autism sau doar intarziere de dezvoltare?

Moderators: camel, moderators

autism sau doar intarziere de dezvoltare?

Postby mamade2 » Mon Feb 20, 2012 2:46 pm

Buna ziua. Am tot citit pe acest forum si e dureros prin ce trec parintii unor copii cu porbleme de dezvoltare, autism si altele asemenea. In unele descrieri ma regasesc si eu cu baietelul ce mic in varsta de un an si o luna. Deocamdata, totul se rezuma la ceea ce cunosc eu, la parerea mea, la legaturile pe care le-am facut citind si informandu-ma despre autism si la comparatia pe care o fac privindu-i pe cei doi copii ai mei, si vazand progrese mult mai lente si mai grele ale celui mic. Sotul, parintii mei spun ca e doar imaginatia mea si ca sunt eu o mama panicoasa, dar prefer sa fiu informata si sa actionez din timp in cazul in care e vreo problema, decat sa astept mult si bine si sa pierd timpul. Sa va descriu situatia: Baietelul cel mic s-a nascut la termen, nu a avut nicio problema, a crescut foarte bine din punct de vedere fizic, arata foarte bine, ca un copil normal. Ceea ce ma ingrijoreaza este: nu a gangurit deloc cat a fost bebelus, pe la 6-7 luni a avut o perioada in care se uita numai in jos, acum, la un an si o luna nu arata cu degetul, nu raspunde la nume decat foarte rar, uneori doar daca il strig si ii spun ”ia uite ce are mami!” asa se uita uneori. Contact vizual are, dar nu pot sa zic ca se uita prea mult in ochii mei. De vorbit spune mama, tata, baba, nene, vava si alte cateva asemenea, si chitaie foarte mult. Nu spune cuvintele cu adresa. Cand vrea ceva, ma ia de mana (merge singur de vreo 2 saptamani) si ma duce unde vrea, spre jucarii intinde mana sau se uita spre lucrul pe care il doreste si maraie. Stie cateva jucarii, adica atunci cand il intreb unde e soricelul, se uita spre el (la fel si cu celelalte). Stie cum face masina, stie unde e burtica, dar arata foarte rar, doar cand vrea el. Sta pe olita, stie sa se dea singur jos din pat, sa deschida usile camerelor, imita faptul ca se piaptana, daca il pieptan eu ia pieptenele si il trece si el o data prin par, apoi incepe si bate cu el de parchet. Incearca sa duca si el telefonul la ureche, dar nu prea nimereste, ideea e ca vrea. Oricum, sunt anumite lucruri pe care le stie, dar cu greu le face/arata. Invarte roti, dar nu foarte mult, in schimb stie si sa plimbe masinuta pe jos. In rest e un copil foarte cumintel, mananca bine, doarme noaptea, nu prea plange. Ca si stereotipii, se pare ca are cateva: ii place sa inchida-deschida usi-sertare, uneori isi flutura mainile in special cand e bucuros), cand era mai mic, daca se plictisea, incepea sa se loveasca cu capul de obiecte tari. Acest obicei apare si acum, dar foarte rar. Pot sa zic ca nu l-a mai repetat de mult. Nu stiu ce sa cred, am avut o perioada in care am fost foarte suparata din cauza ca eram convinsa ca are autism. Intre timp, a mai facut ceva progrese (desi invata destul de greu) si mi-a mai sporit increderea si speranta ca e doar o intarziere si poate ca va recupera. Oricum, il urmaresc indeaproape si voi vedea ce masuri voi lua. V-as fi recunoscatoare daca m-ati putea ajuta cu sfaturi, pareri, comparatii, cum erau copiii vostri la aceasta varsta etc... Va ultumesc din suflet pentru timpul acordat si va doresc multa sanatate si putere pentru toti copiii si parintii de copii speciali.
mamade2
 
Posts: 29
Joined: Mon Feb 20, 2012 9:14 am

Postby Theadora » Tue Feb 21, 2012 7:53 pm

Buna, mamade2,
Din punctul meu de vedere, baietelul tau pare sa aiba o evolutie normala, chiar daca are mici intarzieri. Orice psiholog are in vedere doua aspecte majore atunci cand evalueaza un copilul suspectat de autism: atentia impartasita si capacitatea de a imita. Baietelul tau pare sa fie capabil de ambele. Stie sa se uite in directia in care se afla obiectul pe care il numesti chiar daca nu il arata cu degetul, prin urmare are atentie impartasita. Stie sa imite gesturi cum ar fi:pieptanarea, rularea masinii, vorbitul la telefon, deci cunoaste utilitatea unor lucruri si intrebuintarea lor corecta. Acestea sunt cele doua puncte esentiale in evaluare. Restul sunt doar detalii care stabilesc doar gradul de dezvoltare al copilului. Sunt convinsa ca orice psiholog ti-ar spune ca e vorba doar de o intarziere usoara de dezvoltare. In orice caz, nimeni nu-ti poate spune cum va evolua el in continuare, dar in momentul acesta, totul pare in regula. Stiu doar ca la 15 luni, un psiholog evalueaza doar 3 lucruri simple la un copil: 1. il striga pe nume sa vada daca raspunde, 2. ii arata intr-o carte diferite lucruri si urmareste daca copilul observa ceea ce ii arata el 3. se joaca cu mingea cu copilul (copilul trebuie sa fie capabil sa interactioneze). Daca a trecut testul, inseamna ca e in afara oricarui pericol. Nici macar daca nu trece testul nu inseamna neaparat ca copilul este autist, ci doar ca trebuie supravegheat in continuare, pana la 18 luni. Asta poti face tu deocamdata, sa-i faci peste vreo 2 luni acest test, iar daca nu-l trece, sa ai in vedere o forma de terapie. Dar, eu sper din tot sufletul ca va trece testul.
Si am uitat sa-ti mai spun ca la aceasta varsta nu se prea poate vorbi de stereotipii, ele pot fi doar temporare acum, ci doar dupa 18 luni.
Theadora
 
Posts: 11
Joined: Fri Dec 16, 2011 3:16 pm

Postby mamade2 » Tue Feb 21, 2012 11:41 pm

Multumesc foarte mult pentru raspuns, Theadora. Sper din tot sufletul sa fie doar o intarziere si astept cu nerabdare sa ii vad progresele. E foarte rau atunci cand iti intra indoiala in suflet, parca nu mai poti vedea lucrurile așa cum sunt. De cand am inceput sa il suspectez de autism, parca vad numai lucrurile negative si nu mă pot concentra pe progresele lui. Nici nu mă mai pot bucura de perioada asta a copilăriei lui, fiindca mă macina mereu gândul ca ceva nu e in regula cu el. Am sa țin cont de sfatul pe care mi l-ai dat in legatura cu testul de la 15 luni. I l-am facut si acum si pot spune ca daca ii arat imagini pe o carte, sta si se uita, nu stiu daca pricepe ceva; la cea cu mingea, daca i-o dau se joaca, da cu mana in ea si o invarte, inca nu da piciorul. Dar cand se joaca fratele lui cu mingea, il urmărește. Iar despre raspunsul la nume, am povestit in mesajul anterior. Oricum, sa zicem ca e prematur sa ne pronuntam, trebuie sa mai astept. Cu toate acestea, mă gândesc la ce as putea sa fac eu sa il ajut sa învețe si sa faca progrese. Pentru ca as vrea, daca as sti cum, sa incep sa fac eu cu el acasa o așa-zisa terapie ( daca ii pot spune așa), numai ca nu stiu cum. Va rog, dragi mamci care ne cititi mesajul, daca ne puteti ajuta cu sfaturi in aceasta privinta. Daca am fi locuit între-un oraș mare in care se poate face terapie pentru problemele de acest gen, as fi luat in calcul soluția asta dupa varsta de 18 luni, dar si daca va fi cu adevărat nevoie de terapie, nu stiu cum vom proceda pentru ca locuim într-o comuna departe de oras, si eu si soțul lucram, deci nu prea avem variante. Singura ar fi sa ne mutam la oras si sa ne schimbam total modul de viata, si probabil ca asta vom face daca va fi nevoie. Oricum, e foarte greu sa fii pus într-o astfel de situație. Sa speram ca ne va ajuta Dumnezeu si va fi totul bine. Multumesc pentru rabdarea si interesul acordat! Sanatate!
mamade2
 
Posts: 29
Joined: Mon Feb 20, 2012 9:14 am

Postby NicoletaL » Wed Feb 22, 2012 2:48 am

Buna mamade2,


Iti raspund la ceea ce ai scris mai sus din perspectiva mea, de parinte al unui copil cu autism , acum in varsta de 4 ani si jumatate, dar care a manifestat semne de cand avea un an si cateva luni, semne care din pacate, asa cum se intampla in majoritatea cazurilor nu au fost suficiente pe anumiti specialisti, pt a confirma un diagnostic de elemente de autism...insa aceasta confirmare a venit totusi, dar abia la 3 ani , desi eu ca mama simteam de multa vreme ca e ceva in neregula cu copilul meu....
Nu vreau sa te alarmez, dar in egala masura mi se pare mult mai important sa iei niste masuri preventive , daca le putem spune asa, decat sa te agati de speranta ca poate va fi totusi bine , cand timpul trece fara ca cineva sa-ti poata oferi garantia ca totusi copilul nu are nimic....
Asadar , punctual, as putea sa-ti dau exemplul copilasului meu si sper sa citeasca cati mai multi parinti care au copii foarte mici ceea ce scriu, pentru ca e de datoria noastra sa " oferim " mai departe din tot ceea ce am "invatat" pe parcursul acestui drum al luptei cu autismul,... e una din motivatiile pentru care postam pe acest forum minunat si asa cum bine s-a scris, formam aici, fara sa ne dam seama , un " lant al binelui"....iar celor care au asezat prima veriga , probabil ca nu le vom putea multumi niciodata indeajuns....
Revenind la baietelul meu , care acum are "elemente de autism" , a fost si este un copil vesel, afectuos, cu un contact vizual bun , iar ca bebelus a fost cuminte, mancacios , fara sa puna niciun fel de problema...
La varsta de 1 an vocaliza, dar sunete fara adresa, de obicei " baba, mama , aa , ao etc) dar NU ARATA NIMIC CU DEGETUL ( a fost primul semn pt mine , fiindca mi se parea un gest atat de usor si natural pentru orice copil mic si totusi ma frapa la el faptul ca nu reusea niciodata acest lucru - nu-mi arata ceva cu degetul daca era curios, nu-mi arata cu degetul daca il intrebam unde e tati s.am.d., imi lua mana mea si o intindea spre ceea ce-si dorea si cam atat)...In schimb stia foarte bine utilitatea lucrurilor, lua pieptanul si se pieptana, ochelarii ii punea la ochi, cheia in broasca, bratara pe mana, puful de par al surioarei i-l punea ei in par....
Ce mi-a atras atentia la mesajul tau este faptul ca baietelul tau nu reuseste sa puna telefonul foarte usor la ureche....Aici gasesc o asemanare izbitoare cu al meu , pentru ca de fapt copiii afectati de autism au o problema cu coordonarea in general, mana, nas, urechi, ajung mai greu sa-si constientizeze partile corpului si tin minte ca si baietelul meu tinea cumva straniu telefonul la ureche cand se chiunuia sa faca acest lucru....
Asta nu inseamna totusi ca si baietelul tau are sau poate dezvolta o astfel de afectiune , doar fiindca exista anumite semne de intrebare....DAR, fiindca ai avut curajul sa scrii pe acest forum si te felicit din suflet pentru asta, ar fi de preferat sa incerci ceva , incet incet, pentru ca in nici un caz nu-i va strica copilului tau o altfel de stimulare care sa-i ofere oportunitati mai bune de invatare si dezvoltare...
E inca mic, foarte mic , dar il poti ajuta mai mult decat iti dai seama, tocmai pentru ca este atat de mic....
Nu-ti fie teama ca vei face greseli,trebuie sa ai intotdeauna incredere in tine ca mama , el e atat de mic incat nu ai nevoie decat sa-ti gandesti si sa-ti structurezi foarte bine jocurile cu el, mediul lui de acasa si poate sa-i instruiesti putin mai ales pe cei care interactioneaza mai des cu copilul ( bunici, sora matusici etc)...
Citeste si informeaza-te cat mai mult si la nevoie poti solicita un consultant din Bucuresti sau din vecinatatea voastra, care face deplasari in tara, pentru ca la varsta copilului tau e de ajuns sa vina de cateva ori si sa va dea doar cateva directii iar lucuruile sa o ia foare repede din loc spre foarte bine.... Pana atunci structureaza-i mediul si ofera-i cat mai multe ocazii ( gandite dinainte de catre tine), sa-ti ceara sau sa arate ceva, aseaza-i jucariile preferate sus, undeva la vedere si i le poti oferi numai daca vocalizeaza sau spune " da"... Apoi modeleaza-i aratatul cu degetul , punandu-i mana ta pe al lui si tinandu-i corect degetul spre ceva, bateti cu degetul in masa, apoi faceti miscari cu 2 degete ca si cum ati " merge" pe masa , pictati doar cu degetele , mai ales cu aratatorul ( prin exercitii repetate o perioada mai lunga de timp, va invata sa arate si cu degetul )
Cauta sa faci programe de imitare nonverbala , pune-l sa te imite foarte mult in joc, cum arunci un cub in galeata, cum faci un incastru, cum legeni papusa, cum ridici mainile sus, cum faci morisca, cum bati din palme , cum tropai, cum arunci mingea , cum contruiesti un turn...daca el nu reuseste singur sa te imite ajuta-l cat mai mult la inceput, retragand apoi treptat si foarte usor acest ajutor , pana reuseste sa te imite foarte usor si singur...
Lauda-l din plin pentru fiecare vocalizare, chiar si aproximativa, poti chiar sa exagerezi , in ideea in care sa-i atragi atentia prin bucuria ta , oarecum iesita din comun...poti chiar sa-i oferi in acel moment, o activitate care-i place , un aliment sau jucarie preferata.... Incepeti cu vocalizari simple, dar constante si dese , prin joc, gen oaia face " beeee". vaca face " muuuuu", trenul " uuuuuu", ...cat mai diverse, dar cat mai simple ca si pronuntie la inceput ....Pune-l sa sufle in fluiere , sa faca baloane, sa mestece crocant , sa caste fortat, sa scoata limba etc( toate sunt exercitii de miogminastica, care il pot ajuta sa verbalizeze mai usor)
Iesiti cat mai des cu el pentru a-l expune tuturor mediilor posibile si neparat rugati-i pe cei care interactioneaza cu el sa urmeze aceleasi reguli...Nu trebuie sa i se mai dea ceva , daca nu face ceva pentru ceea ce-si doreste.....
Sper din suflet sa iti fie util tot ce ti-am scris, fii optimista si ai incredere , in tine si in el, e atat de mic incat are un viitor frumos inainte, fara doar si poate, dar asta asta insa presupune si sa nu " lasi garda jos".....doar atat.... .Asetptam numai vesti bune de la tine......

http://euluptcuautismul-tupotisamajuti.blogspot.com/
http://autism-galati-apca.blogspot.com/
Last edited by NicoletaL on Sun Feb 26, 2012 12:29 am, edited 5 times in total.
NicoletaL
 
Posts: 127
Joined: Wed May 25, 2011 11:47 pm

Postby mamade2 » Wed Feb 22, 2012 9:36 am

Multumesc din suflet pentru raspunsurile voastre, pentru sfaturile si timpul acordat. Nicoleta, am intrat pe blogul tau si l-am vazut pe baietelul tau care este foarte dragut si te admir pentru dedicarea cu care te ocupi de el. Imi doresc foarte mult sa lucrez si eu cu puiul meu, sa il invat cat mai multe lucruri, dar mi se pare foarte greu sa demarez. Adica, as vrea sa ii pot face un program structurat, gen terapie aba, sa il pot invata in mod organizat, asa incat sa isi insuseasca cat mai multe lucruri, dar nu stiu cum sa incep. De altfel, tot timpul pe care il am alaturi de el, il folosesc cat pot eu de bine, adica mereu incerc sa il invat cate ceva, dar nu imi reuseste mereu. Toata ziua sunt cu gura pe el: unde e burtica, unde e becul, unde e tati, unde e mamaia, cum face masina, il pun sa imi arate cat e de mare, sa bata din palme, sa imi arate diverse jucarii etc. Cele enumerate pot sa spun ca le stie, dar nu le arata decat atunci cand vrea el. In ceea ce priveste aratatul cu degetul, stie sa tina degetul in pozitia de a indica, numai ca nu o face pentru a-mi arata ceva, el mi-l da sa i-l pap sau il foloseste pentru a se juca (de exemplu sa invarta rotile de la masinuta).
Ce sa mai zic, am intrebat pediatra in legatura cu aceasta problema si mi-a spus ca e prea mic pentru a-mi face griji si ca daca interactioneaza cu mine, e totul in regula, desi eu stiu ca nu e suficient pentru a exclude autismul.
Mi-am cumparat cele doua volume ”Ghid de terapie ABA”, citesc si de pe internet si cu ajutorul sfaturilor voastre sper sa incepem sa o luam si noi din loc, sa incepem sa invatam si sa facem progrese. E bine de luat in calcul varianta cu solicitarea unui consultant din Bucuresti, pe care o voi avea in vedere daca nu vom reusi nimic fara ajutor in perioada urmatoare, de asemenea sunt foarte utile sfaturile tale, Nicoleta si voi incerca sa le pun in practica. Intre timp, te voi urmari pe blog. Mult succes si toate cele bune! Va multumesc!
mamade2
 
Posts: 29
Joined: Mon Feb 20, 2012 9:14 am

Postby Theadora » Thu Feb 23, 2012 12:01 am

Din pacate, am observat ca se supraestimeaza acest gest de a arata cu degetul la varste cat mai fragede, insa, am citit zeci de forumuri, in special americane (pentru ca acolo sunt mai multe cazuri de autism decat la noi) in care concluzia generala este ca acest gest poate veni mult mai tarziu, dupa 16, chiar 18 luni, fara sa insemne ca copilul are neaparat o problema. Lipsa acestui gest trebuie corelata cu alte semne de intrebare ca sa constituie intr-adevar un semnal de alarma, cum ar fi incapacitatea de a interactiona, de a avea o reactie la stimulii din jur, de a raspunde la comenzi. Daca copilul raspunde insa la comenzi, daca exista acest schimb intre tine si copil (si aici, jocul cu mingea este cat se poate de relevant: tu ii dai mingea, el ti-o da inapoi), chiar daca lipseste gestul aratatului cu degetul, atunci lucrurile evolueaza normal. Multi copii tipici raspund la comenzi doar atunci cand vor ei, nu sunt roboti sa o faca permanent, au si ei toanele si starile lor oscilante, important este sa demonstreze ca pot sa o faca. Am citit, pur si simplu, prea mult despre copii tipici care au aratat tarziu cu degetul si cunosc cazuri si din viata reala, de aceea am ajuns la concluzia ca doar gestul acesta in sine nu este relevant. Trebuie tinut cont de multe alte aspecte si interactiunea este cea mai importanta, sau, atentia impartasita, cum am mai spus. In cazul baietelului Nicoletei, exact asta lipsea, chiar daca el cunostea utilitatea lucrurilor si era sociabil, se juca cu cei din jur, nu raspundea la comenzi, (asta am citit intr-un mesaj al Nicoletei) ceea ce copilul lui mamade2 se pare ca face, chiar daca nu de fiecare data. Aici e marea diferenta daca e sa facem o comparatie si indiciul ca totul pare sa fie in regula. De asemenea, la aceasta varsta, nu stiu cati copii tipici stapanesc perfect coordonarea, e normal sa fie neindemanatici, e vorba doar de 13 luni, cand abia incep sa descopere lumea inconjuratoare, sa foloseasca lucrurile corect.
Nu intentionez sa te contrazic, Nicoleta, stiu si vad ca esti foarte bine documentata si am tot respectul si admiratia pentru tine, am vrut doar sa punctez aceasta diferenta pe care am observat-o intre cele doua cazuri.
Theadora
 
Posts: 11
Joined: Fri Dec 16, 2011 3:16 pm

Postby mamade2 » Thu Feb 23, 2012 11:00 am

Buna ziua tuturor!
Theadora, intr-adevăr se pune un mare accent pe aratatul cu degetul in diagnosticarea autismului, de aceea mi-am si pus unele semne de intrebare, corelat cu faptul ca nu prea raspunde la nume si alte indicii care mi-au mai dat de gandit. In ultimul timp, am insistat foarte mult pe aratatul cu degetul si aseara a avut o tentativa de a-mi arata o jucărie despre care il întrebarea unde este, dar azi nu a mai repetat gestul.
Referitor la jocul cu mingea, se joaca singur, o bate cu manutele făcând-o sa se invarta. Inca nu o da spre mine sa ne jucam împreuna. Cel mai mult ii place (ca sa dau exemplu de joaca in comun), atunci cand eu stau jos, sa vina in spatele meu si sa bată cu manutele, iar atunci cand mă intorc spre el, se asaza jos si rade foarte tare. De multe ori, nu asteapta sa mă mai intorc si se pune el înainte jos si rade. Oricum, comparand cu evoluția fratelui mai mare este mult mai incetinel. Nu stiu ce sa cred, mă rog mereu sa nu fie autism si sa înceapă sa progreseze si el mai mult, uneori mă gândesc ca poate sunt eu exagerata si ii cer prea mult, poate ca asa e firea lui, mai molcom.
Cu speranta in suflet si cu credinta in Dumnezeu, mergem înainte si vom vedea ce va fi.
O zi buna va doresc!
mamade2
 
Posts: 29
Joined: Mon Feb 20, 2012 9:14 am

Postby NicoletaL » Thu Feb 23, 2012 11:06 am

Nu e nici o problema Theodora, fiecare are dreptul la o opinie...Dar in orice caz doar din cateva date nimeni nu poate afirma cu certitudine ca putem sti sigur ca acel copil e ok sau nu....Mai important decat asta , este faptul ca se pot lua anumite masuri care pot cantari foarte greu pe viitor, iar asta va face diferenta cu siguranta in toata evolutia copilului , indiferent daca se confirma diagnosticul sau nu, acel parinte care cere un sfat sau o parere, are nevoie de obiectivitate iar pe mai departe , el poate hotari cel mai bine care informatii se pliaza pe copilul lui sau nu...fiindca este singurul in masura sa cantareasca realitatea exact asa cum trebuie.... Noi ceilalti putem oferi informatii in plus, care sa-l ajute pe acel parinte intr-o forma sau alta, nu sa-l duca in eroare , fiindca un parinte care-si manifesta ingrijorarea aici, cu certitudine are motivele sale , bine intemeiate...Sa nu uitam ca acest avantaj, de a interveni in cazul unui copil foarte foarte mic, ar putea fi una dintre solutiile pe termen lung pentru recuperarea multor, multor copii, care poate vor iesi din spectru inainte chiar sa "intre" efectiv...
Prefer sa pun in garda un astfel de parinte si sa stiu ca pe termen lung copilul are cel mai mult de castigat, pentru ca din pacate eu nu am avut acest noroc de a intalni la momentul potrivit o persoana care sa imi sustina punctul de vedere si anume ca ceva era in neregula cu copilul meu....iar timpul a trecut in defavoarea mea....Multi specialisti imi spun acum , ca daca incepea la 2 ani era fantastic....la ritmul de recuperare pe care il are el acum....dar chiar si asa ma bucur ca am inceput terapia ABA, inainte de a avea diagnosticul si asta a contat enorm...
Aceasta abordare , de a linisti parintele, e mult prea periculoasa pe termen lung, pentru ca un parinte se poate agata de speranta ca totusi copilul va fi bine, iar atunci cand chiar un specialist ii spune lucrul asta se inchide intr-o carapace a negarii, isi doreste din tot sufletul sa dea dreptate specialistului, fiindca perspectiva acestui diagnostic e mult prea dureroasa , si o perioada "uita" ce-i spune de fapt feeling-ul sau de parinte... Iar timpul trece si se pierde definitiv acest avantaj....
Legat de interactiunea cu cei din jur, as vrea sa punctez ca si Cosmin la o varsta foarte mica stia sa se joace de-a " cucu-bau", se ascundea dupa perdea si se juca cu noi, plangea cand plecam, radea cand ne intorceam, cerea " a-a " ( adica pa-pa), se juca cu mingea si inetractiona foarte bine cu noi , constientiza pericolele si facea o sumedenie de lucruri care ar fi exclus diagnosticul de autism pentru un neavizat....
Ceea ce imi doresc din suflet este sa trag un semnal de alarma pt parintii care au copii foarte foarte mici, fiindca aceasta afectiune este atat de misterioasa, marsava si plina de neprevazut, se stiu atat de multe despre ea, dar inca mult prea putine, incat nu va jucati cu semnalele de alarma ci [b]luati masuri dragi parinti , cand copiii sunt foarte foarte mici, fiindca poate astfel aveti sansa de a sterge granita dintre autism si normalitate....[/b]In rest, nimic nu mai conteaza....
Last edited by NicoletaL on Sun Feb 26, 2012 2:02 am, edited 7 times in total.
NicoletaL
 
Posts: 127
Joined: Wed May 25, 2011 11:47 pm

Postby mamade2 » Thu Feb 23, 2012 11:25 am

Sa stiti, draga Theadora si draga Nicoleta, ca va inteleg foarte bine punctele de vedere ale amandurora. Apreciez foarte mult faptul ca va luati din timpul probabil destul de pretios pentru a ajuta alti oameni. Te inteleg Nicoleta ca vrei sa fii preventiva spunand ca daca lucrurile sunt luate din timp, sunt sanse foarte mari pentru a exclude chiar diagnosticul de autism, care oricum se da destul de greu (implicit s-ar pierde timp pretios care ar putea fi folosit pentru recuperare). Sunt de acord cu tine, fiindca este mult mai usor sa previi, daca putem spune asa. Plus de asta, terapia nu ii va face nici un rau, chiar daca nu ar avea autism, ba chiar l-ar ajuta sa progreseze mai repede. (Problema la noi, dupa cum am mai spus, este faptul ca locuim in mediul rural si nu avem posibilitatea sa ne adresam cu usurinta unor specialisti, dar ramane de vazut ce vom face, oricum luam varianta asta in calcul). In acelasi timp o inteleg si pe Theadora care incearca sa spuna ca se face prea multa tevatura in legatura cu autismul poate si acolo unde nu este cazul. Si este adevarat ca nu toti copiii au acelasi ritm, unii sunt mai isteti, altii merg mai greu, sunt mai ”grei de cap” sa zicem, invata mai greu (ca si noi, adultii, de altfel), fara ca aceasta sa fie o problema care sa le afecteze traiul normal si decent.
Va multumesc pentru sfaturile voastre si voi tine cont de ce mi-ati spus. In perioada ce urmeaza voi continua sa il urmaresc pe baietel si sa lucrez cu el asa cum stiu si pot pentru a il ajuta. Ramane de vazut si de luat in calcul varianta apelarii la specialist.
Numai bine!
mamade2
 
Posts: 29
Joined: Mon Feb 20, 2012 9:14 am

Postby Theadora » Thu Feb 23, 2012 3:19 pm

Stiu ca esti foarte bine intentionata, Nicoleta si este laudabila incercarea ta de a pune in garda si alti parinti asupra pericolelor autismului care-ti pot da tarcoale intr-un mod atat de insidios, incat poti sa nici nu observi. Singurul dezavantaj in acest caz este ca nu te mai poti bucura de copilaria lui, aceasta perioada frumoasa trece si te trezesti ca e copilul deja mare si tu nici n-ai observat, mult prea atenta fiind la niste detalii irelevante poate, care ti-au umbrit fericirea iar apoi ai vrea sa dai timpul inapoi. Oricum, la aceasta varsta este aproape imposibil sa stii cu siguranta, de aceea, cea mai buna solutie este sa amani grijile pana la 18 luni, macar, cand poti stii sigur care este situatia. E si cel mai bun moment sa incepi ABA daca este cazul. Eu nu am spus ca mamade2 sa lase garda jos. Dupa mine, cea mai buna solutie este: bucura-te de aceasta scurta perioada, incearca sa nu-ti mai faci un munte de griji (cum am facut si eu, de altfel), incearca sa-l stimulezi cum poti mai bine, dar fara sa exagerezi. Nu este deloc tarziu sa incepi terapia, daca este cazul, dupa 18 luni, dimpotriva, atunci e cel mai indicat. Doar atunci vei avea date mai clare. Deci, sfatul meu este: amana grijile pana atunci, pentru ca un copil poate evolua spectaculos cu putina stimulare in doar cateva luni. Important este sa nu cadem in nicio extrema, nici sa inchidem ochii complet la orice semn de intrebare care apare, dar nici sa credem ca daca prezinta anumite semne intalnite in autism, sa ne speriem si sa facem tot felul de scenarii sumbre care sa ne fure bucuria de a avea un copil minunat pentru ca vom regreta mai tarziu.
In legatura cu interactiunea, de obicei, copiii autisti interactioneaza intr-un mod unidirectional, asta insemnand ca totul porneste de la tine inspre ei, dar nu si invers, le lipseste reciprocitatea. Nu stiu sa-ti raspunda atunci cand le ceri ceva, sau cand ii intrebi ceva, se comporta de parca nu te-ar auzi, chiar daca iti zambesc si sunt cat se poate de constienti de prezenta ta. Deci, nici interactiunea nu este din ambele directii, poate doar sa-ti creeze iluzia ca e reciproca si nici comunicarea nu are loc. Daca copilul stie sa arate ceva macar cu privirea atunci cand i se cere, e ca si cum ar arata cu degetul, este cam acelasi lucru. O mamica povestea pe un forum ca un psiholog i-a facut un test simplu copilului ei de 1 an: l-a intrebat unde este mama, iar apoi, unde este tata, iar copilul si-a mutat, pe rand, privirea de la psiholog la mama, apoi la tata. A fost suficient ca sa spuna ca totul este in regula, si asa s-a si dovedit mai tarziu, copilul s-a dezvoltat normal. La copilul tau, Nicoleta, tocmai asta era batator la ochi: ca nu-ti arata niciodata nimic, nici macar cu privirea, daca am inteles eu bine, probabil nu-ti arata nici la cerere nimic, in cazul in care il intrebai unde este ceva anume si tocmai asta este esenta, tocmai asta te trimitea inspre autism. Deci, eu nu vreau doar sa o linistesc pe mamade2, dar vad la baietelul ei acele elemente care inclina balanta inspre normalitate si sunt cat se poate de obiectiva. Stie sa-ti ARATE, nu doar cu privirea, dar si cu mana, presupun, de vreme ce mamade2 a spus ca baietelul ei arata unde e burtica cand i se solicita. Poate mai tarziu va incepe sa arate si spontan diverse lucruri. Insa, dupa cum ai spus si tu, este, intr-adevar, bine sa fii prevazator si cat se poate de atent la orice mic detaliu, pentru ca orice iti poate furniza informatii importante.
Theadora
 
Posts: 11
Joined: Fri Dec 16, 2011 3:16 pm

Postby NicoletaL » Fri Feb 24, 2012 8:25 am

Theodora, in primul rand te voi ruga pe viitor sa fii mult mai atenta cand faci afirmatii personale, dar lasi sa se inteleaga ca ar fi scrise de catre alti parinti. Niciodata nu am afirmat despre baiatul meu ca nu" arata nici cu privirea" cum ai sustinut tu mai sus, in mod nejustificat.... In calitate de mama a lui Cosmin imi pot permite sa fac anumite comparatii, tocmai fiindca unul dintre copiii comparati este al meu. In schimb tu nu ai dreptul in niciun caz sa intervii in aceasta comparatie, mentionandu-l culmea pe copilul meu si daca cineva vrea sa-i citeasca povestea , asta nu inseamna ca o poate si "personaliza" sau si mai grav, sa- adauge detalii neadevarate. Esti libera sa faci oricand o comparatie cu copilul tau de exemplu pentru a putea sustine in mod corect ceea ce afirmi, in nici un caz cu al meu, mai ales intr-o astfel de maniera, pt ca efectiv esti un strain si nu cunosti mai nimic din toata povestea noastra. Imi pare rau ca a deviat problema lui mamade2 spre o astfel de discutie, dar exista niste reguli nescrise si imi pare rau sa-ti spun ca ai trecut peste ele , nu o data ci de 2 ori, asa ca nu puteam sa las sa se " perpetueze" aceasta atitudine si in alte postari de-ale tale. si sper sa ma fi facut pe deplin inteleasa , asa ca nu voi mai dezvolta subiectul...
Pentru mamade2 si nu numai , ii mai scriu si partea de detaliu a ceea ce inseamna fata nevazuta a autismului, in cazul nostru si anume : COSMIN are urmatoarele evaluari pe hartie : la 1 an si cateva luni prima evaluare la medicul de neuropsih infantila -rez "normal", urmatoarea evaluare vine la 2 ani, la un alt medic de neuropsih infanttila, la fel cu rezultat "normal". La insistentele mele obtin si o trimitere la psiholog, la o evaluare unde mi se spune " Nici sa nu va ganditi la autism" - atat de "bine" parea ... La 2 ani si 9 luni ma reintorc la al doilea neuropsihiatru care iar imi spune ca nici urma de autism, ii pomenesc de "elemente", dar mi se spune sa astept cu logopedia pana la 5 ani !!! Din proprie initiativa ajung cu el la 2 ani si 10 lunii la alt psiholog care nu are " curaj" sa puna acest diagnostic sii ii pune " totusi" ADHD ( lui, care este un cuminte si un docil ). In cele din urma incepem la 3 ani ABA fara nici un diagnostic, ajungem apoi la 3 ani si 3 luni in Buc si cu diagnosticul de aici reluam drumurile in oras si toti recunosc autismul subit...E prima data cand povestesc cu lux de amanunte toate acestea nu pt a " speria" inutil pe cineva ci pt a sustine in mod coerent si corect ceea ce afirm : despre autism se stiu multe, dar inca prea putine, iar cel ce se crede atotstiitor de fapt inca nu stie nimic...Aceasta e realitatea dura iar povestile frumoase sunt doar 5 din 100 , cu alte cuvinte procentul de copii recuperati in tara noastra...
Mamade2 sa dea D-zeu sa fie totul bine si pt tine , dar si pt ceilalti parinti cu copii mici...,
Last edited by NicoletaL on Tue Feb 28, 2012 1:35 pm, edited 6 times in total.
NicoletaL
 
Posts: 127
Joined: Wed May 25, 2011 11:47 pm

Postby Theadora » Fri Feb 24, 2012 12:34 pm

Imi pare foarte rau, Nicoleta, dar tu esti cea care induce in eroare alte mamici (si ma induci in eroare si pe mine, in mod indirect atunci cand citesc acest forum), pentru ca incepi sa faci comparatii intre alti copii si copilul tau, incercand sa scoti in evidenta DOAR asemanarile, nu si DEOSEBIRILE si asta este cel mai important. Ai indus-o in eroare si pe Ilink, aproape ca ai convins-o ca si fetita ei este autista, pentru ca ai evidentiat atat de bine asemanarile dintre copiii vostri, nu si diferentele si iata ca fetita ei avea doar niste intarzieri, pentru ca acum, are chiar un avans fata de alti copii de varsta ei si avea chiar intarzieri mult mai mari decat baietelul mameide2. Daca incepi sa faci o comparatie, esti datoare sa prezinti toate detaliile, chiar si ceea ce nu stia sa faca baietelul tau (care, apropo, este un dulce si am toata simpatia fata de el). Esti datoare sa prezinti informatii complete, nu doar jumatati de adevaruri, care INDUC IN EROARE. Prin urmare, subliniez inca o data ca am tot respectul si admiratia pentru tine, esti o mamica minunata, dar nu mi se pare ca ai procedat corect prezentand doar o parte de adevar: este important sa precizezi ce anume li lipsea copilului tau de era autist; tu ai prezentat doar partea frumoasa:ceea ce stia el sa faca. Ai exemplificat ca parte negativa doar lipsa gestului de a arata cu degetul. Potrivit afirmatiilor tale, acest singur gest la varsta de 1 an si un pic ar fi suficient ca sa te gandesti la autism. Prezinti lucrurile in asa fel incat mamicile ajung deja sa aiba siguranta ca si copilul lor este autist, la fel am crezut si eu cand am citi povestea ta, dar incep sa observ tot mai multe deosebiri si intre copilul meu si al tau, care il imping tot mai mult inspre normalitate. E bine sa pui in garda parintii, dar nu incerca sa transferi cu atata siguranta acest diagnostic asupra tuturor copiilor care nu arata cu degetul. Insist deci, nu pot sa cred ca doar aratatul cu degetul lipsea, lipseau cu siguranta multe alte lucruri pe care nici neuropsihiatrii nu le-au observat ci doar tu singura si pe care nu le dezvalui. CEVA lipseste in toata povestea asta, anumite detalii care sa ne faca sa ne dam seama ce-l deosebea pe baietelul tau de alti copii, deoarece pare un caz singular. Ma simt, prin urmare, datoare sa intervin, pentru ca sunt si eu intr-o situatie similara cu a mameide2, ma afecteaza si pe mine, in mod indirect tot ceea ce afirmi si detaliile tale seamana confuzie in loc sa clarifice lucrurile. Eu incerc doar sa inteleg ce lipseste in tot acest puzzle al povestii tale.
Theadora
 
Posts: 11
Joined: Fri Dec 16, 2011 3:16 pm

Postby Theadora » Fri Feb 24, 2012 1:10 pm

In legatura cu aratatul cu privirea, imi cer scuze, m-am exprimat gresit. Era vorba de o presupunere a mea, nu vroiam sa fie o parafrazare a afirmatiilor tale. Presupun ca nu-ti arata nimic atunci cand ii solicitai acest lucru, nici macar cu privirea, altfel nu ar fi fost in cele din urma diagnosticat cu autism. Fac aceasta presupunere pentru ca nu ai facut nicio precizare legata de comunicare, nu ai specificat daca Cosmin intelegea atunci cand il intrebai ceva si nici daca iti raspundea in vreun fel. Nu ai tu facut cumva urmatoarea afirmatie:”Nu raspundea deloc la comenzi?”De asemenea as mai vrea sa fac precizarea ca am observat o contradictie in descrierea baietelului tau: lui Ilink i-ai scris la un moment dat ca baietelul tau „nu foloseste jocul simbolic ( de exemplu sa se prefaca, fie ca vorbeste la telefon, fie sa imite alt comportament vazut la adulti)”, te citez, spuneai ca ai trait si tu aceasta etapa. Acum insa, faci afirmatia ca Cosmin, de fapt, cunostea utilitatea lucrurilor si ca imita multe comportamente vazute la adulti: „lua pieptanul si se pieptana, ochelarii ii punea la ochi, cheia in broasca, bratara pe mana, puful de par al surioarei i-l punea ei in par”. Este o contradictie foarte serioasa, dupa parerea mea. Ori imita, ori nu imita, este un detaliu FOARTE important. Din nou, induci in eroare.
Theadora
 
Posts: 11
Joined: Fri Dec 16, 2011 3:16 pm

Postby stepacro » Fri Feb 24, 2012 1:52 pm

Cred ca mai constructiv pentru toata lumea ar fi un loc in care sa fie postate cateva activitati de stimulare precoce pt o varsta atat de frageda.
Dora poate poti ajuta cu asta.
Ma gandesc eu ca am putea trece la actiune si toti copiii ar beneficia de astfel de idei.
Pot oferi multe materiale.
Always let your conscience be your guide...
stepacro
 
Posts: 124
Joined: Tue Sep 08, 2009 4:19 am
Location: Montreal

Postby dora » Fri Feb 24, 2012 3:01 pm

dora
 
Posts: 3734
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Next

Return to DIAGNOSTIC, EVALUARE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 3 guests