Copii Asperger in Romania

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Copii Asperger in Romania

Postby iapetrei » Tue Dec 13, 2005 10:09 am

http://www.jurnalul.ro/articol_42342/fe ... _kid_.html


Fenomen – 'Robo-kid'



13 Decembrie 2005 | de Octavian Herta



Dragos I. sufera de elemente de autism, are IQ-ul 125 si a socat intreaga paleta medicala din Romania. Desi nu este complet izolat de lume, acest copil de 6 ani si 5 luni traieste in universul sau. Vorbeste cu greutate, are o serie de caracteristici ale autismului, pare retardat, insa, la o privire mai atenta, se dovedeste a fi un fenomen.

Desi l-am vazut de multe ori, pana zilele trecute nu am stiut ca ma aflu in fata uneia dintre cele mai speciale fiinte pe care mi-a fost dat sa o vad de-a lungul vietii. Dragos nu stie cat fac 2+2, dar stie sa faca inmultiri complicate. Vorbeste cu dificultate, dar stie pe de rost toate capitalele lumii. Nu l-a invatat nimeni sa scrie sau sa citeasca, insa devoreaza carti intregi.

SEMNE TIMPURII.

Cristina si Mihai, parintii lui Dragos, locuiesc intr-o casa frumoasa din Ramnicu-Valcea. Au tot ce le trebuie dupa o viata de munca: o locuinta superba, lucruri minunate si, mai presus de toate, un copil deosebit. Cristina lucreaza de 12 ani in maternitate, ca pediatra. Ii place ceea ce face si spune ca este meseria care o reprezinta. Asa l-a descoperit pe Dragos, in urma cu mai bine de sase ani. Era de zece zile in maternitate si parea inca de atunci un copil special. "Il priveam cum doarme. Deodata, mi-am dat seama ca a intors capul, de pe-o parte pe alta, pe perna. Un bebelus nu face niciodata asa ceva, ci sta nemiscat. Atunci a fost primul semn ca ceva nu este in regula cu el", povesteste mama lui Dragos.


PARINTI.

Mihai si Cristina incearca sa-l calmeze pe Dragos

La trei saptamani, copilul a inceput sa manifeste o puternica atractie catre tablouri, catre culori. Intorcea capul dupa cate un tablou, fixandu-l indelung. Tot atunci, a inceput sa diferentieze posturile tv, dupa siglele acestora. Atunci cand televizorul nu functiona pe programul dorit de el, micutul incepea sa planga pana cand lucrurile se schimbau.

La nici 6 luni, Dragos a inceput sa rasfoiasca revistele gasite prin casa. Partea cu adevarat ciudata, povesteste Cristina, era ca intotdeauna tinea cartile corect, de parca le-ar fi citit. "Nu s-a jucat niciodata cu jucariile pe care i le cumparam, asa cum fac toti copiii. Ii placeau doar televizorul, cartile si revistele. A inceput sa capete stereotipii. Atunci cand mergeam in parc, isi alegea doi copaci intre care se plimba indelung. Intr-o zi, cumnata mea din Timisoara a venit in vizita si a remarcat ca este un copil mai special", spune Cristina.

AUTISM.

Dragos a continuat sa-si uimeasca parintii. Reusea sa gaseasca hotelul in care erau cazati, fara ca nimeni sa-i fi dat vreun indiciu, fara a cunoaste adresa acestuia. Mai mult, gasea camera potrivita ghidandu-se doar dupa propriile instincte. Atunci cand copilul a implinit 2 ani, cumnata Cristinei i-a chemat la Timisoara, pentru ca Dragos sa fie examinat de cel mai bun neuropsihiatru din oras. Medicul nu a avut nevoie decat de 30 de secunde pentru a-i spune Cristinei ca fiul sau are probleme majore. Diagnosticul a cazut implacabil: retard de limbaj si autism. "Medicul mi-a spus ca am venit in ceasul al 12-lea. Am inceput sa plang. Pana atunci, il dusesem pe la tot felul de psihiatri, care mi-au spus ca totul este in regula. Mai tarziu, dupa vizita la Timisoara, am aflat ca diagnosticul a fost infirmat. Fiul meu nu era autist in adevaratul sens al cuvantului, ci doar avea elemente de autism", povesteste mama copilului.

A INVATAT MII DE COMBINATII

ROBO-KID. Copilul-minune, intr-un moment de relaxare
Au existat cateva vizite la Timisoara, la Casa Faenza, un centru realizat printr-un parteneriat romano-italian si finantat din fonduri PHARE. Aici sunt tratati copiii cu autism din toata tara. Dragos a inceput sa faca progrese. A devenit mai sociabil, iar unele dintre stereotipiile sale au inceput sa dispara sau sa se estompeze. La una dintre aceste vizite, copilul a fost supus unui test de inteligenta. Rezultatul a fost unul socant pentru toata lumea: Dragos avea coeficientul de inteligenta (IQ) de 120-125, in conditiile in care un om normal se incadreaza intre 100 si 115. Cu aceasta ocazie, a fost fixat si diagnosticul exact: deficiente de limbaj cu elemente autiste.

Recent, Dragos si-a socat parintii. Dupa ce a privit timp de cateva minute un calendar pe 2005, micutul a inceput sa ingaime diverse date: 23 martie, 6 decembrie, 3 august. Nimeni nu a inteles ce reprezinta acestea, pana cand unul dintre parinti a intrebat cand pica o anumita zi. "Unul dintre noi a intrebat cand pica 31 decembrie in acest an, ca sa vedem cand sarbatorim Anul Nou. Atunci l-am auzit pe Dragos spunand sambata. Ne-am uitat unul la altul si apoi in calendar. Intr-adevar, Anul Nou pica sambata. Am inceput sa-l intrebam cand pica diverse date. Ne-a raspuns de fiecare data fara gres. Am fost socati. stie toate datele din calendar", povesteste Cristina. Am verificat si eu acest lucru. Nu mi-a venit sa cred. Copilul a invatat pe de rost tot calendarul. Sunt cateva mii de combinatii, pe care el le-a tinut minte. Este incredibil. Tatal copilului imi spune ca mai este un singur caz similar in Romania – un baietel autist din Timisoara, cu IQ-ul de 160, care retine genericul de final al oricarui film, reusind sa-l reproduca intocmai la o zi de la vizionare.


STIE TOATE CAPITALELE LUMII
Dragos stie pe de rost toate capitalele lumii. Le-a invatat singur, de pe un glob pamantesc din camera sa. Culmea este ca numele tarilor si oraselor de pe globul cu pricina sunt scrise in limba rusa. Iar ceea ce este mai socant este ca nimeni nu l-a invatat pe acest copil sa scrie si sa citeasca. Dragos citeste carti si reviste fara a silabisi, reusind sa retina poezii de zeci de strofe si pasaje intregi, dupa o singura lectura. In plus, el stie perfect tabla inmultirii. In schimb, are mari dificultati atunci cand este intrebat cat fac 2+2. Motivul: nu a apucat inca sa invete adunarea si scaderea. Meniurile telefoanelor mobile si ale televizoarelor nu mai reprezinta de mult un secret pentru Dragos.


IN SUA L-AR FI LUAT CIA
O explicatie destul de simplista pentru performantele micutului din Ramnicu-Valcea este aceea ca o parte a creierului copilului s-a dezvoltat peste masura, in timp ce o alta s-a atrofiat."Psihologii mi-au spus ca daca acest copil s-ar fi nascut in America, ar fi fost luat in centre speciale, in serviciile secrete. Daca ar fi fost luat de CIA si trimis intr-o baza militara, ar fi fotografiat totul in cateva secunde. Are o memorie extraordinara. Tot psihologii mi-au spus ca habar n-au ce are acest copil in cap. O prietena mi-a facut astrograma lui Dragos. Ea mi-a zis ca va fi un olimpic international, un geniu. Am auzit ca si Einstein a suferit de autism", mai spune mama micutului.
iapetrei
 
Posts: 97
Joined: Sun Jul 04, 2004 4:31 pm
Location: iasi

Postby zenobia » Tue Dec 13, 2005 10:43 am

POvestea baietelului cu o memorie mecanica impresionanta la care trimite linkul de mai sus mi-a amintit de o carte extraordinara pe care am citit-o, dar nu stiu daca a fost semnalizata pe forum. Este vorba despre "Omul care isi confunda sotia cu o palarie", de Oliver Sacks, aparuta la Humanitas.

Este scrisa de un medic neurolog cu un talent scriitoricesc special, despre pacientii intalniti in cariera sa si povestile lor uimitoare. O carte scrisa cu multa caldura si profunzime spirituala. Acolo se afla si povestea unor frati gemeni care stiau pe de rost tot tabelul de numere prime si memorizau cu usurinta numere cu zeci de cifre .

Intr-adevar, viata are cai mai intortocheate si mai tainice decat ne putem noi imagina.
zenobia
 
Posts: 188
Joined: Fri Feb 04, 2005 1:04 am
Location: Bucuresti

Postby dora » Thu Aug 30, 2007 3:29 pm

La numai 8 ani, o adevărată „enciclopedie umană"
MICUL EINSTEIN
Olivia Pîrvu




• Dragoş Ispir locuieşte în Rm. Vâlcea şi are numai 8 ani. A fost diagnosticat, cu mai mulţi ani în urmă, de autism • cu toate acestea, are o inteligenţă mult peste medie, poate şi din cauza faptului că, asemenea lui Einstein, suferă de sindromul Asperger - o formă specială de autism care nu afectează intelectul, ba din contră. Îl dezvoltă peste măsură • el a reuşit să-i uluiască pe toţi cei pe care i-a cunoscut • ştie, pe de rost, toate capitalele lumii şi cunoaşte, la perfecţie, geografia României • face, mintal, calcule matematice complicate şi poate să spună, cu exactitate şi foarte rapid, în ce zi va cădea o dată din calendar



Autismul este o anomalie de dezvoltare neuropsihologică care afectează, în primul rând, funcţiile comunicării şi relaţionării copilului cu mediul înconjurător. De obicei, autiştii sunt extrem de introvertiţi. Copilul autist se joacă singur, se izolează şi trăieşte într-o lume a lui, de neînţeles. Maladia este de origine biochimică şi se asociază cu o problemă genetică. În general, autismul debutează înainte de 1 an şi jumătate. Aceşti copii relaţionează diferit şi greu cu cei din jur şi au mari dificultăţi de comunicare. Uneori, capătă mişcări repetate ale corpului, au tendinţa să repete ceea ce aud în jur, iar schimbările le produc o foarte mare nelinişte. Unii dintre ei, sunt adevărate genii. Ei pot rezolva uimitor calcule pe care doar calculatoarele le pot face şi au abilităţi de-a dreptul fascinante: nu uită nimic din ce au învăţat şi sunt avizi de informaţie. Însă, cu toata genialitatea lor neînţeleasă, autiştii au, de multe ori, gesturi necontrolate şi sunt porecliţi cu răutate „savanţi idioţi". Asta pentru că din cauza bolii de care suferă sunt incapabili de reacţii normale. Ei trăiesc într-un „univers paralel" cu al nostru.



Abilităţi senzaţionale



Mulţi dintre autişti au fost chiar genii. Thomas Jefferson şi Albert Einstein sunt doar două dintre personalităţile despre care se ştie, cu certitudine, că au avut psihopatie autistă. Albert Einstein a avut sindromul Asperger, adică era un autist extraordinar de inteligent. Nu putea fi fericit decât în lumea calculelor, a cifrelor, într-un cuvânt, a matematicii. O anecdotă susţine că părintele teoriei relativităţii a perceput o trăsura neagră cu coviltir ca fiind tabla sa şi a început să aştearnă pe ea formule matematice. Trăsura a plecat brusc, iar marele matematician s-a speriat, neînţelegând cum de tabla s-a pus în mişcare.

Dragoş Ispir locuieşte în Rm. Vâlcea şi are numai 8 ani. A fost diagnosticat, cu mai mulţi ani în urmă, ca fiind autist. Cu toate acestea, are o inteligenţă mult peste medie, poate şi din cauza faptului că, asemenea lui Einstein, suferă de sindromul Asperger - o formă specială de autism care nu afectează intelectul, ba din contră. Îl dezvoltă peste măsură.

Dragoş a reuşit să-i uluiască pe toţi cei pe care i-a cunoscut. Ştie, pe de rost, toate capitalele lumii şi cunoaşte, la perfecţie, geografia României. Face, mintal, calcule matematice complicate şi poate să spună, cu exactitate şi foarte rapid, în ce zi va cădea o dată din calendar. E o adevărată enciclopedie umană.



Ironia sorţii



Dragoş este înfiat. El a fost părăsit de mama sa naturală, la Maternitate, la numai 10 zile de la naştere. Cea care i-a dat viaţă, o puştoaică de numai 14 ani, nici nu a mai vrut să audă de el, poate şi pentru că avea o situaţie materială precară. Cristina Ispir, mama adoptivă a lui Dragoş, ne-a povestit că l-a plăcut din prima clipă din care l-a văzut. Din primele momente, susţine ea, micuţul avea alura unui copil deosebit. Deşi avea posibilitatea de a alege între mai mulţi nou-născuţi, femeia spune că din momentul în care l-a văzut pe Dragoş, nu a putut să-şi mai ia gândul de la el. Şi, în cele din urmă, pe el l-a ales. Nu regretă niciun moment alegerea făcută şi ne-a mărturisit că îl iubeşte mai mult decât viaţa însăşi.

Ironia sorţii face ca mama lui Dragoş să fie pasionată de autism. A citit zeci de cărţi şi a văzut o mulţime de filme despre persoanele afectate de această boală, cu mult înainte de a-l adopta pe „micul Einstein". Chiar şi în şcoală, a făcut zeci de referate legate de simptomele acestei boli. „E un paradox. Până la urmă există un destin. Aşa a fost să fie. Dar nu-mi pare rău. Dacă ar fi să o iau de la capăt, să pot înfia un alt copil, tot pe Dragoş l-aş adopta. Este un copil cu totul special" - ne-a mărturisit ea.



Primele semne ale bolii



Până la 3 săptămâni, Dragoş a reacţionat ca orice copil normal. Cristina susţine că la această vârstă a început să-şi pună primele semne de întrebare. „Aveam în camera lui un tablou foarte colorat. De fiecare dată când mă ducem la el, avea privirea fixată la pictura de pe perete. Nimic anormal pentru un băieţel de vârsta lui. Doar că în orice unghi l-aş fi mutat pe Dragoş, el urmărea tabloul cu privirea. Ori, un copil la doar câteva săptămâni, nu are abilitatea asta" - ne-a mai spus femeia. La doar 6 luni, mărturiseşte Cristina, Dragoş ştia să ţină o revistă în poziţia normală de citit. A fost cel de-al doilea lucru care a pus-o pe gânduri şi, spune ea, primul semn concret de autism. „Se întâmpla pe la 6 luni. Am imaginea asta vie în minte. În ţarcul în care stătea, mi-a căzut o revistă. Foarte curios, a luat-o şi a întors-o cu faţa în sus, de parcă ar fi vrut s-o citească. Apoi, cu foarte multă grijă, a răsfoit-o de parcă ar fi făcut lucrul acesta de-o viaţă" - ne-a declarat mama lui Dragoş. Odată cu trecerea timpului, au început să apară şi simptomele ce se manifestă în cazul bolnavilor de autism. Mai exact, stereotipiile. În parc, Dragoş nu s-a jucat niciodată ca un copil normal. Îi plăcea să facă, minute-n şir, curse de la un copac la altul sau să învârtă cu orele obiecte perfect rotunde. „Când avea vreo doi ani, l-am dus la doctor ca să mă conving dacă este într-adevăr vorba de autism. Neuropsihiatrii mi-au confirmat diagnosticul la care mă gândeam şi eu" - declară mama genialului copil.

Copiii bolnavi de autism merg întotdeauna pe vârfuri. Este unul dintre primele semne, vizibile, care spun despre un om că are această boală. Există şi o explicaţie pentru acest lucru. „Autiştii au mari probleme de relaţionare cu mediul exterior. De multe ori, le este frică să trăiască în lumea reală. Păşesc pe vârfuri pentru că ei simt că, altfel, pot pierde controlul asupra solului pe care păşesc. Este vorba, mai exact, de nesiguranţă" - zice Cristina.



Fascinat de cărţi şi geografie



Micul Einstein a început să vorbească la 5 ani. Cu un an mai târziu decât Lucian Blaga. Pe Dragoş nu l-au atras niciodată jucăriile şi nici nu şi-a făcut prieteni în rândul copiilor de vârsta lui. Poate şi pentru că, pe undeva, conştientizează că el este cu totul special. În schimb, este fascinat de cărţi. Îi place să scoată toate cărţile din bibliotecă şi să le răsfoiască. La doar cinci ani ştia să citească şi învăţase la perfecţie tabla înmulţirii. Mama lui susţine că i-a trebuit doar o jumătate de oră să o memoreze. „Am rămas înmărmurită când a venit la mine şi a zis că are ceva să-mi spună. M-a rugat să-l întreb cât fac 5 ori 5. După ce am făcut acest lucru, a răspuns cu exactitate. L-am întrebat mai multe înmulţiri şi a spus rezultatul fără greş"- povesteşte ea. Dragoş este un copil normal din punct de vedere fizic. Mănâncă singur, se îmbracă, merge la toaletă. Din punct de vedere psihic, este, însă, cu mult, foarte mult, peste un copil de vârsta lui. De câteva luni, părinţii l-au înscris la Grădiniţa din Nord, la un program special pentru autişti. Educatorii de aici sunt absolut fascinaţi de intelectul lui. Mai nou, îi place la nebunie să scrie vecinii cifrelor de ordinul miilor. Atunci când se vorbeşte de Dragoş, primul cuvânt care-şi vine pe bune este „senzaţional". Niciunul din psihologii care au lucrat cu băiatul nu-şi explică cum reuşeşte să facă calcule matematice pe care doar computerul le poate face cu atâta repeziciune şi cum a putut să memoreze toate capitalele lumii. Are o pasiune nemaivăzută pentru cifre. A învăţat chiar şi prefixele telefonice ale judeţelor din România, pe care ţi le spune într-o suflare. „Dacă îl întrebi în ce zi va cădea, de exemplu 31 decembrie 2007, îţi răspunde, fără să greşească, în câteva secunde" - a mai adăugat mama micuţului. Şi asta nu e tot. Dragoş ştie în ce zi a fost 24 ianuarie 2006 sau în ce zi va fi 17 octombrie 2008. Deşi este un copil ca toţi ceilalţi, mama lui spune că a întâmpinat foarte multe dificultăţi în a-l înscrie la o şcoală normală. „Toţi directorii devin reticenţi atunci când aud că este vorba de un copil autist. Le-am explicat că el este cu totul special, dar nici nu vor să audă. Nu e corect. Şi el trebuie să aibă şansa să înveţe la o şcoală de acest tip, să se integreze în societate. Nu înţeleg de ce i se refuză acest drept" - ne-a spus supărată, Cristina.



Copilul-minune



Discuţia despre Dragoş cu mama sa, am purtat-o în absenţa micuţului. Era la cursuri şi ne-a rugat să o însoţim la grădiniţă, ca să-l cunoaştem. Întâlnirea cu micul geniu a fost de-a dreptul tulburătoare. Băiatul are cei mai adânci ochi pe care i-am văzut la un copil de vârsta lui. Sunt de-un negru perfect şi ţi se pare că nu priveşte lucrurile, ci prin ele. Este înalt, bine făcut, zâmbeşte neobişnuit de mult pentru un autist şi este extraordinar de respectuos. Şi foarte afectiv. Nimic nu-i trădează boala, în afara mersului pe vârfuri specific şi a comunicării greoaie cu partenerul de discuţie. Pentru a ne face dovada că tot ce ne-a povestit despre el are un solid suport în realitate, Cristina l-a întrebat câteva capitale ale lunii. Le-a spus pe toate, pe nerăsuflate. „Unde e Helsinki?" - l-am întrebat. A răsucit globul pământesc cu mult interes şi l-a oprit exact la Finlanda. „Uite-o, aici e" - a răspuns el cu un zâmbet de satisfacţie. „Mama, i-a spune tu unde este comuna Bobâlna?". Cristina aşteaptă un răspuns. La fel şi noi. Nerăbdători. „În judeţul Cluj" - zice, firesc, Dragoş. A urmat, apoi, cea de-a doua demonstraţie legată de zilele în care vor fi câteva date din acest an. Cristina îi cere să spună când va fi 31 decembrie 2007. „Luni" - răspunde el, fără ezitare. Ne-am uitat, roşi de curiozitate, în calendar. Nu se înşelase. Am rămas muţi de uimire. „Zilele trecute, ne-a făcut harta României din cărţi de joc. Fiecare carte, reprezenta un judeţ al ţării, apoi a spus poziţionarea geografică" - a conchis Cristina. De câteva zile, Dragoş citeşte de zor „Mănăstirea din Parma" de Stendhal. Spune că l-a emoţionat profund, iar de când a murit Patriarhul României, a început să citească şi Biblia. „Îmi pare rău că nu am ajuns şi eu la înmormântarea Înalt Prea Sfinţitului. Mi-ar fi plăcut" - zice el cu amărăciune în glas.



Poliglot, la numai 8 ani



Pe lângă pasiunea pentru cifre, literatură şi geografie, Dragoş are una aparte şi pentru calculatoare. Ştia să se descurce în toate programele unui computer de la vârsta de doi ani şi tastează cu o repeziciune uimitoare. Mai mult, el reuşeşte să numere, dintr-o privire, câte cărţi sunt într-o bibliotecă. La numai 7 ani, a găsit, în bucătărie, pe jos, o cutie cu scobitoare. „Mama, aici sunt 43 de scobitori" - i-a spus el mamei sale. Curioasă, Cristina le-a numărat. Atâtea erau. Ea povesteşte că a ştiut numărul lor exact fără să le scoată din recipientul în care erau. De curând, şi-a exprimat o nouă dorinţă. Vrea un dicţionar cu zece limbi - printre care araba, japoneza, chineza şi greaca - pentru că, din câte se pare, a dezvoltat o apetenţă extraordinară pentru aceste limbi străine. A învăţat foarte bine engleza şi maghiara de unul singur.



Un „Rainman" autohton



Cristina, mama lui Dragoş, ne-a spus că a văzut filmul „Rainman" de vreo 12 ori. Îşi regăseşte, de fiecare dată, copilul în acest personaj. „Rainman" a avut ca subiect viaţa unui geniu autist. Personajul principal, Raymond Babbitt, a fost interpretat de Dustin Hoffman. Putea să facă incredibile calcule matematice în minte, cu o viteză ieşită din comun. Fratele său, Charlie (Tom Cruise), se folosea de capacităţile lui pentru a câştiga averi în cazinouri. Consultantul ştiinţific al filmului a fost psihiatrul Bernard Rimland, care are un fiu autist. Filmul este cât se poate de real, cunoscută fiind pasiunea autiştilor pentru cifre. Un caz celebru îl reprezintă englezul Jedediah Buxton, poreclit şi „calculatorul-minune". Acesta a trăit între anii 1707 şi 1772, nu ştia să scrie şi să citească, în schimb era capabil să facă, în minte, calcule cu numere mari. Cercetătorii de la Royal Society l-au dus la teatru pentru a-i observa reacţiile. N-a fost impresionat de subiectul piesei. A precizat, însă, numărul exact de cuvinte pronunţate de fiecare actor şi numărul de paşi. Pătratul unui număr de 39 de cifre l-a calculat, în minte, într-o singură zi. Rezultatul avea 78 de cifre.

(Editie din arhiva) Anul 9, nr. 577 - Joi, 09 August 2007

http://www.voceavalcii.ro/Actualitate/2007-08-09
dora
 
Posts: 3780
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to SINDROMUL ASPERGER

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron