ajutor pentru un baietel GHIDUL PORTAGE

Moderators: camel, moderators

ajutor pentru un baietel GHIDUL PORTAGE

Postby mamageorge » Tue Jul 10, 2007 11:45 am

Buna!
Sunt Carmen, mama lui George, un baietel de 5 ani si o luna. Am mai scris pe acest forum. Puiul meu a fost diagnosticat la varsta de 4 ani cu tulburare pervaziva de dezvoltare si ADHD cu deficit de atentie. Dupa un an de rispolept si picatura zilnica de clopixol am intrerupt tratamentul medicamentos si am inceput unul homeopat indicat de dl doctor Radu Naghiu (Bucuresti), un medic deosebit (neuropsihiatru infantil) poate singurul uman si sufletist din cati am consultat...
Dupa doua luni de tratament dupa o schema prescrisa la cabinet, George da semne bune: a inceput sa pronunte pe silabe destule cuvinte, insa nu le leaga singur in propozitii, dar le foloseste constient, in special cand doreste ceva..., nu se mai loveste, are contact vizual imbunatatit, face singur puzzle de 6-8 forme etc ...
I-am facut testul Portage, am notat unde anume trebuie insistat, insa doresc sa ma ajute cineva cu GHIDUL PORTAGE, ce te invata cum sa-l "inveti" tu pe copil ce si cum sa faca ce nu stie... Dl doctor mi-l da peste o luna (la viitoarea consultatie), insa eu fiind in vacanta (sunt invatatoare) n-as vrea sa pierd timp pretios pentru George...
Mentionez ca am documentatia ABA aproape toata, insa nu fac decat eu cu el ABA, nu sunt specialisti in zona, iar sa ma mut in Bucureasti nu cred ca as face fata material...
Va rog din suflet sa ma ajutati, poate aveti un format electronic al ghidului PORTAGE ce poate fi transmis prin mail... MII de multumiri anticipate!
mamageorge
 
Posts: 33
Joined: Fri Sep 08, 2006 10:58 am
Location: campulung

Postby dora » Wed Sep 05, 2007 2:13 pm

IMPORTANTA CUNOASTERII STADIILOR DE DEZVOLTARE PSIHO-NEURO-MOTORIE
PENTRU DIAGNOSTICAREA PRECOCE A HANDICAPURILOR NEUROMOTORII (0 - 5
ANI)

R A C A S A N (G U T U) M I H A E L A

A N U L II

PSIHOPEDAGOGIA RECUPERARII HANDICAPURILOR NEUROMOTORII

- 2003 -

Psihomotricitatea este considerata in literatura de specialitate ca o
functie complexa, o aptitudine care integreaza atat aspecte ale
activitatii motorii, cat si manifestari ale functiilor perceptive.

Conduitele psihomotorii ale fiecarui individ evolueaza in functie de
inzestrarea sa aptitudinala, de gradul de dezvoltare fizica si
intelectuala si de influentele educative carora a fost supus pe tot
parcursul copilariei. Ca functie complexa ce determina reglarea
comportamentului uman, psihomotricitatea include participarea
diferitelor procese si functii psihice care asigura atat receptia
informatiilor cat si executia adecvata a actelor de raspuns. Prin
componentele sale de baza, psihomotricitatea face posibila adaptarea
pragmatica (invatarea tehnicilor profesionale, manuale, intelectuale),
adaptarea sociala (modalitati de comunicare interpersonala), adaptarea
estetica (tehnici de expresie corporala), adaptarea educativa.

Referindu-se la psihomotricitate, DeMeur a evidentiat existenta unor
raporturi intre motricitate, intelect si afectivitate. Desi Lapierre
considera ca notiunea de psihomotricitate este prea vasta pentru a se
preta la o definitie precisa, categorica si indiscutabila, C. Paunescu
a evidentiat ca "psihologia demonstreaza ca actul motor sta la baza
organizarii cunoasterii si invatarii, determinand, intr-o proportie
considerabila, organizarea mintala a persoanei... ".

Astfel, studiul psihomotricitatii este considerat primordial in
organizarea procesului instructiv-educativ-recuperator pentru toate
varstele si tipurile de deficienti, ca si pentru persoanele obisnuite.
Educarea psihomotricitatii detine un loc important in terapeutica
educationala, daca tinem cont de faptul ca deficienta mintala este
asociata, in general, cu debilitatea motrica. In general, handicapul
de intelect presupune lipsa echipamentului psihologic al primei
copilarii, ceea ce impune ca printr-o educatie sistematica sa se reia
si sa se completeze achizitiile privitoare la mecanismele motorii si
psihomotrice care constituie baza pentru toate mecanismele mentale,
pregatind formele de activitate intelectuala superioara.

Rene Zazzo considera ca educatia psihomotrica constituie o educatie de
baza in scoala elementara intrucat ea conditioneaza intregul proces de
invatare scolara. Procesul de invatare nu poate fi eficient "daca
copilul nu are constiinta corpului sau, nu cunoaste lateralitatea sa,
nu se poate situa in spatiu, nu este stapan pe timp si nu a castigat o
suficienta coordonare si stabilitate a gesturilor si miscarilor sale."

Initierea oricarui program de terapie educationala a psihomotricitatii
trebuie sa fie precedata de o evaluare a achizitiilor psiho-motrice de
care dispune fiecare copil la un moment dat, facandu-se astfel o
comparatie cu cele pe care ar trebui sa le aiba.

Una din manifestarile esentiale ale vietii este miscarea. Aceasta se
realizeaza de catre muschi in stransa legatura cu SNC si SNP. In acest
mecanism complex muschii realizeaza efectiv acomodarea organismului la
modificarile permanente ale mediului exterior. Pe baza informatiei
primite din mediul exterior si interior, SN integreaza si apoi emite
comenzi, care prin fibrele nervoase eferente ajung la muschii cu care
intra in legatura prin intermediul placilor motorii. Rezultatul
acestor comenzi sunt contractiile musculare care se traduc prin mers,
precum si prin miscari de orice alt ordin : mimica, vorbire, etc.

Printre mijloacele de care dispune fiinta pentru a reactiona asupra
mediului, miscarea este aceea care a obtinut, datorita progreselor
organizarii sale in regnul animal si la om, o asemenea eficacitate si
preponderenta incat efectele sale au putut fi considerate de
behavioristi ca obiect exclusiv al psihologiei.

Tulburarile de psihomotricitate cunosc o paleta extrem de variata care
se pot grupa in urmatoarele categorii (dupa Paunescu & Musu):

* Tulburari ale motricitatii : intarzieri in dezvoltarea motorie,
marile deficite motorii, debilitatea motrica, tulburari de
echilibru, de coordonare, de sensibilitate.
* Tulburari de schema corporala, de lateralitate, de
orientare,organizare si structurarespatiala, de orientare si
structurare temporala.
* Instabilitate psihomotorie.
* Tulburari de realizare motrica : apraxia, dispraxia, disgrafia
motrica.
* Tulburari psihomotrice de origine afectiva.

Recuperarea psihomotrica se numara printre cele mai recente metode
utilizate in domeniul terapeutic, ocupand un loc important in sistemul
metodelor de recuperare atat in psihiatria infantila cat si in
psihopedagogia speciala. Importanta ei este mare atat pentru copilul
normal, cat si pentru cel cu deficienta, considerand corpul sub dublul
aspect: de instrument de actiune asupra lumii si de instrument in
relatie cu altul.

Depistarea copiilor cu deficiente este un act complex care cuprinde
cel putin doua aspecte: cunoasterea si orientarea spre un specialist
in vrderea precizarii diagnosticului. In acest sens, cunoasterea se
refera la sesizarea unor simptome, a unor particularitati
morfo-functionale care diferentiaza sau incep sa diferentieze copilul
cu handicap de restul copiilor. In multe cazuri insa, diferentierea nu
este clar conturata, exista incertitudini si indoieli. Depistarea nu
inseamna numai cunoasterea unor simptome, ci presupune si orientarea
lui spre un specialist in vederea precizarii diagnosticului. Este un
fapt bine stabilit, depistarea copiilor cu deficiente trebuie facuta
cat mai precoce, depistarea precoce fiind unul din imperativele majore
ale medico-psihopedagogiei celor cu deficiente. Depistarea precoce se
considera pana la 6 ani, adica pana la punerea problemei scolarizarii
copiilor.

Organizarea unei depistari precoce active si eficiente implica pe de o
parte o buna cunoastere a dezvoltarii psihomotrice a copilului normal,
dar si existenta unor instrumente accesibile in vederea determinarii
periodice a nivelului de dezvoltare psihomotrica a copilului.

Dezvoltarea psihomotorie se examineaza de regula la copii mici (0-5
ani) si sta la baza depistarii precoce a copilului cu deficiente.

Tulburarile motrice intra intotdeauna ca element important in
structura tabloului psihopatologic al copilului deficient mintal.
Exista o legatura logica intre deficienta mintala , nivelurile si
tulburarile de motricitate: cu cat gradul deficientei mintale este mai
pronuntat, cu atat si nivelul motricitatii este mai scazut si
tulburarile sunt mai variate si mai grave, si invers. Eficienta
motrica a deficientilor este unul din parametrii principali pe care se
construieste pregatirea pentru munca si prin aceasta integrarea
profesionala si sociala a acestora.

Pentru activitatea terapeutic-recuperatorie, o importanta deosebita o
are diagnosticarea precoce, care da posibilitatea instruirii rapide a
tratamentului, astfel incat sa se evite formarea cailor motorii
incorecte si vicierea consecutiva a impulsurilor proprioceptive.
Diagnosticul precoce stabilit determina instituirea imediata a
masurilor terapeutice.

Precocitatea interventiei terapeutice este hotaratoare in obtinerea
unui rezultat optim. Primul care examineaza copilul este medicul
pediatru care ingrijeste respectivul copil inca din perioada
intrauterina. Deficienta trebuie recunoscuta cu mult inainte ca ea sa
fie vizibila pentru parinti. Recuperarea si readaptarea copilului cu
deficienta neuromotorie, si nu numai, se poate concepe numai printr-o
munca de echipa. Pentru certificartea diagnosticului sau pentru
elucidarea lui, ca si pentru stabilirea celei mai corecte atitudini
terapeutice, pediatrul trebuie sa apeleze la consult. Copilul va fi
trimis la un specialist neurolog sau ortopedist, dupa natura
afectiunii sale, sau la un neuro-psihiatru. Medicul respectiv, la
randul sau, va avea nevoie de consultul altor specialisti, care sa
completeze intregul tablou clinic al pacientului( exemplu:defectologi,
ergoterapeuti, protezisti, chirurgi ortopezi). Sunt necesare si unele
examene complementare, radiografii, EEC, EKG, audiograme, analize
biologice de laborator. Din punct de vedere psihologic, este bine sa
fie ferit copilul de examinari multiple, inutile, de prezenta unor
aparate complicate. Decizia necesitatii unui examen suplimentar, ca si
interpretarea lui trebuie sa apartina exclusiv medicului.

Este evident ca diagnosticul, mai ales tratamentul nu se poate stabili
decat printr-o munca de echipa, in care diversi specialisti sa vada si
sa urmareasca copilul, sa-si spuna punctul de vedere si ceea ce este
de facut pentru imbunatatirea starii lui. Periodic, la intervale
variabile, acesti specialisti trebuie sa revada copilul si sa conduca
tratamentul.

Miscarea incepe chiar din perioada fetala. Intr-adevar, in ontogeneza
functiile se schiteaza o data cu dezvoltarea tesuturilor si a
organelor corespunzatoare, inainte de a putea sa se justifice prin
functionare. Abia catre luna a IV-a a sarcinii, mama percepe primele
deplasari active ale copilului. Conduitele psihomotrice evolueaza dupa
nastere progresiv, in legatura cu maturizarea neuro-motrica si cu
formarea educationala.

Dezvoltarea psihomotricitatii la copil prezinta o serie de
caracteristici care merita sa fie cunoscute pentru ca ele stau la baza
evaluarii nivelului si calitatii dezvoltarii de la un moment dat.
Succint aceste caracteristici sunt urmatoarele:

* Dezvoltarea psihomotricitatii inregistreaza salturi calitative, pe
baza unor acumulari cantitative; formele noi de comportament sunt
intotdeauna superioare celor precedente.
* Noile calitati nu le desfiinteaza pe cele anterioare, ci le includ
prin restructurari succesive.
* Dezvoltarea psihomotricitatii se produce stadial, in etape
distincte, cu caracteristici proprii fiecarei varste.
* Transformarile din domeniul psihomotricitatii sunt continue si
imperceptibile la intervale mici de timp.
* De multe ori dezvoltarea psihomotrica este asincrona la nivelul
diferitelor procese si insusiri, unele avand ritmuri proprii de
dezvoltare la diverse etape de varsta.

Exista diferite metode si teste pentru masuratea nivelului de
dezvoltare psihomotrica, cum ar fi scara Gessel, prima scara de
dezvoltare psihomotrica, scara Brunet-Lezine, testul Buhler si Hetzer,
testul Scholl, scara institutului de igiena Bucuresti, etc.

Exista mai multi autori (D.Motet, N.Robanescu, R.Vincent, D.Bulucea,
M.Geormaneanu) care au dat puncte de reper ale dezvoltarii
psihomotrice ale copiilor de pana la 5 ani, care trebuie avute in
vedere in depistarea precoce.

Principalele caracteristici ar putea fi rezumate astfel:

0-4 saptamani: miscari fara scop, fara un efect anumit, fiind puternic
subordonate reflexelor tonice primitive de postura; poate sa intoarca
capul intr-o parte, are pumnii stransi; reflex Moro activ, reflex de
agatare, de pasire, de prindere - prezente; raspuns Landau absent -
nu-si mentine pozitia cand este sustinut; absenta controlului capului;
acorda preferential atentie sunetelor inalte si feminine; sunete ce au
calitatea, rata si ritmul batailor cardiace cu care s-a obisnuit in
uter pot sa-l calmeze; in pozitie sezanda capul cade posterior.

2 luni: sustine putin timp capul in pozitie de decubit ventral; nu
sustine capul in pozitie sezanda; apare o "schita" de reflex Moro;
alert la sunete; zambeste; urmareste obiecte in miscare.

3 luni: misca bine membrele; ridica capul cu usurinta; in pozitie
sezanda cade pe spate; miscari reflexe de aparare; asculta vocea si
gangureste; incepe sa "pedaleze"; isi muta privirea de la un obiect la
altul; reactioneaza la muzica; se sustine pe antebrate si coate; se
joaca cu mainile cercetandu-le.

4 luni: ridica capul si inclina toracele; suspendat, tine capul in
plan superior; incepe sa aiba controlul capului la miscari de
rasucire; dispare reflexul Moro; gangureste; raspunde zambetului prin
zambet; distinge 2 sunete; retine cu mana obiecte, se agata de parul
si hainele persoanelor de langa el.

5 luni: tine capul ridicat fara sa-i cada pe spate; impinge picioarele
cand este tinut ridicat "prin axile"; rade zgomotos; se joaca cu o
persoana, duce obiecte la gura; poate arata nemultumire; pedaleaza;
apare reflexul Landau.

6 luni: se ridica ajutandu-se de incheietura mainii; gangureste;
intoarce capul catre o persoana care rade; incepe sa se tarasca pe
podea; apuca biberonul si-l duce la gura cu ambele maini; se
rostogoleste pe spate si pe burta; distinge chipurile familiare de cel
straine.

7 luni: se deplaseaza in "4 labe"; bea cu cana; se ridica in sezand
din decubit dorsal; tine obiecte in ambele maini, vocalizeaza; zgarie.

8 luni: ridicat, se poate rezema; culcat ridica capul, se
rostogoleste; topaie; tipa ca sa atraga atentia; emite sunete; isi
priveste imaginea in oglinda si se bucura; o prefera pe mama; se
ridica in sezand fara ajutor.

9 luni: executa "marche arriere"; spune ma-ma, da-da; se dezvolta
reflexul pentru saritura; se poate ridica in 4 labe.

10 luni: sta bine in sezand, fara sprijin; sta in picioare sustinut si
merge greoi sustinut; mananca cu mana; asculta ceasul; emite sunete
repetitiv; incearca sa recupereze un obiect cazut; reactioneaza cand i
sepronunta numele; se poate roti fara sa-si piarda echilibrul; se
deplaseaza dupa jucarii; flutura mana in semn de ramas-bun, bate din
palme.

11 luni: se ridica singur in picioare, mesteca; isi suge degetul;
emite 2 cuvinte cu inteles; prinde "ca un cleste"; manifesta simpatii
pentru alte persoane decat mama; sta singur in picioare cateva
secunde.

12 luni: merge in tarc sustinandu-se cu o mana; imita in joc; se joaca
cu mingea; prehensiunea este apropiata de cea a adultului,dar are
dificultati la prinderea obiectelor mici; coopereaza la imbracare.

1 an si 6 luni: merge singur; se ridica singur in picioare ajutat;
urca scari; trage linii cu creionul; isi scoate singur pantofii;
incepe sa se comporte si opozitional; alearga si sare; sta singur pe
scaun unde se urca prin catarare; foloseste lingurita la masa; poate
comunica, ziua, nevoia de a urina; anunta defecatia, rareori inainte;
imita mama; dispare reactia Landau.

2 ani: alearga fara sa cada; urca si coboara scarile cu ambele
picioare pentru o treapta; deschide usa; se spala pe maini; noaptea,
mictiunea este controlata rar; vorbeste neincetat; alcatuieste
propozitii scurte; cere mancare, olita; foloseste pronume; continua
negativismul; tine creionul cu degetele nu in palma ca si pana acum;
sare; arunca mingea pastrandu-si echilibrul.

3 ani: urca scara cu cate un picior pentru o treapta, si coboara cu
ambele picioare pentru o treapta; sta cateva secunde intr-un picior;
merge cu tricicleta; se imbraca si se dezbraca singur; merge singur la
toaleta; ajuta la bucatarie; participa la joc in colectiv; isi stie
varsta si sexul; numara pana la 10; spune poezii scurte; cunoaste
culorile.

4 ani: coboara scara cu alternarea picioarelor; poate sta in echilibru
pe un picior 4-8 secunde.

5 ani: sta intr-un picior minim 8 secunde; merge pe varfuri distante
lungi; este gata sa-si foloseasca si sa-si dezvolte aptitudinile
motorii pentru actiuni mai complicate - scris, desenat, cusut, cantat.

In sprijinul stabilirii unui diagnostic precoce, exista cateva
elemente care trebuie obligatoriu avute in vedere din primele
saptamani dupa nastere:

* Absenta reflexului Landau - din decubit ventral copilul nu poate
ridica capul si membrele inferioare.
* Sustinut subaxilar la verticala, copilul are membrele inferioare
incrucisate.
* Absenta reflexului de "pregatire pentru saritura", dupa 9 luni.
* Persistenta reflexului Moro dupa 6 luni.
* Persistenta reflexului mersul automat, dupa 10 luni.
* Toate abaterile de la dezvoltarea neuromotorie normala.

Prezentam in continuare un ghid al abilitatilor motorii cuprinse in
ghidul Portage pentru educatie timpurie, care reprezinta finele
fiecarei perioade de varsta, pana la 6 ani. Acest ghid Portage
cuprinde un inventar de abilitati de care trebuie sa dispuna copiii
intre 0-6 ani, precum si sugestii educativ-terapeutice pentru
achizitionarea lor. Inventarul de abilitati Portage este structurat pe
6 sectiuni, arii de dezvoltare si anume : stimularea sugarului,
socializare, limbaj, autoservire, cognitiv si motor.

Ghidul este alcatuit pentru a servi ca instrument de proiectare a unui
program de invatare si nu ca un instrument de evaluare a varstei
mintale. cateva dintre abilitatile motrice indicate in acest ghid, pe
varste, sunt:

La 1 an:

* Se taraste;
* Foloseste pensa digitala pentru a ridica un obiect;
* Apuca cu mana din pozitia tarare;
* Sta in picioare cu sprijin minim un minut;
* Scoate obiectele dintr-un recipient prin rasturnare;
* Intoarce paginile unei carti, mai multe o data;
* Bate din palme;
* Face cativa pasi fara ajutor.

La 2 ani:

* Traseaza linii;
* Merge independent;
* Coboara scarile de-a busilea;
* Se da in balansoar;
* Rostogoleste o minge;
* Aseaza 4 inele pe un suport vertical;
* Face un turn din 3 cuburi;
* Impinge sau trage o jucarie dupa el;
* Se apleaca pentru a ridica un obiect;
* Se ridica fara sa se dezechilibreze.

La 3 ani:

* Insira 4 margele pe un siret in 2 minute;
* Rasuceste butoane sau manere;
* Sare pe loc cu ambele picioare o data;
* Merge cu spatele inainte;
* Coboara treptele cu ajutor;
* Arunca mingea la o distanta de 1,5 m;
* Construieste un turn de 5-6 cuburi;
* Intoarce pagina una cate una;
* Despacheteaza un obiect mic;
* Impatureste o hartie in doua;
* Desface si imbina jucarii de asamblat;
* Desurubeaza jucarii cu filet;
* Face bilute din plastilina;
* Apuca creionul intre degetul mare si aratator, sprijinindu-l pe
mijlociu;
* Face o tumba cu ajutor.

La 4 ani:

* Bate cu ciocanul 5 piese cilindrice fixate intr-un suport;
* Completeaza un incastru cu 3 forme;
* Taie cu foarfeca;
* Sare de la o inaltime de aproximativ 10 cm;
* Loveste mingea cu piciorul in timp ce aceasta se rostogoleste spre
el;
* Merge pe varfuri;
* Alearga 10 pasi cu miscari ale bratelor coordonate alternativ;
* Pedaleaza pe tricicleta;
* Se da in leagan;
* Urca scarile alternand picioarele;
* Merge in pas de mars;
* Prinde mingea cu ambele maini;
* Taie de-a lungul unei linii drepte lunga de 20 cm cu abateri de
0,5 cm.

La 5 ani:

* Sta intr-un picior fara sprijin 4-8 secunde;
* Alearga, schimba directia;
* Merge pe barna in echilibru;
* Sare peste o sfoara intinsa inalta de 50 cm;
* Sare inapoi de 6 ori;
* Modeleaza forme din plastilina si le asambleaza;
* Decupeaza de-a lungul unei linii curbe;
* Insurubeaza si desurubeaza;
* Coboara scarile alternand picioarele;
* Pedaleaza tricicleta, intoarce la colt;
* Sare intr-un picior de 5 ori succesiv;
* Decupeaza un cerc cu diametrul de 5 cm;
* Deseneaza imagini simple;
* Decupeaza si lipeste forme simple;
* Scrie litere de tipar mari, disparate, la intamplare.

Acest inventar de abilitati oferit de Portage poate fi usor
identificat de catre orice persoana ce se ocupa cu cresterea si
educarea copiilor. Ghidul poate constitui atat un instrument de
evaluare a achizitiilor motrice ale copiilor la un moment dat, cat si
un model de proiectare a programelor individuale de recuperare.

In diagnosticarea precoce, cunoasterea stadiilor de dezvoltare
neuro-motorie constituie un element de baza si un punct de pornire
indispensabil, deoarece, dupa cum arata A.Ionescu - vorbind despre
educarea neuromotoare - bazele acesteia se pun in primele luni dupa
nastere, iar procesul de educare incepe prin dirijarea primelor
manifestari motorii - miscarile organice si instinctive, reflexe si
expresive si, mai ales, cele de crestere sau impulsive.

NOTA:

Reflexul Landau este o combinatie de reflexe de redresare si de
reflexe tonice cervicale. In cazul in care copilul este ridicat din
pozitia pronatie cu o mana sub torace sau abdomen, el isi va extinde
coloana si isi va ridica extremitatea cefalica. Concomitent, se
produce extensia membrelor inferioare. Daca din aceasta pozitie se
apasa pe cap in jos, tonusul de extensie dispare imediat si copilul se
inmoaie, ca o papusa de carpa.

Reflexul Moro: acesta este o reactie caracteristica a nou-nascutului,
provocata de miscarea suprafetei de sustinere, tapotarea abdomenului (
Shaltenbrand ), suflarea asupra fetei si mai ales de lasarea brusca in
jos a palmelor care sustin copilul in decubit dorsal. Reactia consta
in abductia si extensia membrelor superioare, cu deschiderea palmelor
si degetelor, urmata de flexia membrelor superioare la piept, cu
strangerea pumnilor. Membrele inferioare urmeaza o miscare inversa,
flexie in primul rand, extensie in cel de-al doilea
.

BIBLIOGRAFIE:

1.Arcan, P., Ciumangeanu, D. - Copilul deficient mintal, ed. Facla,
Timisoara, 1980;

2.Bulucea, D., Geormaneanu, M. - Manual de pediatrie, ed. Aius,
Craiova, 1997;

3.Motet, D. - Psihopedagogia recuperarii handicapurilor neuromotorii,
ed.Fundatiei Humanitas, Bucuresti, 2001;

4.Musu, I.,Taflan,A. - Terapia educationala integrata, ed. Pro
Humanitate, Bucuresti, 1994;

5.Musu, I., Paunescu, C. - Recuperarea medico-pedagogica a copilului
handicapat mintal, ed. Medicala, Bucuresti, 1970;

6.Robanescu, N. - Readaptarea copilului handicapat fizic, ed.
Medicala, Bucuresti, 1976;

7.Robanescu, N. - Reeducarea neuro-motorie, ed. Medicala, Bucuresti,
1992;

8.Zazzo - Debilitatile mintale, EDP, Bucuresti, 1979.
http://www.referat.ro/referate/Importan ... _100f1.htm
dora
 
Posts: 3734
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to DIAGNOSTIC, EVALUARE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests