povestea Irinei

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

povestea Irinei

Postby dora » Tue Jan 12, 2010 9:16 pm

povestea Irinei

Irina "Povestea noastra incepe cam asa:

O familie cu o fetita frumoasa si sanatoasa,plina de viata si bucurie.

Cand avea aproape 4 ani ne-am hotarat sa mai facem inca un copil. Ne gandeam ce bine ar fi sa aiba inca o sora cu care sa se joace, cu care sa se inteleaga... nu stiam ce ne asteapta.

Doamne, cate vise si sperante si cat eram de bucurosi ca vom avea inca o fetita.

Iulia era si ea bucuroasa ca va avea o surioara si astepta cu nerabdare. Am hotarat ca fetita se va numi IRINA. A venit pe lume in Cluj Napoca, intr-o frumoasa zi de primavara. Din prima clipa cand am vazut-o mi-am zis ca e un copil special. Inca nu stiam cat de SPECIAL...

Irina a fost un copil normal, nu ne-am dat seama de problemele ei decat abia pe la un an jumate. Nu eram la primul copil asa ca nu cred ca ne puteam insela. Primele semne de intrebare ni le-am pus atunci cand am vazut ca Irina nu zice nimic si mai mult decat atat nu recunostea obiectele cerute, era destul de absenta atunci cand ii ceream ceva.

Am mers cu ea la Cluj (avea deja 2 ani) si de acolo, o doamna psiholog, ne-a spus ca ar putea fi autism, dar ca nu se poate pronunta inca deoarece nu are 3 ani. Ne-a recomandat sa mergem cu fetita si la un neuropsihiatru de copii, lucru pe care l-am facut imediat.

Eram disperati, banuiam ca asta ar putea fi, dar speram din tot sufletul sa ne inselam. Nu stiam ce sa facem, nimeni nu ne spunea ceva clar si ne-am dat seama foarte repede ca de fapt nu stiu ce sa ne spuna.

Am mers la Bucuresti unde speram sa gasim mai multe raspunsuri. Din pacate ne inselam. Un doctor ne spunea ca nu e autism, altul ne spunea ca este totusi autism si ca cel mai bine ar fi sa ne resemnam. In momentul acela am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare. Ce insemna asta? Ce anume trebuia sa facem noi? Cine era acel om care ne spunea asta?

Pe la 3 ani jumate am inceput sa mergem cu ea la Baia Mare unde se facea terapie cu ea cam 2 ore pe saptamana. La recomandarea celor de acolo am inscris-o la gradinita. Aveam mari emotii, nu stiam cum o va primi educatoarea, dar am avut noroc sa dam peste o femeie intelegatoare care a avut mare rabdare cu ea. Stiu ca i-a fost foarte greu, dar a tratat-o ca pe un copil normal si astfel a reusit sa o faca sa participe si ea la unele activitati.

Cand avea aproape 6 ani am inceput un tratament homeopat sub indrumarea domnului dr. Radu Naghiu. In urma acestui tratament Irina a devenit mult mai cooperanta, mai linistita si mult mai receptiva.

Acum Irina are 7 ani, inca merge la gradinita si face terapie cu doua fete cu care lucreaza foarte bine. Incercam sa recuperam tot ce se mai poate recupera. Din pacate am pierdut foarte mult timp cautand raspunsuri si oameni.

Nu stim ce ne rezerva viitorul, dar speram din tot sufletul ca pe viitor acest diagnostic sa nu mai provoace atata spaima si disperare in sufletul parintiilor.

Speram intr-un viitor in care sa nu mai fie doctori care te sfatuiesc sa te resemnezi si intr-un viitor in care autismul sa fie diagnosticat la timp.
Celor care vin in urma noastra le dorim sa aiba mult curaj si mai ales foarte multa incredere in acesti copii, care sunt cu adevarat SPECIALI... "

Raluca si Traian
http://www.autismbaiamare.ro/articol.as ... tea_irinei
dora
 
Posts: 3783
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Return to O ZI CU COPILUL MEU

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 3 guests

cron