Autist in Romania-articole

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Postby dora » Sun Jul 13, 2008 9:00 pm

Vali,

te rog sa pui si linkul la fiecare articol...
ne mai uitam la poze, mai apar comentarii, mai zicem si noi cate ceva...

E un cerc vicios:nepasarii generale i-am raspuns si noi la fel...e o reactie fireasca...
Dar trebuie sa spargem acest cerc vicios...
Orice reactie e mai buna deca lipsa de reactie...Iar bombanitul prin bucatarie ....

http://student.hotnews.ro/stiri-stiri-3 ... omania.htm
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Aug 31, 2008 10:05 pm

Fraţi întru suferinţă

de Alexandra Butnaru | 21 iulie 2008
Deşi în statele vest-europene copiii cu autism primesc nu doar tratamentul corespunzător, ci şi garanţia integrării în societate ca adulţi, la Iaşi ajutorul vine de la ONG-uri sau de nicăieri

Durerea veştii a fost urmată de confuzie - medicii sunt rezervaţi în a recomanda tratament unei boli necunoscute pentru mulţi. Teodora şi Alexandru Mihai au învăţat singuri, asemeni copiilor lor, să lupte, să se descurce. În aceeaşi situaţie mai sunt cel puţin 460 de familii ieşene.


Drama
Familia Mihai a avut nenorocul să se confrunte de două ori cu autismul. Mai întâi a fost fiul lor, Alexandru, acum în vârstă de nouă ani. „Era nevăzător de mic, dar am observat că nici nu vorbea. Am fost cu el la logoped, care mi-a zis că, probabil din cauza lipsei vederii, va vorbi mai greu.

Am lăsat aşa, având încredere în ce au spus specialiştii. După un an, însă, lucrurile nu se schimbaseră şi era deja diagnosticat cu autism“.
Obligat la întuneric, cuvinte nearticulate şi izolare, fără şanse de recuperare din cauza deficienţei de vedere, băiatul se poate bucura doar de atenţia şi dragostea părinţilor, care deja înţeleg ce încearcă să spună, şi de obiceiurile la care nu poate renunţa.


Şi în cazul fetiţei, pe atunci de doi ani, medicii au amânat, sau s-au temut să dea un răspuns final pentru întârzierea vorbirii. Teodora, mama copiilor, a ajuns în cele din urmă la Bucureşti, unde diagnosticul a fost definitiv, dar nu în totalitate descurajant: tulburare de spectru autist.

Asta înseamnă că Ioana, acum în vârstă de patru ani, mai are şanse reale de vindecare. Este energică, veselă, şi cu o sete uriaşă de cunoaştere. De altfel, în ultimele trei luni a făcut singură progrese remarcabile.


Părinţii - terapeuţi


Speranţa care li s-a dat expiră peste doi ani. Acesta este răgazul dat celor doi părinţi pentru a găsi soluţii, pentru a încerca diverse terapii care să amelioreze deficienţele mezinei. Au ales terapia ABA, Analiza Comportamentală Aplicată, o metodă considerată dură, dar cu rezultate foarte bună, practicată cu succes în statele Unite şi în Marea Britanie.
Lupta lor este acerbă, dar pe cont propriu. Teodora a încercat orice mijloc de informare pe care l-a avut la dispoziţie. „Am luat cărţi, am citit, m-am mai informat de pe Internet, ţin legătura cu persoane care sunt în aceeaşi situaţie. Dar este greu pentru că nu poţi fi autodidact în medicină. La Bucureşti este singurul Centru unde aş putea merge să învăţ despre programul de terapie comportamentală, dar este prea costisitor şi, dacă îmi mai iau multe concedii, îmi pierd slujba“.
Aducerea la Iaşi a unui terapeut britanic, competent, înseamnă peste 1.800 de lire, contravaloarea evaluării fetiţei şi recomandarea unui program adaptat nevoilor sale.

„Dar şi de la Bucureşti este greu de adus un specialist. Chiar dacă îţi plăteşti tot - drumul, cazarea, evaluarea, tot... Nu este convenabil să vină până în Iaşi“, spune,din experienţă, tatăl.


Tot ce ştiu părinţii este că fetiţa are şanse de reuşită şi că depinde de ei, pentru că Statul nu are nicio ofertă pentru această afecţiune. Urmează să o înscrie la o grădiniţă, pentru a socializa cu alţi copii care nu suferă de autism. „Nu o să rămână aşa. O voi duce la grădiniţă, la şcoală, printre copii normali, îşi va reveni, veţi vedea“, promite mama, care a refuzat să îi scoată un certificat de handicap, tocmai pentru că ajutorul primit e doar formal şi, cine ştie, poate peste câţiva ani îi va fi inutil Ioanei, al cărei IQ a fost cotat de medicii bucureşteni ca fiind mult peste medie.


Pe cont propriu
Autismul, o boală nu foarte cunoscută, este caracterizat prin scăderea capacităţii de socializare, de comunicare, comportament stereotipic, repetitiv. Simptomele se manifestă, cel mai adesea, înainte de vârsta de trei ani. Eforturile pentru ameliorarea lor depind foarte mult de o terapie susţinută, de lungă durată. Din nefericire, Iaşul nu este un oraş tocmai „prietenos“ cu persoanele diagnosticate cu autism, fie că este vorba de copii sau de adulţi.
„Uneori am impresia că pentru autorităţi, aceste persoane nu există. Relaţia lor cu instituţiile statului se opreşte după momentul în care s-a pus un diagnostic“, spune Carmen Ghercă, preşedintele filialei ieşene a Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România (ANCAAR), nemulţumită de indiferenţa de care se izbesc părinţii în încercarea de a-şi ajuta copiii.
Şi când spune asta, nu se referă doar la ajutorul legat de terapie şi medicaţie, ci chiar la mijloacelele de informare. „Zilnic sunt sunată de mame care nu ştiu încotro să o apuce, cui să se adreseze. Nu doar din Iaşi, ci şi din alte oraşe din provincie“.


Ajutor de „import“
La Iaşi, în ciuda existenţei câtorva Laboratoare de Sănătate Mintală, niciun spital nu se ocupă de persoanele cu autism. Singurele locuri unde li se poate oferi asistenţă sunt Centrul de Reabilitare Infantilă „Penilla“, Fundaţiile „Ancora Salvării“ şi „Star of Hope“, dar limitele sunt impuse de veniturile părinţilor sau chiar de vârsta pacienţilor. Opţiunea „importării“ şi angajării unor terapeuţi pricepuţi în ABA, TEACCH (Tratarea şi educarea copiilor autişti sau cu alte deficienţe de comunicare), PECS (terapie bazată pe imagini) este costisitoare.
Mutarea la Bucureşti sau la Bârlad, acolo unde aceşti specialişti nu lipsesc, implică şi ea costuri uriaşe pentru o familie cu venituri medii. Deşi sunt şi astfel de cazuri, întrucât Iaşul, deşi cu faimă de centru universitar şi pretenţii de capitală, nu este decât o mare dezamăgire pentru copiii autişti şi pentru familiile acestora.


http://www.ieseanul.ro/saptamanal/frati ... ta-2798527
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Oct 14, 2008 1:10 pm

Autism: Univers indescifrabil
03/10/2008


vezi toate articolele scrise de Andreea Sminchise


Antonia şi Rareş sunt pe calea cea bună. Să-i ajutăm să o urmeze!



Alina plânge. Uneori lacrimile o podidesc pe stradă, în parc, în autobuz. Duce de mână doi copii, pe Rareş şi pe Antonia, al căror viitor pare pecetluit. Statul român i-a încadrat în gradul I de handicap.

Amândoi suferă de autism şi, în ochii autorităţilor, sunt doar două nume în plus pe statul de plată al alocaţiilor suplimentare.


Alina ştie însă că micuţii ei se pot recupera şi pot deveni copii normali. Dar pentru asta are nevoie de ajutor.


Antonia are 6 ani. Când fratele ei, cu doi ani mai mic, Rareş, a venit pe lume, fetiţa începuse să-şi îngrijoreze părinţii. Era agitată, nu reuşea să înveţe să vorbească şi nici nu îşi putea concentra atenţia asupra persoanelor care vorbeau cu ea. Nu privea pe nimeni în ochi. Diagnosticul venit de la medici a fost "autism".



Părinţii micuţei nu ştiau nimic despre acest sindrom. Vedeau doar cum copila lor se învârte într-o lume a ei, în care ei nu puteau pătrunde. Antonia nu deosebea un zâmbet de o încruntare, râsetele de strigăte sau zgomotul apei de cel al unei maşini. Avea camera plină de jucării la care nici nu se uita. În schimb, putea să învârtă între degeţele, ore în şir, un băţ de chibrit, ca şi cum acesta i-ar fi oferit cea mai mare distracţie.



Învăţănd ABA
"Ne-am împăcat cu gândul că Antonia este bolnavă şi am încercat să căutăm soluţii. Speram ca măcar Rareş să fie bine, dar timpul nu făcea decât să ne confirme că şi el este autist. Semnele au fost evidente, le cunoşteam de la fetiţă. Rareş avea stereotipii – se legăna, plescăia din limbă, scutura mâinile constant, avea ecolalii... Doctorul n-a făcut decât să ne confirme bănuielile", povesteşte Alina, mama copiilor.
Părinţii Antoniei şi ai lui Rareş s-au văzut nevoiţi să caute singuri o soluţie pentru copiii lor. Singurul ajutor primit de la autorităţi a fost încadrarea celor mici într-un grad de handicap. Raza de speranţă a venit de la Fundaţia "Cristi’s Outreach for Children", unde copiii au fost primiţi în programul de terapie ABA. Applied Behavioral Analysis este o metodă de tratament care, dacă este începută la o vârstă cât mai mică şi este susţinută fără întrerupere, poate recupera aproape complet copiii cu autism.

Din păcate însă, la Bârlad, acolo unde locuiesc Rareş, Antonia şi părinţii lor, singurul loc unde se face ABA este Fundaţia "Cristi’s Outreach". Aici vin copii din toată Moldova, iar locurile sunt limitate. Alina a reuşit să îi înscrie pe micuţii ei la doar patru ore de terapie pe săptămână. I s-a spus însă că nu sunt suficiente. Pentru recuperare "Antonia ar avea nevoie de 20 de ore de terapie pe săptămână, iar Rareş, de 40. Singura modalitate de a le face este acasă, în particular, cu personal specializat, dar o oră costă 30 de lei. Noi nu ne permitem să le plătim, aşa că deocamdată rămânem la cele de la fundaţie. Mă uit însă la copiii mei şi mi se rupe sufletul. Văd progresele pe care le-au făcut şi văd că ar putea face mult mai multe dacă le-aş putea oferi toate orele de care au nevoie", spune cu amărăciune Alina.
AjutaŢi!


Dacă vreţi să îi ajutaţi pe Rareş şi pe Antonia să păşească dincolo de lumea lor închisă, să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să poată merge într-o zi la o şcoală normală, faceţi o donaţie, cât de mică, în contul deschis la BRD Bârlad pe numele mamei copiilor – Noea Alina Mihaela:
Cont RON: RO32 BRDE 380SV 1760 2303 800.
Pentru mai multe detalii despre acest caz, Alina Noea poate fi contactată la numărul de telefon 0770-97.25.26.


Comentarii
1. Doame fereste , mare blestem! | scris de Vasile, | 03/10/2008 11:04:24


Ambii copii,.. lasa deja multe semne de intrebare asupra sanatati,cel putin prenatale a unuia dintre parinti, droguri, bautura, dar cine stie si jocul intamplarii.Asa sa fie oare?



2. Pacat | scris de Marius | 03/10/2008 20:20:27
E mare pacat, dar si mai mare chinul atat pentru copii, cat si pentru parinti. Probabil ca in zilele noastre, deci dupa '89 incoace, la starea civila nu se mai cer acele faimoase analize si fise medicale. Ca daca s-ar mai cere asa ceva, probabil ca viitorii parinti ar fi pusi in tema asupra unor eventuale boli, in special a celor genetice. Pentru ca a pacat sa aduci pe lume niste copii pe care sa ii chinui.




3. NU MA JUSTIFIC DAR TREBUIE SA SPUN:NU AM NICI O VINA | scris de NOEA ALINA | 03/10/2008 22:11:33
sunt ALINA Noea mama celor doi copilasi cu autism Asa este e dificil sa treci prin asa ceva cu gandul ca atunci cand nu vei mai fi tu ca si parinte ce se v-a intampla cu ei?insa eu vad progrese la copii mei ,iar acest lucru ma face sa cred ca la un moment dat ar putea fi independenti.


As dori sa incerc cumva sa lamuresc cele doua mesaje referitoare la boala copiilor mei(cel putin mesajul scris de domnul Vasile).este curios cum de amandoi copii au autism,pt dvs.curios pt noi dureros.


Droguri?intr-un oras modest precum Barladul nu stiu sa fi auzit macar ca stire locala ceva legat de droguri daramite ...


bautura?nici.cu toate ca de multe ori ma intreb cum de persoane din jurul meu care stiu sigur ca au fumat,ori nu s-au grabit la prea multe investigatii medicale pe perioada sarcinii care erau firesti dealtfel,au copii perfect sanatosi.

In aceasta vara medicul neurolog din Italia unde am fost cu copii imi spunea dupa ce m-a cunoscut pe mine si copii ca dumnealui ar pune la baza acestei boli un factor genetic.

eu si sotul suntem perfect sanatosi ne-am intrebat bunicii daca stiu ceva de la alte rude care nu mai sunt in viata ...nici o urma genetica din ceea ce stim noi pana acum.


eu destul am momente in care ma simt vinovata nu as putea spune de ce.poate pt ca eu i-am adus pe lume...

dar acum stiu ca cel mai mult conteaza recuperarea lor.Lupta e grea dar cine spune ca nu vom invinge?

http://www.jurnalul.ro/articole/135226/ ... escifrabil
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Oct 14, 2008 8:29 pm

http://isabellelorelai.wordpress.com/20 ... la-patrat/

o mamă plânge. A primit două certificate: Handicap gradul I. Pentru copiii ei: Antonia, 6 ani. Şi Rareş, 4 ani. Autism. Amândoi


De ce sistemul medical din România nu organizează clinici specializate? De ce sistemul medical din România nu plăteşte terapia ABA pentru copiii cu autism, în loc să le elibereze certificate de handicap? De ce?
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby vali » Tue Oct 14, 2008 9:03 pm

Artã, dãruire, respect!
Stire de Sabina GHIORGHE | (0) Opinii

O mînã de bîrlãdeni cu suflet au luat initiativa organizãrii primei activitãti mondene din urbe, cu scopul strîngerii de fonduri pentru 26 de copii cu dizabilitãti. Conducerea Cercului Militar Bîrlad, Asociatia Umanitarã “Pentru noi”, Asociatia Culturalã “Luminã din luminã” si Clubul doamnelor bîrlãdene au transformat ajunul de Sfîntul Nicolae într-o sãrbãtoare pentru “Îngeri... cu aripi frînte”.

În ajun de Mos Nicolae, a avut loc la Bîrlad, în premierã, o actiune cu scop caritabil, initiatã de un mãnunchi de oameni cu suflet care au dorit sã aducã putinã bucurie pentru 26 de copii care au avut ghinionul sã se nascã “altfel”. Toti copilasii suferã de afectiuni incurabile (malformatii congenitale, autism, Sindrom Dawn samd) si au vîrste cuprinse între 1 si 16 ani.

Evenimentul a avut loc în incinta Casei

Armatei, care a fost decoratã cu aceastã ocazie ca pentru o searã cu adevãrat de sãrbãtoare. Alãturi de gazde, au fost prezenti organizatorii actiunii (Asociatia umanitarã “Pentru noi”, Asociatia culturalã “Luminã din luminã” si Clubul doamnelor bîrlãdene) si cîtiva dintre copiii cãrora le-a fost dedicatã actiunea.

Ideea organizãrii a plecat de la pictorul Nelu Grãdeanu, presedintele Asociatiei “Luminã din luminã”. Artistul a avut ocazia sã-i cunoascã pe cei 26 de copii cu dizabilitãti care sînt înscrisi la Asociatia “Pentru noi” si a propus organizarea unei expozitii de artã plasticã cu vînzare, 10% din pretul oricãrui tablou urmînd sã se verse în contul organizatiei care se ocupã de acesti copii. Ulterior, personalitãti bîrlãdene din diverse domenii s-au implicat si au pus mînã de la mînã pentru a face si ei ceva pentru acesti micuti care nu au nici o vinã cã s-au nãscut cu boli atît de grave.

Actiunea a debutat cu vernisajul expozitiei de artã plasticã “Îngeri... cu aripi frînte”, compusã din 34 de tablouri realizate de Nelu Grãdeanu. Toate lucrãrile sînt de vînzare si dacã îsi vor gãsi un cumpãrãtor, acum, peste o sãptãmînã, o lunã sau un an, 10% din banii încasati vor fi donati pentru a însenina viata copiilor fãrã copilãrie. Preturile tablourilor pornesc de la 300 de lei si pot depãsi chiar si 1.000 de lei, în functie de mãrime. Artistul a mentionat cã este cea de-a 40-a expozitie personalã si a dorit sã fie total diferitã: “Acesti copii m-au inspirat atunci cînd am pictat si, pentru cã nu au sansa sã se adape din «izvorul hîrjonelilor», le oferim ocazia sã se hrãneascã din «izvorul bunãtãtii»„.

Vernisajul a fost prezentat de doctorul

Constantin Teodorescu, presedintele Comisiei de Culturã din cadrul Consiliului Local si al Fundatiei culturale “Dr. C. Teodorescu”. Spre deosebire de vernisajele pe care le inaugureazã periodic la Galeriile de Artã “N.N. Tonitza”, cînd este “zgîrcit” în cuvinte si preferã sã-i lase pe altii sã se angajeze în discutii, de aceastã datã a pledat aproape cu furie pentru clauza copiilor. A încercat sã lãmureascã auditoriul cã ei, copiii pentru care a fost organizatã serata caritabilã, nu au nevoie de mila noastrã, ci de respectul oamenilor din comunitate: “Trebuie sã ne schimbãm mentalitatea fatã de persoanele care suferã de diverse dizabilitãti. Este nevoie sã ne respectãm pe noi ca fiinte umane ca sã-i putem aprecia si respecta pe cei care nu sînt ca noi”.

“Aceastã femeie meritã cu adevãrat atentia noastrã”

A fost vernisatã si o expozitie de goblenuri cusute de Aurelia Vasluianu, o bîrlãdeancã paralizatã de 18 ani. Nu poate sã-si miste decît bratele. În ciuda faptului cã este nedeplasabilã si este imobilizatã la pat de atîtia ani, munceste cu acul ca sã-i poatã oferi fiicei sale un trai decent. Am putut vedea aproximativ 50 de goblenuri realizate ireprosabil. Si aceste lucãri sînt de vînzare, pretul lor fiind stabilit nu dupã frumusete sau calitate, ci dupã salariul minim pe economie. Adicã, dacã un goblen a fost cusut într-o lunã, costã 350 de lei.

Tãria de caracter si dorinta de muncã a acestei femei paralizate au fost deosebit de apreciate de persoanele care au rãspuns invitatiei.

“Am cumpãrat goblenurile deoarece consider cã aceastã femeie meritã cu adevãrat atentia noastrã. Nu cerseste, asa cum fac multi oameni sãnãtosi, ci munceste din greu, în ciuda faptului cã este tintuitã la pat, si pentru asta o respect”, a spus Cristina Andrei, participantã la eveniment.

Doina Secãreanu, presedinta Clubului femeilor bîrlãdene, si-a exprimat regretul cã au rãspuns invitatiei doar cîteva dintre cele 100 de persoane invitate.

La finele seratei, “doamnele bîrlãdene” (Ana Sîrbu - presedinta Colegiului Farmacistilor Vaslui, Oltea Rãscanu-Gramaticu - profesor, Mioara Popa - profesor, Mihaela Niculescu - redactor TV) au împãrtit cadouri care au constat în jucãrii, fructe si materiale didactice (acuarele, planse, plastilinã).

Simona (9 ani), Antonio (6 ani), Cristi (16 ani) si George (7 ani) suferã de paralizie cerebralã; Andrei (15 ani) suferã de atrofie a nervului optic; Antonia (5 ani), Mihaela (10 ani), Dorel (9 ani), Alexandra (6 ani), Nicoleta (6 ani), Ionut (10 ani), Constantin (4 ani), Marta (6 ani) si Rares (3 ani) sînt autisti; Rãzvan (6 ani) are palatoskizis; Bianca (1 an) si Biatrice (6 ani) au sindromul Dawn; Octavian (5 ani) si Ionut (6 anI) sînt epileptici; Elizabeta (8 ani) are o malformatie de cord; Daniel (4 ani) si

Dumitru (5 ani) suferã de retard mintal sever; Larisa (4 ani) este distroficã; Ana (4 ani) si Ana-Maria (8 ani) au retard mintal. Pentru acesti copii a avut loc evenimentul.

Cei care doresc sã-i cunoascã, sã-i accepte sau sã le schimbe viata îi pot gãsi zilnic la

sediul Asociatiei “Pentru noi”, situatã în incinta Centrului de primire copii de pe Bulevardul Epureanu, sau pot trimite mesaje pe adresa de e-mail asociatia_pentrunoi@yahoo.com.

http://www.obiectivdevaslui.ro/index.ph ... d_news=142
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 398
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby vali » Fri Oct 17, 2008 8:11 pm

Victimele geneticii, marginalizate de societate


Autistii si cei cu Sindrom Down, copiii uitati de lume


Au nevoie de atentie speciala si de multa rabdare. Vorbim despre copiii cu Sindrom Down, o afectiune care determina anomalii in dezvoltare si adesea retard mental, dar si despre autisti. In Romania, despre aceste maladii nu se prea vorbeste. Putini vasluieni stiu ca in municipiul resedinta de judet exista un centru care gazduieste copii suferinzi, despre care au auzit si unde isi trimit copiii si parinti din alte judete. Numarul scolilor speciale in care acesti copii si viitori adulti ar putea sa-si dezvolte aptitudini si sa invete profesiuni care sa ii scape de imaginea de incapabili si de inadaptati pe care o au in momentul de fata este destul de restrans.

Cristina Popovici

Putini stiu faptul ca la Vaslui functioneaza in cadrul Centrului de Educatie Incluziva „Constantin Pufan“ doua grupe de copii autisti si o grupa de copii cu Sindrom Down. Prima grupa pentru copiii autisti a fost infiintata in 2002, iar in 2003 a fost infiintata grupa de Down. Elevii din judetul Vaslui si din judetele limitrofe sunt scolarizati in regim internat, petrecandu-si sfarsitul de saptamana in familie.

„Aici, micutii autisti si cei cu Sindrom Down sunt tratati gratuit si ajutati sa se reintegreze in societate. Copiii autisti invata prin terapia speciala ABA cum sa se imbrace, sa deseneze sau sa-si exprime sentimentele. Terapia ABA consta in lucrul unui terapeut cu cate un copil. Copiii cu Sindrom Down sunt ajutati gratuit sa se descurce singuri. In Romania nu exista servicii de stat specializate in tratarea acestor probleme, iar alte ONG-uri care ofera terapie ABA o fac pe milioane bune de lei. Ne desfasuram activitatea de sase ani. Atunci nu li se dadea nicio sansa copiilor cu autism. La noi, de exemplu, acestia invata multe lucruri si sunt recuperati in mare masura. Cu timpul, tot mai multi parinti din Bacau, Iasi si Neamt care au copii autisti sau cu Sindrom Down au auzit de centru si au apelat la ajutorul nostru“, a declarat Gena Badarau, directorul Centrului de Educatie Incluziva „Constantin Pufan“.

Activitatile desfasurate cu acesti copii sunt multiple: terapii specifice de compensare, meloterapie, psihodiagnoza (pe calculator), logopedie, ludoterapie, art-terapie, gimnastica medicala.

Autismul – boala a relatiilor interumane

Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona pe plan social si de a comunica, de un comportament stereotip si repetitiv cu simptome ce se manifesta de obicei inainte de trei ani. Autismul apare de patru sau de cinci ori mai des la barbati decat la femei. Desi factorul genetic are o mare importanta, este greu de crezut ca autismul este o boala genetica, pentru ca rareori se poate observa o familie cu mai mult de un membru autist. Putini dintre indivizii autisti au o conditie medicala slaba, iar majoritatea nu au nicio anormalitate fizica evidenta. Autistii stocheaza bine informatia. Ceea ce este problematic este clasificarea acesteia.

„Un exemplu de codaj aberant este cel al raspunsului dat de un copil de 6 ani la intrebarea terapeutului sau: «Ce-ti doresti de Craciun?», raspunsul fiind: «Este prea scump!». Copilul tipa si repeta acelasi lucru. Acele cuvinte codeaza un joc vazut de copil in magazine. Replica memoriei in acel moment fusese: «E prea scump!». Si, din punct de vedere al dezvoltarii sociale, educatia intr-o clasa este foarte importanta, una dintre functiile acesteia fiind acceptarea apartenentei la grup. De aceea, se recomanda introducerea gradata in colectivitate. Atat educatorii, cat si parintii trebuie sa lucreze cu copiii autisti pentru a le face cunostinta cu lumea in care traiesc , nelasandu-le timp sa se izoleze si sa-si exerseze stereotipurile“, a mai adaugat directorul centrului.

„Autismul se instaleaza in jurul a 2 ani. Parerile sunt impartite atunci cand vine vorba despre aceasta maladie, dar cele mai multe se refera la o problema cromozomiala. Un lucru este insa cert: daca in viata acelui copil intervine un blocaj sau un soc psihic, se poate instala autismul. Autistii, de regula, sunt genii, insa este foarte greu sa le cultivi rabdarea. Nu toti autistii sunt la fel, unii sunt linistiti, altii sunt hiperkinetici. Pentru noi, este o munca titanica chiar sa il inveti sa spuna un simplu «Multumesc». Un copil obisnuit invata imediat, insa un autist deprinde acest cuvant in ani de zile. De asemenea, nu-i place deloc sa poarte incaltaminte“, a mai declarat Gena Badarau.

Asa cum explica aceasta, autistii prezinta dificultati mai ales in stabilirea relatiilor. Copilul este inchis in sine ca sub un glob de sticla, pare sa nu-l intereseze ceilalti, in schimb poate fi fascinat de un obiect, nu tine cont de reactiile celor din jurul lui. De asemenea, poate avea dificultati in comunicare: unii copii nu dobandesc niciun limbaj, altii sunt prolicsi, dar, de fiecare data, forma si continutul sunt bizare (repeta masinal cuvintele auzite, cuvinte inventate). De altfel, copiii autisti evita privirea celorlalti, inteleg greu gesturile, expresia fetei. Nu stiu sa identifice si nici sa impartaseasca emotiile celuilalt. Comportamentul repetitiv si o intoleranta la schimbare reprezinta o alta trasatura a copilului autist, acesta repetand neincetat gesturi bizare. Are nevoie de un univers imuabil, iar cea mai mica schimbare il perturba foarte mult. Este calm, prea calm si, deodata, o nemultumire declanseaza furie si urlete. Totul se petrece ca si cum copilul care sufera de autism, incapabil sa filtreze mesajele venite din exterior, ar fi bombardat cu stimuli de nestapanit, inexplicabili si, prin urmare, inspaimantatori. Iata de ce, fara indoiala, se refugiaza in lumea securizanta a repetitiei si a obiectelor.

Sindromul Down nu este o boala

Societatea nu este pregatita inca sa-i primeasca pe acesti micuti, victimele ale geneticii. Nici unii parinti nu sunt pregatiti sa se lupte cu fruntea sus.

„Am intalnit parinti, cu statut de intelectuali de altfel, care nu accepta ideea unui diagnostic de handicap grav pe termen lung. Insa majoritatea parintilor au aflat ca micutul are Sindrom Down in momentul nasterii. Unii copii cu Sindrom Down au nevoi care sunt cel mai bine intrunite in scolile speciale, in timp ce altii se dezvolta mai bine cand sunt la scoli normale, alaturi de copiii sanatosi. Studiile demonstreaza ca acest tip de situatie, cunoscuta ca „incluzie“, este benefica atat pentru copiii cu Sindrom Down, cat si pentru copiii sanatosi. Profesorii ii pot ajuta pe parinti in decizia privind scoala la care sa-l inscrie. Fiecare persoana cu Sindrom Down este unica in felul sau, la fel ca toti ceilalti oameni. Persoanele cu maladia Down au o fizionomie specifica si se aseamana in comportament“, a mai declarat Gena Badarau.

In ciuda dezvoltarii ecografiei tridimensionale, in ciuda numeroaselor teste efectuate pe perioada sarcinii, medicii nu reusesc sa identifice accidentele genetice. Un triplu test efectuat de femei in primele luni de sarcina ar putea pune in evidenta o malformatie existenta la fat. Cu toate ca nu se poate vorbi, deocamdata, de vindecarea autismului sau a Sindromului Down, cei care lucreaza cu acesti copii cred ca societatea ar trebui sa faca eforturi pentru ca acestia si familiile lor sa nu se mai simta marginali-zati. Adeseori, parintii se plang de faptul ca odraslele lor sunt aratate cu degetul pe strada, asta pentru ca lumea ii considera handicapati. Ar trebui luat exemplul tarilor dezvoltate, care i-au integrat destul de usor in societate pe autisti si chiar pe cei cu maladia Down. In tari precum Danemarca sau Spania, poti vedea persoane cu Sindrom Down care se ocupa de lucruri simple, cum ar fi fotocopierea actelor. Si autistii ar putea fi foarte utili. Nu de putine ori, s-au vazut cazuri in care autistii exceleaza in anumite domenii, cum ar fi matematica sau calculatoarele, fiind mai inteligenti decat cei de varsta lor. Dar se pare ca nimeni nu este interesat sa le ofere si acestor persoane o sansa de a fi normale.

http://vaslui.ghimpele.ro/taxa_main_aut ... _6164.html
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 398
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby dora » Mon Dec 22, 2008 9:34 am

dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Dec 22, 2008 11:12 am

Ajutati-l pe Mos Craciun sa ajunga si la copiii autisti

* donatiile se fac la sediul ziarului "Obiectiv - Vocea Brailei"

Autor: Cristina DOSULEANU

In ziua de 22 decembrie, la Grupul Scolar "Edmond Nicolau", ora 18.00, va avea loc o serbare oferita celor 40 de copii autisti de catre alti elevi braileni cu suflet mare. Cu aceeasi ocazie, Mos Craciun ar dori sa le ofere si cadouri acestor copii speciali, insa are nevoie de sprijin material. Parintii copiilor sint foarte necajiti pentru ca pina acum s-au lovit de indiferenta celor din jur, nimanui nu i-a pasat ca ei cheltuie averi pentru ca micutii lor sa invete lucruri elementare de comportament si nu mai au bani pentru cadourile de la Mos Craciun. "Persoanele cu autism se confrunta cu trei mari probleme: dificultati in comunicarea verbala si nonverbala, dificultati in a stabili relatii cu semenii si dificultati in activitati imaginative. La acestea s-ar mai putea adauga reactii neobisnuite la anumiti stimuli senzoriali - sunete, texturi sau stimuli vizuali. Noi incercam sa sensibilizam opinia publica pentru ca in cazul autismului este esentiala diagnosticarea precoce. Aceasta nu trebuie sa aiba ca scop etichetarea copiilor, ci accesul cit mai precoce la servicii de recuperare. Copiii cu autism sint respinsi peste tot. Majoritatea parintilor renunta la slujbe pentru a-si ingriji copiii si devin asistenti personali pentru 500 de lei, in timp ce programele de recuperare costa pina la 2.000 de euro pe luna", a spus trista Adriana Ena, mama unui copil autist.
Pentru ca vor sa faca o bucurie copiilor lor, acesti parinti spera sa primeasca un sprijin din partea comunitatii, spera ca fiecare brailean va contribui cu putin din putinul sau, ca sa faca o bucurie unor suflete nevinovate. Cei care vor sa faca donatii sint asteptati la sediul redactiei, urmind ca zilnic sa publicam numele celor care au sarit in sprijinul copiilor autisti, impresionati de drama lor.
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Jan 26, 2009 8:08 pm

FĂRĂ SALARII/Criza loveşte tot în amărâţi 20/12/2008
de Ionela Gavriliu +a | -a


Primăria Giurgiu nu mai are bani să plătească indemnizaţiile de însoţitor pentru persoanele cu handicap grav şi nici salariile profesorilor până la sfârşitul anului.



ÎN 2009/Predicţii sumbre
CONCEDIERI/Sfârşitul anului aduce pierderea slujbelor

"Există această problemă, pentru că nu am primit întreaga sumă de la bugetul de stat de la începutul anului.

Şi le-am spus că vom rămâne descoperiţi pe ultimele luni. Am înţeles că la rectificările de buget nu s-au mai primit cotele defalcate din TVA din care se plătesc indemnizaţiile de însoţitor şi salariile profesorilor", a declarat Ioan Vişan, director la Direcţia de Asistenţă Socială (DAS) din cadrul Consiliului Local Giurgiu.

Conform acestuia, DAS a trimis o sesizare la Direcţia Finanţelor Publice. "Nu ştiu dacă se va rezolva anul acesta, cu rotaţia asta de putere... Au venit la noi oameni nemulţumiţi, profesori şi părinţi de copii cu handicap gradul I.
Le-am explicat care e situaţia şi că am făcut tot ce a ţinut de noi", a precizat Vişan. Mama unui băieţel cu handicap grav spune că această situaţie este un şoc pentru familia ei, având în vedere că este şi cadru didactic, iar banii de pe indemnizaţie erau folosiţi pentru plata unuia dintre tutorii cu care copilul ei făcea terapie.

ECONOMII LA SĂNĂTATE
La Iaşi, unii părinţi ai copiilor cu handicap grav spun că micuţilor li s-a schimbat încadrarea pentru a se face economii la bugetul Primăriei.

[b]"Copilul meu a împlinit 18 ani luna aceasta şi este autist. Pentru că nu există acest diagnostic în baremul Comisiei de Evaluare, nu i-au mai dat dreptul la însoţitor, motivând că băiatul are IQ-ul prea mare şi nu e «legumă». I-am spus medicului să stea o zi cu fiul meu să vadă dacă se descurcă singur şi mi-a replicat că el are copil sănătos acasă, care nu trăieşte din mila statului", mărturiseşte o mamă disperată. Ion Ticu, director executiv adjunct la DGASPC Iaşi spune că "omeneşte vorbind, îmi dau seama că în cazul autiştilor încadrarea nu trebuie să se facă după criteriile generale. IQ-ul a fost stabilit de un medic specialist de la spital, noi doar evaluăm actele, nu le emitem. Practic, noi suprapunem actele pe lege".


http://www.jurnalul.ro/articole/141369/ ... in-amarati
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Jan 28, 2009 8:32 pm

dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Feb 11, 2009 3:04 pm

Mama pentru copiii altora

Data publicarii: 01/03/2002



Astazi, daca ar putea, toti copiii carora Valeria Ciorasteanu din Focsani le-a daruit sansa reintegrarii in normalite, i-ar agata in piept un martisor. In urma cu cinci ani, aceasta femeie a hotarit sa-si dedice viata micutilor uitati de parinti in institutiile statului. Sa le redea sansa de a fi oameni normali care sa faca fata unei societati normale. Le-a daruit iubire, le-a daruit grija parinteasca si cind a venit timpul, i-a lasat sa plece impreuna cu o parte din inima sa.

Valeria este printre primii oameni care au avut curajul sa devina asistenti maternali. A trecut peste toate prejudecatile si a inchis repede gura lumii prin tenacitatea si devotamentul cu care a ocrotit sub aripa sa suflete nevinovate de copii necajiti. Acum, locul scepticismului aratat la inceput de lumea inconjuratoare a fost luat de admiratie. Si de respect mai ales, pentru felul in care a stiut sa daruiasca un nou inceput si un nou sens vietii prichindeilor condamnati fara vina.

Este o mina de femeie care la 60 de ani, nu concepe sa traiasca fara copii. "Atit cit am sa pot am sa iau copii. Fata ma mai cearta uneori, imi spune sa ma mai odihnesc. Dar dupa mine, copiii merita orice. Si apoi, alaturi de ei si timpul trece mai repede si mai frumos. La inceput toata lumea imi spunea ca imi iau pe cap o mare grija, ca nu-s copiii mei. Dar eu am crezut intotdeauna ca in felul acesta, reusesc sa fac niste copii fericiti", spune Valeria.

Despre cei opt prichindei care au facut parte din viata sa povesteste cu mare placere. Stie unde au ajuns fiecare si este fericita asa cum numai o mama poate fi, pentru binele cu care sint inconjurati acum copiii sai. Unii au ajuns in tari straine, alaturi de parinti adoptivi care ii iubesc cu adevarat. Altii dimpotriva, s-au intors in familiile naturale. "Am avut mai demult un pui de turc, care a fost infiat in Italia. Cind mi-a dat telefon de acolo parca mi s-a luminat ziua. Apoi, o fetita pe care am tinut-o doi ani si jumatate a ajuns in Sicilia. Am luat-o la cinci ani si pina la sapte ani si jumatate am dus-o la o gradinita particulara. De-o singura copila mi s-a rupt inima cind am vazut unde pleaca. Sta la bunici in conditii ca vai de capul lor. I-am trimis pachete, si ea mi-a scris. A fost cu colindul asta iarna si cu banii strinsi a luat o cartela numai ca sa ma sune pe mine", povesteste Valeria.

"Nu te vedea, nu te auzea"

De un an si opt luni, Valeria ingrijeste un baietel cu handicap. Felul de-a fi al acestui copil a insemnat pentru inimoasa femeie o adevarata provocare.

La patru ani, cit avea cind l-a luat de la leagan, Catalin nu stia nici sa mearga, nici sa foloseasca olita, si nici macar sa mestece sau sa doarma in pat, ca oamenii.

"Arata la patru ani ca un copil de doi ani. Nu stia sa mestece si avea dintii atit de acoperiti de piatra ca nici nu se vedeau. Coloana vertebrala ii era arcuita, cadea in cap incontinu, iar olita si-o punea in cap. Un an si jumatate mi-a trebuit pina sa-l invat ce sa faca cu ea, iar pina sa mearga, l-am tot purtat in brate.

Mi-a fost atit de mila de el... Saracutul, se legana continuu, si nu te vedea, nu te auzea. Nu scotea nici un cuvint. Nu vroia sa doarma decit pe jos, asa ca multa vreme am dormit si eu cu el tot acolo. A fost tare greu pina l-am invatat cu patul", isi aminteste Valeria.

Privindu-l acum pe micul Catalin, ajuns aproape de sase ani, mai ca nu-ti vine sa crezi! Este un copilas grasut caruia nu-i ajunge timpul ca sa fuga atit cit ar vrea. Nu sta o clipa locului si cit e ziua de lunga cerceteaza ograda Valeriei, facind fel si fel de sotii cu animalele de pe linga casa. "Intr-o zi mi-a aruncat iepurii in beci. Alta data a bagat acolo pisica. Are treaba multa cu animalele, trebuie sa fiu mereu atenta, ca daca nu, le urca si pe casa. Ii plac nemaipomenit de mult masinile si mereu vrea sa fuga dupa ele pe strada. De aia stau mereu cu cheia de git", ride femeia.

Daca ceilalti copii pe care i-a ingrijit aveau doar acel handicap specific datorat institutionalizarii, care trece odata cu integrarea intr-o familie, micul Catalin sufera de autism infantil.


Are si deficiente de vorbire, asa incit tot ce a realizat Valeria cu el s-a datorat unei rabdari de-a dreptul incredibile.

Si sufletului ei bun, plin de dragoste si compasiune pentru mica fiinta lasata de Dumnezeu sa traiasca alaturi de noi toti. "Acum intelege absolut tot ce-i spun, imi raspunde si ma iubeste si el. Vine si ma mingiie, ma pupa, cum sa nu-mi fie drag? Nu l-as trimite inapoi in leagan pentru nimic in lume. De el trebuie sa se ocupe un singur om si acolo precis nu exista posibilitatea asta", spune cu convingere Valeria.

"Trebuie sa ai inima mare si conditii sa-i cresti"
Despre Valeria se poate spune ca si-a dedicat intreaga viata copiilor. A fost invatatoare, motiv pentru care au trecut prin miinile si sufletul ei generatii dupa generatii. A avut, de asemenea, o fata si un baiat pe care i-a iubit ca pe lumina ochilor. Destinul i-a rapit insa fiul, la numai 26 de ani. "Fata locuieste in Bucuresti, iar baiatul a stat mereu cu mine. Cind a plecat in Italia am hotarit sa iau copii ca sa nu fiu singura. Acolo a avut un accident de masina. A murit", povesteste Valeria, cu durerea intiparita pe chip.

Dupa aceasta nedorita tragedie, femeia si-a regasit echilibrul prin afectiunea primita de la cei opt copii.

Astfel, viata a mers mai departe iar Valeria nu vrea sa renunte vreodata la meseria de asistent maternal. I-a adus doar, atitea bucurii! "Chiar daca este greu, foarte greu, tot nu as renunta. Dar cine vrea sa devina asistent maternal trebuie sa aiba conditii. Sa aiba cu ce sa creasca, sa ingrijeasca acesti copii, sa aiba multa rabdare si mai ales, o inima mare. Ei au nevoie de dragoste", spune Valeria, alintindu-l pe Catalin.

Iar pustiul, ca o mica minune, se rasfata incintator. A invatat ca exista cineva, pentru care el insemna centrul universului. Exista cineva caruia ii pasa. Ii pasa daca il doare, daca se bucura, sau daca zilele vin si trec aducind-i mereu multa, multa lumina. (Laura BREANA)

http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_i ... 80921.html
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Feb 24, 2009 5:36 pm

Bogdan Dincă: „City of Child” la Cărtureşti• publicat la: 8 Ianuarie 2009


Ne e cam dor de copilărie – de nădragi scurţi, hlizeală cu gura până la urechi, bube în genunchi - un clişeu? Defel. Ne dorim din nou, cu sete, zilele teribile ale copilăriei şi Bogdan Dincă le-a regăsit taman în satul din vecini: mahalalele oraşului indian Pune.

Expoziţia cu titlul „City of Child” cuprinde 14 imagini ce l-au întâmpinat pe fotograf în suburbiile de lângă Pune şi în complexul pentru copii orfani sau abandonaţi „City of Child” („Oraşul copilului”) coordonat de un ONG local, Deep Griha. Timp de două săptămâni, în luna aprilie a acestui an, Bogdan Dincă a lucrat împreună cu acest ONG în suburbiile oraşului, iar weekend-urile şi le-a petrecut în „Oraşul copilului”, un loc unde trăiesc în jur de 50 de copii. Cei mai mulţi dintre ei îşi duceau viaţa în mahalalele din Pune şi abandonaseră şcoala, înainte să ajungă în acest complex, unde primesc hrană şi au acces la educaţie şi îngrijire medicală gratuite.

„«City of Child» e un loc extraordinar. Interacţiunea cu copiii a fost foarte naturală şi fără niciun fel de probleme legate de culturile diferite din care veneam sau de diferenţa de vârstă”, povesteşte Bogdan Dincă. „Am încercat să nu fac fotografii care sa exploateze sărăcia, disperarea sau nevoile unor copii abandonaţi. Ei nu percep realitatea aşa. Sunt mereu cu zâmbetul pe buze, vor să se joace şi să înveţe”, adaugă fotograful. Au mâncat împreuna, s-au jucat împreună, ei l-au învăţat cricket şi «marbles», el le-a arătat pe laptop pozele şi apoi le-a dus printuri. „Una peste alta, locul ăla nu îţi aduce aminte că acei copii sunt orfani sau abandonaţi, e mai degrabă plin de viaţă, de energie şi de optimism”, spune Bogdan Dincă.

La întoarcerea din India, fotojurnalistul a decis să organizeze o expoziţie cu vânzare, în beneficiul unui copil cu autism pe care l-a cunoscut la o acţiune caritabilă din Bucureşti. Astfel, toate fondurile strânse din vânzarea imaginilor din expoziţia „City of Child” vor fi folosite pentru continuarea tratamentului lui Cosmin, băieţelul de 4 ani şi jumătate bolnav de autism.


Oricine va dori să achiziţioneze un print din expoziţia „City of Child” va putea să îl contacteze pe Bogdan Dincă la numărul de telefon sau pe adresa de e-mail ce vor însoţi fiecare fotografie expusă.
Vă aşteptăm cu drag la Cărtureşti. Vom zâmbi împreună color şi curând, curând de tot, datorită vouă, şi Cosmin va zâmbi mult mai mult.

Bogdan Dincă are 30 de ani, este colaborator al Mediafax Foto şi editor foto la Q Magazine. A câştigat, printre altele, locul 1 la categoria “Editorial - Feature Story” şi locul al 2-lea la secţiunea “Editorial - Photo Essay” (Non-Professional) din cadrul International Photography Awards 2008.

Anca POL
PR Cărtureşti Timişoara / Cluj

http://m.mediafax.ro/comunicate/city-of ... 86;3486086
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby celina s. » Wed Mar 04, 2009 9:02 pm

Copiii cu autism vestesc primavara la Iulius Mall

Autor: Claudia CRAIU
Data publicarii: 28/02/2009
Peste 20 de copilasi bolnavi de autism, ai caror parinti fac parte din Asociatia Nationala pentru Copii si Adulti cu Autism din Romania, filiala IasI, si merg la Asociatia "Ancora Salvarii", isi vor expune lucrarile la Iulius Mall, etajul II.

Prichideii au realizat special pentru 1 si 8 martie felicitari, desene si martisoare. Expozitia "Copiii cu autism vestesc primavara" va fi deschisa incepind de duminica si pina pe 8 martie.

"Speram ca cei care vor vedea aceste lucrari, care sint minunate, copiii cu autism avind latura creativa foarte bine dezvoltata, sa ne ajute, prin donatiile lor, sa cumparam un microbuz. Dorim sa le usuram venirea la scoala a acestor copilasi asa ca avem nevoie de sprijin. Cei care vor dori sa cumpere lucrari sint bine-veniti", explica Carmen Gherca, presedinta ANCAAR Iasi.

Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologica care ingreuneaza interactiunea sociala si abilitatile de comunicare. Cauzele specifice sint inca necunoscute iar incidenta autismului este in crestere. In prezent, 1 din 166 de copii e diagnosticat cu autism.

http://www.ziaruldeiasi.ro/mozaic/copii ... all~ni59pp
celina s.
 
Posts: 19
Joined: Thu Nov 02, 2006 11:33 am
Location: Iasi

Postby dora » Fri Mar 13, 2009 5:25 pm

Ajutaţi-l pe Edi să-şi recunoască mama
Marti, 25 Noiembrie 2008
Stefania CHERMANEANU


„Edi este un copil fără copilărie", îşi mărturiseşte durerea Pollyana Solomon, o mamă care, până acum, nu s-a putut bucura de fiul său. O durere pe care şi Edi le-ar fi împărtăşit-o celor prezenţi dacă i s-ar fi dat această şansă.

Probabil şi-ar fi dorit să-şi vadă mama zâmbind. Probabil, şi-ar fi dorit să-şi ceară iertare pentru că, în timp ce mama sa era plecată la serviciu, a mai făcut o năzbâtie.

Dorinţe care au rămas ascunse nu numai pentru Pollyana, ci chiar şi pentru Edi.

În urmă cu patru ani a fost diagnosticat cu autism şi retard psihic. Un şoc pentru mama care a conştientizat că fiul său nu se va ridica vreodată la cerinţele societăţii. „Nu vorbeşte, face în pampers, nu se joacă cu ceilalţi copii. Nu ştie care este rostul jucăriilor", spune Pollyana.

Singurul lui mod de a-şi transmite bucuria sunt nişte icnete şi bâţâieli. O metodă necunoscută pentru ceilalţi, prin care micuţul de şase ani reuşeşte să le comunice celor din jur că ştie să se bucure de fiecare moment. În felul lui, dar ştie.

„Costurile ar fi enorme dacă am merge la Bucureşti să-l tratăm, pentru că în Constanţa nu prea există specialişti. Acum, îl ducem la centrul de zi Orizont", continuă femeia. Cea mai mare durere, nu este aceea de a avea un copil cu „probleme", pentru că, în timp, a învăţat să se bucure, la rândul ei, de fiecare moment în care Edi începe să dea semne că înţelege ceea ce se petrece în jurul lui. Timp de şase ani, de când l-a născut pe Edi, femeia nu şi-a auzit vreodată copilul spunându-i „mamă". Atât.

Bani pentru terapie

„Am vrea să-l recuperăm, să înceapă să vorbească, să-şi recunoască mama, să capete independenţă", spune femeia. Este medic de familie, dar după ce l-a adus pe lume pe Edi nu a mai reuşit să profeseze. „Este hiperkinetic. Aleargă toată ziua. Trebuie să fii cu ochii în patru, aşa că nu pot pleca de acasă." Tocmai de aceea, singurul venit este pensia mamei Pollyanei şi ajutorul social al lui Edi. Nu mai mult de 13 milioane de lei vechi. Bani care de abia le ajung celor trei să o ducă de pe o zi pe alta, dar să-l mai ducă pe Edi la şedinţele de terapie. Tatăl copilului, nici măcar nu vrea să audă de fiul său. Probabil, este o povară mult prea mare pentru el. Nu sentimentală, ci financiară. „Vine o dată la câteva luni şi nu-i aduce nici măcar un pachet de biscuiţi. Nu i-a mai plătit pensia alimentară. Nici n-are de unde pentru că, la 37 de ani, nu munceşte", spune bunica lui Edi. „Vreau ca Edi să-şi dea seama că sunt mama lui. Să-i aud vocea". Iar pentru asta, familia Solomon are nevoie de bani. „Am avea nevoie de zece milioane pe lună pentru şedinţele de logopedie şi psihoterapie. Dacă Edi ar urma la timp tratamentul, în aproximativ doi ani am vedea primele rezultate. Şi, probabil, l-aş auzi spunându-mi «mama»", încheie Pollyana, în speranţa că persoanele cu inimă vor fi impresionate şi se vor oferi să-l ajute pe Edi. Cei care vor să-i dea o şansă la normalitate copilului, pot suna la numărul de telefon 0764.447.695

http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/uma ... -mama.html
dora
 
Posts: 3745
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby seba8nst » Sun Mar 15, 2009 8:37 pm

În seara aceasta, de la 22.30:
"În martie, "Garantat 100%" împlineşte 10 ani şi tot în martie, din 15, Cătălin Ştefănescu revine cu un sezon nou, într-un format nou, în fiecare duminică seara, pe TVR 1. Trei rubrici fixe noi apar cu ocazia asta în cadrul emisiunii. Este vorba despre Taxi driver, Arhivele Garantat 100% şi scurte filme de prezentare ale personalităţilor României din campania Mari Români. Tot la capitolul nou se înscrie şi faptul că fiecare invitat din prima parte a emisiunii aduce cu sine un obiect care i-a marcat viaţa. O carte, un CD cu muzică, un DVD cu un film sau două bilete la un spectacol. Oricare dintre aceste obiecte ajunge, prin tragere la sorţi, la un norocos din public, pe a cărui viaţă îşi va pune sau nu amprenta. Rămâne de văzut la sfârşitul sezonului.În prima ediţie, invitat special este scriitorul şi eseistul Gabriel Liiceanu. Iar în cea de-a doua parte a emisiei îi putem vedea pe Claudiu Bârsilă şi Laura Spânu, doi medicinişti de anul V, care au făcut descoperiri importante în domeniul autismului."
seba8nst
 
Posts: 211
Joined: Sat Oct 16, 2004 8:46 pm

PreviousNext

Return to REVISTA PRESEI

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 3 guests