bine v-am gasit

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

bine v-am gasit

Postby sanda » Wed Feb 21, 2007 10:11 am

Ma numesc Sanda si sunt din Fetesti _ialomita. am un baietel de 10 ani autist. Din cauza faptului ca la noi in oras nu exista un centru pentru copiii cu astfel de probleme, ma ocup singura de el. Din nefericire sotul meu a suferit un accident de tren in urma caruia a ramas cu o mare problema la picior, in prezent avand proteza. Neavand servici niciunul dintre noi( eu am fost trecuta in somaj si el la fel), de 1 an am depus actele pentru insotitor copil autist si ne descurcam cu acea indemnizatie. Ma ierati, practic nu despre noi am vrut sa vorbesc ci despre copilul meu - Madalin.
In prezent , Madalin este clasa adoua si merge la o scoala normala. Il insotesc la fiecare ora de curs stand in banca cu el dupa care tot impreuna facem temele. Este practic , dependent de mine.
Scopul postarii mele aici este acela de a va cere ajutorul cu privire la materiale ( reviste , carti) despre educarea copiilor autisti.
Va multumesc si sunt fericita ca v-am descoperit.
Sanda
sanda
 
Posts: 10
Joined: Wed Feb 21, 2007 9:39 am

Postby dora » Wed Feb 21, 2007 10:23 am

Bine ai venit, sanda...
Tocmai postasem articolul scris in formula as
Poti sa scoti materiale la imprimanta?
Daca da, scrie adresa ta de mail...

Pana atunci citeste cu atentie aici, despre ce trebuie tu sa faci la scoala...
da-i si invatatoarei
http://www.autism.ro/forum/viewtopic.php?t=739

In Slobozia e Mari Paun...o vizita la ea acasa si o discutie de o ora te-ar ajuta mult, mult de tot...

Sunt mama unui copil autist”

Ma numesc Slobozeanu Sanda, am 39 de ani si sunt mama unui copil autist. A fost si este un copil dorit si iubit, dar viata este de foarte multe ori nedreapta, si ma intreb de multe ori: de ce? Mi-am dorit atat de mult un copil, de ce a trebuit sa se nasca cu o astfel de boala? Are 9 ani, a trecut in clasa a II-a, este la o scoala normala (am insistat pentru asta), iar la orele de curs am stat in banca cu el. Imi doresc nespus de mult sa-l ajut sa-si creeze o autonomie, pentru ca la ora actuala este dependent de mine. Uneori imi imaginez ca este un copil de pe alta planeta, picat intamplator pe pamant, si gasit de mine. Incerc sa-l fac sa se acomodeze cu aceasta lume, din care numai el stie ce intelege. Singurul om acceptat in preajma sa sunt eu, mama lui, in rest, toti ceilalti sunt priviti cu nepasare. Ce se va alege de acest copil autist si mai apoi adult autist, cand eu nu o sa mai fiu langa el? Este intrebarea care ma framanta cel mai mult. Nu am cu cine sa vorbesc despre boala lui sau cui sa cer sfaturi. Ma confrunt cu multe probleme, si numai instinctul de mama ma ajuta sa le depasesc. Oare fac bine? Oare fac rau?
Citeam pe Internet ca pentru intretinerea unui copil autist este nevoie de foarte multi bani si, Dumnezeule, ce sa fac eu cu cei 3.000.000 lei (300 RON), oricat de multa bunavointa as avea? Din scrisorile de la cititorii dvs., descopar ca multi oameni sunt intr-o situatie mult mai disperata ca a mea. De aceea, capat si eu curaj sa merg mai departe. Deznadejdea este un sentiment uman, de aceea nu mi-e rusine sa va rog: ajutati-ma! Ajutati-mi copilul! Orice este binevenit: sfaturi de la persoane care se ocupa de copii autisti, carti, reviste, programe educationale (as urma si un curs de pregatire), chiar si bani, pentru ca daca i-as avea, as merge la un centru care se ocupa de autisti. Nici macar nu stiu ce fel de forma de autism are, sau daca felul cum lucrez cu el, fara ajutor specializat, este corect sau nu.
SLOBOZEANU SANDA - str. Calarasi, bl. MAN3, sc. B, ap. 7, Fetesti, jud. Ialomita, cod 925150, tel. 0243/36.15.55


http://www.formula-as.ro/reviste_732__1 ... 80%9D.html
dora
 
Posts: 3783
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

multumesc

Postby sanda » Wed Feb 21, 2007 11:45 am

Multumesc Dora
Mi-ai facut o mare bucurie. O dovada in plus ca nimic nu e intamplator.
Doamne ajuta!
sanda
sanda
 
Posts: 10
Joined: Wed Feb 21, 2007 9:39 am

Postby jumbo » Wed Feb 21, 2007 12:46 pm

Buna Sanda,

Urmareste articolul din link-ul de mai jos.
Aici voi posta doar introducerea. Articolul complet il voi afisa la Revista Presei. Sper sa iti fie de folos.
Sanatate.


http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr= ... ol&id=4869



Iaromira POPOVICI

Minunea de la Feteşti

Prin Feteşti trecem în drumul nostru spre mare şi, pentru majoritatea dintre noi, rămîne doar atît: o localitate de tranzit, un punct pe hartă. Puţini am coborît din tren să-l vizităm. De altfel, trenul şi instituţiile sale reprezintă un punct important pentru oraş, mulţi dintre locuitorii săi găsind aici un loc de muncă.
Dacă totuşi ne-am opri să-l vedem, am ajunge pe un bulevard lung, cu blocuri cenuşii, pe o parte şi pe alta, specifice, am putea spune, oraşelor de provincie medii româneşti. Nimic care să ne atragă în mod special atenţia, cu excepţia, poate, a fostei Case de cultură „Lumina“. Acum se numeşte Galeriile de Artă, director este Gigi Preda, el conduce tot soiul de cercuri şi festivaluri locale (printre care Gala Umorului – „Un bob de veselie“), şi a amenajat şi un muzeu local; mai este şi organizaţia „TREBUIE“, care se ocupă de copiii şi adulţii cu nevoi speciale.
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
jumbo
 
Posts: 350
Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
Location: Bucuresti

articole

Postby sanda » Wed Feb 21, 2007 2:21 pm

Eu nu am calculator dar ma ajuta o prietena si imi printeaza aceste materiale.
Nu este accesibila site-ul de la dilema. astept sa citesc articolul la Revista presei.
multumesc
sanda
 
Posts: 10
Joined: Wed Feb 21, 2007 9:39 am

organizatia TREBUIE

Postby sanda » Sat Feb 24, 2007 5:06 pm

Am fost la acest centru , unde am intalnit oameni deosebiti si dornici sa ma ajute, dar nu aveau specializarea in autism.
Am luat legatura la Bucuresti la Asociatia Nationala a Autismului din Romania unde mi s-a recomandat sa lucrez numai cu oameni specializati intr-ale autismului.
Va multumesc,
sanda
sanda
 
Posts: 10
Joined: Wed Feb 21, 2007 9:39 am

"specialisti"

Postby dianamaria » Sun Feb 25, 2007 8:00 pm

Sanda, exista prea putini..."oameni specializati in ale autismului" in Romania...majoritatea celor de aici de pe forum invatam din mers, parinti si tutori...daca ai intilnit oameni cu suflet care vor sa te ajute, citeste sau imprima materiale si da-le sa citeasca...
Cred ca procedezi foarte bine asa, mergind la scoala si apoi explicindu-i copilului pas cu pas...are sanse mai mari sa inteleaga mai bine.
Mihai-Razvan, 2001, terapia ABA din 2006
dianamaria
 
Posts: 168
Joined: Sun Jan 01, 2006 6:50 pm
Location: Bucharest

Postby dora » Thu Dec 18, 2008 5:32 pm

Mădălin e ca un spectator "
personale [ ]
umanitar


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Pandele Maricica [Mari ]

2008-12-08 | |




"Mă numesc... Slo-bo-zea-nu...". Mădălin Slobozeanu. Are 10 ani şi e autist. "E el cu lumea lui , îmi explică mama, Sanda Slobozeanu. A trebuit să-l învăţ orice, să-l iau de la zero cu toate. Nu ştia că sunt mama lui, de exemplu”.

Pentru a-l face să înţeleagă, doamna Slobozeanu e nevoită să îi repete un lucru de mai multe ori.
Se foloseşte de imagini şi prăjituri, de orice îi atrage atenţia şi de orice îi place băiatului. "Este o muncă titanică, dar este singurul copil şi trebuie să-l fac să se descurce cât de cât de unul singur", spune doamna Slobozeanu.

Până să îl înveţe că ea e mama lui, femeia a muncit un an de zile. I-a explicat că o mamă e cea care îl iubeşte, îl mângâie şi are grijă cel mai mult de el.

Dacă ar vrea cineva să-l întrebe ce înseamnă dragoste maternă, Mădălin n-ar putea să răspundă: "Ar trebui să lucrez eu, să-i repet de câteva ori întrebarea şi să ştie că întrebarea asta are un răspuns", povesteşte mama.

Totuşi, Mădălin a înţeles şi exprimă totul prin gesturi, căci fără să îl înveţe nimeni, îi sărută natural mâna mamei.

Dacă îi place ceva, Mădălin fixează obiectul din privire sau îl arată cu degetul şi spune: "Vrei, vrei..." Pentru el, persoana I nu există, totul e la persoana a II-a. "E un fel de spectator", mă lămureşte doamna Slobozeanu.

Cu toate că este autist, copilul merge la şcoală. E în clasa a II-a, la Şcoala Generală nr. 7 din Feteşti. La început nu înţelegea de ce trebuie să meargă la şcoală.
Doamna Slobozeanu i-a explicat că va învăţa să citească şi să socotească. Şi copilul a învăţat.

Când a trecut în clasa a II-a, Mădălin iar n-a mai înţeles care este rostul mersului la şcoală.

Stăpânea deja cititul, adunările şi scăderea. La început, el nu prea voia să comunice cu doamna învăţătoare: Mădălin consideră inutil să vorbeşti cu cei din jur. Doar prin intervenţiile doamnei Slobozeanu, care l-a încurajat, Mădălin a început să-i mai răspundă doamnei la întrebări.

Practic, Mădălin are nevoie de un "traducător" care să penetreze lumea lui. Aşa că doamna Slobozeanu stă cu el la ore zi de zi, insistă pe lângă băiat să răspundă de câte ori ştie ea că băiatul cunoaşte răspunsul, iar când el obţine un "Foarte Bine", mama îi cumpără ceva bun: aşa realizează că e bine să continue.

Problema lui Madalin este că nu ştie să comunice. "Am citit o poveste unde era vorba de o vulpe care a furat pentru un lup nişte clătite. Şi pe el l-a amuzat că lupul mânca clătite şi a fost prins şi l-au bătut, iar el îmi arăta prin gesturi: "Bătaie, bătaie.." Deci, cât de cât a înţeles. Dar nu ştie să redea povestea", spune mama.
Când Madalin a învăţat să socotească, a priceput repede adunarea, însă scăderea nu o înţelegea deloc. La început, femeia a cumpărat banane, cuburi de ciocolată, orice ştia că îi place băiatului, dar nimic nu i-a captat atenţia. Până într-un târziu, când copilul a văzut într-un magazin bomboane în formă de gărgăriţă.

Cu bomboanele gărgăriţă a învăţat Mădălin Slobozeanu scăderea.

Condiţia de a avea grijă de Mădălin, este ca doamna Slobozeanu să intre în lumea lui: "Nu reuşesc cât aş vrea, pentru că uneori îl înţeleg, alteori nu. Dar sunt momente când intuiesc. Cred că asta mă ajută pe mine, intuiţia."
Câteva informaţii despre cum să-l îngrijească a aflat când i s-a pus diagnosticul, dar puţine şi insuficiente. Fără ca medicul să îi explice ceva, a trimis-o la Fundaţia "Sfânta Margareta", iar acolo i s-a vorbit în treacăt despre autism. Apoi, asistenta care a făcut tomografia a pus-o în legatură cu o mamică care, la rândul ei, avea copilul bolnav de autism: "Şi-a dat seama că nu ştiu ce înseamnă, pentru că eram afectată, dar nu eram îngrozită de diagnostic", povesteşte doamna Slobozeanu.

Acum, familia trăieşte din 300 RON ( 3 mil. de lei vechi), bani primiţi pentru că doamna Slobozeanu este asistentul personal al lui Mădălin. Mai exact, ia un fel de pensie, căci autismul e încadrat ca gradul I de handicap. De când a aflat de boală, mama a renunţat la serviciu. Tatăl a fost călcat de tren în 1985 şi a lucrat totuşi până în 2000 la fabrica de conserve din Feteşti, însă fabrica a dat faliment. Acum, de angajare nu se mai pune problema, fiindcă omul abia mai merge, aşa că stă acasă şi speră să strângă bani să îşi facă o pensie medicală.

Medicamentele, cu toate că pe băiat nu îl ajută decât să se liniştească şi să se concentreze, costă 9 milioane de lei vechi pe lună. Până acum câteva luni, familia Slobozeanu le primea gratuit de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, dar, de la o vreme nu i le mai dă nici o farmacie, iar posibilitatea de a i le cumpăra nu există. Deja, de câteva luni, Mădălin Slobozeanu nu mai ia tratament, aşa că orice ajutor este binevenit.

(Adresa lui Madalin este: str. Calarasi, bl 3 scara B ap 7, Fetesti – Ialomita,
e-mail sandaslobozeanu @yahoo.com,
telefon 0726675510

http://www.agonia.ro/index.php/personals/1813404/
dora
 
Posts: 3783
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to O ZI CU COPILUL MEU

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 3 guests

cron