Alexandru - autism infantil - dupa 14 ani

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Postby daniela » Wed Mar 14, 2007 10:25 am

adra wrote:da, Dora, :D , iti voi spune ce am citit, este foarte probabil sa-mi fi facut griji degeaba. Imi era dor de tine :)
Dora, imi dai voie sa-ti povestesc ceva, si pe urma sa-mi spui ce crezi tu?
Un copil mic, de grupa mica(sa spunem pana la 4 ani jumate) care sta pe covorasul de la gradinita, ii curg mucii(scuzati)in gura si se sterge din cand in cand cu manecuta de la sortulet, nu se joaca cu jucariile decat foarte putin, ceilalti copii nu prea il baga in seama, dar il poreclesc muciosul; aceasta porecla nu e prea placuta pentru copil, e chiar trist din cauza asta, asa ca el face incontinuu din buze bruuuuuuuu(acea zbarniiala a buzelor pe care multi copii o fac) si fixeaza cu ochii galeria unde este prinsa perdeaua, fara sa bage prea mult in seama ca ceilalti ii vb sau ca-l striga educatoarea, desi aude ca e strigat, dar i se pare mult mai interesant ce face el in momentul acela. Educatoarea vine il ridica de jos si il tranteste la loc pe covor in speranta ca il va face sa inceteze cu zbarnaiala buzelor fara rost - rezultatul - socul izbiturii il face pe copil sa faca pipi pe el si sa planga de durere.
Ce ai spune despre acest copil, oare e un copil normal?


Adra,
stiu ca nu mie imi era adresata aceasta intrebare, dar nu ma pot abtine dupa ce am citit povestea acesti baietel. Primul meu gand a fost- elemente autiste, dar stiu ca sunt foarte sensibila, chiar prea sensibila la astfel de manifestari. Totusi, nu cred ca putem spune daca e normal sau nu, dar cred ca putem spune ca acea educatoare nu e o educatoare buna. Poate copilul e timid, are nevoie de mai multa atentie si se inhiba si mai mult pt ca educatoarea e atat de insensibila si pt ca ceilalti copii il marginalizeaza.
Eu as incerca sa o abordez pe mama copilului pt ca, pt acest copil, mediul de la acea grupa nu este cel mai bun cu putinta. e doar o parere...
O zi buna,
daniela
daniela
 
Posts: 7
Joined: Fri Sep 15, 2006 7:01 pm

Postby adra » Wed Mar 14, 2007 11:13 am

daniela, ma bucur ca ai raspuns :D - intamplarea este veche - eu sunt copilul cel mucios - intrebarea nu era cu dedicatie pentru dora oricine isi poate spune parerea suntem pe un forum.(vezi ca am scris in urma) Eu nu am resentimente pentru educatoare chiar nu am - pe vremea aceea asa se puneau copii la punct - sau se credea ca este o metoda buna;
In copilarie mi se parea ca numele meu este urat(imi placea Diana); am avut perioadele mele de frustrare(cand am purtat ochelari - vezi aragaz cu patru ochiuri), mi se parea ca sunt urata fata de alte fete blonde; imi placea sa cant si cand s-a facut o selectie in clasa in I pentru o Estrada nu am fost selectata pentru ca eram fomfaita(vb nazal si tuseam) - dar stateam la repetiii in banca(desi colegii incercau sa ma dea afara din clasa - trageau de mine efectiv - eu le spuneam ca nu e clasa lor si ca daca vreau pot sa stau cat vreau in banca mea :D ) am invatat toate rolurile copiilor si am organizat acasa de ziua mamei - 8 martie - cu vecinele mele o serbare unde am invitat mamicile de pe scara mea de bloc- nu e rau pentru un autist, nu?
Cand am aflat ca nu sunt aleasa in estrada am fost foarte dezamagita m-am dus plangand la mama si i-am spus sa vb cu invatatoarea sa fiu si eu in estrada. Pana acum cativa ani am crezut tot timpul ca mama nu a facut ce am rugat-o(ca nu a vb cu inatatoarea), dar intr-o zi cand eram in vizita la parinti mei a venit vb de estrada si i-am amintit ca nu a fost sa vb pentru mine atunci . " Am fost mama, cum sa nu ma duc, erai sa de suparata si de trista si ai plans asa de mult, dar invatatoarea mi-a spus ca nu ea a ales copii ci un domn care era autorul Estradei sa ca nu se mai poate face nimic" :) Asta a fost!
va pup pe toti
adra
adra
 
Posts: 207
Joined: Thu Feb 15, 2007 11:06 am
Location: Slobozia

Postby daniela » Wed Mar 14, 2007 1:52 pm

Adra,

sa stii ca intamplarea pe care ne-ai relatat-o m-a facut sa ma gandesc cat de multa importanta poate avea pt un copil relatia cu educatoarea/invatatoarea. Si nu numai pt un copil "special" asa cum sunt copiii nostri. Eu, de exemplu, si acum imi amintesc cat de suparata am fost in clasa intai pentru ca , desi aveam aceeasi medie cu colega care a luat premiul I, am luat doar premiul II :( Mult timp mi-a trebuit pana sa accept (nu sunt convinsa ca am acceptat pe deplin) ca viata poate fi atat de nedreapta.
Cu Ionut m-am adaptat oarecum situatiei, asa ca am ales gradinita dupa ce am cunoscut-o pe actuala lui educatoare, care e o persoana jos cu palaria, DEOSEBITA.
Din pacate mai exista locuri in care se aplica aceleasi metode educationale, chiar daca suntem in secolul XXI :(

O zi buna si numai bine,
Daniela
daniela
 
Posts: 7
Joined: Fri Sep 15, 2006 7:01 pm

Postby adra » Wed Mar 14, 2007 2:09 pm

este foarte ciudat cum functioneaza mintea unui copil - si cum dupa multe dezamagiri, nedreptati si frustrari ajungi sa fii un adult optimist -pentru ca eu asa sunt: uneori simt ca nu exista nici un lucru pe care sa nu-l pot face in viata, din pacate suntem atat de prinsi in cotidian ca nu reusim sa facem tot ce vrem noi ci ce vor altii. Dar nu-i nimic, viata merge inainte cu surprizele ei si frumusetile ei :D
Numai bine va doresc tuturor.
adra
adra
 
Posts: 207
Joined: Thu Feb 15, 2007 11:06 am
Location: Slobozia

Postby daniela » Wed Mar 14, 2007 2:22 pm

Subscriu la ceea ce ai scris, Adra. Nu de alta, dar si eu sunt o optimista incurabila :)

Numai bine!
daniela
 
Posts: 7
Joined: Fri Sep 15, 2006 7:01 pm

Postby adra » Wed Mar 14, 2007 3:57 pm

poate Florica ne mai povesteste ceva despre experienta ei de mama; de multe ori mi se pare ca sunt nedreapta cu Petrisor si ca il cert cand el chiar nu a vrut sa greseasca si sa stiti, asta se intampla de cand am inceput sa vb pe site-ul asta-sunt mult mai atenta la ce face el si mult, mult mai ingaduitoare cu greselile lui. Il ingeleg mai bine - totusi el acum descopera lumea, nu? acum invata totul despre sine si de spre oameni, este bine pentru el sa inteleaga intr-o maniera cat mai frumoasa lumea in care traieste, asa ca incep sa-mi controlez cat mai bine vocea cand vb cu el asa incat sa inteleaga cand ii cer ceva la modul serios si cand ne jucam si glumim.
Va pup,
adra
adra
 
Posts: 207
Joined: Thu Feb 15, 2007 11:06 am
Location: Slobozia

impresii de lectura: apa pe fata

Postby adra » Thu Mar 15, 2007 8:14 am

in urma lecturii :D vezi bine dora ca ma tin de cuvant, stiati ca: un copil poate crea o fobie de insecte mici daca atunci cand este spalat pe maini si pe fata nu este sters cum trebuie? Ascultati aici: :D Francoise Dolto spune ca desi copii mici sunt atrasi de insecte mici(deci nu ii sperie deloc, din contra le plac) mai tarziu pot face o fobie la acestea datorita faptului ca nu sunt stersi de apa pe maini si pe fata - cred ca si voi ati avut acea senzatie ca ceva va umbla pe fata cand fata spalata ramane nestearsa- e o senzatie cel putin ciudata, dac nu e chiar naspa :D.
petri de ex. nu suporta sa-i ramana apa pe fata si daca eu nu il sterg bine se sterge singur in locurile unde simte el ca a ramas apa; El oricum nu suporta nici sa fie murdar de mancare la colturile gurii cere imediat sheletzele sa se stearga.
Aveti grija de voi-
Cu bine,
adra
adra
 
Posts: 207
Joined: Thu Feb 15, 2007 11:06 am
Location: Slobozia

Postby Florica Stone » Fri Mar 16, 2007 4:58 pm

Draga Andra
Mia facut placere sa citesc 'am devenit mai ingaduitoare'. Petri va beneficia mult de ingaduirea ta. Ai vrut sa mai povestec ... M-am chinuit sa traduc introducerea cartii mele . http://www.amazon.co.uk/Autism-Eighth-C ... 1843101823
daca ai timp uita-te la coperta si descrie-mi ce vezi in poza din coltul de jos

Nu am scris in Romana de 15 ani. Din cauza lui Alex am vorbit doar in Engleza. Vroiam ca el sa cunoasca cel putin o limba.


De ce a opta culoare a curcubeului?

Era o seara tirzie cind o prietena autista si-a deschis sufletul sa scrie:
‘Mie personal nu imi place termenul ‘autist’. Nu imi place menirea atribuita cuvintului: ‘preocupat doar de sine‘. In mintea mea eu inteleg ca in perceptia omenilor obisnuti, persoanele autiste nu au sau nu simt emotii. Inseamna ca noi nu sintem capabily de empatie, nu sintem capabili sa intelegem emotiile parintilor nostri sau emotiile altora. De multe ori am auzit parintii spunind ‘Copilului meu nu ii pasa despre sentimentele mele. Aceasta nu e adevarat!
Peronal as dori sa schimb perceptia ca noi nu avem empatie. As vrea sa descriu persoana autistista ca o persoana care vrea sa se inteleaga pe sine; nu poate automat sa observe sau sa simta emotiile celorlalti dar vrea sa invete pentru ca ii pasa . Prietenii meu autististi sint calzi si ingaduitori. De ce sintem descrisi ca oameni reci si fara simtaminte?’

Cu durere in suflet m-am gasit intrebindu-ma, ’Cum pot sa descriu autism persoanelor obisnuite si in acelasi timp sa mentin respect pentru sentimentele prietenilor mei inclusiv sentimentelor copilului meu autist.

Cineva a descris autismul ca o dizabilitate invizibila. Dupa ce am citit povestile personale a multor adulti autisti, am ajuns la concluzia ca autism continuum e un titlu pentru multe comportamente , stari emotionale, feluri de gindiri si eprimari pe care noi nu le intelegem. Putem observa comportamentul, dar in multe cazuri din cauza ca copilul nu vorbeste nu le auzim gindurile. Daca nu le auzim gindurile nu putem intelege persoana. Daca nu intelegem persoana noi nu stim cum sa empatizam cu ea.

Am conclus ca ‘autism’ descrie esenta unei persoane umane (nu o persoana extrateresta care traieste in afara lumii). Pentru adultii pe care i-am cunoscut autismul nu e o buruiana pe care noi avem dreptul sa o zmulgem. Autism e ceva de care sa fii mindru.

Parintii percep autism ca pe o buruiana care ne face sa plingem din suflet pentru ca nu putem sa comunicam cu copilul nostru.Parintii nostril nu ne-au pregatit si nu ne-au invatat cum sa ne ajutam copilul autist.

Dupa zile de agonie am gasit o metafora pentru autism. Am comparat autismul culorii albe. Culoarea alba, desi invizibila, e esenta tuturor culorilor in acelasi fel in care o parte din autism, gindurile si sentimentele ne-exprimate, face parte din esenta persoanei autiste. Dave vrem sa vedem frumusetea curcubeului avem nevoie de o prisma. Gindeam, de ce nu putem considera lumina alba ca a opta culoare a curcubeului – culoarea invizibila? De ce nu putem face curcubeul mai mare?

Noi putem deveni o prisma de incredere pentru persoanele autiste si putem sa-i ajutam sa ne arate frumusetea lor. Avem nevoie sa gasim in adincul sufletelor noastre ingaduire si pacienta infinita sa observam si sa intelegem ce avem in comun cu copilul nostrum , nu doar ce ne deosebeste. Le putem arata iubirea fara judecata de care fiecare fiinta umana are nevoie.

Scopul cartii e sa arate cum, prin intelegerea si dragostea noastra, putem sa incurajam copilul sa comunice si sa aiba incredere in noi. In momentul in care copilul intelege menirea vorbirii si cind pute-ti comunica coerent , partea invizibila a autismului devine doar a opta culoare a curcubeului. Esenta copilului , gindurile personale, emotiile pe care le simte dar pe care fara ajutor nu poate sa le exprime, se vor dezvalui asemea tuturor culorilor.’


Mia trebuit o zi sa traduc doua pagini!!!!!!!! astept critica :wink:
Last edited by Florica Stone on Fri Mar 30, 2007 7:11 pm, edited 2 times in total.
Florica Stone
 
Posts: 25
Joined: Wed Mar 07, 2007 3:09 pm
Location: uk

Postby daniela » Fri Mar 16, 2007 5:31 pm

Draga Florica,

am citit cu mare atentie tot ceea ce ai scris; uneori am zambit, alteori o lacrima a aparut in coltul ochilor. Un lucru e sigur- ar fi foarte frumos daca am putea gasi cartea ta tradusa in romaneste. Poate ai putea colabora cu cineva de pe-aici sa te ajute la traducere, ce zici?

Cu mult drag va doresc numai bine,
daniela
daniela
 
Posts: 7
Joined: Fri Sep 15, 2006 7:01 pm

Postby Florica Stone » Fri Mar 16, 2007 5:57 pm

---
Last edited by Florica Stone on Fri Mar 30, 2007 7:09 pm, edited 3 times in total.
Florica Stone
 
Posts: 25
Joined: Wed Mar 07, 2007 3:09 pm
Location: uk

Postby dora » Sun Mar 18, 2007 8:05 pm

Recomand din tot sufletul o traducatoare de pe site-Zenobia
are toate calitatile mentionate, plus altele...
ar fi una din cele mai fericite intalniri de pe acest site...
visez cartea Floricai in librarii...
dora
 
Posts: 3783
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby adra » Mon Mar 19, 2007 8:20 am

Pasajul tradus de tine Florica e suficient ca sa-mi dau seama ca e o carte pe care vreau sa o citesc :) Daca Zenobia crede ca are timp sa faca traducerea ar fi nemaipomenit - din pacate pentru mine eu nu ma pricep sa traduc literar ci doar sa inteleg ce s-a scris in engleza :(
Se vede ca e scrisa de cineva care a trait alaturi de persoane autiste si care a incercat sa-i inteleaga pe acestia ; Imi place mult cum ai ales titlul. :)
Toate cele bune tuturor,
adra
adra
 
Posts: 207
Joined: Thu Feb 15, 2007 11:06 am
Location: Slobozia

a opta culoare

Postby adra » Mon Mar 19, 2007 12:55 pm

:D
Da, daca nu as fi citit ce ai scris despre culoarea alba - cea invizibila- nu mi-as fi dat seama de desenul de pe coperta - foarte frumos ales simbolul - daca eu am inteles bine - :D a trebuit sa apropii imaginea ca sa vad ca mana respectiva incearca sa tina o lumina reflectata. Imi place mult si te felicit pentru alegerea copertii.
:D
ai toata stima si respectul meu,
adra
adra
 
Posts: 207
Joined: Thu Feb 15, 2007 11:06 am
Location: Slobozia

Postby simina2 » Mon Mar 19, 2007 5:07 pm

Multumim inca odata Florica pentru gestul tau frumos...Image
Ce vad eu?
Vad o lumina/lumanare...dar mai degraba se vede un sceptru energetic /de putere si in varful lui un porumbel...

Va fac sa radeti?

Foarte bine....da este bine sa fii fericit...

Ce mai pot vedea?

Vad SPERANTA...ca drumul spre lumina este deschis
simina2
 
Posts: 195
Joined: Sun Sep 25, 2005 10:57 pm
Location: Suceava

luminare , perceptii si am mai tradus un pic.

Postby Florica Stone » Mon Mar 19, 2007 8:24 pm

Draga Simina
Iti multumesc ca ai scris luminare. E vorba de perceptie. In poza e defapt reflectia luminii printr-un pahar de sampanie in mina lui Alex. Arata ca o luminare dar nu e o luminare.
In acela-si fel cum copii nostri au un comportament pe care noi credem ca e un lucru cind de fapt e altul. Luind exemplul lui Andra. Ea credea ca poatre misca perdelele cind facea bruuuuuu... educatoare credea ca Andra face zgomot Andra nu vrea sa fie cuminte etc.

Am mai tradus un pic sa vedem ce zice-ti:


Zona intelegerii


Dragul meu cititor
Dacâ la fel ca mine în trecut, comportamentul copilului tâu te lasâ uimit sau stupefiat, şi dacâ te intrebi, ‘Oare copilaşul meu mă înţelege?’; dacâ-ţi doreşti sâ petreci momente mai fericite in compania lui şi să te relaxezi mai mult in casa ta dar crezi câ autism nu te lasâ, permite-i acestu-i ghid de interactiune pragmaticâ (utilizarea limbii şi a comportamentului in contex) sâ-ţi lumineze calea de speranţă înspre înţelegere reciprocă si comunicaţie.

Soarta nu ma întrebat nici pe mine si nu te-a intrebat nici pe tine, ‘Vrei să ai un copil autist?’. Vestea am primit-o de la medic in 1992.Ce mare teamă îmi era de diagnosticul acesta. Gâsind râspuri la urmatoarele intrebâri mi-a ajutat sâ gâsesc diferenţa intre autism ca diagnoză şi autism ca prognoză.
· Oare doctorii şi educatorii ştiu ce inseamnă autismul?
· Oare putem sâ empatizăm cu persoanele autiste?
· Putem vindeca autismul?
· Avem nevoie de o vindecare sau în lipsa vindecârii putem trâi în armonie sufleteascâ?
· Cui se datorează comportamentul nefiresc (cum ar fi repetiţia, mîncatul de pămînt sau fluturatul mîinilor)? Se datoresc unuei conditii pe care doctorii o numesc autism sau se datoresc altor motive?
· Care sînt motivele si ce pot face cînd le gâsesc (dacâ le găsesc!)?
· Va vorbi copilul meu cu mine? Cind?
· Cum pot să-mi ajut copilul autist să se joace cu fratele şi sora lui?

Mi-am dorit sâ aflu râspunsuri la intrebârile mele pentru câ:

· Comportamentul copilului me avea consecinţe negative in casa noastra. Nu puteam ieşi din casǎ si nu puteam invita pe nimeni la noi acasǎ.
· Plîngeam şi eu şi copiii.
· Am petrecut nopţi nenumǎrate intrebindu-mǎ : ‚De ce el? De ce noi? De ce eu?’ inclusiv întrebarea clasicǎ ‘Ce am facut sǎ merit aşa ceva de la viaţa?’

Pe cum citeşti inainte vei afla poveşti adevârate; exerciţii şi sugestii precum şi intrebâri şi idei filozofice pe care le-am numit pauza de gindere. Foloseşte-le pe toate şi ajută-te să înţelegi situaţii dificile şi să rezolvi probleme specifice. Poveştile adevărate aparţin altor copii sau adulţi. Încearcă să nu repeţi greşeala mea şi să-ţi identifici copilul doar cu o anumită poveste. Incearcă să te abţii de la a cumpara‚’miracole’. Inspiră-te, educă-te şi amiteşte-ţi: fiecare copil e unic. Găseşte esenţa copilului tău şi crează o cheie de comunicare specifică vouă.

Răspunsurile intrebărilor te vor ajuta să evaluezi: progresul copilului, întelegerea ta progresivă a autismlui si schimbările tale perceptuale despre comportamentul copilului.
Trăiesc cu speranţa că răspunsurile tale personale te vor ajuta să:

· Găsesti informaţii specifice despre comportamentul copilului, comportament influenţat de felul in care el interpretează realitatea împrejurătoare.
· Descoperi realitatea lui personală sau realitate croită de cele cinci simţuri: auditiv (auzul), tactil, gustative (gustul), olfactiv (mirosul) si visual (văzul).
· Descoperi cum distorţii in unul sau mai mai multe simţuri influenţează realitatea cognitivă şi cum această realitate sau perceptie a realităţii, influenţează comportamentul. Intreabă-te şi află: este comportamentul copilului repetitiv, încăpăţînat fără motiv sau poate e senzorial?.
· Te ajuţi pe tine să devii un translator al comportamentului şi a limbajului autist.
· Găseşti cauzele comportamentelor şi să găseşti soluţii.
· Afli cum comportamentul copilului te afectează emotional si cum emotiile tale te împiedică să-ţi întelegi copilul.
· Te vor ajuta să separezi aspecte ‘autiste’ intrinsice de nevoia copilului de iubire şi îngăduintă.

Sper ca această carte te va:

· Încuraja să creezi un spaţiu îngăduitor în sufletul tău care te va ajuta să demonstrezi copilului cît de mult îl accepţi; şi câ vei înţelege autismul ca un fel diferit de a fi care poate fi înteles.
· Încuraja să creezi un spaţiu fizic prietenos pentru el. In acest spaţiu tu vei învăţa să-i devii cel mai bun prieten, învăţător si advocat şi el va învăţa să aibe încredere în tine.
· Împuternici să-l ajuti să înveţe rolul limbajului şi să foloseasca limbajul.
· Convinge câ autism nu e vina ta şi nu e vina lui.
· Te va ajuta să empatizezi cu el şi- ţi va arăta cum să-l inveti să empatizeze cu tine.

În final sper câ vei putea simţi bucurie in preajma copilulu şi câ el va simţi bucurie in preajma ta pentru câ el a invatat să comunice şi pentru câ vâ intelegeti reciproc.

Calatoria de o mie de mile incepe cu primul pas. Drum bun .

Cu drag
Florica
Last edited by Florica Stone on Fri Mar 30, 2007 7:09 pm, edited 2 times in total.
Florica Stone
 
Posts: 25
Joined: Wed Mar 07, 2007 3:09 pm
Location: uk

PreviousNext

Return to O ZI CU COPILUL MEU

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron