Invat sa il iubesc din nou....

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Invat sa il iubesc din nou....

Postby Celesta » Fri Oct 27, 2006 3:52 pm

Mami, de ce ? Da`, de ce?

De ce-mi vezi numai zambetul multumit cand imi saruti ochii inchisi de somn?
De ce atunci cand marai sau plang incerci sa-mi cumperi zambetul, zambind si oferind tinichele sentimentale?
Nu-mi stii noptile cand ma trezesc cuprins de intuneric adunand cu frica clipe pentru mai tarziu… cand as vrea sa te strig, dar vorba-mi se pierde in negrul camerei mele, acest monstru neinteles care vrea sa ma cuprinda, sa-mi ia pana si lacrimile si spaima…
Ma uit spre tavan si ma uit la luna pe care tu ai lipit-o acolo, sa-mi fie lumina, luna pe care eu vroiam sa o aduca intr-o iarna in casa… (hmmm parca luna de-afara stralucea mai tare)
De ce nu-mi stii palmele prefacute-n pumni de furie cand eu vreau sa-ti spun : mi-e dor sau mi-e sila, si tot ce iese din gatlejul acesta de lebada e un marait enervant.

As vrea sa iti pot spune cu “v” si cu “f” si cu “r”, asa cum vrei tu, dar ochii mei nu reusesc inca sa articuleze dragul si dorul, furia, dispretul.

Nu stii sa vezi cum imi inghit pumnii, plangand de disperare si cum toate in mine amutesc brusc cand nu inteleg un cuvant! Cum se rastoarna care de lacrimi pe obraji sip e buze atunci cand ei vor de la mine sa rad si sa spun, da` eu nu ii aud… Cum vreau sa ma eliberez de neputinta, dar ea se aduna in mine clipa de clipa, picatura cu picatura, inundand totul, inecandu-ma de oamenii din jur.

De fapt voi nu stiti nimic despre mine!

Imi vedeti poate pasii, jocul –mereu acelasi, zambetul manjit de ciocolata, fuga impiedicata…
Zambiti mereu ca si cum ati stii…

Mami, de ce? Cine sunt ei, mereu altii? Oameni, prieteni, caini, copaci, munti…
De ce imi zambesti mereu, cand eu vad ca ai pumnii stransi, de ca imi raspunzi , prefacandu-te ca e prima data cand te intreb mereu cu acelasi suras?

Eu vad zbuciumul – sunt o parte din el. Durerile si monstrii, tu stii, le porti singur in tacere.

Eu vad , si eu stii ca tu stii.
Ei ?



Invat sa il iubesc din nou, mi-e teama, mi-e teama de lumea lor, de lumea noastra pe care el nu o intelege...
Am plans, am strans pumnii, am injurat, am renuntat de cateva ori si-am luat-o de la capat....
Mi-a fost greu sa accept destinul, s imi schimb planurile, viata, prietenii...
Dar merita, fiecare zambet pe care il primesc in schimb, fiecare atingere, fiecare lacrima de neputinta inseamna ca vom reusi.Si eu si Andrei.

Va multmesc tuturor celor de aici pentru ca m-ati invatat sa iubesc.

_____________________________________________________________
ANDREI 6 ani, hiperkinetic, retard neuro-psiho-motor, note autiste
Celesta
 
Posts: 2
Joined: Tue Apr 04, 2006 10:30 am
Location: Brasov

Postby milady » Fri Oct 27, 2006 8:38 pm

Minunat!

Iubirea a fost dintotdeauna cu tine, in tine.
Oamenii, restul, mesagerii Divinului, te-au ajutat sa-ti reamintesti.
Ceea ce tu aveai deja. In miezul fiintei tale.
Esenta.
Picatura de roua devenita ocean. Una cu el.

Si chiar ai reusit.
milady
 
Posts: 35
Joined: Wed Feb 08, 2006 7:29 pm


Return to O ZI CU COPILUL MEU

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron