un om care, platit putin/bine/mult, isi dedica mai mult decat 4 ore din zi, isi dedica increderea, ideile. un punct in care s-a inpotmolit tot procesul asta te urmareste incontinuu pana cand dibui drumul deschis, legi fiecare lucru vazut intr-o vitrina, un joc al copiilor din parc, un cantec din copilarie, o gluma auzita pe hol la facultate, o reclama, orice te poate ajuta sa iti inbunatatesti munca.

vorbind de terapia de afara, stiu ce vorbesc si am termen de comparatie recent. si stiu ca noi facem treaba buna, cat sa nu ma tem de o astfel de comparatie (cu anglia de exemplu). bineinteles, NU e valabil la modul general si NU compar nivelul de trai (ro-uk) sau onorariul, STRICT ca nivel de performanta medie.

sper ca am lamurit aspectele pe care initial am intentionat sa le mentionez sub forma de exemplu, cum a fost cu cartea de munca, care vad ca obtinut mai multa atentie decat i-am acordat eu mentionand-o. la fel cum vorbind despre intarzierile mele repetate am vrut doar sa subliniez importanta unei relatii echilibrate intre parinti si terapeuti. am apreciat atunci cand mi-au fost intelese intarzierile (nu am vorbit despre cat de motivate au fost, mea culpa), dorindu-mi sa subliniez faptul ca m-au determinat sa compensez ulterior acest inconvenient. la fel cum m-a deranjat reactia exegerata in cazul aflat la polul opus, cand parintii nu au luat in calcul ca si eu mi-am prelungit programul cand au avut nevoie in situatii neprevazute, am mers mai devreme, in week-end, am renuntat pe ultima suta de metri la planurile mele de concediu sau chiar recent de sarbatori pentru aceiasi parinti care s-au ofuscat dupa 5 min de intarziere (si chiar vorbesc de 5 min). greseala mea e ca am vorbit vag despre o situatie particulara, fara a mentiona alte aspecte relevante.

in speranta ca nota contradictorie a discutiilor noastre nu va afecta scopul meu initial si ca vom fructifica punctele asupra carora cadem de acord, la fel cum vom elucida neconcordantele, va multumesc pentru pareri.
zaraza
 
Posts: 6
Joined: Tue Sep 01, 2009 1:06 pm

Postby stepacro » Tue Dec 29, 2009 5:15 am

Frumoasa zaraza, cred ca n-am inteles nika din cele spuse mai sus...
Pe bune...le-am recitit,,,,cred ca problema e ca ai incercat sa punctezi prea multe, esentialele mie personal mi-au scapat. poate de aceea si eu si shakalu ne-am exprimat opiniile legate de chestii punctuale...sau e doar sfarsitul de an si oboseala care isi arata coltii.
In rest, n-as zice ca nu-mi face placere asa un partener de discutii...poate doar sa-ti organizezi altfel ideile astfel incat sa poata patrunda si in universul altora.
Raman totusi la parerea mea ca in cadrul echipei e prea putin important cine face cel mai mult, cel mai bine etc...
Cat priveste experienta terapeutilor din "afara", e cu totul alta discutie. Eu personal nu ma aflu in Romania, deci as putea sa-ti ofer ceva detalii interesante. Pe forum mai exista unele descrieri de acest gen.

Tinem legatura
Si apropo, pentru shakalu, esti un dragutz...stiu ca nick-ul care l-am ales suna masculin, dar eu sunt o femeie in toata regula.... Mi s-a parut doar dragutz.
Always let your conscience be your guide...
stepacro
 
Posts: 124
Joined: Tue Sep 08, 2009 4:19 am
Location: Montreal

Postby shakalu » Wed Dec 30, 2009 1:18 am

zaraza , nu asta ti-ai dorit , dezbateri pe teme diverse , eventual din perspectiva celeilalte fetze a monedei ? uite ca ti-a reusit . intr-un fel sau altul , toti cei trei care pana in momentul asta dezbatem subiectele aici suntem (si) pe partea cealalta a baricadei fata de parinti . si-ul ala e pus ptr mine caci tu si stepacro sunteti doar terapeuti . deci nu ai in discutii neaparat cealalta parte a baricadei ci doar opinii diferite de ale tale din aceasi perspectiva ....

amanuntele despre care vorbeam le-am punctat caci tu ai vorbit despre ele si evident ca la ele m-am referit . in acelasi timp eu cred in terapeutii romani . au acel ceva care lipseste multora din afara . si mai au dorinta de a reusi . ceea ce au cei de afara in plus e un anumit tip de comportament decent si ....o banca a lor . in sensul in care arareori se gandesc la altceva decat cum sa faca sa iasa mai bine . nu pleaca de la premisa ca sunt mai mult decat sunt . poate ora tarzie nu ma face pe mine sa reusesc sa ma fac inteles pe de-antregul dar macar partial sper ca mi-a iesit .

ai dreptate referitor si la eficienta versus ineficienta . legat de o anumita legatura parinte - terapeut . doar ca desi ca tema e buna , eu unul nu cred in exemplele tale . da , consider ca o relatie stransa intre cei din echipa poate face ca lucrurile sa functioneze chiar si atunci cand apar probleme ale unuia din membrii echipei . si ca sa-ti dau un exemplu . 90% din cei care incep un astfel de job sunt studenti pe vremea cand incep . cel putin asa am cunoscut eu cei mai multi dintre oameni . prin urmare programul trebuia sa fie cat mai intersanjabil . in echipele pe care noi le-am format functiona urmatorul sistem . in sedinta de vineri dupa-amiaza fiecare dicta orarul sau programul lui pentru saptamana care urma , orar care il scriau toti ceilalti . si programul pe saptamana urmatoare nu il faceam neaparat eu ci membrii echipei discutand intre ei . la sfarsit eu faceam doar ajustarile pe care eu le consideram necesare .... acum hai sa-ti explic d c nu agreez intarzierile . mai ales cele repetate . evident ca in viata noastra , a fiecaruia , apar lucruri neprevazute si care ma pot deturna de la un lucru sau altul . in acelasi timp insa totul tine de prioritati . voi deturna o chestie de prioritate 1 sau 2 atunci cand o alta chestie de prioritate zero apare ... niciodata altfel insa . deci o intarziere repetata inseamna ca ceva , respectiv jobul , nu are o prioritate zero . la fel chestia cu 4 ore . e o chestie subiectiva si tine in general de parinte care , speriat un pic de obicei , uita sa spuna ca jobul e de 4 ore dar de fapt el dureaza cel putin 6 . in al treilea rand , un terapeut care vine la programul lui cu copilul nu are voie sa vina fara sa-si aloce cel putin 15-20 de minute de discutie dinainte de sesiune cu parintele sau cu terapeutul care a plecat . ca sa vada stadiul unde a reusit sa-l lase celalalt si cum a fost starea copilului in ziua respectiva . intelegi acum d c nu inteleg cum vine chestia cu intarziat 5 minute la programul copilului ?

in acelasi timp gandeste-te ca asta este ceea ce ne face pe toti sa mergem mai departe : succesele pe care le avem cu copii . succesele acelea nu vin altfel decat cu multa implicare si cine a reusit sa prinda gustul progreselor unui copil nu are cum sa nu fie schimbat ptr todeauna ... ptr ca pur si simplu se hraneste cu asta :)
shakalu
 
Posts: 595
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

Postby shakalu » Wed Dec 30, 2009 1:21 am

stepacro ....aaaaa.... mda , trebuie sa recunosc ca am crezut ca esti barbat in toata regula . probabil ca din cauza nick-ului , ai dreptate . dar nah , te cred pe cuvant momentan si promit ca am sa fiu la fel de dragutz si in continuare :)
shakalu
 
Posts: 595
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

Postby stepacro » Wed Dec 30, 2009 4:23 am

Draga Shakalu, barbati in meseria asta am cunoscut sau auzit atat de putini ca am senzatia ca aprioric este o profesiune destinata femeilor.
Nu-i grav...asta-i baiul nick-urilor, sa zicem asa...desi chiar acu ma intreb de ce ma sau ne ascundem in spatele lui/lor. Poate pt ca nu vreau sa-mi fac reclama? E o mica rautate, desigur...
Mai vorbim
Always let your conscience be your guide...
stepacro
 
Posts: 124
Joined: Tue Sep 08, 2009 4:19 am
Location: Montreal

Postby zaraza » Wed Dec 30, 2009 12:25 pm

@ stepacro: nu stiu ce sa zic, imi cer scuze daca nu ai inteles nimic. am recitit si eu, intentionand sa fac un scurt rezumat, dar nu mi s-a parut ca n-ar avea sens ce am scris, asa ca imi pare rau si atat.

constat ca devine o disputa personala, ceea ce nu-mi doresc. pote reusim sa gasim metoda cea mai buna de a propune noi aspecte demne de luat in discutie.

@ sakalu: iti multumesc pentru sinceritate si neutralitate. adica se vede cand vrei sa contrazici cu orice pret omul care nu ti-a picat tocmai simpatic si cand ai bunavointa de a intelege si aspectele asupra carora nu se inseala. si apreciez maturitatea cu care ti-ai cantarit cuvintele.
cat despre parinti...eu asta asteptam.

e posibil sa fiu imatura si sa apar cu exagerat patos naivitati, dar asta e tineretea, nu? asa ca mi-as dori sa nu incurc drumurile pe aici. nu e doar in spirit de conciliere sa va dau dreptate,pentru ca aveti si e evident lucrul asta. as vrea doar sa trecem mai departe si sa pun in discutie o situatie reala, cu care ma confrunt de ceva vreme si nu stiu cum sa-i gasesc capataiul.
astazi nu am vreme suficienta sa astern inceputul si sa va prezint situatia ca atare.

cat de curand o sa va pun in tema si astept sfaturile voastre. poate intr-o mai mare masura a ta, sakalu, gandindu-ma ca stii ambele fete ale monedei si ai putea intelege ce cred eu ca terapeut ca e de facut si ce simte un parinte si cat de greu ii e sa ia o decizie si sa accepte anumite situatii ca atare. evident, cred ca si experienta ta, stepacro, te-ar ajuta sa ma sfatuiesti cu mai mult discernamant decat judec eu lucrurile.
promit sa revin cat de curand cu detaliile povestii.
zaraza
 
Posts: 6
Joined: Tue Sep 01, 2009 1:06 pm

Postby shakalu » Wed Dec 30, 2009 9:29 pm

stepacro ... in teorie iti dau dreptate . in practica am intalnit cativa barbati in meseria asta . unii dintre ei foarte buni . cat despre nick-uri , asta e subiectiv ... cred ca e vorba doar de pozitionari ale fiecaruia dintre noi . cu sau fara motivatie :)

mai ai nevoie de reclama dupa 12 ani in meserie ?! :D
shakalu
 
Posts: 595
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

Next

Return to INTREBARI FRECVENTE(ABA)

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 3 guests

cron