in numele tatalui...

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

in numele tatalui...

Postby Marie-Rose » Fri Jun 26, 2009 6:15 pm

http://alice.tangoblog.ro/?m=200906

Gravida asta tematoare a visat in singuratatea dormitorului ca i-ar trebui un nou copil-pansament, o noua viata mai perfecta decat insasi perfectiunea. A inchis ochii si a pus degetul pe harta de cuceriri, hotarand ca noul copil nu poate fi decat de la sotul meu, tatalui copiilor mei, tatal unui copil cu asperger. Ieri a fost ziua in care am aflat ca (pana de curand) onor sotul meu va mai avea un copil, pe care nu l-a chemat, dar "daca tot s-a intamplat...". Azi a venit randul copiilor mei sa afle ca vor avea un nou fratior, dar nu de la mama lor. Diseara se vor intalni toti, si ceilalti doi copii ai ei, si ai mei. O mare familie, cu multe mamici, si tatici mai vechi si mai noi, si bebelusi pe drum... Timpuri noi: crize economice, de 40 de ani, morale, de constiinta samd...
"Mi se pare ciudat. Sunt foarte derutat. As vrea sa am alta familie, sa ma adopte cineva, dar vreau sa stau si cu mama. As vrea sa fiu si cu tata, ca el are mai multi bani si-mi paote lua mai multe jucarii, dar stiu ca el e foarte ocupat acum. As vrea sa ma mut la ei, sa am camera cu lucrurile mele, intr-o cutie mare pe care sa scrie numele meu. Eu n-o sa ma casatoresc niciodata, fiindca oricum oamenii se despart. Acum am inca trei frati, nu? Degeaba s-au casatorit parintii mei.
De ce se despart toti oamenii pe care-i stiu? De ce sunt adultii asa de prosti? Esti parinte, fii cuminte - ca la Itsy Bitsy FM. Mi-e clar ca eu sunt responsabil ca sa repar toate astea. O sa ma gandesc eu sa fac o problema , ca tata sa se intoarca. As vrea sa fiu dus la scoala de corectie a lui Babuin si Nevastuica, fiindca acolo erau reparati cu aparate speciale toti ce care au probleme. Stiu ca e o tampenioara, dar cred ca am nevoie de o corectie, fiindca am niste probleme la scoala, cu invatatura."
Acum doua zile am stat o ora la psiholog, timp in care el a desenat si a inventat povesti dupa cateva fise - "multe conflicte interioare; fiind cu asperger, trebuie sa te invat cum sa-i vorbesti in situatia asta", imi spune terapeuta la telefon dupa aceea. "Mi-am dat seama acum ca atunci cand a murit, M. si-a invins teama de moarte si de inaltime", a fost primul lucru pe care l-a spus copilul meu cand a iesit de la cabinet. (M. a fost un bun prieten al lui care a murit acum un an intr-un accident stupid.)
Adica ce-i mai poti spune in situatia asta unui copil cu asperger?Dar celuilalt, fara asperger, dar care tocmai ce si-a serbat ziua de nastere printr-o petrecere fara urma de veselie, pentru ca tatal lui tocmai se mutase de acasa? Dar tuturor copiilor care vad ce fac parintii si nu inteleg o iota din viata asta, sau celor care vin pe lume fara sa fie intrebati, ca sa panseze temerile de viata ale unora?
Ce vor putea copiii mei sa inteleaga cand se vor intalni cu ceilalti doi copii, ai ei, fiecare de la alt barbat? Oare n-or sa creada ca tati a ales alti doi copii, fiindca ei nu erau destul de buni, de cuminti, de ascultatori, de perfecti?
Dar eu ce sa inteleg? Ca am fost impachetata si mi s-a pus stampila de "necorespunzator standardelor"? Am ratat ITP-ul? Am adus pe lume un copil care strica poza perfecta de familie?
Citeam intr-o vreme in care nu visam asemenea cosmar, pe acest forum, despre tatii care dau bir cu fugitii in fata unui copil cu probleme. Ma intrebam ce fel de om ar face asta unui copil? Acum am propria mea versiune de raspuns la intrebare. Mi-a mai ramas intrebarea fara raspuns: in ce fel de lume rasturnata traim? In care univers sa pleci?

PS: Oricum, proiectele mele legate de copiii cu asperger, ADD etc. - raman mai valabile ca niciodata. Adica proiectul demarat sub umbrela UNAWE (www.unawe.org), organizatie care va avea cat de curand si filiala romaneasca, si care va avea multe activitati dedicate copiilor, cu atentie speciala pentru copiii cu deficiente de invatare.
Totusi, aceasta viata merge inainte, spectacolul trebuie sa continue, si alte asemenea, nu ?
Marie-Rose
 
Posts: 16
Joined: Thu May 21, 2009 8:58 pm

Postby Magister » Mon Jun 29, 2009 9:38 pm

Eu unul sunt complet in ceata privind faptele exacte din blogul citat (si 186 comentarii! - ati strica "poezia" de acolo daca ati adauga impresii ca aici ?) si din comentariile dvs. de aici. Ce din ele e descriere, ce critica indirecta, ce e reactia dvs. ? Despre cate persoane e vorba in total ? cati domni, cate doamne, cati copii ? ce se presupune sa cunoastem, si cum sa reactionam, ce putem face noi ceilalti ?

scuze daca pentru normali e clar...
n.1974, recent Dx - sindrom Asperger
"Nu imi propun sa scriu o oda decaderii, ci sa ma laud cu placerea cocosului cantator dimineata, cocotat peste cuibar, chiar numai pentru a-mi trezi vecinii" Henry David Thoreau - Walden
Magister
 
Posts: 236
Joined: Tue Jun 06, 2006 9:24 am
Location: Bucuresti

Postby zenobia » Mon Jun 29, 2009 10:21 pm

Magister, blogul cu pricina este al femeii-rivale, nu al lui Marie-Rose...

Marie-Rose, e greu sa-ti spun ceva. Doar rabdare si pace in tine de dragul copiilor tai.
zenobia
 
Posts: 188
Joined: Fri Feb 04, 2005 1:04 am
Location: Bucuresti

Postby shakalu » Mon Jun 29, 2009 10:39 pm

magister , nu ai fost singurul in ceata la inceput ... extrag eu esenta . cam asa e povestea:

un barbat si o femeie se casatoresc si au doi copii impreuna , unul dintre ei cu sindrom asperger . parintii lupta pentru el dar intre timp tatal pleaca de acasa si incepe o noua relatie cu ziarista al carui blog l-ai citit si cu care face un alt copil . al treilea al ei , al treilea al lui ... marie-rose este fosta sotie si isi pune intrebari ....

marie-rose ... nu stiu ce sa-ti spun . in sensul in care este evident ca tu pui pe seama aspergerului copilului plecarea sotului tau . e firesc sa faci asta desi daca te dai un pas inapoi s-ar putea ca motivul tau sa nu stea neaparat in picioare . in acelasi timp astfel de povesti sunt ... cumva la ordinea zilei . si nu implica neaparat copii cu probleme . sunt doar povesti de viata . nici macar nu cred ca are legatura cu ITP-ul despre care vorbeai . cred ca fiecare dintre noi avem povestea noastra , uneori frumoasa , alteori urata , uneori meschina , alteori absolut fermecatoare ... nu seamana una cu alta . nici macar nu sunt toate cu final fericit . dar asta e viata . si chiar si atunci cand viata pare gri raman o multime de lucruri de care sa ne bucuram in fiecare moment al ei ... si cum niciodata intr-un astfel de caz nu exista un singur vinovat eu cred ca ar trebui sa te dai un pas inapoi , sa-ti analizezi greselile tale , sa zambesti cu gandul la momentele frumoase pe care le-ai trait si sa mergi mai departe . daca nu pentru tine macar pentru cei doi copii ai tai care cu siguranta ca vor avea nevoie de toata sustinerea ta in momentele astea . sa stii ca un divort nu inseamna neaparat un final . poate sa insemne si primul pas spre un nou inceput ...
in ceea ce priveste copii cred ca cea mai buna solutie ar fi o discutie cu tatal si un compromis in ceea ce ii priveste . ei vor avea tot timpul nevoie de voi amandoi si nu doar de unul dintre voi ... asta indiferent de relatie dintre voi doi . si se poate si asta . incearca si priveste inainte ... zambind . nu stii niciodata ce te asteapta dupa urmatorul colt :)
shakalu
 
Posts: 589
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

Postby mmaria » Tue Jun 30, 2009 6:51 am

multumesc zenobia pt lamurire, chiar nu mai intelegeam nimic :)
mmaria
 
Posts: 80
Joined: Sat Feb 12, 2005 2:31 pm

Re: in numele tatalui...

Postby dora » Tue Jun 30, 2009 6:58 am

Marie-Rose wrote:"Mi se pare ciudat. Sunt foarte derutat. As vrea sa am alta familie, sa ma adopte cineva, dar vreau sa stau si cu mama. As vrea sa fiu si cu tata, ca el are mai multi bani si-mi paote lua mai multe jucarii, dar stiu ca el e foarte ocupat acum. As vrea sa ma mut la ei, sa am camera cu lucrurile mele, intr-o cutie mare pe care sa scrie numele meu. Eu n-o sa ma casatoresc niciodata, fiindca oricum oamenii se despart. Acum am inca trei frati, nu? Degeaba s-au casatorit parintii mei.
De ce se despart toti oamenii pe care-i stiu? De ce sunt adultii asa de prosti? Esti parinte, fii cuminte - ca la Itsy Bitsy FM. Mi-e clar ca eu sunt responsabil ca sa repar toate astea. O sa ma gandesc eu sa fac o problema , ca tata sa se intoarca. As vrea sa fiu dus la scoala de corectie a lui Babuin si Nevastuica, fiindca acolo erau reparati cu aparate speciale toti ce care au probleme. Stiu ca e o tampenioara, dar cred ca am nevoie de o corectie, fiindca am niste probleme la scoala, cu invatatura."
?




Marie-Rose,

cata durere in sufletele unor copii...

Nu e vina lui, cum ar putea sa inteleaga ?????
dora
 
Posts: 3780
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Jun 30, 2009 7:37 am

Magister,

ideea de a strica putin poezia de acolo cu durerea de aici e interesanta...

Nu e rautate, nu e razbunare, audiatur et altera pars
dora
 
Posts: 3780
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

tangoblog

Postby dianamaria » Tue Jun 30, 2009 9:24 am

Ce poezie, ca sunt defulari in toata regula pe blogul cu pricina...

Nu poate sa le intrerupa nimeni petrecerile in pijamale spunind povesti de copii traumatizati. Acolo nu este loc decit pentru confesiuni despre si cu femei "indragostite".
Restul, sa traiasca si ei cum pot...daca mai au loc pe linga, bineinteles.
Mihai-Razvan, 2001, terapia ABA din 2006
dianamaria
 
Posts: 168
Joined: Sun Jan 01, 2006 6:50 pm
Location: Bucharest

Postby dalina » Tue Jun 30, 2009 12:06 pm

Doamne, ce poveste ! Fara lamuriri nici eu nu as fi inteles prea multe.
dalina
 
Posts: 9
Joined: Tue Jul 29, 2008 4:00 pm

Re: in numele tatalui...

Postby formykid » Tue Jun 30, 2009 1:42 pm

Marie-Rose wrote:http://alice.tangoblog.ro/?m=200906


Dar eu ce sa inteleg? Ca am fost impachetata si mi s-a pus stampila de "necorespunzator standardelor"? Am ratat ITP-ul? Am adus pe lume un copil care strica poza perfecta de familie?

nu ai absolut nici o vina, Marie- Rose*hugs* Eu asa gandesc intotdeauna cand imi spune X sau Y de ce duc copilul dupa mine la servici :p sau de ce nu fac cutare lucru. E copilasul meu nu vreun pain in the ass pardon my french si pentru el as face orice.
:roll: Nu stiu ce o fi fost in capul madamei sa se incurce cu un barbat insurat si mai ales daca s-a incurcat sa mai si abunde de fecunditate in halul asta :p I mean c'mmon are o varsta ;)) Imi permit sa spun asta ca o replica a replicilor dumneaei sfatoase voit "ocose"( cum zicem noi ardelencele) din pacate numai voit ;),replici pe care le da oriunde si oricand...nush...are si o voce naspa really...annoying asha... Daca era atat de "ocosa" nu ar fi fost normal sa ajunga in situatia asta... parerea mea. Nu ca o axioma, caci am invatat sa nu zic niciodata niciodata dar orisicat... Daca se stie pasibila de blamari ar trebui macar sa stea mai in banca ei in talkshowuri etc.
It requires more courage to suffer than to die.
formykid
 
Posts: 55
Joined: Sat Jan 03, 2009 4:45 pm

Postby Marie-Rose » Wed Jul 01, 2009 12:49 am

Tuturor dragilor prieteni forumisti care au raspuns, unii mai nedumeriti, altii mai edificati: multumesc mult pentru suport, chiar aveam nevoie. Mi-am facut ceva procese de constiinta cum ca n-ar fi trebuit sa postez topicul, sau cel putin link-ul blogului, daca nu chiar toata povestea - pare, intr-adevar, un subiect de telenovela trasa de par.
Evident ca, in lumina vestilor de ultim moment, care cred ca ar bulversa pe oricine, despre amanta care asteapta un copil de la sotul tau etc. - am reactionat cam haotic si m-am simtit atacata eu, femeia. Insa, dicolo de orgolii ranite si altele de genul, primul meu gand la acel moment era legat de "ingrijorarile" mele concrete de mama, adica de varii si necontrolate reactii negative ale copiilor, in special ale celui mic. I-am vazut accentele depresive de-a dreptul care au aparut din povestea asta, eram foarte stresata de un posibil regres, dar mai ales eram depasita de faptul ca trebuia sa ma lupt singura cu sentimentul lui de vinovatie - o tinea pana de curand pe-a lui, ca din cauza ca el are probleme si ca refuza sa faca aia si aia, de asta a plecat tata de acasa.
Din fericire, daca se poate spune asa, chiar azi am reusit sa vad putin altfel lucrurile - a fost ziua in care am ajuns, impreuna cu viitorul ex-sot, sa discutam cu psihologul despre ce si cum le vorbim copiilor nostri. Faptul ca cel mic a fost in vizita in noua familie a lui taica-sau, ca acesta s-a ocupat si de el, ca se intelege bine cu ceilalti doi copii de acolo - l-au facut sa vada mai bine ca nu are el nici o vina in toata situatia. Chiar mi-a spus ca i se pare "foarte bine asa, sa ai mai multe familii". (?!) N-am aprofundat subiectul , dar urmeaza. Lupta din acest moment va fi ca el sa nu "pluseze" din smecherie si sa respecte si mai putin regulile ca pana acum - de fapt asta ne-a atras atentia psihologul, ca trebuie sa i se arate foarte clar ca nu e lasat in voia sortii si ca poate face orice de capul lui (gen "stii ca sint foarte trist, imi mai iei un lego star wars, mami?").
Mai am norocul, in ciuda circumstantelor, ca totusi tatal lui nu s-a spalat pe maini de toata situatia si se implica atat cat poate, desi e evident depasit de evenimente. Dar asta nu mai e problema mea, cred...
Si inca ceva, ca acord final: am constientizat, si nu este pentru prima oara cand o fac, ceva foarte important. Indiferent ca are sau nu "probleme", un copil este intotdeauna un barometru fin al relatiilor de cuplu al parintilor. Cate sunt reactii de la el, probleme de genetica etc., si cate "imprumutate", somatizari de dragul de a repara cuplul, oare? Sunt foarte curioasa cate dintre simptomele de asperger de pana acum vor ramane "valabile"? Nu cumva toata distrugerea asta e ca o furtuna dupa care se curata natura? Ca intotdeauna, timpul imi va da raspunsul...
Marie-Rose
 
Posts: 16
Joined: Thu May 21, 2009 8:58 pm


Return to SINDROMUL ASPERGER

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron