Sindrom Asperger?

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Sindrom Asperger?

Postby vali » Thu Jul 13, 2006 9:36 am

Magister,
deoarece vad ca esti mai documentat in problema autismului as dori sa expun problema mea:
Baietelul meu de 3 ani si 11 luni , a fost diagnosticat anul trecut cu "autism infantil" la Sp."Alex. Obregia" din Bucuresti. Desi cauzele autismului nu sunt inca elucidate din cercetarile actuale, la baietelul meu ar putea fi 100% genetica. La mine in familie nu am nici-un caz ( am 32 veri si verisoare) deaceea pana anul trecut nici nu am auzit de autism. In familia sotului (din partea mamei) am observat de la inceput (desi are numai 3 veri, frati nu mai are) ca se poarta toti c-am ciudat ( nu sunt casatoriti desi au aproape 50 ani, nu sunt sociabili, jignesc fara voie persoanele cu care stau de vorba, exceleaza numai intr-un singur domeniu, nu au initiative, etc.)
Sotul meu a mai fost casatorit si are o fetita de 16 ani(nu este autista), dar nu a locuit cu sotia ci la mama lui in Iasi.
La mine a fost la fel, dupa casatorie s-a mutat la mama lui(fara nici-un motiv) si a stat mai mult acolo, la mine venea 1-2 zile la 2-3 saptamani. Cand statea la mine trebuia sa ma port f. fin cu el, il deranja orice lucru,nu suporta sa am alta parere, caci daca se supara se izola si nu vorbea vreo 1-2 zile, cu toate insistentele mele. Nu suporta petrecerile, iar daca ne duceam la una, nu se simtea bine si spunea ca nu sunt la nivelul lui. Sotul meu (din cele povestite de rude) nu a fost un copil precoce( a vorbit tarziu, s-a autoservit la 7 ani), dar a fost un elev de exceptie, a fost la olimpada pe tara la matematica, a terminat cel mai bun liceu din Iasi, in fiecare an cu coronita, apoi a urmat facultatea de electronica, lucreaza de 20 ani ca inginer. Are o memorie excelenta, memoreaza tot ce citeste, face cursuri postuniversitare in fiecare an in domenii care nici nu-l folosesc, nu este practic, ironizeaza oamenii casatoriti, nu-l afecteaza decesul unei rude f. apropiate(tatal, matusa), nici boala copilului, nu suporta shimbarile, face uneori depresii dar revine dupa tratament.
Medicii psihiatrii au pareri diferite: unii spun ca ar avea sindrom Asperger, altii ca ar fi shizofrenie(ceea ce nu prea cred deoarece aceasta boala apare in adolescenta si nu din copilarie).
Problema cea mare este copilul. Cum a mostenit autismul, va fi la fel ca tatal lui sau mai rau, deoarece mi s-a spus la fundatia americana(singurii care sunt mai documentati) ca autismul se accentueaza de la o generatie la alta?
Medicii spun ca sindromul Asperger nu se poate diagnostica pana la varsta de 7 ani.
Din ceea ce am citit de pe Forum, am inteles ca la Sindromul Asperger copii nu au probleme cu limbajul, sunt sociabili, dar la sotul meu a fost altfel.

Imi cer scuze pentru eventualele exprimari, dar sunt in criza de timp tot timpul!
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby Magister » Thu Jul 13, 2006 11:09 am

Da, in ce descrieti, sotul Dvs. se potriveste destul de bine cu continutul sindromului Asperger, in forma in care o am si eu. Faptul ca in familia lui asa e "normalul" intareste ideea de transmisie genetica.

In Asperger 'nu au probleme cu limbajul' adica nu au acea mutenie dupa 3 ani definitorie pentru autismul 'clasic' al lui Kanner... limbajul poate fi aparut devreme in copilarie, abundent si precis (hiperlexie - cam asa am eu - am vorbit inainte de a merge) dar nepotrivit social.

Parerea mea este ca Spectrul autist este o incercare de continuare in alta directie a evolutiei umane (in sensul lui Darwin) cu 'scopul' implicit de a iesi prin cale "rationala" din criza intereselor contradictorii si vanzolelii umane 'neurotipice'. Intr-adevar trasaturile se pot accentua intr-o populatie, cat timp avantajul este mai mare decat dezavantajul. Eu as dori ca mediul sa poata fi intr-adevar mult mai tolerant cu noi, incat procesul sa poata continua inca mult - cat ar permite Mama Natura...

Poate ca il priviti din perspectiva Dvs. prea "normala" ("Nu suporta petrecerile, iar daca ne duceam la una, nu se simtea bine" ma descrie si pe mine in mare masura. In realitate imi sunt foarte obositoare si confuze, mai mult decat incercarea de a 'supara' sau 'jigni' pe cineva).
Jignirea fara intentie a altora am patit-o si eu, se datoreaza prioritatii absolute a adevarului (de fapt a nu avea altceva 'convenabil' la indemana) si dificultatii de a purta mereu in functiune un 'scut', o 'masca' sociala de interfata.

Va sfatuiesc sa incercati sa va adaptati *partial* stilului lui de viata, iar daca doriti sa adopte si perspectiva Dvs. aratati-i avantajele din punctul lui de vedere. Poate ca va va satisface in mod partial, apoi nu-i cereti inca mai mult, ci rasplatiti-l cu adevarat si lasati-l sa se *odihneasca* !!

Credeti ca e mai 'elegant' sa il invitati si pe el pe lista, sa ne scriem cu totii deschis ? Mie nu imi place absolut deloc spiritul de intriga.

Schizofrenia e mult altceva... cu halucinatii si bizarerii intr-adevar inexplicabile - adica un fel de excrescenta neinfranata a *creativitatii* umane, in masura in care deranjeaza pe altii. (Mai controlata se poate numi "spirit artistic") Medicamentele care se presupune a "controla simptomele" fac in mod deosebit rau persoanelor din Spectrul autist, deci este vitala evitarea confuziei de diagnostic.
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 236
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti

Postby vali » Thu Jul 13, 2006 11:44 am

Nici eu nu cred ca este "Schizofrenie", deoarece la varsta pe care o are el (44 ani) ar trebui sa fie intr-o forma mult accentuata. Eu am cunoscut persoane cu aceasta afectiune si se comportau diferit (halucinatii, teama, agitatie, etc.) ori la el nu am observat acest lucru.
L-as invita si pe el pe lista, dar nu mai stiu de el de aprox. 2 ani. Am fost casatoriti 7 ani si am incercat sa ma adaptez stilului lui de viata si poate in parte am reusit, dar cu toate acestea a disparut fara motiv si nu a mai dat nici-un semn de viata (nici la telefon nu raspunde el, ci mama lui). Anul trecut m-am trezit cu o citatie de divort, motiv: lipsa de comunicare.
Acum suntem divortati si nu se intereseaza nici de copil ( poate mai tarziu),doar o matusa de-a lui ma mai suna din cand in cand, sa se intereseze de copil ( daca e mai bine, daca s-a vindecat de autism, etc.)
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby Magister » Thu Jul 13, 2006 12:06 pm

Da, 'prapastia' de comunicare dintre 'neurotipici' si 'spectrumisti' poate fi in ambele sensuri...
Credeti ca a disparut chiar fara motiv ?? Nu a dat semne de avertisment, nu a aratat stres din cauza anumitor situatii (inclusiv ingrijirea copilului) ? Puteau unele din ele fi evitate prin grija Dvs. ?

Poate il puteti invita pe forum http://www.autism.ro/forum/ chiar pe o cale ocolita, prin acele rude, pentru ca intelegand problemele copilului sa se poata intelege si pe sine mai bine !

Puteti sa-i anuntati ca autismul nu "se vindeca" pur si simplu asa, spontan. Studii au aratat importanta deosebita a tatalui ca partener si mentor de crestere a copilului autist, mai ales daca fiind si el cu trasaturi autiste se poate 'conecta' ceva mai bine, "pe aceeasi lungime de unda".

Poate ii va place sa se joace cu el, chiar sa-i explice electronica ;-) mie tatal meu a inceput pe la 5 ani... si eu prindeam cu mare placere !
Dar da, si eu pe la 2-5 ani il cam 'stresam' pe tata, de aceea m-au lasat sa cresc la bunici. Apoi s-a intors cu mare bucurie, descoperindu-ma ca pe o 'jucarie' noua, un univers de 'programat' ...
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 236
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti

Postby vali » Thu Jul 13, 2006 2:03 pm

Nu prea l-am stresat cu cresterea copilului, deoarece l-am crescut singura, el a stat mereu la mama lui la Iasi unde era cu serviciul. Venea o data la 2-3 saptamani si se juca cu copilul, il ingrijea, a dorit sa aiba un baiat si s-a bucurat de nasterea lui, dar nu intelegea ca trebuie sa contribuie si el cu bani la intretinerea lui ( castiga foarte bine, 14 mil./luna). Dupa ce i-am spus acest lucru, l-a deranjat f. tare si a disparut. Cred ca am atins punctul sensibil caci tine f. mult la bani. Din discutia avuta cu prima sotie, acelasi motiv de despartire a fost si la ea.
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby dianamaria » Thu Jul 13, 2006 9:18 pm

[quote]
Credeti ca a disparut chiar fara motiv ?? Nu a dat semne de avertisment, nu a aratat stres din cauza anumitor situatii (inclusiv ingrijirea copilului) ? Puteau unele din ele fi evitate prin grija Dvs. ?

Mai sa fie...acum stam sa ne facem probleme pentru tatii disparuti...saracii de ei, de ce sa-i stresam cu cresterea copilului... sunt prea "nobili" pentru probleme atit de prozaice...trebuie sa fie tratati cu manusi?! :evil:
Mihai-Razvan, 2001, terapia ABA din 2006
dianamaria
 
Posts: 168
Joined: Sun Jan 01, 2006 6:50 pm
Location: Bucharest

Postby Magister » Thu Jul 13, 2006 9:29 pm

Aoleu, acum voi mamicile sunteti 2:1 fata de mine ;-) Sa mai chemam niste baieti...

Eu doar am spus ce am vazut in familia mea... de aceea nici nu ma inghesui sa devin tatic desi 'genetic' nu mi-ar displace ! Daca as putea gasi o super-mamica care sa aiba grija si de copil SI DE MINE in continuare, si nici sa nu traga prea mult de banii mei care oricum nu sunt enormi - poate mi-ar fi mai putin teama de 'casnicie', dar daca majoritatea femeilor sunt cum sunteti voi, poate ca am dreptate sa ma abtin...
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 236
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti

tati si copii

Postby dianamaria » Fri Jul 14, 2006 10:09 am

Magister, sa stii ca te "citisem"...as fi putut sa scriu eu postul in locul tau.

Problema e ca multi sunt tati doar "genetic"...si tatal lui Razvan era plin de mindrie ca are asa un baietel frumos...timp de o saptamina l-a scos la plimbare cu caruciorul sa vada lumea...cind a implinit 10 zile mi-a marturisit ca "s-a plictisit".Iar acum a disparut de atita timp incit nici nu stie de tulburarea de autism.
(Asa ca acum intelegi de ce m-am enervat...)

Supermamici cunosc multe...intr-adevar multe - si nu toate trag de banii sotului....asa ca mai mult curaj sa ai - dar intreaba-te si ce are nevoie EA...nu te mai centra atit de mult pe tine insuti. Si fereste-te de etichetari ca "toate sunteti asa" pina cind nu ai trait tu insuti o relatie..eu zic ca daca i-ai intreba chiar pe cei care au avut relatii esuate, femei sau barbati, tot nu regreta ca le-au avut - mai bine decit singuratate toata viata. Deci pina nu incerci nu stii.

:)
Mihai-Razvan, 2001, terapia ABA din 2006
dianamaria
 
Posts: 168
Joined: Sun Jan 01, 2006 6:50 pm
Location: Bucharest

Postby vali » Fri Jul 14, 2006 10:12 am

Majoritatea femeilor nu cred ca ar tolera ca un "tata" sa nu cunoasca ca are datoria sa contribuie si el financiar la intretinerea copilului. Am reusit cu mari insistente sa obtin 500.000 lei....daca crezi ca acesti bani sunt suficienti sa intretii 8 luni un copil. Asa ca poti sa deduci si tu cati bani primeam eu (nu ma plang, aveam salariul meu), dar la el era "normalul".
In familia mea tatal se ingrijea de partea financiara (mama era casnica) si nu avea decat o pensie de gr. III si totusi a intretinut 3 copii la facultate, nu a fost deloc usor...
Acum primesc pensie alimentara de 2,5 mil/luna si este mult mai bine deoarece macar reusesc sa platesc bona, deoarece copilul nu merge la camin iar o fundatie cu program de 8 ore nu exista in oras.
Copii cu "autism" care merg la terapii la Fundatia americana fac terapii si in particular ori eu deocamdata nu am posibilitati...asa ca trebuie sa ma ocup tot eu... obosita dupa 8 ore de lucru, la o firma particulara.
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby Magister » Fri Jul 14, 2006 5:45 pm

Succes mamicilor ! eu ma retrag din discutie. Cadem de acord ca suntem diferiti... daca nu, atunci as fi fost si eu "normal" ;-)

Oricat as fi eu de 'rigid', afirmatia mea "majoritatea femeilor sunt asa" este in sens statistic (inferenta Bayesiana), si NU inseamna "toate sunt asa". Totusi inseamna ca prima oarecare intalnita, daca nu am informatii suplimentare, pot presupune ca este astfel - adica incompatibila cu mine - cu sansa mai mare decat contrariul.
De aceea sunt asa precaut. Ceva interes am, dar NU disperat, NU 'orice e preferabil singuratatii' ci la mine singuratatea e un fel de baza de siguranta, si daca as vrea altceva as vrea la mai bine...

Iar afirmatiile tale 'vali' sunt contradictorii si ascunse, partial revelate cu greu, asa cum NU imi place mie... mai intai il descrii destul de frumos pe (ex) sot, spui ca "a disparut fara motiv" cand stii prea bine ca din punctul lui de vedere ARE un motiv, chiar daca nu esti de acord cu continutul.

Mai bine cautati-va un 'negociator' pasnic si de incredere. Eu sunt deosebit de ineficace (si rareori surprinzator de eficace) in asa rol.

Iar in general asa sunt eu, cand sunt contrazis. Teoretic devin 'coltos' si intransigent, chiar daca cineva foarte subtil apoi poate modifica relatia 'pe ici pe colo prin partile esentiale' pana sa fiu exploatat destul de tare... dar pana la urma tot scap de partile neplacute - in mod elegant, daca celalalt/cealalta intelege cu adevarat, sau mai dur la nevoie.
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 236
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti

Postby vali » Mon Jul 17, 2006 10:42 am

Acest Forum trateaza probleme legate de "autism" deaceea am expus pe larg acest caz, la modul cel mai serios, in speranta ca voi primi lamuriri de la un specialist, numai ca era mai potrivit sa fi postat in sectiunea"Diagnostice" sau "Specialisti raspund"(sugestii pentru imbunatatirea sit-ului).

Magister, mai citeste tot ce am scris si ai sa vezi ca ex(sotul) nu a fost descris atat de frumos... ai cerut detalii, ti l-am descris mai in detaliu.
Sa stii ca nu a fost singura disparitie, au fost mai multe si chiar fara motiv in cei 7 ani de casnicie.
Nu am nevoie de negociator, deoarece este lipsit de sens...la noi in Ucraina un asemenea comportament recidivist (disparitii misterioase, lipsa afectiuni fata de copii, depresii, etc.) este ceva f. rau, ce iese din "normal", necesita consult specializat.
Cu prima ocazie am sa-l directionez spre acest Forum poate va poate ajuta din bogata lui experienta...

Astept in continuare, parerea numai de la specialisti, in problema copilului(transmiterea genetica a autismului si a sindromului Asperger).
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby anamari » Wed Jul 26, 2006 1:30 am

Vali-sper sa nu te superi ca ma bag si eu in ciorba-ca nu-s specialist.


Dar, ca sa raspund la intrebare, din ceea ce am citit:

in sindromul Asperger ca si in autism exista factori multipli- genetici, si de mediu. Dar, sindromul Asperger are o incidenta genetica mult mai mare decat autismul "clasic" - adica statistic vorbind se intalnesc mult mai frecvent membrii al aceliasi familii cu Asperger decat se intalnesc membrii al aceleasi familii cu autism sau autism inalt-functional. Ca urmare e foarte probabil ca baiatul tau sa fi "mostentit" problema de la tatal sau.

Nu stiu sa-ti spun daca va fi "mai rau" decat tatal sau, dar eu cred ca autist sau nu , educatia il poate schimba pe un om enorm. Ai vazut si tu pe forum cate progrese au facut unii copii...Si nu e vorba numai de progres intelectual, ci de a modifica anumite comportamente, atat cat pot fi ele modificate....

succes si putere...

editez, ca mi-am adus aminte ca mai am ceva de spus:fiecare om e diferit, chiar si membrii aceleasi familii, ca urmare chiar daca doua persoane sunt autiste si fac parte din aceeasi familie nu e musai sa aiba acelasi comportament...
Alex 1993 -deficit atentional, intarziere de limbaj(recuperata)
anamari
 
Posts: 109
Joined: Mon Mar 27, 2006 5:14 am
Location: US

Postby vali » Wed Jul 26, 2006 8:44 am

Multumesc, Anamari pentru raspuns promt!
Vad ca esti f. documentata in problema autismului. La fel mi-a spus si mie Dr.de la "Psihiatrie infantila" de aici din Barlad, ca ar mai cunoaste cazuri cand mai multi membrii dintr-o familie au sindrom Asperger. Cand m-am dus cu Bogdan la control mi-a trecut diagnosticul de sindrom Asperger in paranteza (deoarece l-a vazut ca se poarta altfel comparativ cu alti copii cu autism , are contact vizual f. bun, este f. sociabil, etc.) deoarece pana la 7 ani nu se poate pronunta. Intr-adevar nici eu inca nu pot sa ma pronunt asupra evolutiei pe viitor, dar au inceput deja unele progrese si intr-un ritm f. rapit, a inceput sa vorbeasca si acumuleaza zilnic cuvinte noi ( intonatie normala, fara ecolalie, gesturi normale), citeste pe litere, manevreaza fara probleme radioul , telecomanda, monteaza singur storcatorul de fructe, scrie cateva litere, merge pe trotineta, etc.
Sunt de acord cu ceea ce ai afirmat tu, ca doua persoane cu autism nu sunt la fel in comportament si mai depinde si de mediul din familie. Mama exsotului meu cred ca este mult mai afectata ( a fost si ea zecista si de aceea a facut facultatea la Moscova, pe vremea aceea era ceva!) acum sta inchisa in casa, nu iese nici la cumparaturi, nu are prieteni si de cate ori ma duceam acolo vedeam cum il teroriza fara motiv (sotul meu a fost crescut numai de ea si este singurul copil) pe exsotul meu, poate si de aceea facea depresii si nu iesea din cuvantul ei, astfel ca a ajuns sa si gandeasca la fel. Poate intr-un alt mediu ar fi evoluat altfel...

Sanatate si mult succes tuturor!
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby vali » Thu Jul 27, 2006 3:10 pm

Am vesti despre exsotul meu de la un var de-al lui cu care m-am intalnit intamplator ieri. Saptamana trecuta s-a casatorit (dupa o luna de la pronuntarea divortului) cu o inginera textilista (a lasat sotul si 2 copii pentru el), iar dupa cateva zile s-au despartit (personaje de telenovele!) cu certuri, a fost bruscata si soacra...e clar ca el nu poate avea o relatie stabila si are o problema.
Acum sunt mult mai ingrijorata de copil...despre autism am cules multe informatii de pe acest Forum, dar despre sindrom Asperger aproape nimic.
Daca cunoaste cineva mai multe date despre acest subiect ( simptome, terapii, medicatie, etc.), orice informatie este utila si binevenita.

Mult succes tuturor!
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby Magister » Fri Jul 28, 2006 3:54 pm

Ce sa zic sa nu va supar ? Ce spui nu cred ca e specific _sindromului Asperger_ dar nu e exclus sa aiba si alte probleme (co-morbiditate), o parte formate in timp si din cauza modului cum a fost tratat de alti oameni, _ca urmare_ a sindromului Asperger.
Despre cum a trait in familie, cum sunt parintii lui, daca au si ei trasaturi autiste - s-ar fi putut sa fie si *bine* daca l-au tratat cu respect si in mod "compatibil", reducand stresul reciproc si prevenind caderi mult mai grave. Sau agravand stresul, daca l-au presat sa se "adapteze" asa, dogmatic, fara a avea baza potrivita in realitate.

Dupa mine, nu orice femeie merita un partener Asperger ! Majoritatea s-ar putea simti 'pedepsite' in loc de 'rasplatite'. Chiar in sensul cel mai bun, pentru ambii.
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 236
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti

Next

Return to SINDROMUL ASPERGER

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests