ASPERGER

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

Postby bi » Sat Dec 16, 2006 5:36 pm

Buna beebee.
uite, cred ca ai mare dreptate cu chestia emotionala, eu asa simt la Emi ca de fapt asta este cauza care blocheaza anumite aspecte ale dezvoltarii lui.
Cum vezi tu lucrurile, cum am putea sa ii ajutam cat mai eficient?
Daca crezi ca ma poti ajuta poate discutam si in mai detaliu pe pm, mail sau msg.
multumesc antivipat!
bi
 
Posts: 161
Joined: Tue Nov 01, 2005 12:04 pm

Postby Beebee » Sat Dec 16, 2006 7:17 pm

Marea problema cu emotiile este ca suntem in voia lor. Nu stim cand incep, incotro ne duc, cat de mari cresc, aproape ca nu stim nici ca exista. Nu avem nici un control.
Sa ma ierte ceilalti adulti care se simt in spectru dar nu se recunosc in descrierile mele.
Reiau. Deci orice stress poate provoca nusestiece coplesitor dincolo de care nu mai intra nimic.
Dupa cum scriam intr-un mesaj privat care s-a pierdut cand mi-a picat netul, sa ma ierte persoana, stie ea cine, cred ca orice metoda de control asupra emotiilor este binevenita.
Citeam despre un caz in care o fetitza ramasa fara parinti, cand se simtea singura sau trista, vorbea cu zana mica care traia in inima ei. Asta trebuie sa fie ceva. ma gandesc la exercitii de respiratie, la tot felul de tehnici simple pe care specialistii ar trebui sa le stie.
Putem vorbi oriunde, sigur ca da.
Beebee
 
Posts: 47
Joined: Fri Mar 03, 2006 7:58 pm

Postby BurnedBrain » Thu Mar 22, 2007 11:07 am

Ani de zile am considerat ca am fost un copil abuzat. De parinti, de invatatoare, de profesori, izolat de colegi, incapabil de relationare sociala; in copilarie desenam trenuri, ii puneam pe parinti sa ma duca la gara sa vad locomotive, invatam mersul trenurilor pe dinafara, citeam tot felul de carti pretentioase si ma miram cum de nu am subiecte comune de discutii cu colegii de clasa. In adolescenta nu am reusit sa ma apropii nici macar de o singura fata, tot timpul gafam si nu intelegeam ce se intampla. Credeam ca e din cauza rezultatelor bune la invatatura si al olimpiadelor nationale..... La 20 de ani am intrat intr-o depresie urata, practic pluteam intr-o lume paralela, cumva detasat de corpul meu si asistam neputincios la ce se intampla. Si totusi am avut un noroc nebun: la 22 de ani am cunoscut-o pe actuala sotie, o femeie extrem de rabdatoare si de intelegatoare si am inceput sa castig bani lucrand prin Internet cu niste oameni pe care nu ii vedeam la figura si care erau interesati doar de programele pe care le scriam eu. Intre timp ca adult se pare ca am mai invatat cu ce se mananca viata sociala si am reusit in fine sa imi finalizez studiile universitare si sa imi gasesc un job real de programator, in adevaratul sens al cuvantului. Din 3 interviuri la 2 am fost respins pe criterii non-profesionale; al 3-lea l-am dat direct cu oamenii de la "tehnic" si nu cu "neurotipele" de la resurse umane si am primit oferta a doua zi.

Dar cum ziceam, "ma cheama" Asperger :|
BurnedBrain
 
Posts: 48
Joined: Thu Mar 22, 2007 10:54 am
Location: Bucuresti

link interesant

Postby astalavista » Fri Mar 13, 2009 10:17 pm

astalavista
 
Posts: 2
Joined: Tue Feb 17, 2009 7:01 pm

Previous

Return to SINDROMUL ASPERGER

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests