Poveste cu sfarsit indepartat

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Postby milady » Sun Feb 12, 2006 9:38 am

dora, sunt medic, intr-adevar; asta nu cred ca are o prea mare importanta. Meseria pe care ne-o alegem sau , ma rog, pe care o practicam cu succes se conjuga cel mai adesea cu verbul a avea. Dar , nu neaparat si cu celalalt verb care suna, cred eu, mai bine- a fi .Cand ne aplecam asupra lucrurilor, nu mai conteaza daca suntem medici, actori, functionari sau orice altceva. Suntem. Atat. Noi. Traim fiecare asa cum putem sau cum alegem sa traim. Iar intalnirile dintre oameni au loc atunci cand momentul s-a cristalizat suficient de puternic si necesita o reprezentare finala.
milady
 
Posts: 35
Joined: Wed Feb 08, 2006 7:29 pm

Postby simion c » Sat Mar 25, 2006 9:45 am

Draga milady,imi place punctul tau de vedere.Eu de 10 ani ma confrunt cu autismul.Am trecut prin nestiinta,teama,durere,disperare,credinta,necredinta etc.Pina am zis; vindeca-mi Tata copilul,ca numai tu poti.Si mi-am imaginat ca formula aceasta face ca Divinul sa coboare asupra lui.Primul pas in lupta cu boala-accept-o .Imbratiseaz-o cu drag.(pare greu)Boala aceasta este doar o manifestare.Nu te implica in faptul ca nu stiu ce zic oamenii.Oamenii nu se accepta pe ei,darmite un copil mai deosebit.
Eu am inceput cu mine,m-am centrat in mine si in prezent cit mai mult.Si fiul meu a mers pe urma mea ,el fiind in umbra mea energetica.
Daca ti se pare ca bat cimpii,iarta-ma.Dar noi sintem fiinte de energie,nu doar flesh & blood.Cu drag.
simion c
 
Posts: 58
Joined: Fri Feb 11, 2005 4:59 pm
Location: romania otopeni

Postby milady » Sun May 07, 2006 3:04 pm

O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
- Cine esti ? a intrebat-o o Voce.
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
- Sunt mama a patru copii
- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt invatatoare.
- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.
Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea : ‘Cine esti tu ?’
- Sunt crestina.
- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana celor sarmani.
- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.
In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel intreaga ei viata s-a schimbat.

Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic – caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare – caci asa deveniti conditionati;
ci pur si simplu sa fiti.


(din cartea Rugaciunea Broastei – Anthony de Mello - http://www.edituramix.ro/ )
milady
 
Posts: 35
Joined: Wed Feb 08, 2006 7:29 pm

Postby simion c » Sat May 13, 2006 6:54 pm

Draga mea milady,foarte frumos ce ai postat tu,intr-o lume a cruzimii si a banului,cineva spune fiti ceea ce sinteti.Este o misiune grea aceasta,sa vezi ce esti si sa te porti ca atare.Isus a spus iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti,iata o misiune si mai grea.Cind devii ceea ce esti,cind ego-ul tau nu mai este ego,ci constiinta de sine-constiinta de univers,ce curcubeu-ce frumusete devine viata!
Lumina si iubire iti doresc.
simion c
 
Posts: 58
Joined: Fri Feb 11, 2005 4:59 pm
Location: romania otopeni

Postby milady » Sun Jun 25, 2006 7:04 am

La nasterea Omului de la inceputul vremurilor, doi Arhangheli tineau urmatorul sfat la capatul de sus al osiei Lumii:
Primul Arhanghel rosti: Un prunc minunat i s-a nascut Pamantului, iar Pamantul este acum valvataie de lumina.
Al doilea Arhanghel rosti: Un rege slavit i s-a nascut Cerului: iar Cerul freamata de bucurie.
Primul: El este rodul unirii dintre Cer si Pamant.
Al doilea: El este vesnica uniune- tatal, mama si copilul.
Primul: In el este preamarit Pamantul.
Al doilea: In el este indreptatit Cerul
Primul: Ziua a adormit in ochii lui
Al doilea: Noaptea s-a desteptat in inima lui.
Primul: Sufletul lui este cuib de voiosie
Al doilea: Gatul lui este scara a cantului
Primul: Bratele sale cuprind muntii.
Al doilea: Degetele sale culeg stelele.
Primul: Sori alearga in oasele lui.
Al doilea: Mari vuiesc in vinele lui
Primul : Totusi acest prunc e crescut din tarana
Al doilea: Dar e infasat in eoni
Primul: Asemenea lui Dumnezeu , stapaneste toate tainele numerelor. Asemenea lui Dumnezeu, cunoaste taina cuvintelor.
Al doilea: Cunoaste numerele toate in afara Celui Sfant, care este primul si ultimul. Stie toate cuvintele in afara Cuvantului Creator, care este primul si ultimul.
Primul: Dar va afla Numarul si Cuvantul.
Al doilea: Nu inainte de a strabate cu propriul sau picior intinderile fara de urme ale Spatiului; nu inainte de a-si intoarce privirea de la hrubele mohorate ale Timpului.
Primul: O, minunat , prea minunat este acest prunc al Pamantului
Al doilea: O, slavit, prea slavit este acest rege al Cerurilor
Primul: Cel Nenumit il numeste Om
Al doilea: Iar el il numeste pe Cel Nenumit Dumnezeu.
Primul: Om este cuvantul lui Dumnezeu .
Al doilea: Dumnezeu este cuvantul Omului.
Primul: Slava Lui, al carui cuvant este Om
Al doilea: Slava lui, al carui cuvant este Dumnezeu
Primul: Acum si pururea
Al doilea: Aici si pretutindeni.

In acelasi timp doi arhidemoni de la capatul de jos a osiei Lumii tineau sfatul urmator .
Primul arhidemon rosti : Un darz luptator s-a alaturat randurilor noastre. Cu ajutorul lui vom birui.
Al doilea : Mai bine zis, un fricos care se tanguie si se vaicareste .Iar tradarea ii este asezata pe frunte. Totusi, cumplit este el in miselia si tradarea sa.
Primul : Neinfricat si neiertator ii este ochiul
Al doilea : Inlacrimata si blanda ii este inima. Si totusi este inspaimantator , cu toata blandetea si lacrimile sale.
Primul: Patrunzatoare si staruitoare ii este mintea
Al doilea: Trandava si surda ii sete urechea. Si totusi este primejdios , cu toata trandavia si surzenia lui.
Primul: Iute si sigura ii este mana
Al doilea: Sovaielnic si lenes ii este piciorul. Totusi cumplita ii este lenea si de temut, sovaiala.
Primul: Hrana noastra va fi otel pentru indrazneala lui. Vinul nostru va fi foc pentru sangele lui.
Al doilea: Cu cosurile noastre de merinde va azvarli in noi . Butoaiele noastre de vin , ni le va sparge in cap
Primul : Dar Moartea ii va fi vizitiu.
Al doilea: Cu Moartea drept vizitiu al sau, va deveni nemuritor.
Primul: Ii va aduce Moartea altceva decat Moarte?
Al doilea: Vai, atat de scarbita va fi Moartea de vesnicele lui vaiete incat il va duce pana la urma in tabara Vietii
Primul: Va fi Moartea tradatoare a Mortii?
Al doilea: Nu, Viata va fi credincioasa Vietii
Primul: Ii vom imbia cerul gurii cu roade rare si desfatatoare.
Al doilea: Totusi, el va tanji dupa rodul care nu creste la capatul acesta al osiei.
Primul: Ii vom ademeni vazul si mirosul cu flori stralucitoare si inmiresmate.
Al doilea: Totusi, ochiul sau va iscodi dupa alte flori si mirosul sau dupa alta mireasma.
Primul: Ii vom imbia urechile cu desfatatoare si tulburi cantari.
Al doilea: Totusi urechea ii va fi atintita catre alt cor.
Primul: Frica il va inrobi noua.
Al doilea : Nadejdea il va apara de frica
Primul : Suferinta il va supune noua.
Al doilea : Credinta il va izbavi de suferinta
Primul : Dealtfel, il putem socoti unul de-al nostru.
Al doilea : Socoteste-l de-al nostru daca vrei ; dar socoteste-l de asemenea impotriva noastra.
Primul: Poate fi totodata cu noi si impotriva noastra?
Al doilea: El este un luptator singuratic pe campul de batalie. Singurul lui dusman este umbra lui. Dupa cum se schimba umbra , se schimba si lupta. El este cu noi atunci cand umbra ii este inainte si este impotriva noastra atunci cand umbra ii este in urma.
Primul: Atunci, n-ar trebui sa-l tinem in veci cu spatele catre Soare?
Al doilea: Dar cine va tine Soarele in veci la spatele lui?
Primul : Cinstire cavalerului singuratic.
Al doilea : Cinstire singuraticei umbre.
Primul: Cinste lui cand este cu noi.
Al doilea : Cinste lui cand este impotriva noastra.
Primul : Acum si pururea.
Al doilea: Aici si pretutindeni.
Astfel vorbeau doi arhidemoni la capatul de jos a osiei Lumii la nasterea de la inceputul vremurilor a Omului.

(Mikhail Naimy- Cartea lui Mirdad)
milady
 
Posts: 35
Joined: Wed Feb 08, 2006 7:29 pm

Postby milady » Mon Sep 18, 2006 5:30 pm

“ Intr-o clasa din Orient , invatatorul avea o gramada de probleme cu un baiat. “ Spune A”. Baiatul ridica doar din cap si-l scutura inainte si inapoi , strangandu-si buzele laolalta. Invatatorul isi punea la incercare rabdarea si incepea din nou : “Esti un baiat atat de simpatic , te rog spune A . Nu-ti va face rau”. Singurul raspuns era o privire goala din partea baiatului. In cele din urma , dupa multe incercari, invatatorul il chema pe tatal baiatului. Impreuna, il implorara pe cel mic sa spuna A. Pana la urma, baiatul ceda si , spre mirarea tuturor, scoase un A clar si frumos. Invatatorul , surprins de acest succes pedagogic, tipa: “ Ce minunat! Acum spune B “. Dar baiatul protesta violent si isi lovi pumnii mici de banca, spunand : ‘ Acum ajunge. Stiam eu ce se va intampla cu mine daca doar voi spune A. Veti vrea sa spun B , si apoi va trebui sa recit tot alfabetul , sa invat sa citesc si sa scriu si sa lucrez la aritmetica. Am stiut tot timpul de ce nu vreau sa spun A "




‘ Un dervis, a carui bucurie era negarea de sine si a carui speranta era paradisul, intalni odata un print a carui bogatie depasea orice vazuse vreodata dervisul. Cortul nobilului, ridicat in afara orasului pentru recreere, era facut din materiale pretioase, pana si pilonii care il sustineau erau din aur curat. Dervisul, care era obisnuit sa propovaduiasca despre ascetism, il ataca pe print cu un potop de cuvinte despre inutilitatea bogatiei pamantesti, zadarnicia pilonilor auriti de la cort si stradaniile nerodnice ale oamenilor. Ce nepieritoare si maiestuoase erau, pe de alta parte, locurile sfinte ! Resemnarea , spunea el, era cea mai mare fericire.
Printul asculta serios si adancit in ganduri. Lua mana dervisului si spuse : “ Pentru mine, cuvintele tale sunt ca focul soarelui de la amiaza si ca puritatea brizei de seara. Prietene, vino cu mine, insoteste-ma pe calea spre locurile sfinte”.
Fara sa se uite inapoi , fara sa ia bani sau vreun servitor, printul se porni la drum.
Uluit, dervisul se grabi in urma lui. ‘ Stapane , striga el, spune-mi , vorbesti intr-adevar serios, cand spui ca mergi in pelerinaj la locurile sfinte ? Daca e asa, asteapta sa-mi iau mantaua de pelerin.”
Zambind bland , printul raspunse: “ Am lasat in urma bogatia , caii mei, aurul, cortul, servitorii si tot ce aveam. Iar tu trebuie sa te intorci doar pentru manta ?”. “ Stapane, raspunse dervisul surprins, te rog, explica-mi , cum ti-ai putut lasa in urma toate comorile si porni chiar fara mantia ta regala?”
Printul vorbi incet, dar cu o voce ferma : “ Am implantat tepusele de aur ale cortului in pamant , dar nu si in inima mea”.



Povesti orientale ca instrument de psihoterapie - Nossrat Peseschkian
milady
 
Posts: 35
Joined: Wed Feb 08, 2006 7:29 pm

Asa a vrut Dumnezeu

Postby nico » Tue Sep 19, 2006 9:25 pm

Asa a vrut Dumnezeu ca noi sa purtam aceasta cruce.Din ce am citit pe forum:majoritatea copiilor autisti se numesc ANDREI,un nume parca predestinat,o parte au avut temperatura de peste 40 la o saptamana de la nastere,cred ca majoritatea am incalcat cele 10 porunci desi ne chinuia acest gand,majoritatea am avut vise semnificative in timpul sarcinii pe care nu am stiut sa le interpretam la acel moment,cred ca am fost un pic egoisti,acum ne-am trezit la realitate. :?: Dumnezeu ne incearca credinta.Mai bine aveam 3 copii sanatosi decat unul bolnav.Noi ne gandim mai mult la partea materiala decat la cea spirituala. :cry: Majoritatea din noi au un copil,autist,de ce nu incercam sa mai avem copii?Poate problemele noastre se vor mai ameliora.Se spune ca nu e bine niciodata sa stai intr-un singur copil.Trebuie doar sa avem curaj...si sa speram ca va fi bine :P
nico
 
Posts: 16
Joined: Sun Aug 27, 2006 8:12 pm

Postby milady » Tue Oct 10, 2006 5:19 pm

The boy with the Incredible brain.... Savant autism Clip 1 -
http://www.youtube.com/watch?v=hKk96kOA ... ed&search=
milady
 
Posts: 35
Joined: Wed Feb 08, 2006 7:29 pm

Postby milady » Wed Oct 25, 2006 5:01 pm

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul
unui vartej de emotii,acele emotii care fac ochii sa
straluceasca,oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din ei el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin ,amintindu-ne intodeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.

Pablo Neruda =
milady
 
Posts: 35
Joined: Wed Feb 08, 2006 7:29 pm

Postby dora » Tue Nov 28, 2006 9:14 pm

Continuare

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un
efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi...

Cine moare?
Pablo Neruda

http://www.agonia.ro/index.php/personal ... index.html
dora
 
Posts: 3783
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby milady » Fri Dec 15, 2006 2:51 pm

Pe vremuri, in timpul copilariei si adolescentei priveam cu ochii setati inconstient in melanjul convingerilor proprii, ale parintilor, societatii si moralei unanim acceptate la oamenii “ altfel”. Altfel decat mine, altfel decat ceilalti multi.
Priveam cu curiozitate copilareasca, cu un amestec de tristete amestecata cu usurare. Usurare la gandul ca eu sunt “ normala”.Ca mie sau celor dragi nu ni s-a intamplat asa ceva. Ca in vartejul nebun al vietii , ruleta s-a oprit in dreptul altcuiva.
Apoi primesti o mana de carti. Altfel decat asteptai. Cu totul altcumva decat erai pregatit sa accepti. Si trebuie s-o accepti. Pentru ca altfel vei iesi din joc.
Nu poti s-o returnezi , nu poti sa trisezi. Vei juca oricum.
Cu libertatea de a alege felul in care joci aceste carti.

Zi obisnuita de sfarsit de noiembrie. Un cer oarecum asemanator cu cel de ieri .
Rutina zilnica , bine delimitata de interiorul cosmetizat de emotiile proiectatei vacante.
Metroul se intampla sa fie un pic mai rarefiat ca de obicei..Incep sa-i observ cu oarecare interes pe vecinii mei in ale calatoriei cu metroul.
Alaturi de mine sunt doua mamici. Obisnuite. Nimic iesit din comun la exterior.
Fiecare e cu puiul ei. Baiat. Ca la 11- 12 ani.
Mamicile angajeaza o discutie lejera. Parfum de apropiere. Percep un punct invizibil in care se ghicesc una pe alta.
Si cei doi baieti.
Evidenta invadeaza intelegerea...
Sunt altfel.
Vorbesc intre ei, in lumea de ei inventata , cu sunete usor nearticulate.
Si rasul e altfel. Un ras ce dilata conturul buzelor , dar nu tasneste prin ochi.
Zambesc poate unei entitati ce le-a facut cu mana numai lor.
Urmeaza statia in care una dintre mamici coboara cu baiatul ei.
Cealalta mamica se trezeste parca singura cu fiul ei si alege sa se aseze pe scaun.
(Apoi am inteles ca numai pentru o statie).
Trupul i se intoarce intr-un gest ocrotitor, defensiv , catre trupul fiului ei..
Il recunosc, imi este atat de familiar. Perceput de radarul emotional antrenat in spaimele amestecului cu colectivitatea. Cu orice fel de colectivitate.
Baiatul zambeste iar nestiut, asezat cuminte pe scaun.
Zambetul lui isi gaseste un punct de reper in apropierea fizica a unei fete de langa mine.
Apoi, cu lentoare , se rasfrange asupra mea.
Ma simt invadata de o bucurie pura si-i intorc zambetul.
Nesilit, fara trecut sau viitor, in intregime suspendat in clipa de respiratie dintre doua statii de metrou.
Doua universuri ciocnindu-se unul de altul si praful stelar convulsionat in bucuria tacuta.
Mama, atenta, se aduna in jurul zambetului meu. Si brusc, se comprima, isi aduna parca grabita destinul in poala si-si ridica mult prea devreme fiul de pe scaun.
Se zoresc catre iesire. Cu coltul ochiului incearca sa mentina distanta in aerul fiului ei.
Inteleg sa respect distanta si limita, sa nu invadez clipa lor de intimitate cand mama aseaza cu un suspin copilului fesul pe cap.
Sacralitatea momentului cand depune cu devotiune clopotul de sticla in jurul formei lui dragi.
Atat. De acum va fi iarasi bine.
Ultimul gest se dizolva... as fi vrut doar s-o ating delicat si sa-i spun ca o inteleg. Atat de mult. Atat de profund.
Eu sunt ea. Si ea e eu.
Poate altadata se va naste momentul cand voi avea curajul sa-i spun....
Sau poate niciodata..
milady
 
Posts: 35
Joined: Wed Feb 08, 2006 7:29 pm

Postby dora » Fri Dec 15, 2006 6:43 pm

Superb, Milady!!!!!
dora
 
Posts: 3783
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby milady » Wed Feb 28, 2007 7:47 am

Doamne, da-mi starea de pace ca sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sa le schimb pe cele pe care le pot schimba si intelepciunea de a putea face diferenta intre ele. ("God grant me the serenity to accept the things I cannot change, the courage to change the things I can, and the wisdom to know the difference." -Serenity Prayer)






PARABOLA MICULUI SUFLET

SI A SUFLETULUI PRIETENOS




(in soare traiau nenumarate luminite. Una dintre ele ii spune Tatalui Ceresc ca doreste sa traiasca o anumita experienta. Iata dialogul:)



„Poti sa alegi sa fii orice Parte din Dumnezeu doresti”, i-am spus Eu, Micului Suflet. „Tu esti Divinitatea Absoluta care se traieste pe Ea Insasi ca experienta. Ce Aspect al Divinitatii doresti sa traiesti acum ca experienta de a fi Tu?”




„Vrei sa spui ca am posibilitatea de alegere?”, a intrebat Micul Suflet. Si Eu am raspuns: „Da. Poti alege sa traiesti ca experienta in tine, ca tine si prin tine, orice Aspect al Divinitatii”.




„Bine”, a spus Micul Suflet, „Atunci aleg Iertarea. Vreau sa traiesc experienta Sinelui meu ca acel Aspect al lui Dumnezeu numit Iertare Totala”.




Ei bine, dupa cum iti poti inchipui, aceasta a creat o situatie speciala.




Nu era nimeni pe care sa-l ierti. Tot ceea ce am creat Eu este Perfectiune si Dragoste.




„Nimeni pe care sa-l ierti?”, a intrebat Micul Suflet, parca nevenindu-i sa creada.




„Nimeni”, am repetat Eu. „Priveste in jurul tau. Vezi vreun suflet care sa fie mai putin perfect, mai putin minunat decat tine?”




La aceste vorbe, Micul Suflet a privit in jurul lui si a fost surprins sa constate ca era inconjurat de toate sufletele din rai. Ele venisera de departe, din intreaga Imparatie, deoarece auzisera ca Micul Suflet purta o extraordinara conversatie cu Dumnezeu.




„Nu vad pe nimeni care sa fie mai putin perfect decat mine!”, a exclamat Micul Suflet. „Atunci, pe cine sa iert?”




In clipa aceea, un alt suflet a iesit din multime.




„Poti sa ma ierti pe mine”, a spus Sufletul Prietenos.





„Pentru ce?”, a intrebat Micul Suflet.




„Voi veni in viitoarea ta viata fizica si voi face ceva pentru care tu va trebui sa ma ierti”, a raspuns Sufletul Prietenos.




„Ce anume ai putea sa faci tu, o fiinta de Lumina atat de Perfecta, incat sa ma determini sa vreau sa te iert?”, a vrut sa stie Micul Suflet.




„O”, a zambit Sufletul Prietenos, „sunt sigur ca o sa inventam noi ceva”.




„Dar de ce ai vrea tu sa faci acest lucru?”. Micul Suflet nu putea sa-si dea seama de ce o fiinta de o asemenea perfectiune ar dori sa isi incetineasca vibratiile atat de mult incat sa faca, intr-adevar, ceva „rau”.




„Simplu”, a explicat Sufletul Prietenos, „as face-o pentru ca te iubesc. Vrei sa traiesti experienta Sinelui tau ca fiind Iertator, nu-i asa? Mai mult decat atat, tu ai facut acelasi lucru pentru mine”.




„Asa am facut?”, a intrebat Micul Suflet.




„Bineinteles. Nu-ti amintesti? Amandoi, tu si cu mine am fost Tot Ceea Ce Este. Noi am fost Susul si Josul si Stanga si Dreapta. Noi am fost Aici si Acolo, Acum si Atunci. Noi am fost Mare si Mic, Mascul si Femela, Bine si Rau. Noi am fost, cu totii, Tot Ceea Ce Este.




Si noi le-am facut toate acestea prin intelegere, astfel incat fiecare dintre noi sa poata trai experienta de noi insine, ca Cea Mai Grandioasa Parte a lui Dumnezeu. Pentru ca noi am inteles ca ...




In absenta a ceea ce Voi Nu Sunteti, ceea ce Voi Sunteti, NU este.





In absenta lui ‚rece’, voi nu puteti fi ‚calzi’. In absenta lui ‚trist’, voi nu puteti fi ‚fericiti’; fara ceea ce se numeste ‚rau’, experienta a ceea ce voi numiti ‚bun’ nu poate exista.




Daca alegeti sa fiti un lucru, trebuie sa apara, undeva in univers ceva sau cineva opus lui, pentru a-l face posibil”.




Sufletul cel Prietenos a explicat apoi ca acei oameni sunt Ingeri Speciali ai lui Dumnezeu si ca aceste conditii sunt Darurile lui Dumnezeu.




„Nu-ti cer decat un singur lucru in schimb”, a declarat Sufletul cel Prietenos.




„Orice! Orice”, a strigat Micul Suflet. Era impresionat sa afle ca putea trai experienta fiecarui Aspect Divin al lui Dumnezeu. Acum, el a inteles Planul.




„In momentul in care dau in tine, cand te lovesc”, a spus Sufletul cel Prietenos, „in momentul in care iti fac tot ce se poate imagina a fi mai rau – chiar in acel moment ... aminteste-ti Cine Sunt Eu cu Adevarat.”




„O, n-am sa uit!”, a promis Micul Suflet. „Am sa vad in tine perfectiunea care te invaluie acum si-mi voi aminti intotdeauna Cine Esti”.
milady
 
Posts: 35
Joined: Wed Feb 08, 2006 7:29 pm

Postby simina2 » Wed Feb 28, 2007 10:13 am

Si viata merge agale 'nainte,
Mereu ma gandesc la copilul meu,
Ce suflet maret,
Ce suflet cuminte...
Cu vise si flori croiesc drumul tau Image
simina2
 
Posts: 195
Joined: Sun Sep 25, 2005 10:57 pm
Location: Suceava

Postby adra » Thu Mar 01, 2007 2:34 pm

Milady, tu trebuie sa fii buna prietena cu Dumnezeu - altfel cine ar mai putea sa scrie lucrurile astea frumoase pe care le scrii tu decat un bun prieten al Domnului? ce scrii tu... imi umple sufletul de ceva asa... seamana cu lumina dar parca e mai mult decat lumina...si imi vine sa impartasesc tuturor aceasta lumina...
multumesc si Dumnezeu sa te binecuvanteze - de fapt sa ne binecuvanteze pe toti.
adra
adra
 
Posts: 207
Joined: Thu Feb 15, 2007 11:06 am
Location: Slobozia

PreviousNext

Return to O ZI CU COPILUL MEU

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 3 guests

cron